MITOMANIE s. f. Boala psihica caracterizata prin tendinta de a denatura adevarul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut in realitate; p. gener. mania de a minti. – Din fr. mythomanie.

MITOMANIE f. Stare patologica constand in tendinta de a denatura adevarul; mania de a minti. /<fr. mythomanie

SOFISTICA s.f. Folosirea in discutie sau in demonstratii a unor rationamente gresite si a sofismelor cu scopul de a denatura adevarul. [< fr. sophistique].

MISTIFICA vb. I. tr. A denatura adevarul; a insela, a pacali: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistific, 3,6 -ca. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].

MITOMANIE s.f. (Med.) Manie caracterizata prin tendinta maladiva de a denatura adevarul, de a minti; (p. ext.) mania de a minti. [< fr. mythomanie, cf. gr. mythos – mit, mania – nebunie].

ALTERA vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-si modifica pronuntarea sub influenta altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevarul. 2. (muz.) a se modifica inaltimea unui sunet. (< fr. alterer, lat. alterare)

SOFISTIC, -A I. adj. (despre judecati) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea in discutie sau in demonstratii a unor rationamente gresite si a sofismelor, cu scopul de a denatura adevarul. 2. arta si orientarea filozofica a sofistilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)

SOFISTICA, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi in mod constient rationamente false, care denatureaza adevarul. 2. A da un caracter cautat, artificial, complicat sau pretios. – Din fr. sophistiquer.

FALS² ~uri n. 1) Lucru contrafacut. 2) Act care denatureaza adevarul, continand adaosuri, stersaturi sau imitarea semnaturii in scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso

A INFLORA ~ez tranz. 1) (obiecte de lemn, tesaturi) A infrumuseta cu flori (pictate, tesute, brodate sau incrustate); a ornamenta (cu flori). 2) (texte) A inzestra cu elemente decorative de prisos. 3) fig. (stari de lucruri, adevaruri) A denatura prin adaugare de elemente nascocite. [Sil. in-flo-] /in + floare

MINCIUNA, minciuni, s. f. 1. denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea cuiva; neadevar. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciuna sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi ca cineva a spus un neadevar. A purta (sau a duce, a tine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fara a se tine de cuvant; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minti. ♦ Inselaciune, viclesug. ♦ Fictiune, nascocire, plasmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunica (2). – Lat. mentio, -onis.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce in eroare; a insela; p. ext. a denatura, a falsifica adevarul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

A MISTIFICA mistific tranz. 1) (fapte, adevaruri etc.) A denatura in mod intentionat, prezentand ca veritabil; a prezenta intr-o lumina seducatoare, dar falsa. 2) (persoane) A induce in eroare; a face sa ia un adevar drept neadevar (recurgand la diferite mijloace necinstite); a insela; a amagi; a pacali. /<fr. mystifier, it. mistificare

MISTIFICATOR, -OARE s.m. si f. Cel care denatureaza, care falsifica adevarul. [Cf. fr. mystificateur].

MISTIFICA vb. tr. a denatura, a contraface adevarul; a insela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)

MINTI, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de sta soarele-n loc, de-ti sta ceasul, de-ngheata apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce in eroare pe cineva; a insela. ◊ Expr. A-si minti foamea = a-si potoli temporar foamea cu mancare putina. ♦ Spec. A insela in dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

MINCIUNA ~i f. 1) Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar. A spune ~i. ◊ ~ gogonata, ~ incornorata neadevar exagerat. A se prinde cu ~a a (se) descoperi, a lasa sa (se) descopere un neadevar. 2) Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire. ◊ Ce-i in mana nu-i ~ nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, ~onis

A CONTRAFACE contrafac tranz. (acte, adevaruri, obiecte de pret etc.) A denatura in mod intentionat, prezentand ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face

A PLASMUI ~iesc tranz. 1) A produce in urma unui efort (fizic sau intelectual) sustinut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a urzi; a plamadi. 3) (actiuni, adevaruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturand in mod intentionat; a contraface; a falsifica. /Din plasma

A FALSIFICA falsific tranz. 1) (adevaruri, obiecte etc.) A face sa fie fals (printr-o denaturare intentionata). 2) A imita in scop de frauda; a contraface. ~ o iscalitura. /<fr. falsifier, lat. falsificare

denatura vb. 1. v. stalci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a maslui, a mistifica, a rastalmaci, (fig.) a silui, (inv. fig.) a sminti, a stramba. (~ sensul, adevarul celor spuse de cineva.)