OPOZITIE, opozitii, s. f. I. 1. Raportul dintre doua lucruri sau doua situatii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. In opozitie cu... = in contrast cu..., spre deosebire de... 2. Impotrivire, opunere, rezistenta. ◊ Loc. vb. A face opozitie = a se opune, a se impotrivi. 3. (Fil.) Notiune a dialecticii desemnand un stadiu mai inalt de dezvoltare a contradictiei decat deosebirea, stadiu in care obiectul unitar de dedubleaza in contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau intre doua judecati, astfel incat acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Pozitie a doua corpuri ceresti care, privite de pe pamant, se gasesc pe bolta cereasca diametral opuse. 5. (Jur.) Manifestare de vointa destinata sa impiedice indeplinirea unui act juridic sau sa impuna anumite conditii acestei indepliniri. ♦ Cale de atac impotriva unei hotarari in fata aceleiasi instante, in cazul cand hotararea a fost data in lipsa partilor. ♦ Cale de atac impotriva anumitor acte de executare silita. 6. (Lingv.) Diferenta, de obicei fonetica, cu sau fara valoare functionala, intre doua unitati lingvistice. II. (In tarile cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup fata de partidul la putere. [Var.: (inv.) opozitiune s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.

ANTICENTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru.

ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc sau punct de pe suprafata pamantului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. in totala opozitie cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode.

ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) Persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode

A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere

CAP¹ ~ete n. 1) Parte a corpului la om si animale, unde se afla creierul, principalele organe de simt si cavitatea bucala. ◊ Cu ~ul gol cu capul descoperit. Din ~ pana-n picioare de sus pana jos. Cu noaptea-n ~ foarte devreme. Cu ~ul plecat rusinat; invins. Cu un ~ mai sus superior. Batut in ~ tampit; prost. A da la ~ (cuiva) a) a bate pe cineva; b) a impiedica succesele cuiva. A umbla cu ~ul in traista a fi distrat. A-si lua lumea-n ~ a pleca departe, ratacind prin lume. A cadea pe ~ul cuiva a sosi pe neasteptate (si fara a fi dorit). A-si aprinde paie in ~ a-si cauza neplaceri. A se bate ~ in ~ a fi diametral opus. A-si face de ~ a) a fi obraznic; b) a duce o viata amorala. 2) Judecata sanatoasa; minte. ◊ Cu ~ destept, cu minte. Fara ~ necugetat, nesocotit. Cu scaun la ~ cu judecata sanatoasa. A nu avea ~ a nu avea minte. A fi greu la ~ a fi prost. A umbla cu ~ul in nori a fi distrat. 3) inv. Existenta umana; viata. A plati cu ~ul. 4) Partea extrema cu care incepe sau cu care se termina ceva (un obiect, un instrument etc.). ~ul scarii. ◊ ~ de pod portiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa. ~ul coloanei inceputul coloanei. /<lat. caput

REVERS ~uri n. 1) (in opozitie cu avers) Partea din dos a unui lucru (moneda, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obisnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers

ANTAPEX s.n. (Astr.) Punct pe cer diametral opus apexului. [< germ. Antapex].

ANTIMERIDIAN s.n. Meridian diametral opus altuia. [< fr. antimeridien].

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

ANTICENTRU s.n. Loc de pe suprafata Pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. [< anti- + centru].

ANTIPOD s.m. Loc de pe pamant diametral opus ca asezare fata de alt loc. ♦ (Fig.) Persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se afla in sacul embrionar al angiospermelor in partea opusa ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].

NADIR s.n. Punct de pe bolta cereasca diametral opus zenitului, situat la intersectia verticalei unui punct de observatie cu suprafata boltii ceresti din emisfera opusa. [< fr. nadir, cf. ar. nadir – opus].

