slais¹, slaisuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: slaif) canal prin care ies plutele din hait. 2. stavilar prin care se regleaza debitul apei din canalul morii. 3. (la pl.) intaritura facuta la tarmul unui rau, pentru ca apa sa nu-l surpe.

HIDROMODUL, hidromoduli, s. m. debit de apa exprimat in litri pe secunda, necesar in timpul unui sezon pentru irigarea suprafetei de un hectar, calculat pentru fiecare cultura agricola. – Din fr. hydromodule.

INUNDATIE, inundatii, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei portiuni de uscat cu o mare cantitate de apa (provenita din revarsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa raurilor sau a fluviilor revarsata peste maluri, datorita cresterii debitului de apa in urma topirii bruste a zapezilor sau a abundentei ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

IZBUC, izbucuri, s. n. Izvor de apa cu debit intermitent. – Et. nec.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

DEBIT¹, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Inv.) Debit de bauturi spirtoase = carciuma. 2. (Inv.) Vanzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, intr-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat in scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie intr-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie intr-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sange expulzata de ventriculul stang in aorta la fiecare contractie a inimii sau in cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura intr-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte in vorbirea cuiva. – Din fr. debit.

CUNETA, cunete, s. f. Mica rigola amenajata in interiorul unui canal cu sectiune mare, pentru a usura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.

VIITURA ~i f. 1) Crestere brusca a debitului unei ape curgatoare (dupa o ploaie torentiala sau dupa topirea unor zapezi abundente). 2) Depunere (de namol, pietris, crengi) care se formeaza dupa o revarsare de apa. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tura

radier s. n. 1. Planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, bolovani sau pavele, executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc. impotriva eroziunii. 3. Bolta de beton sau de piatra la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementeaza debitul de apa necesar plutaritului la iesirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) Carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

CUNETA s.f. Mica rigola amenajata in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].

HIDROMODUL s.n. debit de apa necesar pentru irigarea intr-o anumita perioada de timp a suprafetei de un hectar care ar cuprinde toate culturile. [< fr. hydromodule].

TORENTIAL, -A adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ♦ (Despre o apa curgatoare) Cu un curs violent; al carei debit creste brusc. [Pron. -ti-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

CANALIZATIE s. f. 1. ansamblu de constructii si instalatii destinat colectarii, transportului si evacuarii apelor uzate. 2. ansamblu de lucrari care permit curgerea unui curs de apa cu debit mic dintr-un canal. 3. instalatie care serveste la transportul sau distributia energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)

CUNETA s. f. rigola in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)

HIDROMODUL s. n. debit de apa necesar pentru irigarea in timpul unui sezon a unei anume culturi. (< fr. hydromodule)

REGIM s. n. 1. mod, sistem de organizare a vietii economice, politice si sociale a unui stat. 2. ansamblu de reglementari proprii activitatii unei institutii, intreprinderi etc. ◊ totalitatea regulilor impuse modului de viata si de alimentare al cuiva. ♦ ~ de economii = sistem de masuri privind folosirea cat mai rationala a resurselor materiale, financiare si de munca; ~ fluvial = evolutie medie a debitelor unei ape curgatoare in timp de un an. 3. totalitatea conditiilor de functionare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. mod de evolutie ciclica a unui fenomen natural. 5. (lingv.) rectiune. (< fr. regime)

TORENTIAL, -A adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apa, repede si de scurta durata; vijelios. ◊ (despre o apa curgatoare) care are un curs violent, cu cresteri bruste de debit. 2. (fig.) impetuos, navalnic. (< fr. torrentiel)

VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

CUVELAJ s. n. Tip de sustinere sau de captusire etansa a puturilor de mina cu sectiune circulara care strabat roci acvifere cu debite mari de apa. – Din fr. cuvelage.

DEBUSEU, debuseuri, s. n. 1. Piata pe care producatorii isi pot desface produsele usor si in mari cantitati. 2. (In sintagma) Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod, astfel incat, de la nivelul apei pana la partea de jos a podului, sa ramana un anumit spatiu liber de siguranta. [Pl. si: debusee] – Din fr. debouche.

DEBUSEU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a marfurilor. 2) Regiune care serveste ca piata de desfacere usoara si pe scara larga a marfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apa care poate trece pe sub un pod nepunandu-l in pericol. /<fr. debouche

GARLA¹ ~e f. 1) apa curgatoare cu debit mic; rau mic. 2) fam. Brat mic al unui rau. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fara rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. garlo

VOLUM¹ ~e n. 1) Spatiu tridimensional pe care il ocupa un corp; marimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globala. ~ul productiei. ~ul investitiilor. 3) debit al unei ape curgatoare sau al unei fantani. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumen-tale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

DEBUSEU s.n. 1. Regiune, tara (straina) care serveste ca piata de desfacere a produselor. 2. Debuseul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. debouche].

FLUVIU s.n. apa curgatoare cu debit mare care se varsa in mare sau in ocean. ♦ (Fig.) Suvoi; potop; debit mare de curgere, revarsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].

FLUVIOMETRIC, -A adj. Referitor la masurarea nivelului si debitului cursurilor de apa. [< fr. fluviometrique].

