VICAR, vicari, s. m. Preot sau episcop care tine locul unui demnitar bisericesc de rang mai inalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.

PRELAT, prelati, s. m. Inalt demnitar bisericesc. – Din fr. prelat, lat. praelatus.

A UNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vascos (in scopuri alimentare, igienice sau de protectie). ~ painea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inima a-i face cuiva o mare placere. ~ gatul a bea (putin). ~ osia a mitui. ~ cu var a varui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face sa fie murdar; a acoperi cu pete de grasime; a murdari; a manji; a pata. ◊ ~ ochii a) a induce in eroare; a insela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A investi in functia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere

UNS unsa (unsi, unse) 1) v. A UNGE. 2) si substantival inv. (despre persoane) Care este investit in functia de monarh sau demnitar bisericesc prin ceremonia ungerii cu mir. /v. a unge

VICAR s.m. 1. (Ist.) Cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♦ Functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului roman, care administra o dioceza imperiala. 2. Loctiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – loctiitor].

VICAR s. m. 1. cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ◊ functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului Roman, care administra o dioceza imperiala. 2. loctiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)

vicar (-ri), s. m. – Preot sau episcop care tine locul unui demnitar bisericesc de rang mai inalt. – Var. Trans. vicares. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikarius (Galdi, Dict., 169). – Der. vicariat, s. n., din fr. vicariat.

EXCELENTA ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte buna. 2) (in tarile apusene) Titlu onorific, folosit si ca termen de reverenta, acordat ambasadorilor, ministrilor si demnitarilor bisericesti. ◊ Prin ~ in mod foarte reprezentativ; in cel mai inalt grad; eminamente. [G.-D. excelentei] /<fr. excellence, lat. excellentia

SINOD sinoade n. 1) Intrunire a demnitarilor bisericesti pentru rezolvarea unor probleme religioase c*******e. ~ ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, lat. synodus, fr. synode

BALDACHIN ~e n. 1) Acoperamant decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoaba deasupra unui pat, tron, catafalc etc. 2) Lucrare arhitecturala care imita acest acoperamant decorativ. 3) Acoperamant din panza, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni. /<fr. baldaquin, it. baldacchino

EXARH s. m. 1. titlu dat unor inalti demnitari din Imperiul Roman de Rasarit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. in locul imparatului de la Constantinopol. 2. capetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspectie pentru manastirile care apartin de o eparhie ortodoxa. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

EXARH s.m. 1. Titlu dat unor inalti demnitari din Imperiul roman de rasarit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. in locul imparatului de la Constantinopol. 2. Capetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspectie pentru manastirile care apartin de o eparhie ortodoxa. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – sef].