ANTAPEX s. n. punct pe cer diametral opus apexului. (< germ. Antapex)

ANTICENTRU s. n. loc de pe suprafata Pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. (< fr. anticentre)

ANTIMERIDIAN s. n. meridian diametral opus altuia. (< fr. antimeridien)

ANTIPOD I. s. m. 1. loc de pe Pamant diametral opus. 2. (chim.) zi optici = substante cu aceeasi formula si aceleasi proprietati fizico-chimice, dar cu activitate optica diferita. 3. (fig.) fiinta, lucru, idee etc. in totala opozitie cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participa la fecundarea si dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

EXTREM, -A I. adj. 1. situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar in cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii. 2. numaratorul primului raport si numitorul celui de-al doilea intr-o proportie. IV. s. f. 1. margine; limita ultima. ♦ a trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa; extrema dreapta (sau stanga) = grup politic care se manifesta prin idei si actiuni ultraradicale, exagerate si rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extreme, lat. extremus)

NADIR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersectia verticalei locului cu bolta cereasca din emisfera opusa. (< fr. nadir)

OPOZITIE s. f. I. 1. raport dintre doua lucruri sau situatii opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere intre doua notiuni sau judecati. ◊ diferenta cu valoare functionala intre doua unitati lingvistice. 2. impotrivire, opunere. 3. pozitie a unui astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; (p. ext.) pozitie a doua corpuri ceresti diametral opuse pe bolta cereasca. II. grup politic potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica practicata de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

ZENIT s. n. 1. punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca, diametral opus nadirului, pe verticala, deasupra locului de observatie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. zenith)

