CATODIC, -A, catodici, -ce, adj. Care porneste de la catod; privitor la catod. ◊ Lampa catodica = lampa emitatoare de electroni. Raze catodice = radiatie de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica, intr-un gaz care se afla la presiune foarte joasa. Radiatie catodica = flux de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica vidat. – Din fr. cathodique.

ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru masurarea tensiunilor inalte, format din doi electrozi intre care se produce o descarcare electrica daca tensiunea dintre ei depaseste o anumita valoare. – Din fr. eclateur.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. Manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (Fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

FULGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori sau in interiorul unui nor. ◊ Sedinta (sau miting) fulger = sedinta (sau miting) care se convoaca pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegrama fulger = telegrama transmisa (in schimbul unei suprataxe) mai repede decat telegramele obisnuite. ◊ Loc. adj. si adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuteala fulgerului, iute, scurt; subit. ◊ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albastruie sau rosiatica, care se deplaseaza relativ incet sub influenta curentilor de aer, disparand brusc, cu sau fara explozie. ◊ Fulger electronic = blit. – Lat. fulger (=fulgur, -is).

FULGURATIE, fulguratii, s. f. 1. Iluminatie brusca a cerului neinsotita de tunet, produsa de o descarcare electrica in regiunile inalte ale atmosferei. 2. (Med.; in sintagma) Fulguratie electrica = metoda de tratare a ranilor prin aplicare de scantei electrice de inalta frecventa. [Var.: fulguratiune s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis.

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

CORONA s. f. Tip de descarcare electrica de forma unei aureole (coroane), care apare in jurul partilor mai ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

DECATRON, decatroane, s. n. Tub cu descarcare electrica in gaze, utilizat in tehnica calculatoarelor electronice, in tehnica nucleara, a dispozitivelor de comunicatie si de comanda etc. ca dispozitiv de comanda. – Din fr. decatron.

TORTA, torte, s. f. 1. Facla. 2. (Fiz.) Tip de descarcare electrica de inalta frecventa, avand aspectul unei flacari de lumanare. [Var.: (inv.) tortie s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche.

TUNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care insoteste o descarcare electrica atmosferica (fulger sau trasnet). ♦ (Rar) Trasnet. 2. Fig. Zgomot puternic, rasunator. – Lat. tonitrum (dupa sunet).

SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).

STABILIVOLT, stabilivolti, s. m. Tub electronic cu descarcare electrica in gaze, utilizat ca stabilizator de tensiune electrica. [Var.: stabilovolt s. m.] – Din engl. stabilovolt (dupa stabiliza).

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

FULGER ~e n. Fenomen atmosferic care consta dintr-o descarcare electrica, insotita de o lumina vie, produsa foarte repede si pentru scurt timp. ◊ Ca ~ul foarte repede. /<lat. fulger

CORONA s.f. Tip de descarcare electrica de forma unei coroane, care apare in jurul partilor ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. [< it. corona, fr. couronne].

PLASMA s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat in sange, in limfa si in muschi. 2. Zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni negativi, cat si atomi si molecule neutre. ♦ Masa gazoasa dintr-o astfel de zona. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].

TORTA s.f. 1. Facla, faclie. 2. (Fiz.) Tip de descarcare electrica asemanatoare unei flacari, care apare pe conductoarele de inalta frecventa. [Pl. -te. / cf. fr. torche, it. torcia].

ARC s. n. 1. arma (primitiva) de aruncat sageti. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 3. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = constructie in forma de semiarc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. organ de masina, din oteluri aliate, destinat legaturii elastice intre doua piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)

CORONA s. f. 1. tip de descarcare electrica de forma unei coroane, care apare in jurul partilor ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. 2. formatiune anatomica cu aspect de coroana sau ale carei elemente diverg ca niste raze. (< lat. corona, fr. couronne)

EFLUVIU s. n. 1. emanatie gazoasa a unor corpuri; emanatie electrica sau magnetica. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descarcare electrica, de slaba luminozitate, in jurul electrozilor aflati la o tensiune inalta. 3. defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare, datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electrostatic. (< fr. effluve, lat. effluvium)

ELECTROMETEOR s. n. fenomen electric natural care are loc in atmosfera sub forma de descarcare electrica discontinua. (< electro- + meteor)

PLASMA¹ s. f. 1. lichid intercelular in sange, in limfa si in muschi. 2. zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni pozitivi si negativi, cat si electroni si atomi neutri, cu mare conductibilitate termica si electrica, cu proprietati specifice. (< fr., lat., gr. plasma)

TORTA s. f. 1. facla, faclie. 2. tip de descarcare electrica asemanatoare unei flacari, care apare pe conductoarele de inalta frecventa. (< it. torcia, dupa fr. torche)

ARGON s. n. Gaz nobil incolor si inodor, intrebuintat la umplerea becurilor electrice si a unor tuburi cu descarcare electrica folosite la reclamele luminoase. – Fr. argon (< gr.).

CAMPAN, Teodor (1899-1960, n. Arbore, jud. Suceava), fizician roman. Prof. univ. la Iasi. Cercetari privind influenta descarcarilor electrice asupra emisiei catodice secundare. A efectuat masuratori privind cantitatea de ioni depusi la catod intr-o descarcare electrica.

CATODIC, -A, catodici, -e, adj. Care porneste de la catod; privitor la catod. ◊ Lampa catodica = lampa emitatoare de electroni. Raze catodice = radiatie de electroni emisi de catodul unui tub de descarcare electrica, intr-un gaz care se afla la presiune foarte joasa. – Fr. cathodique.

AEROION, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descarcari electrice, evaporarea apei etc.) [Pr.: a-e-ro-ion] – Din fr. aeroion.

CICLON, cicloane, s. n. 1. Vant puternic cu deplasarea aerului in spirala, insotit de ploi torentiale si de descarcari electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric in care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o miscare convergenta. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. cyclone.

FLUORESCENT, -A, fluorescenti, -te, adj. Care prezinta fluorescenta; bazat pe fluorescenta. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumina bazat pe principiul descarcarii electrice intr-un amestec de gaze si vapori de mercur aflat intr-un tub de sticla. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent.

OZON s. n. Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic, a carui molecula se compune din trei atomi de oxigen, care se gaseste in natura sau se poate obtine prin descarcari electrice in aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze organice. – Din fr. ozone.

RUPERE, ruperi, s. f. Actiunea de a (se) rupe si rezultatul ei. ◊ Rupere de nori = ploaie torentiala insotita de descarcari electrice. ◊ Loc. Cu rupere de inima = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ◊ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii in cele doua elemente componente. (Mat.); Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitari mecanice pe mai multe directii. (Tehn.) Rupere de panta = constructie (de beton, zidarie de piatra sau de lemn) intre doua portiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea pretului = fixarea pretului unei vanzari. – V. rupe.

PARASCANTEI, parascantei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care retine particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descarcarile electrice sau deteriorarile pe care acestea le-ar produce. – Para²- + scanteie.

VIJELIE, vijelii, s. f. Vant foarte puternic, adesea insotit de descarcari electrice si de precipitatii atmosferice; furtuna. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

VOLTOLIZA, voltolizez, vb. I. Tranz. A imbunatati calitatea uleiurilor lubrifiante prin supunerea la actiunea unor descarcari electrice de frecvente si tensiuni inalte. – Din engl. voltolize.

FURTUNA, furtuni, s. f. 1. Vant puternic insotit de averse de ploaie, de grindina si de descarcari electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtuna de... = multime (mare) de... 2. (In sintagma) Furtuna solara = accentuare brusca a activitatii solare, insotita de intensificarea emisiei corpusculare si a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasca. 4. Fig. Revolta, rascoala. – Din ngr. furtuna.

CONTURNARE, conturnari, s. f. descarcarea electrica ce se produce in stratul gazos care inconjoara un izolator electric. – Dupa fr. contournement.

EFLUVIU, efluvii, s. n. 1. Emanatie gazoasa produsa de diferite corpuri, perceptibila cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. descarcare electrica de slaba luminozitate, neinsotita de zgomot sau caldura, intre electrozii aflati la o tensiune inalta. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apar pe o pelicula cinematografica. – Din fr. effluve, lat. effluvium.

EUDIOMETRU, eudiometre, s. n. Aparat alcatuit dintr-un tub de sticla gradat, cu doi electrozi de platina, folosit la analiza volumetrica a gazelor sau la sinteza anumitor substante gazoase cu ajutorul descarcarilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiometre.

TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. Peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

TRASNET, trasnete, s. f. descarcare electrica, insotita de o lumina vie si de un zgomot puternic, care are loc intre doi nori sau intre un nor si pamant sau obiecte de pe pamant. ◊ Expr. A ramane ca lovit de trasnet = a incremeni, a inlemni (de spaima, de uimire etc.). Lovitura de trasnet = intamplare (nefericita) venita pe neasteptate. – Trasni¹ + suf. -et.

descarcare ~ari f. v. A DESCARCA si A SE DESCARCA. ◊ ~ electrica fenomen constand in micsorarea sau in pierderea capacitatii electrice a unui corp ~ari atmosferice fenomene electrice produse in atmosfera. /v. a descarca

A DETUNA detun 1. intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a trasni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trasni. 3) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a trasni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trasnetul; a trasni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a prapadi. /<lat. detonare

FULGURATIE ~i f. Proces de iluminare brusca a cerului, fara tunet (descarcarea electrica fiind produsa in regiunile inalte ale atmosferei). ◊ ~ electrica metoda de tratament al ranilor cu ajutorul scanteilor electrice de inalta frecventa. [Art. fulguratia; G.-D. fulguratiei; Sil. -ti-e] /<fr. fulguration, lat. fulguratio, ~onis

FURTUNA ~i f. 1) Vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si descarcari electrice; vantoasa; vantoaica; vijelie. 2) fig. Stare de neliniste puternica. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtuna

GIMNOT ~ti m. Peste dulcicol rapitor, asemanator cu tiparul, care isi prinde prada cu ajutorul unor descarcari electrice puternice. /<fr. gymnote

MAGNETOU ~ri n. Generator electric, care genereaza intre electrozii bujiilor descarcari electrice pentru aprinderea carburantului din cilindrii motoarelor cu ardere interna. /<fr. magneto

OZON n. Gaz odorant de culoare albastra, care se formeaza in aer, cand oxigenul este supus descarcarilor electrice, fiind folosit ca antiseptic si la sinteze organice. /<fr. ozone

SCANTEIE scantei f. 1) Particula incandescenta desprinsa dintr-un corp sau dintr-o substanta. ◊ ~ electrica lumina intensa si momentana care apare in timpul unei descarcari electrice. A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu ~ia a se deprinde cu un lucru, mai ales rau. 2) Lumina slaba si intermitenta; licarire. 3) fig. Indiciu neinsemnat care se poate manifesta sau intensifica. ~ de talent. ~ de nadejde. [ G.-D. scanteii; Sil. -te-ie ] /<lat. scantillia

TEMPESTA ~e f. rar Vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si des-carcari electrice; furtuna; vijelie; vantoaica; vantoasa. /<it. tempesta

TORPILA ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat si dirijat pentru a scufunda navele. 2) Peste marin de talie mare, cu solzi cartilaginosi, care produce descarcari electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

TORTA ~e f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constand dintr-un bat infasurat la un capat cu calti imbibati cu o substanta inflamabila; facla. 2) descarcare electrica (pe conductoare de inalta frecventa), avand aspectul unei flacari de lumanare. [G.-D. tortei] /<it. torcia

A TRASNI ~esc 1. intranz. 1) A se produce un trasnet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neasteptate o idee (nastrusnica). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-si descarca mania strigand. 4) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face sa se trasneasca. 2) (fiinte, lucruri) A lovi trasnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neasteptata. /<sl. tresnonti

A TUNA pers. 3 tuna intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a rasuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a tipa. ◊ ~ si a fulgera a-si descarca mania prin tipete si strigate. 4) inv. A trage cu tunul (sau cu o alta arma de foc). /<lat. tonare

VaNTOAICA ~ce f. Vant puternic insotit uneori de ploaie, de grindina (cu descarcari electrice); vantoasa; furtuna; vijelie. 2) (in basme si superstitii) Duh rau care dezlantuie vanturile puternice. /vant + suf. ~oaica

VaNTOASA ~e f. 1) Vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

VIJELIE ~i f. Vant puternic, insotit de ploaie cu grindina si descarcari electrice sau de ninsoare; furtuna; vantoasa; vantoaica; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.

