INELAR² ~e n. Al doilea deget de la mana, care urmeaza dupa degetul cel mic si pe care se poarta, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

DACTILITA s.f. (Med.) Inflamatie a unui deget de la mana sau de la picior. [< fr. dactylite, cf. gr. daktylos – deget].

DACTILITA s. f. inflamatie a unui deget de la mana sau de la picior. (< fr. dactylite)

POLIFALANGIE s. f. prezenta supranumerara a falangelor la un deget de la mana sau de la picior. (< germ. Polyphalangie)

BONT, BOANTA, bonti, boante, adj. Fara varf, cu varful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, maini, picioare etc.) Scurt si gros. – Et. nec.

PALMATURA, palmaturi, s. f. (Med.) Malformatie congenitala constand in unirea degetelor mainii printr-o pielita. – Din fr. palmature.

BONT boanta (bonti, boante) 1) Care are varful rotunjit sau retezat; cu varful tocit. 2) (despre degete, maini, picioare) Care este scurt si gros. /Orig. nec.

CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis

CHIROLOGIE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul miscarilor degetelor mainii. 2. Pseudostiinta care studiaza corelatiile dintre mana si caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mana, logos – stiinta].

CLINODACTILIE s.f. Malformatie congenitala constand in devierea laterala a degetelor mainii. [Gen. -iei. / < fr. clinodactylie, cf. lat. clino – a inclina, gr. daktylos – deget].

AMPRENTA s.f. Urma lasata de un obiect (prin apasare pe o suprafata plastica). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitatile pielii de pe buricele degetelor mainii. ♦ (Fig.) Urma lasata de o idee, de o stare psihica, de o boala etc. [< fr. empreinte].

ciont², cioante, s.n. 1. (pop.) crampei dintr-o bucata mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mainii. 3. (reg.) bustean, buturuga.

PALMATIFID, -A adj. (Despre frunze palmate) Care este taiata in lobi asezati ca degetele mainii si ale caror adancituri ajung pana la mijlocul limbului. [< fr. palmatifide].

CHIROLOGIE s. f. 1. arta de a se exprima cu ajutorul miscarilor degetelor mainii. 2. studiu stiintific al corelatiilor dintre mana si caracter. (< fr. chirologie)

CLINODACTILIE s. f. malformatie in devierea laterala a degetelor mainii. (< fr. clinodactylie)

DIGITAT, -A adj. decupat in forma de degete. ◊ (despre frunze) cu foliolele dispuse in evantai, ca degetele mainii. (< fr. digite)

BONT, BOANTA, bonti, boante, adj. Fara varf; ciuntit, retezat. ♦ (Despre degete, maini, picioare etc.) Scurt si gros.

DIGITAT, -A, digitati, -te, adj. (Despre frunze) Care are foliolele dispuse ca degetele unei maini deschise. – Din fr. digite.

CIOTUROS, -OASA, cioturosi, -oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ Fig. (Despre maini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau radacini uscate). [Var.: ciotoros, -oasa adj.] – Ciot + suf. -os.

MUSCA, musc, vb. I. l. Tranz. A apuca cu dintii si a strange tare (provocand durere, ranind sau sfasiind). ◊ Expr. A-si musca mainile (sau degetele) = a) a se cai amarnic; b) a se infuria. A-si musca limba (sau buzele) = a-si ascunde un sentiment puternic, a se stapani. A-l musca pe cineva de inima sa... = a se lasa ispitit sa..., a fi cat pe-aci sa... A musca pamantul = a cadea la pamant (ranit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pisca, a intepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzatie chinuitoare, neplacuta (de frig, foame etc.). 2. Intranz. si tranz. A rupe cu dintii o portiune dintr-un aliment (pentru a manca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe rautacioase, sarcastice; a intepa. – Et. nec.

DIGITAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze) Care are foliole ce pornesc din acelasi punct si sunt dispuse ca degetele unei maini desfacute. /<fr. digite

A LUXA ~ez tranz. (maini, picioare, degete etc.) A iesi din articulatie; a scranti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

A SCRANTI ~esc tranz. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a gresi. /<sl. sukrononti

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

CAROLA s.f. Vechi dans francez asemanator cu cadrilul de mai tarziu, in timpul caruia dansatorii se invarteau in cerc tinandu-se de deget, de mana sau de manseta; melodia acestui dans. [< fr. carole].