BATE, bat, vb. III. I. Tranz. 1. A lovi un om sau un animal in scopul de a-l pedepsi sau de a-l constrange la o actiune. ◊ Expr. A-si bare capul cu ceva = a se gandi mult la ceva. A bate capul cuiva sau a bate pe cineva la cap = a sacai, a plictisi pe cineva. A-l bate (pe cineva) gandul (sau mintea) sau (refl.) a se bate cu mintea (sau cu gandul) = a fi preocupat in mod staruitor de ceva. A-si bate gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar. A-si bate picioarele = a umbla mult. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a batjocori; a necinsti. (Refl.) A se bate cu pumnii in (sau peste) cap = a se lovi peste cap in semn de mare suparare. A se bate cu pumnii in piept = a) a se lovi peste piept in semn de suparare sau de pocainta; b) fig. a se mandri, a se fuduli. ◊ Fig. (In imprecatii glumete) Bata-te norocul! ♦ A lovi usor peste umar pe cineva, pentru a-i arata bunavointa, incredere; a lovi usor o parte a corpului unui animal spre a-l mangaia. ◊ Expr. A bate palma (sau laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a cadea la invoiala cu cineva. 2. A izbi pe cineva de ceva. ◊ Expr. (Intranz.) A bate la ochi = a atrage privirea, atentia; a fi suspect. 3. A roade producand rani. Il bat pantofii. II. 1. Refl. A se lua la bataie; a se lupta. ◊ Expr. (Fig.) Cand se bate ziua cu noaptea = pe inserate, in amurg. ♦ A purta razboi. 2. Tranz. A birui, a invinge un dusman, o tara etc. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (In sport sau la jocul de carti) A castiga partida; a invinge. III. 1. Tranz. A lovi de mai multe ori un lucru cu altul pentru diferite scopuri practice. A bate ouale. A bate coasa (pentru a o ascuti). A bate covoarele (pentru a le curata de praf). A bate un cui (pentru a-l infige in ceva). ◊ Expr. Bate fierul pana-i cald = actioneaza in momentul prielnic. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate toba = a raspandi stiri; a nu pastra un secret. A bate toba la urechea surdului, se zice despre cei care nu vor sa asculte ce li se spune. ♦ A fixa un obiect de altul, tintuindu-l de ceva. Un cerc de aur batut cu diamante (EMINESCU). ♦ A indesa cu spata firele batelii. ♦ A da mereu cu un bat in apa unui rau, spre a scormoni pestii din ascunzatori. ♦ A juca cu pasiune un dans. ♦ A batatori pamantul. ♦ A azvarli mingea departe; p. ext. a se juca cu mingea. ♦ A juca mult carti. 2. Tranz. A umbla mult (pe un drum), a strabate. De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul (TOPIRCEANU). ◊ Expr. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune. ♦ A frecventa des (un loc), a cutreiera. Bateau mahalalele ziua si noaptea (GHICA). ◊ Expr. A bate campii = a vorbi aiurea, fara noima. (Intranz.) A bate in retragere = a se retrage din fata inamicului; fig. a renunta sa mai sustina cele afirmate; a retracta. 3. Intranz. A lovi cu degetul sau cu pumnul in usa, in fereastra etc.; a ciocani, a bocani. ◊ Expr. A bate pe la usile oamenilor = a cersi. 4. Refl. A se lovi unul de altul. Frunza lin se bate In codru-nflorit (ALECSANDRI). ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi diametral opus; a se contrazice. ♦ Intranz. si refl. (Despre valurile apei) A se izbi (de maluri etc.). IV. Intranz. 1. (Despre arme de foc) A trage; a trimite proiectilul pana la...; p. ext. (despre glas sau ochi) a ajunge pana la... ♦ (Inv.) A bombarda. 2. A face aluzie, a aduce vorba. Inteleg eu unde bate vorba lui (CARAGIALE). 3. (Reg., in expr.) A bate cu cineva = a avea simpatie pentru cineva. V. Intranz. 1. (Despre vant) A sufla. 2. (Despre ploaie, bruma, grindina) A cadea. 3. (Despre astri) A-si trimite razele pana la...; a lumina. Luna bate printre ramuri (EMINESCU). VI. 1. Intranz. A lovi, a misca dintr-o (sau cu o) parte a corpului. A bate din calcaie. ◊ Expr. A bate din (sau in) palme = a aplauda; a-si lovi palmele spre a chema pe cineva. Cat ai bate din palme = intr-o clipa, imediat. A bate din picior = a lovi cu piciorul in pamant ca intimidare sau ca amenintare. A bate cu pumnul in masa = a-si impune punctul de vedere. A bate din picioare = (despre animale) a lovi cu picioarele in pamant de nerabdare. ♦ (despre pasari, determinat prin ”din aripi”) A lovi aerul cu aripile. ♦ (Despre caini; determinat prin ”din coada”) A da, a misca din coada. 2. Tranz. (In expr.) A bate tactul = a marca, prin miscari regulate, fiecare tact al unei melodii. A bate matanii = a face matanii. 3. Intranz. si refl. (Despre inima, puls, tample) A zvacni, a palpita. ♦ Intranz. (Inv., despre aparatul telegrafic) A functiona. ♦ Tranz. (Inv.) A da o telegrama. ♦ Intranz. (Despre un organ de masina) A functiona cu smucituri din cauza unei centrari imperfecte. ♦ Intranz. si tranz. (Despre un clopot, un ceasornic etc.) A emite sunete ritmice (anuntand ceva). San Marc sinistru miezul noptii bate (EMINESCU). 4. Intranz. (Reg., despre caini) A latra. VII. Intranz. (Despre culori) A avea o nuanta de...; a da in... Parul ei lung, negru... batea in albastru (BART). – Lat. batt[u]ere.

ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus altui loc; fig. persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.).

ANTIPODIC, -A, antipodici, -ce, adj. diametral opus. – Antipod + suf. -ic.

DIAMETRAL, -A, diametrali, -e, adj. Care apartine diametrului, privitor la diametru; care trece prin centrul unui cerc. ◊ Plan diametral = plan care trece prin centrul unei sfere, al unui elipsoid etc. ♦ (Adverbial) diametral opus = cu desavarsire opus, in opozitie directa cu...; de neimpacat. [Pr.: di-a-] – Din fr. diametral.

DIAMETRAL, -A adj. Referitor la diametru, de diametru. // adv. diametral opus = total opus; de neimpacat, ireconciliabil. [< fr. diametral].

antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. Cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.

diametral, -A I. adj. referitor la diametru. II. adv. 1. de la un capat la altul; de-a curmezisul. 2. (fig.) cu totul, absolut. ♦ ~ opus = total opus; de neimpacat. (< fr. diametral)

diametral¹ adv. Cu desavarsire; in intregime; absolut; total. ◊ ~ opus a) in opozitie totala; b) de neimpacat. [Sil. di-a-] /<fr. diametral