DEZMEMBRABIL, -A, dezmembrabili, -e, adj. Care poate fi desfacut in partile componente. – Dezmembra + suf. -bil.

DEZMEMBRABIL, -A adj. (Despre un sistem tehnic) Care poate fi desfacut in partile componente. [< dezmembra + -bil].

DEZMEMBRABIL, -A adj. (despre un sistem tehnic) care poate fi desfacut in partile componente. (< dezmembra + -bil)

RAMIFICATIE, ramificatii, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile si radacinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) parte desfacuta dintr-un intreg; ramura, brat. ♦ Despartitura, subdiviziune, subimpartire. 2. Locul de separare a unei cai de circulatie, a unor conducte etc. in doua sau in mai multe ramuri; (fiecare dintre) despartiturile (secundare) formate prin aceasta separare. – Din fr. ramification.

desface vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. desfac, 1 pl. desfacem, 2 pl. desfaceti; imper. 2 sg. desfa, neg. nu desface; part. desfacut

DEZVOALBE, dezvolb, vb. III. (Inv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (In sint.) Floare dezvoalta = floare cu petalele desfacute. [Part. dezvolt, -oalta] (din lat. *disolvere (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))

DESCOMPUS, -A, descompusi, -se, adj. 1. desfacut in partile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are infatisarea morala sau fizica deformata; (despre fata omului) crispat, contractat. – V. descompune.

DESCOMPUNE, descompun, vb. III. l.Tranz. A desface in partile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrama, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii si corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-si schimba prin deformare caracterul, infatisarea morala sau fizica; (despre fata, trasaturi etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des¹- + compus (dupa fr. decomposer).

DEZAGREGA, pers. 3 dezagrega, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface in partile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-si pierde cu totul coeziunea. – Dupa fr. desagreger.

DEZAGREGAT, -A, dezagregati, -te, adj. (Despre corpuri) desfacut in partile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care si-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega.

A DEMONTA ~ez tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalatii) A desface in partile componente. 2) fig. (persoane) A face sa piarda siguranta in fortele proprii; a descuraja. /<fr. demonter

A DEZARTICULA ~ez tranz. 1) (membre) A scoate din articulatie (printr-o operatie chirurgicala). 2) A desface in partile componente; a dezmembra. /<fr. desarticuler

A SE DISOCIA se ~aza intranz. (de-spre corpuri, substante) A se separa in partile asociate; a se desface in partile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare

amarunti, amaruntesc vb. IV (inv.) 1. a farama pamantul, ca semintele sa incolteasca mai repede 2. a desface in parti mici, a detalia, a analiza

DEZAGREGA vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface in partile lui constitutive. 2. (Fig.) A-si pierde sau a face sa-si piarda unitatea, coeziunea. [P.i. dezagreg, 3,6 -ga si -gheaza. / cf. fr. desagreger].

DEZAGREGA vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface in partile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) imprastia. (< fr. desagreger)

DJELLABA GELABA/ s. f. haina lunga si larga, desfacuta pe parti, cu gluga, purtata in Africa de Nord. (< fr. djellaba)

DEZALCATUI, dezalcatuiesc, vb. IV. Refl. si tranz. (Rar) A (se) desface in partile din care a fost alcatuit; a (se) descompune. – Din des¹- + alcatui.

DECUPLA vb. I. tr. A desface, a dezlega (partile unui cuplu). [< fr. decoupler].

DEZMEMBRA, dezmembrez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) descompune, a (se) imparti, a (se) desface in mai multe parti; p. ext. a (se) desfiinta in urma unei impartiri. – Dupa fr. demembrer.

DECIOCALA, deciocalez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect in partile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocalau.

DESOLIDARIZA vb. I. tr. 1. A desface, a detasa o parte dintr-un intreg solidarizat. 2. refl. A nu mai fi solidar cu cineva, a se desparti, a se rupe de cineva. [Cf. fr. desolidariser].

infurca, infurchez, vb. I (reg.) 1. a lua fan in furca. 2. a (se) desface (ceva) in doua parti, in doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se incraci. 3. (fig.) a avea de furca cu cineva, a se incaiera.

DESOLIDARIZA vb. I. tr. a desface, a detasa o parte dintr-un intreg solidarizat. II. refl. a nu mai fi solidar, a se rupe de cineva. (< fr. desolidariser)

DEZMEMBRA vb. tr., refl. a (se) desface in mai multe parti, a (se) descompune; a (se) desfiinta. (dupa fr. demembrer)

CARTEL, carteluri, s. n. 1. Una dintre formele monopolurilor capitaliste, in care mai multe intreprinderi din aceeasi ramura de productie incheie o conventie stabilind preturi de vanzare unice si regiuni geografice de desfacere pentru fiecare in parte, in vederea eliminarii concurentei si a obtinerii de cat mai multe profituri. 2. (In statele burgheze) Alianta intre doua sau mai multe partide politice. 3. (Inv.) Conventie scrisa intre state, pentru schimbul sau rascumpararea prizonierilor. – Fr. cartel.

