MEGHISTAN, meghistani, s. m. Inalt demnitar otoman. – Din ngr. meghistan.

HATISERIF, hatiserifuri, s. n. (Turcism inv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Portii otomane catre marii demnitari ai imperiului si catre domnii tarilor romanesti, purtand pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai. – Din tc. hatti-serif.

FANARIOT, -A, fanarioti, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din paturile instarite care locuia in cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Portii otomane ori dregator sau domn in tarile romanesti care provenea din aceasta patura greaca instarita. ◊ Epoca fanariotilor = perioada din istoria Romaniei cuprinsa intre anii 1711 si 1821. 2. Adj. Care apartine fanariotilor (1), privitor la fanarioti; caracteristic fanariotilor; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariotis.

NISANGIU, nisangii, s. m. demnitar din Imperiul otoman insarcinat cu redactarea actelor oficiale, precum si cu executarea si aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nisancı.

TALHASCIU, talhascii, s. m. demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Din tc. telhisci.

RAGEAL, rageli, s. m. (Turcism inv.) Ministru sau mare demnitar al Portii otomane. – Din tc. rical.

VIZIR ~i m. inv. demnitar in Imperiul otoman si in alte tari musulmane. ◊ Mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul otoman. /<turc. vezir

regeal, regeali, s.m. (inv.) mare demnitar al Portii otomane.

TALHALCIU, talhalcii, s. m. (Turcism inv.) demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Tc. telhisci.

TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcatuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o maciulie de metal) in varf, cu doua sau cu trei cozi albe de cal impletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii si rangului unor inalti demnitari din fostul Imperiu otoman si din tarile vasale lui. – Din tc. tug.

BEILIC ~uri n. inv. 1) Conac in care erau gazduiti inaltii demnitari, trimisi de Poarta otomana in Principatele Dunarene. 2) Vanzare fortata de oi facuta in Principatele Dunarene la porunca sultanului turc, pe pret de nimic. [Sil. bei-lic] /<turc. beylik

TUI¹, tuiuri, s. n. (Inv.) Steag turcesc alcatuit din doua sau trei cozi albe de cal, atarnate de o lance cu semiluna in varf, constituind un semn distinctiv al unor inalti demnitari din fostul imperiu otoman si din tarile vasale lui. ♦ Comandant, capetenie. – Tc. tug.

PASA, pasi, s. m. Functia de guvernator al unei provincii din Imperiul otoman sau titlu al vizirilor si al unor inalti demnitari turci din trecut; persoana care detinea functia sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pasa sau ca un pasa = fara grija, foarte bine, ca un boier. [Var.: (inv.) pasa s. f.] – Din tc. pasa.

DIVAN, divane, s. n. I. Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. II. 1. (In Imperiul otoman) Consiliu cu atributii politice, administrative si juridice, alcatuit din cei mai inalti demnitari; (in tarile romanesti) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, sedinta a divanului (II 1). ♦ Sala, cladire in care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare si de consfatuire. 2. (Inv.) Judecata, proces. ◊ Expr. (Glumet) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postuma de versuri apartinand unui poet oriental. [Pl. si: divanuri] – Din tc. divan.

PASA ~i m. (in Imperiul otoman; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Guvernator al unei provincii sau inalt demnitar. [Art. pasaua; G.-D. pasei; Var. pasa] /<turc. pasa

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.

PESCHES, peschesuri, s. n. 1. (Inv., pop. si fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva pesches (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dusmanului. 2. Spec. Dar anual, in bani sau in natura, pe care domnii tarilor romane il ofereau Portii otomane (impreuna cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii tarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (inv.) peschis s. n.] – Din tc. peskes.