DIGITAT, -A adj. Decupat in forma de degete. ♦ (Despre frunze) Cu foliolele dispuse ca degetele unei maini deschise. [Cf. fr. digite].

MONODACTILIE s.f. (Med.) Prezenta unui singur deget la mana sau la picior. [Gen. -iei. / cf. fr. monodactylie].

PEDIMAN, -A adj., s.m. si f. (Animal) cu picioare in forma de maini, avand degetul mare opus celorlalte. [< fr. pedimane].

oligodactilie s.f. Anomalie printr-un numar mai mic de degete la maini sau la picioare. (< engl. oligodactylia)

HARPA s.f. Instrument muzical de forma triunghiulara, cu coarde inegale ca lungime, puse in v******e cu degetele ambelor maini. [Pl. -pe, var. harfa s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe].

IMPARIDIGITAT, -A adj. Cu un numar inegal de degete la maini sau la picioare. [Pl. -ati, -ate. / < fr. imparidigite].

MANDRAGORA s.f. Planta erbacee cu radacina carnoasa si ramificata ca degetele unei maini si cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) radacina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].

PALMAT, -A adj. 1. (Despre frunze) Care seamana cu o mana cu degetele raschirate. 2. (Despre piciorul unor animale sau pasari) Cu degetele unite printr-o membrana. [Cf. fr. palme].

POLIDACTILIE s.f. (Med.) Anomalie caracterizata prin prezenta mai multor degete la maini sau la picioare. [Gen. -iei. / < fr. polydactylie, cf. gr. polys – numeros, daktylos – deget].

CHEIRONOMIE s. f. gen de dirijat coral prin miscarile mainilor si degetelor, in muzica bisericeasca. (< germ. Cheironomie)

DIGITIFID, -A adj. (despre plante) cu foliolele despicate ca degetele unei maini. (< lat. digitifidus)

HARPA / HARFA s. f. instrument muzical de forma triunghiulara, cu coarde inegale ca lungime si acordaj, puse in v******e cu degetele ambelor maini. (< fr. harpe, germ. Harfe)

MONODACTILIE s. f. prezenta unui singur deget la mana sau la picior. (< fr. monodactylie)

PALMAT, -A adj. 1. (despre frunze) care seamana cu o mana cu degetele raschirate. 2. (despre piciorul unor animale sau pasari) cu degetele unite printr-o membrana. 3. (herald.; despre un brat) care isi arata palma. (< fr. palme, lat. palmatus, it. palmato)

PEDIMAN, -A adj., s. m. f. (animal) cu picioare in forma de maini, avand degetul mare opus celorlalte. (< fr. pedimane)

MANE, TEKEL, FARES (lat.) numarat, cantarit, impartit – Daniel, 5, 25. „Mene, mene, techel, ufarsin”. Profetie pe care degetele unei maini au scris-o pe peretii salii de ospat a lui Belsazzar, regele caldeilor, pe cand Cirus se afla la portile Babilonului. A fost talmacita de prorocul Daniel astfel: mene, zilele lui Belsazzar sunt numarate, techel, el cantareste mai putin in balanta, ufarsin, regatul lui a fost impartit intre mezi si persi. In sens larg, avertisment impotriva unui pericol grav si iminent.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

PALMATIFID, -A, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mana. – Din fr. palmatifide.

PANARITIU, panaritii, s. n. Inflamatie de natura infectioasa, localizata la degetele de la maini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.

DIGITAL, -A, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine degetelor, care se refera la degete. Amprenta digitala = urma lasata pe un obiect de liniile de pe suprafata interioara a varfului degetelor de la mana. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza sau stocheaza semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) degetel-rosu. 5. S. f. Substanta extrasa din frunzele de degetel-rosu, folosita ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

NOITA, noite, s. f. Pata mica alba care apare uneori pe unghiile degetelor de la mana. [Pr.: no-i-] – Nou + suf. -ita.

