TUTELA, tutele, s. f. 1. Actiunea de a tutela; institutie legala avand drept scop ocrotirea si administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institutii, organizatii etc. aflate in subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protectie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.

MINTAL, -A adj. Referitor la minte; facut in minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie; debil mintal = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -a adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, dupa minte].

MORON, -A s. m. f. debil mintal; imbecil, c****n. (< engl. moron)

MINTAL, -A, mintali, -e, adj. 1. Care apartine mintii, privitor la minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie. debil mintal = persoana care prezinta intarzieri sau opriri in dezvoltarea facultatilor psihice. 2. Care se face in minte. [Var.: mental, -a adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (dupa minte).

DEBIL, -A, debili, -e, adj. (Despre fiinte) Lipsit de rezistenta la eforturi fizice si la boli; firav, plapand, slabut. ◊ (Substantivat) debil mintal = persoana care sufera de debilitate mintala. – Din fr. debile, lat. debilis.

MORON, -A s.m. si f. (Med.) debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. moros – prost].

DEBIL, -A adj. Firav, slabut, plapand. ◊ debil mintal = inapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, usor. [Cf. fr. debile, lat. debilis].

debil ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte, organisme) Care are o constitutie lipsita de vigoare; firav; slab; plapand. 2) si substantival (despre persoane) Care se caracterizeaza prin slabe capacitati mintale; inapoiat mintal. /<fr. debile, lat. debilis

debil, -A adj. 1. firav, slabut, plapand. ♦ ~ mintal = inapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, usor. (< fr. debile, lat. debilis)

debilITATE ~ati f. 1) Stare de debil; slabiciune fizica extrema. 2) Stare de insuficienta mintala; inapoiere mintala. /<fr. debilite, lat. debilitas, ~atis

mintal, -A adj. 1. referitor la minte. ♦ alienatie ~a = nebunie; debil ~ = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului. 2. care se face in minte. (< fr. mental, lat. mentalis)

debilITATE, debilitati, s. f. Faptul de fi debil; stare de slabiciune a organismului, insotita de scaderea rezistentei la eforturi si la boli, datorita subnutritiei, unor boli cronice etc. ◊ debilitate mintala = forma de inapoiere mintala, mai putin grava decat idiotia sau imbecilitatea, in care individul nu poate depasi insusirea cunostintelor corespunzatoare primelor patru clase elementare. – Din fr. debilite, lat. debilitas, -atis.