respectaBIL ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care poate fi respectat; demn de respect; stimabil. 2) fam. Care se impune prin dimensiuni; de mari proportii; considerabil. /<fr. respectable

respectaBIL, -A, respectabili, -e, adj. 1. Care merita sa fie respectat, care este demn de respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

CINSTE f. 1) Calitate morala si sentiment al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care servesc drept calauza in conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireprosabila. 2) Sentiment de inalt respect fata de o persoana; consideratie; deferenta; condescendenta. ◊ Cu ~ a) asa cum se cuvine; b) in mod constiincios. A trai cu ~ a) a trai fiind stimat; b) a trai cinstit. A da ~ea pe rusine a-si pierde reputatia; a se compromite. ~ si slava formula folosita pentru a sublinia stima deosebita de care se bucura cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvant de ~ formule folosite pentru a intari o afirmatie. 3) Statornicie in sentimente si in obligatii; fidelitate. 4) Stare a unei persoane v*****e; feciorie; v*********e. 5) Semn distinctiv care se acorda cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ◊ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. In ~ea cuiva (sau a ceva) in onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea sa... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva sa fie demn de respect, de lauda. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate in cursul unei ceremonii. A fost primit cu multa ~. 7) Ospatare a cuiva (in semn de recunostinta), mai ales, cu bauturi alcoolice. ◊ A face ~ a trata pe cineva (in semn de recunostinta) cu bautura (si cu mancare); a cinsti. 8) inv. Dar facut cuiva pentru un serviciu. ◊ In ~ in dar; drept plocon. Pe ~ (facut) constiincios; excelent; dupa toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. tisti

STIMABIL ~a (~i, ~e) si substantival Care poate fi stimat; care merita stima; demn de respect; respectabil. /<it. stimabile, fr. estimabile

respectaBIL, -A adj. 1. demn de respect; cinstit, pretuit. 2. (fam.) considerabil, mare; impresionant, impozant. (< fr. respectable)

STIMA ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie buna fata de o persoana pentru meritele sau pentru calitatile acesteia; respect. demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toata ~a formula de politete cu care se incheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime

HULA¹ ~e f. 1) Vorba jignitoare; ofensa; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiinte, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula

SACRILEgiU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pangarire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr, sacrilege

respectaBIL, -A adj. 1. demn de respect; cinstit, pretuit. 2. (Fam.) Considerabil, mare; impresionant, impozant. [Cf. fr. respectable].

reverend (-da), adj. – demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverenda, s. f. (sutana, anteriu; redingota), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverenta, s. f., din fr. reverence.

BLASFEMIE f. livr. 1) Cuvant prin care se ultragiaza o divinitate. 2) Act de defaimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; pangarire. [Art. blasfemia; G.-D. blasfemiei; Sil. -mi-e] /<lat. blasphemia

preareverend adj. (inv.; in titulatura data arhimandritilor) care este demn de mult respect.

VENERABIL, -A adj. demn de consideratie, de respect, de veneratie. [Cf. fr. venerable, lat. venerabilis].

povetuit, -a, adj. (inv.) demn de urmat, de respectat; indicat, adecvat.

VENERABIL, -A adj. (si s.) demn de inalta consideratie, de respect, de veneratie. (< fr. venerable, lat. venerabilis)

ONORABIL, -A, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) demn de cinste, de stima, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

demn (demna), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s. m.; demnitate, s. f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sint inv. – V. indemna.

demn, -A adj. 1. vrednic de... ◊ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus)

demn, -A, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formatie savanta din lat. dignus (modificat dupa lemn < lignum, semn < signum, etc.).

ONORA, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta fata de cineva sau ceva respect, consideratie, stima; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie sa fie mandru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de lauda. 3. A achita, a plati (in termen) o datorie baneasca, o polita etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.

A MERITA merit 1. tranz. 1) (avantaje sau inconveniente) A fi in drept sa obtina sau sa sufere (in conformitate cu cele infaptuite). ~ lauda. ~ o pedeapsa. ~ respectul. 2) (despre actiuni, lucruri) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Aceasta noutate merita confirmare. 3) A fi demn de a avea alaturi de sine (in viata). 2. intranz. A avea merite (intr-un anumit domeniu). /<fr. meriter

demn ~a (~i, ~e) 1) Care merita (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoana ~a de admiratie. 2) Care corespunde, dupa anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe masura cuiva sau a ceva. O opera ~a de un mare compozitor. 3) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care impune respect. /<lat. dignus

ONOARE f. 1) demnitate morala, care caracterizeaza conduita; cinste. ◊ De ~ a) demn de incredere; b) care angajeaza cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvantul meu (tau, lui etc.) de ~ (sau pe ~ea mea (ta, lui etc.) formula folosita pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morala de care se bucura cineva. 3) Amor propriu. *Garda de ~ garda simbolica instituita in semn de respect cu ocazia unei solemnitati. 4) Semn distinctiv care se acorda cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru ~. [G.-D. onoarei] /<lat. honor, ~oris, fr. honneur, it. onore