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Facut bucati, ciopartit; (despre obiecte de imbracaminte) ros, uzat, gaurit. ♦ Fig. Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despartit in doua (sau in mai multe) parti. ♦ Fig. (Despre relatii prietenesti, diplomatice etc.) desfacut, curmat, intrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre parti ale corpului) Sfaramat; fracturat. 3. Desprins (cu forta) din loc; smuls. 4. Instrainat de..., izolat, indepartat. II. S. f. Intelegere intre contribuabili si visterie, in evul mediu, in tarile romane, prin care, in locul darilor existente, se stabilea o suma fixa, globala, platibila anual; p. ext. dare platita pe baza acestei intelegeri; ruptoare. – V. rupe.

A SE DIVIDE pers. 3 se divide intranz. (despre obiecte integrale) A se desface in doua sau mai multe parti; a se imparti; a se diviza. /<lat. dividere

A SE DIVIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface in doua sau mai multe parti; a se imparti; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A inceta de a se mai intelege. /<fr. diviser

analiza f., pl. e (vgr. analysis, d. analyo, desfac). Chim. Descompunerea unui lucru in partile care-l compuneau: analiza apei, a aerului. Analiza cantitativa, calitativa, dupa cum se cerceteaza cantitatea sau calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiza logica, descompunerea unei fraze in propozitiuni si a propozitiunilor in subiect, predicat s. a. Analiza gramaticala, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciii, genului s. a. Analiza literara, aratarea partilor urite sau frumoase ale unei scrieri. Mat. Expunerea proprietatilor figurilor traduse in ecuatiuni algebrice. Log. Enumerarea, distingerea si compararea intre ele a ideilor partiale cuprinse intr' una generala. Extras, rezumat, recensiune a unei scrieri sau discurs. – La Negr. analis, n., pl. uri (dupa ngr.). V. sinteza.

A DESparti despart tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolalta sau in acelasi loc) A face sa se desparta; a separa. 2) A desface in doua sau in mai multe parti; a imparti. /<lat. dispartire

A SE IMparti pers. 3 se imparte intranz. 1) (obiecte integrale) A desface in doua sau in mai multe parti; a se diviza; a se divide. 2) rar A se imprastia in toate partile; a se raspandi. /<lat. impartire

DEMONTA, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. in partile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. demonter.

RASCOLI, (I 1, II) rascolesc, (I 2) rascol, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. A face dezordine cautand pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amanuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l inviora. ♦ Tranz. A scurma, a racai pamantul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A starni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face sa devina acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face sa se razvrateasca, sa se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stana, alegand oile dupa fiecare proprietar in parte. – Din sl. raskoliti.

DEMONTA vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o masina etc.) in partile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. demonter].

RASFRANGE, rasfrang, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) proiecta lumina asupra unui obiect, facand-o sa se reflecte; (despre obiecte) a(-si) reflecta lumina proiectata asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se intoarce sub forma de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simtit, influentand, inraurind, determinand...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. si tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. si refl. (despre tesaturi, parti de imbracaminte etc.) A (se) intoarce in afara, a (se) desface, a (se) indoi, a (se) plia. [Perf. s. rasfransei, part. rasfrant] – Ras- + frange.

desface, desfac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) descompune in partile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat sa revina la starea anterioara. ♦ Tranz. A anula o invoiala, un contract etc. 2. Tranz. si refl. A (se) desprinde din locul sau din legatura in care este prins, fixat. 3. Refl. si tranz. A (se) desparti, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegandu-l, taindu-l, ridicandu-i capacul etc. ♦ A desfasura, deschizand, intinzand, rasfirand; a despaturi. ◊ Expr. A desface patul = a pregati patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-si deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vanzare. 6. Intranz. (In superstitii; construit cu dativul persoanei) A inlatura vraja sau farmecul care apasa asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

REZOLUTIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptata in urma dezbaterilor. 2) Semnatura pusa de o persoana oficiala pe un document continand hotararea luata. 3) jur. desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligatiile reciproce ale partilor. [G.-D. rezolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. resolution, lat. resolutio, ~onis

bucata f., pl. ati (d. buca, adica „imbucata, imbucatura”). Fragment, parte din ceva: o bucata de pine. Obiect intreg, dar considerat ca parte din ceva: o bucata de pinza. Piesa, articul: aparatu se desface in mai multe bucati. Fragment dintr’o opera literara: o bucata din satirele lui Eminescu. Opera (piesa) muzicala ori literara: o bucata de muzica, de teatru. Spatiu, timp: o bucata de loc, de vreme. Pl. ate. Mincari, alimente preparate p. masa: bune bucate! Cereale, produse ale plugariii. – In nord si bi-.

BATOZA, batoze, s. f. Masina agricola care desface boabele din spice, din pastai, din stiuleti si le separa de celelalte parti ale plantei; masina de treierat, treieratoare. – Din fr. batteuse.