DECATRON s.n. (Fiz.) Tub cu descarcari electrice in gaz cu catod rece folosit ca dispozitiv de numarare si inregistrare in telecomunicatii. [< fr. decatron].

DISRUPTIV, -A adj. (Despre descarcari electrice) Cu scantei, care produce flacari, straluceste. [Cf. it. disruptivo, fr. disruptif].

ELECTROERODARE s.f. Prelucrare a metalelor constand in indepartarea unui strat din material cu ajutorul descarcarilor electrice prin scantei; electroeroziune. [Et. incerta].

ELECTROLUMINESCENTA s.f. Luminescenta produsa sub actiunea unei descarcari electrice intr-un gaz rarefiat. [Cf. fr. electroluminescence, germ. Elektroluminiszenz].

ELECTROSOC s.n. (Med.) Metoda de tratament al unor boli mintale prin provocarea unei (foarte scurte) descarcari electrice in creier. [< fr. electrochoc].

FLUORESCENT, -A adj. Care devine luminos sub actiunea unei lumini exterioare; care prezinta fluorescenta. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumina bazat pe principiul descarcarii electrice in vapori de mercur aflati intr-un tub de sticla. [Pron. flu-o-res-cent. / < fr. fluorescent].

GIMNOT s.m. Peste asemanator tiparului, care produce puternice descarcari electrice; traieste in fluviile si baltile din America de Nord. [< fr. gymnote].

PARAFULGER s.n. Dispozitiv de legatura cu Pamantul, facut pentru protectia unei conducte sau a unei instalatii electrice impotriva descarcarilor electrice din atmosfera. [< para- + fulger, dupa fr. parafoudre].

PARAZIT, -A s.m. si f. 1. Invitat la masa unui bogatas din vechea Roma pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoana care traieste pe seama alteia. 3. Fiinta care traieste pe organismul unei alte fiinte vii, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatie produsa in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera, scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinte) Care duce o viata de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care traieste din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de functie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alaturi, sitos – mancare].

TORPILA s.f. 1. Peste de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat si dirijat catre o nava pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [in DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

VOLTOLIZARE s.f. Operatie prin care unele uleiuri de uns sunt supuse actiunii unor descarcari electrice de inalta frecventa si de inalta tensiune pentru a le imbunatati proprietatile de ungere. [Dupa fr. voltolisation].

EUDIOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrica a gazelor si la sinteza, sub influenta unei descarcari electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiometre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – masura].

OZON s.n. Forma alotropica a oxigenului, prezentata ca un gaz albastrui cu miros puternic, care se gaseste in atmosfera sau se obtine prin descarcari electrice in aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros].

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

AEROION s. m. ion atmosferic prin descarcari electrice, evaporari ale apei etc. (< fr. aeroion)

CONTURNARE s. f. 1. actiunea de a conturna. 2. ocolire a suprafetelor izolate de catre un circuit electric; descarcare in stratul gazos care inconjura un izolator. (< conturna)

DECATRON s. n. tub cu descarcari electrice in gaze cu catod rece, dispozitiv de numarare si inregistrare in telecomunicatii. (< fr. decatron)

DISRUPTIV, -A adj. (despre descarcari electrice) cu scantei, care produce flacari, straluceste. (< fr. disruptif)

ELECTROERODARE s. f. prelucrare a metalelor prin indepartarea unui strat din material cu ajutorul descarcarilor electrice prin scantei. (dupa fr. electro-erosion)

ELECTROLUMINESCENTA s. f. luminescenta produsa sub actiunea unei descarcari electrice intr-un gaz rarefiat. (< fr. electroluminescence)

EUDIOMETRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrica a gazelor si la sinteza, sub influenta unei descarcari electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr. eudiometre)

FLUORESCENT, -A adj. (despre substante) care prezinta fluorescenta; bazat pe fluorescenta. ♦ tub ~ = izvor de lumina bazat pe principiul descarcarii electrice in vapori de mercur aflati intr-un tub de sticla. (< fr. fluorescent)

GIMNOT s. m. peste din fluviile si baltile din America de Nord, asemanator tiparului, care produce descarcari electrice. (< fr. gymnote)

OZON s. n. gaz cu miros puternic, albastrui, stare alotropica a oxigenului, care se gaseste in atmosfera sau care se obtine prin descarcari electrice in aer. (< fr. ozone)

PARAFULGER s. n. dispozitiv de legatura cu Pamantul, pentru protectia unei conducte sau instalatii electrice impotriva descarcarilor electrice din atmosfera. (dupa fr. parafoudre)

PARAZIT¹, -A I. s. m. f. 1. organism care traieste pe un alt organism gazda, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de acesta. 2. (fig.) cel care traieste pe seama muncii altora. 3. (pl. m.) perturbatii in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera sau scanteilor produse de unele aparate electrice. II. adj. 1. parazitar. 2. (fig.) care nu are un rol util, care traieste din munca altora. (< fr. parasite, lat. parasitus, germ. Parasit)

TORPILA s. f. 1. peste marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere; torpedo¹ (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat si dirijat impotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilari (2) in mine. (< fr. torpille)

TUB² s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)

VOLTOLIZA vb. tr. a imbunatati calitatile uleiurilor lubrifiante prin supunerea la actiunea unor descarcari electrice de inalta frecventa si tensiune. (< engl. voltalize)

PARASCANTEIE, parascantei, s. f. Dispozitiv montat la locomotive si la cubilouri, care retine particulele solide incandescente, pentru ca acestea sa nu iasa pe cos si sa provoace incendii. ♦ Ecran izolant, necombustibil, care previne descarcarile electrice sau deteriorarile pe care acestea le-ar produce. – Din para¹- + scanteie (dupa fr. pare-etincelles).

AEROION, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descarcari electrice, evaporarea apei etc.) – Din fr. aeroion.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descarcari electrice sau curent electric. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. – Fr. batterie.

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

NEON (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se gaseste in aerul atmosferic in proportie de 1,8 x 10^-3% volume. Se obtine prin distilarea fractionata a aerului lichid. Lampile cu descarcari electrice in gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumina rosie caracteristica. A fost descoperit de oamenii de stiinta englezi Sir W. Ramsey si M.W. Travers in 1898.

KRIPTON (‹ fr. {i}; {s} kryptos „ascuns”) s. n. Element chimic (Kr; nr. at. 36, m. at. 83,8) din familia gazelor nobile, obtinut prin distilarea fractionata a aerului lichid. Se combina numai cu fluorul, la temperatura aerului lichid, sub actiunea descarcarilor electrice la intuneric. A fost descoperit (1898) de Sir W. Ramsey si M.W. Travers.

CROOKES [crucs], Sir William (1830-1919), chimist si fizician britanic. Cercetari asupra descarcarilor electrice in tuburi (tuburi c.) cu gaze rarefiate si asupra substantelor radioactive. A descoperit taliul pe cale spectrala (1861), a construit radiometrul (1875) si spintariscopul (1904). M. de onoare al Acad. Romane (1913).

ONDOGRAF, ondografe, s. n. Instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

DESCARCATOR, -OARE, descarcatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care descarca, care provoaca descarcarea; (despre acte) care elibereaza de raspundere; justificativ. 2. S. n. Dispozitiv pentru descarcarea benzii de cauciuc a unui transport in diferite puncte de pe traseul sau. ♦ Dispozitiv de descarcare prin rasturnare a vagoanelor de mina, a vagoanelor de marfa etc. 3. S. n. (In sintagma) Descarcator electric = aparat de protectie a instalatiilor electrice impotriva supratensiunilor, destinat limitarii valorilor acestora. – Descarca + suf. -ator.

SIGURANTA¹ s.f. Lipsa de primejdie. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. Dispozitiv la o arma de foc, care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric. [< sigur + -anta].

SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

A SE descarca ma descarc intranz. 1) (despre corpuri incarcate cu electricitate) A-si pierde incarcatura electrica. 2) fig. (despre persoane) A se usura sufleteste impartasind cuiva un sentiment, un gand, o suferinta; a se racori. 3) (despre trasnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare

GODEU, godeuri, s. n. I. 1. Cupa de metal care se monteaza la aparatele de ridicat sau de transportat materiale si care se incarca si se descarca automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)