RECESIUNE s. f. 1. retragere. ◊ (astr.) indepartare progresiva de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc. ♦ ~ glaciara – retragere a ghetarilor determinata de incalzirea climei. 2. faza de declin a activitatii economice mai putin grava decat depresiunea sau criza, constand in diminuarea productiei, reducerea investitiilor, scaderea cursului actiunilor la bursa etc. ◊ criza (economica). (< fr. recession)

RECESIUNE s.f. (Liv.) 1. Retragere. 2. (Ec.) Diminuare temporara a activitatii economice dintr-o tara, mai putin grava decat depresiunea sau criza. [Pron. -si-u-. / < lat. recessio, fr. recession].

CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ Criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. Faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

depresiune, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.

CRIZA, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioada de tensiune, de tulburare, de incercari (adesea decisive) care se manifesta in societate. ♦ Lipsa acuta (de marfuri, de timp, de forta de munca). 2. Moment critic, culminant, in evolutia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cronice. Criza de apendicita. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium. – Din fr. crise.

CRIZA s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)