TAIAT², -A, taiati, -te, adj. I. 1. Care este despartit, separat in bucati cu ajutorul unui obiect taios sau prin diferite procedee fizice si chimice; despicat. 2. (Despre filele unei carti necitite) Desprins, desfacut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre tesaturi) Destramat in directia firului tesut sau la indoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte branzit, din cauza alterarii sau a unei greseli de preparare. II. Ranit cu un obiect taios. ♦ (Despre pasari, animale) Care a fost sacrificat (in scopul valorificarii). III. 1. (Despre rasuflare, respiratie) Cu ritmul slabit, oprit. 2. (Despre un pachet de carti de joc) Despartit in doua punand jumatatea de dedesubt deasupra. [Pr.: ta-iat] – V. taia.

DESPERECHEA, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A desparti, a desface doua elemente, lucruri, fiinte etc. care formeaza o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcatuiesc o totalitate; a descompleta. – Des¹- + [im]perechea.

REZILIA vb. I. tr. A desface un contract, o conventie. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaza, 5 -iati, ger. -iind, part. -iat. / < fr. resilier].

desvoalbe (-olb, -olt), vb. – 1. (Inv.) A dezvolta, a extinde. – 2. (Inv.) A se desface florile. Lat. *disvolvere (Candrea). Cuvint inv., se regaseste numai in expresia floare desvoalta „floare desfacuta”. Este dublet de la forma neol. desvolta, vb. (a dezvolta), format de la part. desvolt, ca it. svoltare de la svolgere (Scriban).

contentiv, -a adj. (fr. contentif, d. lat. contentus, part. d. continere, a retinea [!]. V. contin). Chir. Care tine (mentine, opreste sa se desfaca): bandaj contentiv.

VALVA, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre peretii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permitand caderea semintelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armatura care serveste la stabilirea, intreruperea sau reglarea circulatiei unui fluid printr-o conducta, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

A SE RASFIRA ma rasfir refl. 1) (despre par sau despre obiecte din fire) A se desface, indepartandu-se fir de fir; a se raschira. 2) fam. A se imprastia in toate partile; a se risipi. /ras- + fir

DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperisul unei constructii. 2. a dezveli un zacamant (la suprafata), indepartand rocile sterile. ◊ a indeparta partea superioara a solului, in vederea executarii unor lucrari de fundare sau nivelare. (dupa it. discopertare)

DENUNTARE, denuntari, s. f. Actiunea de a denunta si rezultatul ei. 1. desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de vointa unilaterala a uneia dintre parti. 2. Denunt (2). – V. denunta.

DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. si refl. A(-si) dezlega, a(-si) desface, a(-si) scoate cureaua, braul, cingatoarea. ◊ Refl. (Despre cingatoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DESIRAT, -A, desirati, -te, adj. 1. (Despre obiecte insirate pe ata) Care a iesit de pe ata pe care au fost insirate. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfasurat intr-un fir lung continuu. 3. (Despre impletituri, tesaturi) Destramat, desfacut. 4. Fig. (Despre manifestari ale gandirii) Fara sir; dezordonat, dezlanat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de inalt si de slab. ♦ (Despre parti ale corpului omenesc) Prea lung si slab. – V. desira.

STRICAT², -A, stricati, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, indeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, incarcat de substante sau mirosuri neplacute, nocive. 3. (Despre injghebari, constructii) Daramat, surpat, naruit. 4. (Pop.; despre oameni si parti ale corpului lor) Bolnav, vatamat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de varsat = cu urme de varsat pe obraz. 5. (Despre relatii de prietenie, de dragoste etc.) desfacut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, maniat, suparat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decazut moraliceste; corupt, d*******t, depravat. – V. strica.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

A NASADI ~esc tranz. pop. 1) (parti ale corpului, fructe, legume etc.) A face sa-si piarda integritatea sau sa capete un semn (in urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface si a aseza pe arie intr-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curata si a amenaja in vederea treieratului. /<sl. nasaditi

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

DESTINDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din incordare; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de surescitare) A se linisti, a se calma, a se descarca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul sau parti ale corpului lor) A se intinde, a se indrepta (din inchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des¹- + [in]tinde (dupa fr. detendre).

DESCOASE, descos, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) desface din cusaturi. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva intrebari multe si insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amanuntit o problema sau o situatie pentru a o intelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Des¹- + coase.

DESCOMPUNE vb. III. 1. tr. A desface in elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrama. 3. refl. (Fig.) A-si deforma caracterul, infatisarea; (despre fata) a se crispa. [P.i. descompun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. decomposer].

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

DESPRINDE, desprind, vb. III. I. Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. Fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. s. desprinsei, part. desprins] – Des¹- + prinde.

TARG ~uri n. 1) Loc special (de obicei intr-o localitate) unde se vand si se cumpara (zilnic sau in anumite zile) produse agricole sau industriale, vite etc.; piata. Zi de ~. 2) desfacere sau achizitionare de marfuri in acest loc; operatie de vanzare cumparare. ◊ A veni la spartul ~ului a veni la sfarsitul unei activitati. A se ajunge cu ~ul a se invoi cu pretul. A face (sau a incheia) ~ul a cadea de acord asupra unei afaceri. 3) pop. Localitate de tip orasenesc. 4) pop. Intelegere in legatura cu ceva; invoiala; acord. 5) inv. parte a unui oras unde era situat centrul comercial. /<sl. trugu

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere