DAUNA s. f. 1. stricaciune, paguba; prejudiciu moral. 2. (pl.) despagubiri morale. ♦ in a (cuiva sau a ceva) = in paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder

DAUNA, daune, s. f. 1. Paguba, vatamare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. In dauna (cuiva sau a ceva) = in paguba, in detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. despagubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.

DAUNA ~e f. 1) Factor care provoaca cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morala sau materiala) cauzata cuiva; paguba; stricaciune; prejudiciu. ◊ In ~a (cuiva) in detrimentul (cuiva); in paguba (cuiva). 3) la pl. despagubire pentru un prejudiciu (material). A plati cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum