ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa intocmita de organele judiciare spre a dovedi vinovatia cuiva. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapta, fapt. ◊ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultatul unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune principala a unei opere dramatice, reprezentand o etapa in desfasurarea actiunii. – Din lat. actum, fr. acte.

FIGURANT, -A, figuranti, -te s. m. si f. 1. Persoana care participa la desfasurarea actiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenta fizica sau prin gesturi, atitudini etc., fara sa rosteasca nici o replica. ♦ Persoana care este prezentata la desfasurarea unui eveniment, la o intamplare etc., fara a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

CONFLICT, conflicte, s. n. 1. Neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; cearta, diferend, discutie (violenta). ◊ Loc. vb. A intra in conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontiera = ciocnire intre unitati militare insarcinate cu paza frontierei intre doua state. ♦ Razboi. 2. Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determina desfasurarea actiunii dintr-o opera epica sau dramatica. – Din lat. conflictus, fr. conflit.

CONFLICT ~e n. 1) Ciocnire materiala sau morala violenta; situatie controversata; stare de dusmanie; divergenta. ~ armat. ~ so-cial. ~ psihologic. 2) Ciocnire intre interesele sau intre sentimentele personajelor, care stimuleaza desfasurarea actiunii intr-o opera artistica (literara). /<lat. conflictus, fr. conflict

COR s.n. 1. Grup de personaje care participa ca un personaj colectiv in desfasurarea actiunii unei opere dramatice in teatrul antic, cantand versuri; (p. ext.) versurile cantate de acest grup. 2. Grupare de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ◊ A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata a fi cantata de mai multe persoane; executia unei asemenea compozitii. 3. Parte a bisericii unde sta si canta ansamblul coral in timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor].

CONFLICT s.n. 1. Ciocnire, dezacord; cearta. ♦ Razboi. 2. (Fil.) Treapta de maxima ascutire in evolutia contradictiilor antagoniste. 3. Ciocnire a intereselor si a pasiunilor personajelor principale dintr-o opera literara, care determina desfasurarea actiunii. [< lat. conflictus, cf. fr. conflit].

INSERT s.n. (Cinem.) Cadru fix sau scurta scena animata inclusa in desfasurarea actiunii cinematografice. [< it. inserto].

CIRCULARITATE s. f. 1. stare a ceea ce este circular. 2. caracteristica a viziunii unei opere beletristice de a alterna in mod simetric planurile, desfasurarea actiunii etc., cu revenire la punctul de plecare. (< engl. circularity, fr. circularite)

CONFLICT s. n. 1. neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend. ♦ ~ armat = razboi. 2. (fil.) treapta acuta in evolutia contradictiilor antagoniste. 3. ciocnire intre ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o opera literara, care determina desfasurarea actiunii. (< lat. conflictus, fr. conflit)

COR s. n. I. 1. (in teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic in desfasurarea actiunii unei opere dramatice, dansand si cantand versuri. 2. ansamblu de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ◊ (fig.) grup, multime. 3. compozitie muzicala destinata a fi cantata de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrala si laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro)

INSERT, -A I. adj. (biol.) fixat pe un organ. II. s. n. insertie (1). ◊ (cinem.) plan destinat a pune in valoare un detaliu descriptiv necesar pentru intelegerea scenei, in desfasurarea actiunii cinematografice. (< engl., fr. insert, it. inserto)

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisa, intocmita de organele judiciare si servind ca baza de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapt. ♢ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultat al unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare in desfasurarea actiunii unei opere dramatice. – Lat. lit. actum (fr. acte).

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

DESFASURARE, desfasurari, s. f. actiunea de a (se) desfasura si rezultatul ei. ♦ Intindere in plan a suprafetei anumitor corpuri geometrice (con. cilindru etc.). ♦ (In literatura si in reprezentari scenice, in sintagma) desfasurarea actiunii = evolutia actiunii, succesiunea diferitelor ei momente in vederea deznodamantului. – V. desfasura

DECOR ~uri n. 1) Totalitate a obiectelor si a panzelor pictate, folosite pentru a crea cadrul necesar desfasurarii actiunii intr-un spectacol sau film. 2) fig. Ansamblu de imprejurari in care se desfasoara o actiune. 3) Ansamblu de elemente care servesc pentru a impodobi cladiri, interioare etc.; ornamentatie. /<fr. decor

CORNEILLE [cornei] 1. Pierre C. (16069-1684), dramaturg francez. Creator al tragediei clasice franceze, a introdus in teatru motivarea etica si psihologica a desfasurarii actiunii. Tragediile sale, inspirate din istorie, si-au cistigat renumele prin concentrarea dramatica, arta desavirsita a dialogului si a tiradei, versul lapidar si sententios („Cidul”, „Horatiu”, „Cinna”, „Polyeucte”). 2. Thomas C. (1625-1709), dramaturg francez. Frate cu C. (1). Tragedii de inspiratie spaniola („Timocrate”, „Berenice”); lucrari de lexicografie („Dictionarul termenilor de arta si stiinta”).

GERUNZIU, gerunzii, s. n. Mod (2) verbal (2) care exprima o actiune in desfasurare, fara referire la autorul si la momentul actiunii. – Din lat. gerundium.

INCIDENT, -A, incidenti, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ◊ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze. 2. (Fiz.; in sintagma) Raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din fr. incident.

INTERMITENTA, intermitente, s. f. Intrerupere, lipsa de continuitate in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ◊ Loc. adv. Cu intermitenta = in mod intermitent. – Din fr. intermittence.

INTRERUPE, intrerup, vb. III. Tranz. si refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfasurarea unei actiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri in cursul unei lucrari, al unei activitati; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva in timp ce vorbeste, a taia vorba cuiva. [Perf. s. intrerupsei, part. intrerupt – Var.: (Inv.) intrerumpe vb. III] – Intre¹- + rupe (dupa fr. interrompre).

CULMINANT, -A, culminanti, -te, adj. Care culmineaza. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important in desfasurarea unei actiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant.

PAROXISM, paroxisme, s. n. Intensitate maxima, punct culminant la care ajunge o senzatie, un sentiment, o stare, un proces, o actiune in desfasurare etc. ◊ Loc. adv. Pana la paroxism = in cel mai inalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extrema. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

POTICNI, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. si intranz. A se lovi in timpul mersului cu piciorul de ceva si a-si pierde echilibrul; a se impiedica. ♦ A cadea (in urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedica in mers sau, fig., intr-o actiune. 3. Refl. Fig. A intampina o dificultate sau a nu izbuti in desfasurarea unei actiuni. ♦ Spec. A pronunta cu greutate cuvintele, a vorbi cu intreruperi, cu greutate. – Din sl. potuknonti.

POTOLI, potolesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A pierde sau a face sa-si piarda din intensitate, din tarie, din viteza etc.; a (se) linisti, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) imblanzi. ♦ A inceta sau a face sa inceteze un lucru inceput, o actiune in desfasurare etc.; a (se) incheia, a (se) sfarsi, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.

PRIELNIC, -A, prielnici, -ce, adj. Care favorizeaza aparitia sau desfasurarea unei actiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

DURA³, pers. 3 dureaza, vb. I. Intranz. 1. (Despre actiuni in desfasurare) A tine un anumit timp, a se desfasura intr-o anumita perioada de timp. ♦ A persista, a dainui, a se mentine. 2. (Despre lucruri) A se mentine (multa vreme) in stare buna; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) Stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.

DARDORA s. f. (Pop.) 1. Toi (in desfasurarea unei actiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dardora insuratorii = a) a tine cu orice pret sa se insoare; b) a fi in plina desfasurare a casatoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaima. [Var.: daldora s. f.] – Din bg. dardoja.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

REPRIMA, reprim, vb. I. Tranz. A curma, a inabusi, a impiedica prin mijloace drastice, violente desfasurarea unei actiuni, un act de revolta etc. – Din fr. reprimer.

COTITURA, cotituri, s. f. 1. Cot (I 2). 2. Fig. Transformare calitativa esentiala, salt produs in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunzis. 4. (Pop.) Golf². – Coti + suf. -tura.

ASUPRA prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand directia desfasurarii unei actiuni) In directia; inspre; spre; catre. S-a napustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprima un raport temporal, concretizand apropierea in timp a unui fenomen) Aproape de; in preajma; inspre; spre; catre. A sosit asupra noptii. 3) (exprima un raport completiv) Impotriva; contra. A inceput a vicleni asupra lui. 4) (exprima un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referinta asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra

A BRUSCA ~chez tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfasurarea unor actiuni) A accelera in mod fortat. /<fr. brusquer

CATALIZATOR ~i m. 1) Substanta care modifica viteza unei reactii chimice fara a participa la reactie. ~ pozitiv. 2) fig. Fapt care grabeste desfasurarea unei actiuni sau a unui eveniment. /a cataliza + suf. ~tor

COTITURA ~i f. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cot. 2) fig. Transformare esentiala in desfasurarea unei actiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tura

DARDORA f. pop. 1) Punct culminant (in desfasurarea unei actiuni); toi. In ~a jocului. 2) Situatie complicata si neplacuta; bucluc; belea; incurcatura. /<bulg. dardorja

DURATIV ~a (~i, ~e) (despre verbe) Care arata o actiune in desfasurare continua. /<fr. duratif

GERUNZIU ~i n. Forma nominala a verbului care exprima o actiune in desfasurare fara referire la momentul vorbirii. /<lat. gerundium

INTERMITENTA ~e f. 1) Caracter intermitent. 2) Oprire de scurta durata in desfasurarea unei actiuni, a unui proces; lipsa de continuitate; intrerupere; pauza; discontinuitate. /<fr. intermittence, it. intermittenza

JALON ~oane n. 1) Tija lunga (de lemn sau de metal) cu dungi albe si rosii, folosita in lucrarile de topografie pentru marcarea unei linii, a unor puncte sau a unei directii pe teren. 2) fig. Element care marcheaza un moment semnificativ sau crucial in desfasurarea unei actiuni, unui proces etc. /<fr. jalon

MOBIL² ~e n. 1) Factor ce determina desfasurarea unei actiuni; impuls; imbold. 2) Corp in miscare. /<fr. mobile, lat. mobilis

PANA² conj. 1) (exprima un raport temporal, indicand limita finala a desfasurarii unei actiuni din propozitia regenta). ◊ Pana cand atata timp; cata vreme. 2) (exprima un raport spatial, indicand limita in spatiu a desfasurarii unei actiuni). /<lat. paene-ad

PRIN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand mediul, cadrul desfasurarii unei actiuni) Alearga prin curte. A strabatut prin perete. 2) (exprima un raport modal sau instrumental, indicand mijlocul, procedeul realizarii actiunii) Cu ajutorul; pe calea; cu. A obtine prin eforturi. Se transmite prin ereditate. ◊ Prin urmare deci; asadar. 3) (exprima un raport temporal, indicand perioada, intervalul de timp, aproximatia temporala) In timpul; in cursul. Prin luna iunie. /pre + in

PRINTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul, cadrul, locul desfasurarii unei actiuni) Prin. La intoarcere va trece printr-o padure. 2) (exprima un raport modal sau instrumental) Prin. Afirma printr-un gest. /pre + intre

STAVILA ~e f. 1) Element de constructie care serveste la inchiderea sau deschiderea apei intr-o lucrare hidrotehnica. 2) Element al unui stavilar care, prin ridicare si coborare, regleaza sectiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; piedica; obstacol; baraj; impediment; bariera. ◊ A pune ~ a impiedica desfasurarea unei actiuni; a zadarnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo

TOI ~iuri n. 1) Moment de maxima intensitate in desfasurarea unei actiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfota a unei multimi de oameni; invalmaseala. 3) inv. Grup mare de oameni, de animale aflat in dezordine; card. [Monosilabic] /<turc. toy

PLAY-BACK s.n. (Anglicism) actiunea de desfasurare in sens invers a benzii de magnetofon. ♦ (Telev.) Imprimare a vocii inainte de emisiune pentru a asigura o inregistrare corecta. ♦ Sincronizare a unor vederi cinematografice sau de televiziune cu o banda sonora facuta la o masa de dublare. [Pron. plei-bec. / < engl. play-back].

strarumpe, strarump, vb. III (inv.) a intrerupe desfasurarea unei actiuni.

GERUNZIU s. n. mod verbal nepersonal care exprima actiunea in desfasurare, fara referire la autorul ei sau la momentul desfasurarii. (< lat. gerundium)

TEMPORAL², -A adj. care indica timpul, referitor la timp; care are loc in timp. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie circumstantiala care arata timpul de desfasurare a actiunii din regenta; conjunctie ~a = conjunctie care introduce o temporala. (< fr. temporel)

FRANA, frane, s. f. Dispozitiv folosit pentru incetinirea vitezei sau pentru oprirea miscarii unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce tine in loc cursul sau dezvoltarea unui proces in desfasurare, a unei actiuni, a unui sentiment etc.; piedica, obstacol. – Din fr. frein (dupa frane, pl. lui frau).

SOARTA, sorti, s. f. 1. (In conceptiile mistice) Forta supranaturala despre care se crede ca hotaraste irevocabil, fatal, toate actiunile si intamplarile din viata oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisa, ursita. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viata (sau o parte a vietii) unei fiinte (umane); conditie de viata. ♦ Evolutie, desfasurare (a unei actiuni); deznodamant. – Lat. sors, -tis.

actiune ~i f. 1) desfasurare a unei activitati. A trece la ~. ~ armata. 2) Exercitare a unei forte asupra cuiva sau ceva. 3) desfasurare a evenimentelor intr-o opera literara. ~ea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimata de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o ~. 6) Hartie de valoare care adevereste participarea detinatorului la capitalul unei societati si in virtutea careia primeste dividende. [G.-D. actiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. action, lat. actio, ~onis

CAPITOL ~e n. 1) Fiecare dintre compartimentele in care este impartita o lucrare (stiintifica, literara etc.). 2) fig. Parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. ~ din viata. /<it. capitolo, lat. capitulum

IMPERFECTIV ~a (~i, ~e) lingv. (despre verbe) Care are o forma ce indica ca actiunea este in desfasurare sau se repeta. Aspect ~. /<fr. imperfectif

RANDUIALA ~ieli f. 1) v. A RANDUI si A SE RANDUI. ◊ A face ~ a face ordine. 2) Mod de desfasurare a unei actiuni. 3) Deprindere a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie. 4) inv. Operatie menita sa asigure ceva; masura. 5) inv. Denumire data unor dari pentru domnie. /a (se) randui + suf. ~eala

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

TEMPO n. 1) muz. Viteza de executare a unei lucrari. 2) Viteza de desfasurare a unei actiuni; ritm. 3) lingv. Viteza de pronuntare a cuvintelor in timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. tempoul; Acc. si tempoul] /< it., fr. tempo

CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei carti, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. 2. subiect de conversatie; problema; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)

CLIMAX s. n. 1. figura de stil in care desfasurarea ideilor, a actiunii se face treptat, in gradatie ascendenta. 2. punct culminant al unei actiuni, al unui conflict. 3. stadiu final de evolutie a unui ecosistem. (< fr. climax)

DIRECTIE s. f. I. 1. orientare in spatiu a unui obiect, a unei miscari fata de un punct de referinta: sens de desfasurare a unei actiuni. 2. (mat.) proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data. II. 1. (organ de) conducere a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ ~ de scena = regie. 2. functie de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune in cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumita ramura de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaza un vehicul. ◊ parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio)

DURATIV, -A adj. (despre verbe) care arata ca o actiune este in desfasurare, dureaza; imperfectiv. (< fr. duratif)

actiune, actiuni, s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

IMPERFECTIV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; si substantivat, n.) Care arata ca actiunea verbului este in desfasurare sau se repeta, fara sa indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.

DEFECTIUNE, defectiuni, s. f. Deranjament, defect care impiedica buna functionare a unui masini, a unui aparat, a unui mecanism, desfasurarea normala a unei actiuni etc. [Pr.: -ti-u-] – Din defect. Cf. fr. defection, lat. defectio, -onis.

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a inlesni ivirea unui eveniment, desfasurarea sau realizarea unei actiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferinta fata de altii; a acorda favoruri in mod abuziv si nemeritat. – Din fr. favoriser.

CLIMAX, climaxuri, s. n. 1. Faza finala intr-o succesiune ecologica, in care exista o relativa stabilitate a biocenozei si o corespondenta a ei cu clima si cu solul 2. Figura de stil care consta in desfasurarea ascendenta a ideilor, actiunii etc. dintr-o opera. – Din fr. climax.

NABUSI, nabus, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. si refl. A (se) sufoca, a (se) inabusi. ♦ Tranz. Fig. A impiedica dezvoltarea, desfasurarea sau manifestarea unei actiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face sa nu se vada, sa nu se simta, sa nu se auda. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revarsa, a inunda; a invada. ♦ Despre sange, lacrimi) A podidi. – Cf. scr. nabusiti.

EVOLUTIE ~i f. 1) la sing. Modificare treptata a calitatii spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei actiuni, al unui proces; desfasurare. ◊ In ~ in curs de dezvoltare. 3) (despre avioane, nave) Miscare larga (mai ales circulara) in jurul unui punct fix. 4) (despre trupe militare) Schimbare de pozitie; regrupare tactica si strategica; manevra. 5) (despre sportivi, artisti) Prezentare in fata publicului. [G.-D. evolutiei] /<fr. evolution, lat. evolutio, ~onis

PROGNOZA ~e f. Ipoteza emisa asupra posibilitatilor de desfasurare a unor evenimente, actiuni sau fenomene, bazata pe cunoasterea imprejurarilor care le genereaza; pronostic. ◊ ~ meteorologica timpul care se prevede pentru o anumita perioada; timpul probabil. /<fr. prognose, germ. Prognose

PRONOSTIC ~uri n. Ipoteza emisa asupra posibilitatilor de desfasurare a unor evenimente, actiuni sau fenomene, bazata pe cunoasterea imprejurarilor care le genereaza. /<fr. pronostic

actiune s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta. ◊ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ◊ ceea ce arata un verb. 2. totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica. 3. efect, influenta. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati comerciale si care da detinatorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

BLOCAJ s. n. 1. blocare. 2. fundatie de piatra, de bolovani la un zid, la o sosea, strada, cale ferata etc. 3. procedeu tehnic in baschet, volei, box etc. cu scopul de a impiedica o actiune a adversarului sau pentru a proteja o actiune proprie. ◊ intrerupere a desfasurarii unui proces sau a unei functii fiziologice. (< fr. blocage)

SCENARIU s. n. 1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum si indicatii tehnice si de regie. 2. desfasurare programata a unei actiuni. (< fr. scenario)

actiune, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ Operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) Hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

CARMEALA, carmeli, s. f. (Pop.) Intorsatura, cotitura, schimbare (in desfasurarea unei operatii, a unei actiuni). ♦ Fig. Schimbare survenita in atitudinea sau comportarea cuiva. – Carmi + suf. -eala.

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A impiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei actiuni; spec. a frana intentionat desfasurarea normala a unui proces de productie. – Din fr. saboter.

OBSTRUCTIE, obstructii, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat in interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afara; ocluzie, obliterare, obliteratie. ◊ Obstructie intestinala = ocluzie intestinala. 2. Tactica folosita in unele parlamente pentru a impiedica, prin prelungirea artificiala a discutiilor, desfasurarea unei dezbateri, a unei actiuni, a unui proces sau luarea unei hotarari; p. ext. opozitie inversunata. ♦ Act nereglementar comis in unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea, fara ca el insusi sa incerce sa o joace. ♦ actiune nereglementara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.

DURATIV, -A, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arata ca o actiune dureaza, nu este momentana; (despre timpurile verbelor) care arata ca o actiune este in curs de desfasurare, nu este terminta. – Din fr. duratif.

RITM, ritmuri, s. n. 1. Asezare simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers sau in proza ori a accentelor tonice intr-o fraza muzicala; cadenta, tact; p. ext. efect obtinut prin aceasta asezare. ♦ Vers. 2. desfasurare gradata, treptata a unei actiuni, evolutie mai rapida sau mai lenta a unei activitati, conditionata de anumiti factori. ♦ Periodicitate a unei miscari, a unui proces, a unei activitati. ♦ Miscare regulata; tempo, cadenta. 3. Repetare periodica a unor elemente de arhitectura sau de decoratie, la o constructie. – Din ngr. rithmos, fr. rythme, lat. rhythmus.

CLARVAZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care prevede clar modul de desfasurare (in viitor) a unei actiuni. /clar + vazator

EPICENTRU ~e n. 1) Punct de pe suprafata pamantului, situat deasupra focarului unui cutremur de pamant, unde intensitatea zguduirii este maxima. 2) Proiectie pe suprafata pamantului a centrului unei explozii nucleare. 3) fig. Parte esentiala in procesul desfasurarii unei activitati, a unei actiuni sau a unui eveniment. [Sil. e-pi-cen-tru] /<fr. epicentre

A LANCEZI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A fi lanced; a se afla in depresiune morala si moleseala fizica. 2) fig. (despre actiuni) A se opri din desfasurarea normala; a nu progresa; a stagna. /Din lanced

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioara, de obicei moale, a unui fruct, a unui sambure, a painii. ~ de nuca. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibila, curatata de coaja, a semintelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ◊ ~ul noptii mijlocul, toiul noptii. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esentiala a unei probleme; esenta; fond. ◊ Cu ~ cu continut, cu talc. /<lat. medius

REPRIZA ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competitii sportive, organi-zate dupa anumite reguli; runda. 2) Faza in desfasurarea unui proces, a unei actiuni stadiale; runda. 3) Reincepere a unor operatii tehnice intrerupte. 4) Reluare a unui cuvant sau a unui gand in propozitie. /<fr. reprise

VIPIE ~i f. pop. 1) Caldura foarte mare; arsita; zapuseala. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata; febra. 3) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec.

PERSPECTIVA s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care il are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare in linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

SABOTA vb. I. tr. 1. A impiedica, a submina, a frana in ascuns realizarea unui lucru, a unei actiuni; a impiedica intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. [< fr. saboter].

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei actiuni sau al unui fenomen in desfasurare. ♦ (Pop.) Partea principala, miezul unui lucru. 2. Invalmaseala, incaierare; taraboi, zarva. 3. (Inv.) Ceata, stol, card, grup. – Din tc. toy „banchet”.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

CRONOGRAF², cronografe, s. n. Aparat automat de precizie, prevazut cu un mecanism de ceasornic, care inregistreaza inceputul si sfarsitul unei actiuni sau al unui fenomen in desfasurare, folosit in fizica, in aviatie, in sport etc. – Din fr. chronographe.

CURGERE, curgeri, s. f. I. actiunea de a curge. II. Fig. 1. desfasurare, trecere de timp; rastimp. 2. Evolutie istorica, inlantuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continua; devenire. – V. curge.

A CONTENI ~esc 1. intranz. (despre procese, fenomene etc.) A-si opri desfasurarea; a inceta. Ninsoarea ~este. 2. tranz. (actiuni) A face sa nu se mai produca; a inceta. /<lat. continere

FRANA ~e f. 1) Dispozitiv pentru micsorarea vitezei sau oprirea unui vehicul. 2) fig. Factor care zadarniceste desfasurarea unui proces sau a unei actiuni. [G.-D. franei] /<fr. frein

GRADATIE ~i f. 1) Crestere sau descrestere succesiva; schimbare treptata. 2) (la instrumentele de masurat) Diviziune pe scara unui instrument de masura; grad. 3) (in operele literare) Figura de stil constand in desfasurarea succesiva (ascendenta sau descendenta) a actiunii. 4) (in pictura) Trecere treptata de la o nuanta la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis

A PERTURBA ~ez tranz. (procese, fenomene, actiuni etc.) A abate de la desfasurarea normala; a impiedica de a functiona sau de a se desfasura normal; a tulbura. ~ receptia emisiunilor. ~ transportul. [Si perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

DURATIV, -A adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arata o actiune care dureaza, care este in desfasurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo].

DEZBOBINARE s.f. actiunea de a dezbobina si rezultatul ei; desfasurare a unei bobine. [Var. debobinare s.f. / < dezbobina].

PERFECTIV, -A adj. (despre verbe) care exprima actiunea, eliminand notiunea de durata si de desfasurare si insistand asupra inceputului si sfarsitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv)

PERFECTIV, -A, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprima actiunea verbului eliminand notiunea de durata si de desfasurare, insistand asupra inceputului si sfarsitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.

PRONOSTIC, pronosticuri, s. n. Ipoteza, previziune referitoare la desfasurarea si la sfarsitul unor evenimente, al unor actiuni, al unor intreceri sportive etc. [Var.: (rar) prognostic s. n.] – Din fr. pronostic.

IMPERFECTIV, -A adj., s. n. (aspect al verbului) care arata ca actiunea se repeta sau este in curs de desfasurare. (< fr. imperfectif)

PUNCTUAL, -A adj. 1. (si adv.) care respecta intocmai termenul fixat; facut la momentul hotarat; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arata ca actiunea se refera la un singur moment al desfasurarii. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, dupa fr. poncuel)

PULSATIE, pulsatii, s. f. 1. Fiecare dintre miscarile pulsului; pulsare. 2. (Fiz.) Numarul de perioade pe care le efectueaza o marime periodica intr-un anumit numar de unitati de timp. 3. Fig. desfasurare a unui proces, a unui fenomen, a unei actiuni intr-un ritm viu, trepidant. – Din fr. pulsation, lat. pulsatio.

A INTERVENI intervin intranz. 1) A intra intr-o actiune; a se incadra in cursul unui proces (influentand desfasurarea acestuia). 2) A lua cuvantul (intr-o discutie); a-si expune opiniile (in cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (in favoarea cuiva). 4) A se produce intre timp si pe neasteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

actiune s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfasurare a unei activitati; fapta, lucrare. ♦ Gesturile si tinuta cu care un orator isi insoteste cuvantarea. ♦ Operatie militara (ofensiva sau defensiva). ♦ Ceea ce arata un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica; subiect. V. afabulatie, epos. 3. Influenta. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezinta o parte din capitalul unei societati anonime sau al unei societati in comandita. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

IMPERFECTIV, -A adj. (Despre aspectul verbelor; si s.n.) Care arata ca actiunea verbului se repeta sau este in curs de desfasurare. [< fr. imperfectif].

A STRICA stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face sa se strice. 2) A preface din bun in rau. Grindina ~t via. 3) A face in mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (actiuni, stari de lucruri etc.) A face sa nu-si continuie desfasurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fara folos; a irosi. ~ mancarea cu cineva. 6) fig. (intelegeri, relatii intre diferite persoane, legi etc.) A considera nevalabil; a anula. ~ legaturile de prietenie cu cineva. ~ o tocmeala. 2. intranz. A face rau; a fi nefolositor. Fumatul strica. ◊ Nu strica (sau n-ar ~) nu-i rau (sau n-ar fi rau). /<lat. extricare

INHIBAT, -A, inhibati, -te, adj. 1. (Despre actiuni, procese fiziologice, reactii chimice etc.) Care este franat, impiedicat, incetinit in desfasurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifesta spontan, care se abtine; retinut. – V. inhiba.

PROCES ~e n. 1) desfasurare in timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de actiuni sau de operatii prin care se realizeaza o lucrare. ◊ ~-verbal document in care este notat pe scurt continutul discutiilor desfasurate si a hotararilor adoptate la o adunare sau sedinta ori prin care se consemneaza o constatare, un acord etc. 3) jur. actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; cauza. /<fr. proces, lat. processus

CLARVAZATOR, -OARE, clarvazatori, -oare, adj. (Despre oameni) Care vede desfasurarea in viitor a unei situatii mai clar, mai limpede decat altii; (despre actiuni) care dovedeste perspicacitate, clarviziune. – Clar + vazator (dupa fr. clairvoyant).

A JUGULA ~ez tranz. rar1) A lipsi de respiratie, strangand vana jugulara; a gatui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (actiuni, procese, activitati etc.) A impiedica sa se desfasoare; a opri brusc din desfasurare . /<fr. juguler, lat. jugulare

DOZA² s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].

ANVERGURA s. f. 1. desfasurare, intindere. 2. distanta dintre varfurile aripilor unui avion, ale unei pasari, unui fluture. 3. importanta, amploare a unei actiuni, a unui proiect etc. (< fr. envergure)

SUBIECT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♦ Pricina, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a intamplarilor ce se petrec in desfasurarea unei naratiuni epice sau dramatice. 2. Partea principala a unei propozitii care indica cine indeplineste sau cine sufera actiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecati despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca fiinta inzestrata cu constiinta si vointa. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].

SOARTA sorti f. 1) (in conceptii mistice) Forta supranaturala despre care se crede ca determina desfasurarea evenimentelor; ursita; fatalitate; destin. ~ vitrega. ~ cruda. 2) Concurs de imprejurari inevitabile. ◊ In voia ~ei la intamplare. 3) Rezultat final al unei actiuni; deznodamant. [G.-D. sortii] /<lat. sors,~tis

POTENTIAL, -A adj. 1. A carui forta este in stare latenta. ♦ Energie potentiala = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. 2. Posibil; presupus posibil. ♦ Propozitie potentiala = propozitie care exprima posibilitatea realizarii unei actiuni fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. // s.n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. Capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei forte, a unei activitati; putere. ♦ Potential de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. Mod verbal care prezinta actiunea ca posibila. [Pron. -ti-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. potentiel, lat. potentialis].

CLIMAX¹ s.n. 1. Figura de stil in care desfasurarea ideilor, a gandirii se face treptat, in gradatie (2) [in DN] ascendenta in forma de scara. 2. (Liv.) Punct culminant al unei actiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / < lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scara].

PETRECERE, petreceri, s. f. actiunea de a (se) petrece si rezultatul ei. 1. Ducere a vietii sau ocuparea timpului intr-un anumit fel, intr-un anumit loc, o anumita perioada; vietuire, traire. ♦ Mod de desfasurare a vietii, fel de viata, fel de a trai; viata, trai; p. ext. (la pl.) fapte savarsite de cineva in timpul vietii. 2. (Mod, mijloc de) folosire placuta a timpului; distractie, amuzament. ◊ Expr. Petrecere frumoasa! formula prin care i se ureaza cuiva, de obicei la despartire, sa petreaca in mod placut un anumit timp. 3. Reuniune, intalnire intre prieteni, rude etc. (de obicei insotita de masa mare, de muzica etc.), organizata cu prilejul unei sarbatori sau sarbatoriri ori pentru distractie; chef, petrecanie (3). ◊ Expr. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate. – V. petrece.

SISTEMATIZARE, sistematizari, s. f. actiunea de a sistematiza si rezultatul ei; aranjare, ordonare, clasare (a unui material) dupa un anumit sistem. ♦ Ansamblu de masuri tehnice, economice si legislative referitoare la spatiile de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatia oamenilor etc., care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optime pentru populatia de pe un anumit teritoriu. ♦ Ramura a urbanismului care se ocupa cu proiectarea si reorganizarea stiintifica a asezarilor urbane si rurale in scopul crearii conditiilor optime de viata pentru populatie. – V. sistematiza.

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

ORGANIZARE, organizari, s. f. actiunea de a (se) organiza si rezultatul ei; p. ext. randuiala, disciplina, ordine. ♦ Oranduire, alcatuire. ◊ Organizarea productiei = ansamblu de masuri privind stabilirea, asigurarea si coordonarea mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii productiei cu maximum de eficienta economica. Organizarea muncii = ansamblu de masuri privind asigurarea si utilizarea eficienta a fortei de munca. – V. organiza.

SOROC ~oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) Zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) Interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

FILM, filme, s. n. 1. Banda flexibila de celuloid, transparenta si subtire, acoperita cu un strat de material sensibil la actiunea luminii, pe care se formeaza o imagine fotografica si care se foloseste in fotografie, in radiografie etc. ♦ (Cin.) Pelicula lunga pe care sunt inregistrate pe cale fotografica si in momente succesive imagini statice sau in miscare, precum si sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de arta constand din realizarea si proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creatie cinematografica. 3. Strat subtire dintr-un material lichid, solid sau gazos, intins pe suprafata unui obiect solid sau lichid; pelicula. 4. (Fig.) desfasurare, prezentare. – Din fr. film.

SERVICIU s.n. 1. actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVICIU s. n. 1. actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)