GASTRULA s. f. (Biol.) Stadiu in dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.

GASTRULA f. (la organismele pluricelulare) Stadiu in dezvoltarea embrionului dupa blastula. /<fr. gastrula

MIRAJ² ~e n. : ~ul oualor examinare a oualor pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. /<fr. mirage

GASTRULA s.f. (Biol.) Stadiu in dezvoltarea embrionului dupa blastula. [< fr. gastrula].

ANTIPOD I. s. m. 1. loc de pe Pamant diametral opus. 2. (chim.) zi optici = substante cu aceeasi formula si aceleasi proprietati fizico-chimice, dar cu activitate optica diferita. 3. (fig.) fiinta, lucru, idee etc. in totala opozitie cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participa la fecundarea si dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

BLASTOCIST s. n. 1. stadiu in dezvoltarea embrionului la mamifere, in care acesta se prezinta ca o cavitate inconjurata de un numar variabil de celule. 2. vezicula germinativa. (< fr. blastocyste)

GASTRULA s. f. stadiu in dezvoltarea embrionului la metazoare dupa blastula, in forma de sac, cu o cavitate care comunica cu exteriorul prin blastofor. (< fr. gastrula)

OVOSCOP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat in avicultura pentru urmarirea dezvoltarii embrionului in timpul incubatiei. – Din fr. ovoscope.

embrionAR, -A, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ dezvoltare embrionara = embriogeneza. 2. Fig. Abia nascut, abia ivit, in germene; la inceputul existentei, dezvoltarii. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire.

EMBRIONAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de embrion; propriu embrionului. dezvoltare ~a. 2) fig. Care este in faza initiala a dezvoltarii sale; in germen. [Sil. em-bri-o-] /<fr. embryonnaire

ENDOSPERM ~e n. Tesut vegetal in care se afla substantele nutritive necesare dezvoltarii embrionului. [Sil. -do-s***m] /<fr. endos***me, germ. Endos***m

OVOSCOP ~oape n. Aparat pentru determinarea calitatii oualor si observarea dezvoltarii embrionului in ou in timpul incubatiei. /<fr. ovoscope

PLOD ~zi m. pop. 1) Organism animal sau uman in stadiile initiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. Copil mic. /<sl. plodu

BLASTOGENEZA s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltarii embrionului. 2. Reproducere prin inmugurire. [< fr. blastogenese, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare].

PLANTULATIE s.f. dezvoltarea embrionului vegetalelor in timpul germinatiei. [Gen. -iei. / < fr. plantulation].

embrionAR, -A adj. 1. De embrion, referitor la embrion. ◊ dezvoltare embrionara = embriogeneza. 2. (Fig.) Abia nascut, in germen, la inceputul existentei, al dezvoltarii. [Cf. fr. embryonnaire].

EMBRIOPATIE s. f. tulburare in cursul dezvoltarii embrionului. (< fr. embryopathie)

OVOSCOP s. n. aparat pentru examinarea calitatii oualor, a dezvoltarii embrionului in timpul incubatiei. (< fr. ovoscope)

VITELLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.

EMBRIOLOGIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul embrionului (in dezvoltarea lui). [G.-D. embriologiei; Sil. em-bri-o-lo-gie] /<fr. embryologie

INCUBATIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a embrionului in ou. 2) Perioada de timp cat dureaza acest proces. 3) Perioada de timp dintre momentul contagiunii si aparitia primelor simptome ale unei boli. [G.-D. incubatiei] /<fr. incubation, lat. incubatio, ~onis

BLASTULA s.f. A doua faza in dezvoltarea unui embrion; blastocist. [< fr. blastule, cf. gr. blastos – germen].

VITELUS s.n. Substanta de rezerva aflata in ouale animalelor, din care se formeaza si se nutreste embrionul. ♦ Nume dat galbenusului de ou sau numai banutului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris si vitellus. / < fr., lat. vitellus – galbenus de ou].

EMBRIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza embrionul in dezvoltarea lui. [Gen. -iei. / < fr. embryologie, cf. gr. embryon – embrion, logos – studiu].

MORULA s.f. (Biol.) Prima faza in dezvoltarea unui embrion, avand aspectul unei mure. [< fr. morula, cf. lat. morum – mura].

APOGAMIE s. f. dezvoltare a embrionului din oricare celula a sacului embrionar, cu exceptia ovulului; apomixie. (< fr. apogamie)

EMBRIOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a embrionului pana la ecloziune sau nastere; embriogenie. (< fr. embryogenese)

EMBRIOTROFIE s. f. totalitatea proceselor prin care se asigura nutritia oului in dezvoltare, a embrionului sau a fatului. (< fr. embryotrophie)

GESTATIE s. f. 1. perioada de dezvoltare a embrionului de la celula-ou pana la nasterea fatului; graviditate. 2. (fig.) perioada de elaborare a unei creatii, situatii noi. (< fr. gestation, lat. gestatio)

INCUBATIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constand in a dormi intr-un, sau langa un templu pentru a obtine, in vis, raspunsurile unui zeu tamaduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de pasari sub actiunea unor anumiti factori fizici. 3. perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli. 4. etapa a procesului de creatie constand in revenirea spontana asupra problemei si aparitia tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio)

MORULA s. f. primul stadiu in dezvoltarea unui embrion, cu aspect de mura. (< fr., lat. morula)

PLANTULATIE s. f. dezvoltare a embrionului vegetalelor in timpul germinatiei. (< fr. plantulation)

PSEUDOGAMIE s. f. 1. dezvoltare a embrionului din ovulul nefecundat in urma e********i produse de polenizarea stigmatului. 2. fuzionare a doua nuclee vegetative. (< fr. pseudogamie)

INCUBATOR, incubatoare, s. n. Instalatie special amenajata, de clocire artificiala, pentru asigurarea conditiilor de temperatura, umiditate, ventilatie, intoarcerea oualor, securitate etc., necesare dezvoltarii normale a embrionului de ou; closca artificiala. ♦ Camera special amenajata in care se poate asigura dezvoltarea, in conditii optime, a copiilor nascuti prematur. – Din fr. incubateur.

MEZONEPHROS s. n. (Anat.) A doua faza in dezvoltarea rinichiului la embrion. [Pr.: -fros] – Din fr. mesonephros.

POLIembrionIE s. f. dezvoltare a mai multor embrioni din acelasi ou. [Pr.: -li-em-bri-o-] – Din fr. polyembryonie.

EMBRIOLOGIE s. f. Parte a biologiei care se ocupa cu studiul embrionului in toate fazele dezvoltarii lui, de la formarea celulei-ou pana la ecloziune sau nastere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie.

POLIembrionIE s.f. (Biol.) dezvoltare a mai multor embrioni din aceeasi celula-ou sau zigot. [Gen. -iei. / < fr. polyembryonie].

HISTOGENEZA s. f. 1. formarea si dezvoltarea diferitelor tesuturi ale embrionului. 2. parte a embriologiei care studiaza dezvoltarea tesuturilor. 3. modificare a tesuturilor care are loc la insecte in urma metamorfozei. (< fr. histogenese)

INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. Timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.

EMBRIO- Element prim de compunere savanta care introduce in termeni referirea la embrion sau la stadiul de dezvoltare embrionara. [Pron. -bri-o-. / < fr. embryo-, cf. gr. embryon].

INCUBATIE s.f. 1. Timp care se scurge de la patrunderea microbilor sau a virusului in organism si pana la aparitia primelor simptome ale unei boli. 2. Proces de dezvoltare naturala sau artificiala a embrionului de pasare pana la transformarea lui in pui. [Gen. -iei, var. incubatiune s.f. / < fr. incubation, cf. lat. incubatio].

EMBRIOGENEZA s. f. Proces de transformare succesiva a oului si a embrionului pana la ecloziune sau nastere; dezvoltare embrionara. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenese.

embrion ~i m. 1) Faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samanta. 3) fig. Inceputul unui lucru, al unei actiuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

AUTOPLAZIE s. f. proces de dezvoltare in care unele celule ale embrionului se diferentiaza morfologic si biologic intr-o anumita directie. (< fr. autoplasie)

embrion s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ◊ germen al unei plante existente in samanta din care aceasta va lua nastere prin germinatie. 2. (fig.) inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. (< fr., gr. embryon)

TERATOGEN, -A (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care actioneaza asupra embrionului aflat in diferite stadii de dezvoltare, determinand anomalii, malformatii congenitale (de ex., daca virusul rubeolei actioneaza in primele luni de sarcina, poate determina surditate, stenoza pulmonara, microcefalie).

MORULA, morule, s. f. Primul stadiu in dezvoltarea embrionara a metazoarelor, in timpul caruia embrionul capata aspectul de mura. – Din fr. morula.

ONTOGENEZA f. biol. Proces de dezvoltare individuala a unui organism de la embrion pana la sfarsitul existentei sale. /<fr. ontogenese

embrionAR, -A adj. 1. referitor la embrion. ◊ in stare de embrion. 2. (fig.) abia nascut, la inceputul existentei, al dezvoltarii. (< fr. embryonnaire)

ONTOGENEZA s. f. dezvoltare individuala a organismelor vegetale si animale, care cuprinde toate transformarile organismului de la stadiul de embrion pana la sfarsitul existentei lui; ontogenie. – Din fr. ontogenese.

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.

embrion, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. Fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.