EVACUATOR, -OARE I. adj. care permite evacuarea. II. s. n. deversor pentru evacuarea debitelor excedentare de apa, a aluviunilor etc. (< fr. evacuateur)

FLUVIU s. n. 1. apa curgatoare cu debit mare, care se varsa in mare sau in ocean. 2. (fig.) suvoi; potop; revarsare. (< lat. fluvius)

REOCREN, -A adj. (despre izvoare) cu apa limpede si debit regulat; (despre organisme) aflat in asemenea ape. (< fr. rheocrene)

HIDROGRAF, -A, hidrografi, -e, s. m., f. si n. 1. S. m. si f. Specialist in hidrografie. 2. S. n. Grafic care indica variatia nivelului sau debitului unui curs de apa, egala cu a zecea parte din amplitudinea maxima. – Din fr. hydrographe.

HIDROMETRIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu determinarea cantitativa a debitului unui curs de apa, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adancimii unui curs de apa, a unui strat de apa subteran sau a apei dintr-o conducta, in vederea realizarii proiectelor de constructie hidrotehnica si a planului de gospodarire a apelor. – Din fr. hydrometrie.

FLUVIOMETRIC, -A, fluviometrici, -ce, adj. Referitor la masurarea variatiei debitului si nivelului unei ape curgatoare [Pr.: -vi-o-] – Din fr. fluviometrique.

HIDROGRAMA s.f. Grafic care indica variatia nivelului sau debitului unui curs de apa intr-o anumita unitate de timp. [< fr. hydrogramme].

HIDROMETRIE s.f. 1. Ramura a hidrologiei care studiaza metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apa sau al unei conducte. 2. Acumulare de lichid seros in cavitatea uterina. [Gen. -iei. / < fr. hydrometrie].

HIDROMETRIC, -A adj. Referitor la hidrometrie. ◊ Statiune hidrometrica = punct unde se fac masuratori sistematice pentru a se determina nivelul, viteza si debitul unui curs de apa. [< fr. hydrometrique].

stairung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagarului: dispozitiv care impinge busteanul spre ferastrau; dispozitiv care trage inapoi busteanul taiat; dispozitiv cu care se regleaza joagarul pentru a taia scanduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care opreste curgerea apei sau ii regleaza debitul; furca de fier care impinge roata dintata. 2. (in forma: staierunc) nume dat unor piese ale morii de apa: grindeiul grauntarului; catusa stransa de grindeiul grauntarului; batatoare legata de jug si de grindeiul grauntarului. 3. (in forma: stairunc) lovitura puternica.

TORENT s.n. apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].

DEBUSEU s. n. 1. regiune, tara servind ca piata de desfacere a produselor, a marfurilor etc. 2. iesirea dintr-un defileu a unei ape curgatoare, a unei sosele etc. ◊ (mil.) iesire la loc deschis, larg. ◊ debuseul unui pod = debit maxim al unei ape curgatoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. debouche)

HIDROGRAF, -A I. s. m. f. specialist in hidrografie. II. s. n. 1. hidrometru inregistrator. 2. grafic care reprezinta variatia nivelului sau a debitului unui curs de apa in unitatea de timp. (< fr. hydrographe)

HIDROGRAMA s. f. grafic care arata variatia nivelului sau debitului unui curs de apa intr-o anumita unitate de timp. (< fr. hydrogramne)

HIDROMETRIE s. f. ramura a hidrologiei care studiaza metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apa sau al unei conducte, al aluviunilor etc. (< fr. hydrometrie)

TORENT, torente, s. n. apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

HIDROMETRIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de hidrometrie; propriu hidrometriei. ◊ Statie ~ca post special amenajat in vederea efectuarii unor masurari (a nivelului, vitezei, debitului) pe un curs de apa. /<fr. hydrometrique

HIDROMETRIE f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu determinarea debitului, vitezei, adancimii, presiunii unei ape, precum si cu metodele folosite in acest scop. /<fr. hydrometrie

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

TORENTIAL, -A, torentiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare si cu durata scurta; vijelios. ♦ (Despre ape curgatoare) Care are un curs vijelios, prezentand cresteri bruste de debit si o mare putere distructiva. [Pr.: -ti-al] – Din fr. torrentiel.

TORENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

HELOCREN, -A adj. (despre izvoare) care apare in mlastini cu debit mic; (despre organisme) care traieste in asemenea ape. (< germ. helokrene)

VENTURIMETRU, venturimetre, s. f. Instrument care masoara debitul unui curent de fluid intr-o conducta de apa. – Din it. venturimetro.

CURGATOR, -OARE, curgatori, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, fraza, stil) Cu debit bogat, usor si placut; fluent; cursiv. 3. (Inv.; despre an, luna) Curent (I 2). – Curge + suf. -ator.

debit² s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].

BIOdebit s. n. cantitatea de substante organice, bacterii etc. pe care apa in miscare a unui rau le spala de pe fund. (< bio- + debit)

TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

FLUVIU, fluvii, s. n. apa curgatoare mare, care se varsa in mari sau in oceane. ♦ Fig. Suvoi; debit mare. – Din lat. fluvius.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

debit¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)