CAUS ~e n. 1) Vas de lemn in forma de lingura mare, folosit in gospodarie pentru a lua sau a incarca materiale pulverulente, graunte si, rar, lichide. ◊ A-si face mana (sau mainile) ~ a apropia degetele si a adanci palma in forma de lingura. 2) Cantitate de materiale care incape intr-un astfel de vas. 3) Cupa excavatorului; bena. [Sil. ca-us] /<lat. cau + suf. ~us

POLICAR ~i m. degetul mare al mainii. /<lat. pollicaris

SINDACTILIE f. Defect congenital, constand in lipirea intre ele a degetelor de la mana sau de la picior. /<fr. syndactylie

ACROMELALGIE s.f. (Med.) Acces de durere in degetele de la maini si de la picioare. [Gen. -iei. / < fr. acromelalgie, cf. gr. akron – extremitate, melos – membru, algos – durere].

MEDIUS s.n. degetul mijlociu al mainii. [Pron. -di-us. / < fr. medius, cf. lat. (digitus) medius].

CHEIROMEGALIE s.f. Hipertrofie a degetelor si a mainilor. [Var. chiromegalie s.f. / < fr. cheiromegalie, cf. gr. cheir – mana, megas – mare].

DACTILOMEGALIE s.f. (Med.) Hipertrofie a degetelor de la mana sau de la picioare. [Gen. -iei. / < fr. dactylomegalie].

puricar, puricari, s.m. si puricare,, s.n. 1. (s.m.; reg.) hot. 2. (s.n.; pop. si fam.) degetul gros al mainii; policar.

PRONATIE s.f. 1. Miscare de rotatie a antebratului si a mainii, astfel incat degetul mare se apropie de corp. 2. Pozitie aplecata. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se inchina la zeii pamantului].

BIDACTILIE s. f. anomalie congenitala a doua degete la o mana sau la un picior. (< engl. bidactyly)

CHEIROMEGALIE s. f. hipertrofie a degetelor si a mainilor. (< fr. cheiromegalie)

DACTILOMEGALIE s. f. hipertrofie a degetelor de la maini sau de la picioare. (< fr. dactylomegalie)

HELODERMIE s. f. hipercheratoza nedureroasa la nivelul degetelor de la maini. (< fr. helodermie)

LEPTODACTIL, -A adj. cu degetele de la maini si picioare subtiri si alungite. (< engl. leptodactylous)

MEDIUS s. n. degetul mijlociu al mainii. (< fr. medius)

PERODACTILIE s. f. dezvoltare defectuoasa a degetelor de la maini sau de la picioare. (< fr. perodactylie)

HARPA, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o rama mare triunghiulara, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime si ca acordaj (dispuse intr-o cutie de rezonanta si o consola) si care sunt puse in v******e prin ciupire cu degetele de la ambele maini. [Var.: harfa, arpa, arfa s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.

POLICAR, policari, s. m. degetul gros de la mana. – Din lat. pollicaris.

POLICAR s. (ANAT.) (pop.) puricar. (~ este degetul gros de la mana.)

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

MITENA ~e f. Manusa care acopera numai palma si primele falange ale mainii, lasand descoperite varfurile degetelor. /<fr. mitaine

AURICULAR s.m. degetul mic de la mana. [Pron. a-u-. / < fr. auriculaire].

POLICAR s.m. (Anat.) degetul gros de la mana; police. [< lat. pollicaris].

MITENA s.f. Manusa care acopera numai in parte mana, lasand liber varful degetelor. [< fr. mitaine].

AURICULAR, -A I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care apartine auriculului. II. s. m. degetul mic de la mana. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare si telefonice, care permite ascultarea individuala, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)

POLICAR s. m. degetul gros de la mana. (< lat. pollicaris)

CAUS, cause, s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – Lat. *cau (< cavus) + suf. -us.

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de masurat) care arata greutatea, directia, timpul etc. 2. degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) deget aratator. – Arata + suf. -ator.

POLIDACTILIE, polidactilii, s. f. Malformatie congenitala caracterizata prin prezenta unui numar mai mare de degete decat cel normal (la maini sau la picioare). – Din fr. polydactylie.

INTEPAT adj. 1. impuns. (deget ~ de ac.) 2. ciupit, piscat. (mana ~ de tantari.)

ARATATOR ~oare n. 1) Indicator de la instrumentele de masurat care arata directia, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) degetul al doilea de la mana (cu care se arata). /a arata + suf. ~tor

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Lama ingusta (de la instrumentele de masurat) care indica greutatea, directia, timpul etc.; indicator. 2. degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) deget aratator. – Din arata + suf. -(a)tor.

CAUS, cause, s. n. Vas in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra in vasul descris mai sus. – Din *cau (< lat. cavus) + suf. -us.

PULS, pulsuri, s. n. Miscare fiziologica ritmica de dilatare si de contractare a peretilor arterelor, determinata de cresterea volumului de sange pompat de inima. ◊ Expr. A lua (cuiva) pulsul = a numara (cuiva) bataile inimii, apasand cu degetul pe artera de la incheietura mainii. A pipai pulsul (cuiva) = a incerca sa afle intentiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. A prinde (sau a simti) pulsul (unei situatii) = a intelege sau a intui exact o situatie, o stare de lucruri. ♦ Loc unde se simte aceasta miscare ritmica. – Din fr. pouls, lat. pulsus.

PULS ~uri n. 1) Dilatare si contractare ritmica a arterelor sub influenta sangelui pompat in inima. ◊ A lua ~ul (cuiva) a numara cuiva bataile inimii, apasand cu degetul pe artera de la incheietura mainii. 2) Loc unde se simte aceasta dilatare si contractare ritmica a arterelor. ◊ A prinde (sau a simti) ~ul (unei situatii) a intui exact (o situatie). /<fr. pouls, lat. pulsus

PREHENSIUNE s.f. Actiunea mainii de a prinde cu ajutorul degetelor; (p. ext.) imbucare a alimentelor. [Pron. -si-u-. / < fr. prehension].

FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.

MITENA, mitene, s. f. Manusa care acopera numai o parte a mainii, lasand descoperite ultimele doua falange ale degetelor. – Din fr. mitaine.

SINDACTILIE s.f. Malformatie congenitala a mainii sau a piciorului, constand in lipirea degetelor intre ele. [Gen. -iei. / < fr. syndactylie, cf. gr. syn – cu, daktylos – deget].

PALMATURA s. f. malformatie congenitala a mainii constand din reunirea printr-o pielita a degetelor. (< fr. palmature)

PREHENSIUNE s. f. actiunea mainii de a prinde, de a apuca cu ajutorul degetelor, ghearelor, al unei pense etc. (< fr. prehension)

MANUSA ~i f. 1) Obiect confectionat din lana, din piele, care se imbraca pe mana, acoperind-o pana la incheietura (in scop protector). ~ cu degete. ~ de mireasa. ◊ A arunca cuiva ~a a) a chema la duel pe cineva; b) a provoca pe cineva. A ridica cuiva ~a a) a primi chemarea cuiva la duel; b) a primi provocarea cuiva. A umbla (sau a se purta) cu ~i cu cineva a avea o atitudine binevoitoare si politicoasa fata de cineva. 2) rar Parte a unui obiect (vas, instrument, usa etc.) de care acesta este apucat pentru a putea fi manipulat; maner. 3) rar Cantitate de plante cu tulpina subtire care poate fi cuprinsa cu mana; manunchi. [G.-D. manusii] /mana + suf. ~usa

GUARDAMAN s. n. (mar.) aparatoare de mana dintr-o bratara din piele, la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. (< it. guardamano)

GUARDAMAN, guardamane, s. n. (Mar.) Aparatoare de mana folosita de velari la cusutul velelor, facuta din piele si avand intre degetul mare si podul palmei un disc metalic cu care se impinge acul. – Din it. guardamano.

SINDACTILIE s. f. Malformatie congenitala a mainii sau a piciorului constand in lipirea a doua sau a mai multor degete intre ele prin sudarea partilor moi, oasele ramanand separate. – Din fr. syndactylie.

deget ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus

A PALPA ~ez tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului lor) A apasa usor cu degetele (pentru a identifica afectiunea). 2) tehn. (obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu mana (pentru a determina asperitatile). /<fr. palper, lat. palpare

A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati

MONT, monturi, s. n. Parte care ramane dupa amputarea unei maini sau a unui picior; ciot. ♦ Capat proeminent al unui os sau al unei articulatii; spec. proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii, indeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont.

CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.