ECHER, echere, s. n. 1. Instrument in forma de triunghi-dreptunghic, intrebuintat in desenul tehnic si in operatiile de trasare pentru desenarea si verificarea dreptelor paralele, a dreptelor perpendiculare cu o directie data; coltar. 2. Instrument topografic cu ajutorul caruia se orienteaza fixarea pe teren a aliniamentelor perpendiculare. – Din fr. equerre.

MILIMETRIC, -A, milimetrici, -ce, adj. 1. De marimea unui milimetru; p. ext. foarte mic. ♦ (Adverbial) Cu mare exactitate. 2. (Despre scari ale unor instrumente) Gradat in milimetri. ◊ Hartie milimetrica = hartie liniata orizontal si vertical din milimetru in milimetru, intrebuintata in desenul tehnic sau pentru trasarea graficelor si a diagramelor. – Din fr. millimetrique.

ECHER s. (TEHN.) 1. coltar, (rar) vinchel. (~ pentru desenul tehnic.) 2. v. dreptar.

MILIMETRIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre intervale) Care este egal cu un milimetru; de un milimetru. Interval ~. 2) Care este gradat in milimetri. Scara ~ca. ◊ Hartie ~ca hartie divizata in patratele de un milimetru patrat, utilizata in desenul tehnic si la trasarea graficelor si a diagramelor. 3) fig. Care are proportii foarte reduse; foarte mic; minuscul; microscopic; miniatural; pitic. /<fr. millimetrique

echer (-ruri), s. n. – Instrument in forma de triunghi intrebuintat in desenul tehnic. Fr. equerre.

CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

HASURA, hasuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau intretaiate, egale ca grosime si trasate la distante egale pe o portiune de desen sau de gravura, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o harta sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicatii etc. – Din fr. hachure.

PLANSA, planse, s. f. 1. Foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

tehnic, -A, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care apartine tehnicii (II), privitor la tehnica. ◊ desen tehnic = desen care reprezinta la scara un obiect, cu inscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului in spatiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etc. 3. (Mil.; in sintagma) tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din fr. technique.

desen, desene, s. n. l. Reprezentare grafica a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafata plana sau curba, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de masini etc.) prin desen (1), in scopul fabricarii lor. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei cusaturi. [Pl. si: desenuri. – Var.: desemn s. n.] – Din fr. dessin.

COTA, cotez, vb. I. Tranz. 1. A insemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul actiunilor, titlurilor de creanta etc. (la bursa). ♦ A introduce efecte la bursa. ♦ Intranz. (Despre titluri, actiuni, hartii) A avea o anumita valoare, un anumit curs la bursa. 3. Fig. A aprecia, a pretui, a evalua, a considera. 4. A inscrie, pe un desen tehnic, prin linii si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.

CALC ~uri n. 1): Hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque

A COTA ~ez 1. tranz. 1) A insemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursa al actiunilor, titlurilor de creanta etc.) A stabili pornind de la valoarea reala si de la valoarea de piata. 3) fig. (persoane) A trata cu consideratie; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a pretui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hartii de valoare, actiuni etc.) A avea o anumita valoare la bursa. /<fr. coter

desen ~e n. 1) Reprezentare grafica pe o suprafata a unor obiecte sau a unor fiinte. ◊ ~ liber desen facut cu mana libera, fara instrumente. ~ tehnic desen care reprezinta la scara planul unei constructii, al unei piese sau al unui organ de masina. 2) Arta sau tehnica unei astfel de reprezentari. 3) Ornamentatie a unei cusaturi. /<fr. dessin

A HASURA ~ez tranz. (desene tehnice, planuri, parti etc.) A acoperi cu hasuri. /Din hasura

HASURA ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre liniile paralele trase la distante egale pe o portiune de desen, pe o harta sau pe o gravura pentru a indica ceva in mod conventional (umbrele, semitonurile sau accidentele de teren, sectiuni pe desenele tehnice etc.). /<fr. hachure

OZALID n. Hartie fotosensibila intrebuintata la reproducerea heliografica a desenelor tehnice, executate pe hartie de calc. /<fr. ozalid

PLAN² ~uri n. desen tehnic care reprezinta grafic un teren sau o constructie la o anumita scara. ~ul scolii. /<fr. plan, lat. planus

TRAGATOR³ ~oare n. Instrument de desen tehnic pentru trasarea in tus a liniilor. /a trage + suf. ~ator

TUS ~uri n. 1) Cerneala speciala (mai ales de culoare neagra), rezistenta la apa, folosita pentru desene tehnice si in poligrafie. 2) desen executat cu o astfel de cerneala. /<germ. Tusche, rus. tus

desen s.n. 1. Prezentare grafica a unui obiect printr-o imbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ desen liber = desen facut cu mana libera, fara instrumente; desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc.; desene animate = insiruire de desene care reprezinta fazele unei miscari si care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinte vii cinematografice. V. animatie. 2. Arta si tehnica de a desena. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei tesaturi. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

CIRCUMFERENTIAR s.n. Tip de compas pentru desen tehnic. [Pron. -ti-ar. / < circumferinta + -ar].

GRAFICA s.f. Arta scrisului, a desenului fara culori si a desenului tehnic. [Gen. -cii. / cf. fr. graphique, germ. Graphik].

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

CIANOTIPIE s.f. Procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice executate pe hartie de calc. [Pron. ci-a-, gen. -iei. / cf. germ. Zyanotypie].

HASURI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime si trasate la distante egale, reprezentand conventional relieful pe harti sau sectiuni intr-un desen tehnic etc. [Sg. hasura. / < fr. hachures].

PLANSA s.f. 1. Coala, foaie (mare) de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. Reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen sau a unei picturi. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. [< fr. planche].

CIANOTIPIE s. f. procedeu de copiere fotografica a unor desene tehnice pe hartie de calc, obtinand o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. (< germ. Zyanotypie)

COTA vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor straine, al hartiilor de valoare si al pretului marfurilor la bursa. ◊ a introduce efecte la bursa. 3. (fig.) a aprecia, a pretui, a evalua. 4. a inscrie pe un desen tehnic, prin linii de cota si cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)

desen s. n. 1. reprezentare grafica a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. ◊ desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc. 3. planul unei constructii. ◊ (fig.) schita, plan (al unei lucrari). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentatia unei tesaturi. (< fr. dessin)

HASURA s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezinta relieful pe harti sau sectiuni intr-un desen tehnic. (< fr. hachure)

PLANSA s. f. 1. foaie de hartie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele. 4. (sport) banda speciala de lemn in forma de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafata apei. (< fr. planche)

RETUSAT, -A, retusati, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, indreptat (de obicei manual). – V. retusa.

KNOW-HOW [pron. NAU-HAU] s. n. ansamblu de formule, definitii tehnice, documente, desene si modele, retete tehnice, procedee, experienta de productie etc. la fabricarea unui produs dat. (< engl. know-how)

DESENATOR, -OARE, desenatori, -oare, s. m. si f. Persoana care deseneaza; artist care practica arta desenului, in special a desenului decorativ sau tehnic. – Din fr. dessinateur.

A CALCHIA ~ez tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a decalca. 2) lingv. (cuvinte, sensuri, expresii etc.) A forma prin calc lingvistic; a decalca. [Sil. -chi-a] /<fr. calquer

A DECALCA decalc tranz. 1) (desene sau schite tehnice) A copia cu ajutorul hartiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. decalquer

SECTIUNE s.f. 1. Faptul de a sectiona; taietura (transversala) facuta intr-un corp, intr-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a facut aceasta taietura. ♦ Curba obtinuta prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ♦ Suprafata care apare la intretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. desen care reprezinta detaliile unui corp care se gasesc la suprafata obtinuta daca s-ar taia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersectie a doua multimi. 4. V. sectie. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a taia].

desenATOR, -OARE s.m. si f. Specialist in desen (artistic sau tehnic). [Dupa fr. dessinateur].

desenATOR, -OARE s. m. f. cel care deseneaza (ceva); specialist in desen (artistic sau tehnic). (dupa fr. dessinateur)

SECTIUNE s. f. 1. faptul de a sectiona; taietura intr-un corp, sistem tehnic etc. ◊ curba prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ◊ suprafata din intretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. desen, forma si dimensiunile unei sectiuni (1) printr-o constructie sau element de constructie, printr-o piesa, un corp etc. 3. (mat.) intersectie a doua multimi. 4. (lingv.) locul de intalnire al protezei cu apodoza intr-o perioada (2). (< fr. section, lat. sectio)

RETUS, retusuri, s. n. Indreptare, corectare (executata de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retusare. – Din fr. retouche.

TELEFOTOGRAFIE s. f. 1. transmitere prin telegrafie la distanta a fotografiilor, desenelor, textelor etc.; fototelegrafie. 2. tehnica fotografierii de la mare distanta cu ajutorul teleobiectivului; fotografia obtinuta. (< fr. telephotographie)

PLANSETA, plansete, s. f. 1. Placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; in sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; in sintagma) Planseta de vant = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vantului. 4. Scandura lata pe care se intind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

DECALCOMANIE ~i f. Procedeu tehnic de transpunere a unui desen in culori de pe hartie pe sticla, pe portelan etc. [Art. decalcomania; G.-D. decalcomaniei; Sil. -ma-ni-e] /<fr. decalcomanie

GRAFICA f. Ramura a artei plastice care are la baza desenul executat prin diverse procedee tehnice (cu carbune, cu creion etc.). /<fr. graphique

PLANSETA ~e f. 1) Plansa mica care serveste ca suport pentru hartie la desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2) Scandura lata pe care se intinde aluatul in foi. /<fr. planchette

XILOGRAVURA s.f. Xilografie. ♦ Cliseu gravat in lemn; reproducere obtinuta dupa un astfel de cliseu. ♦ desen cu linii groase avand tehnica gravurilor in lemn. [< fr. xylogravure].

XILOGRAVURA s. f. procedeu de obtinere a unui cliseu in lemn prin gravare; xilografie. ◊ cliseul insusi; reproducere dupa un astfel de cliseu. ◊ desen cu linii groase, avand tehnica gravurilor in lemn. (< fr. xylogravure)

GRAFIC, -A I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ♦ arte e = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematica a raportului dintre marimi variabile; diagrama. III. s. f. arta scrisului, a desenului fara culori si a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

CHIRNOAGA, Marcel (1930-2008, n. Busteni), grafician si sculptor roman. desen dinamic si expresiv, adesea folosind metafora. tehnici variate, pe care uneori le asociaza. Cicluri: „Imagini dobrogene”, „Drapelele”, „Masti”.

GRAVURA, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii in care imaginea artistica este obtinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei suprafata a fost trasat sau gravat desenul, in adancime sau in relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placa de cupru, de piatra etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusa; p. ext. imaginea reprodusa dupa o astfel de placa. V. stampa. – Din fr. gravure.

VERNIS s. n. 1. Solutie formata din rasini (naturale sau artificiale) si dintr-un solvent, care, aplicata pe anumite obiecte, formeaza la uscare un strat neted si lucios, cu rol ornamental sau protector; p. ext. lac. ◊ Vernis moale = tehnica a gravurii prin care se realizeaza aspectul desenului in creion. 2. Fig. Ceea ce da un aspect sau o culoare favorabila cuiva sau la ceva. [Pr.: verni] – Din fr. vernis.

LINOGRAVURA ~i f. tehnica de reproducere si de multiplicare a unui desen, obtinuta prin imprimarea unei placi de linoleum. /<fr. linogravure

PROIECT ~e n. 1) Plan prin care se intentioneaza realizarea unor actiuni viitoare. 2) Text initial al unui plan de activitate sociala care urmeaza sa fie discutat, completat, aprobat si apoi pus in aplicare. 3) Schema a unui sistem tehnic sau a unei constructii care contine calculele, desenele si explicatiile necesare. [Sil. -iect] /<germ. Projekt, lat. projectus

XILOGRAVURA ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravura care consta din saparea unui desen pe o placa de lemn si imprimarea lui. 2) Arta de a grava in lemn. 3) Stampa obtinuta prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /<fr. xylogravure

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.

STILOGRAFIE s. f. Procedeu tehnic prin care se obtin cu ajutorul electrolizei imitatii de desene in penita, de gravuri in acvaforte etc. – Din fr. stylographie.

STILOGRAFIE s.f. Procedeu tehnic prin care se obtin cu ajutorul electrolizei imitatii de desene in penita, de gravuri etc. [Gen. -iei. / < fr. stylographie].

STILOGRAFIE s. f. procedeu tehnic prin care se obtin cu ajutorul electrolizei imitatii de desene in penita, de gravuri etc. (< fr. stylographie)

TELEFOTOGRAFIE, telefotograf ii, s. f. tehnica de a transmite pe cale electrica, la mare distanta, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise in asemenea conditii. – Din fr. telephotographie.

TELEFOTOGRAFIE ~i f. tehnica de a transmite pe cale electrica, la mare distanta, fotografii, desene, texte. [G.- D. telefotografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. telephotographie

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

VERNIS [VERNI] s. n. 1. solutie colorata obtinuta din rasinoase, care se aplica pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. smalt, email. 3. tehnica in gavura, in a da gravurilor un aspect asemanator cu cel al desenului in creion. 4. (fig.) ceea ce da o culoare, un aspect favorabil cuiva sau la ceva. (< fr. vernis)

CLOISONNE (cuv. fr.) [clauzone] subst. tehnica in arte emailului, constind din impartirea suprafetei suportului metalic (in functie de desenul motivulului decorativ), prin fisii subtiri din acelasi material, in mici compartimente si din umplerea acestora cu smalt (de diferite culori); p. ext. obiect realizat dupa o astfel de tehnica.

A REPRODUCE reproduc tranz. 1) A face sa se reproduca. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de productie) A repeta in permanenta. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa in mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

VERNIS s.n. 1. Solutie colorata obtinuta din rasinoase, care se aplica pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. Smalt, email. 3. (Arte) tehnica in gravura, constand in a da gravurilor un aspect asemanator cu cel al desenului in creion. 4. (Fig.) Ceea ce da o culoare sau un aspect favorabil cuiva sau la ceva. [< fr. vernis].

PIROGRAVURA, (2) pirogravuri, s. f. 1. tehnica, arta de a decora suprafata unor obiecte de lemn, de piele, de os etc. prin pirogravare. 2. Gravura, desen decorativ executat prin pirogravare; p. ext. obiect pirogravat. – Din fr. pyrogravure.

GRAFIC, -A s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; diagrama. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „scris”, „desenat”, „tiparit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus].

GRAFIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de modul de reprezentare prin diagrame si, mai ales, prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile; propriu reprezentarii prin diagrame si prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile. Tabel ~ al oscilatiilor de temperatura. 2) Care tine de reprezentarea sunetelor vorbirii in scris; propriu reprezentarii sunetelor vorbirii in scris. Semn ~. 3) Care tine de realizarea tipografica a unei tiparituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tiparituri. Imprimare ~ca. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii si multiplicarii originalelor, scrise sau desenate, in vederea tiparirii. /< fr. graphique