PLAI, plaiuri, s. n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creasta, culme, varf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plana, acoperita in general cu pasuni. 3. Drum (sau carare) care face legatura intre poala si creasta unui munte; poteca. 4. Regiune, tinut; (la pl.) meleaguri. 5. Subimpartire administrativa a judetelor si a tinuturilor (mai ales a celor de munte) in evul mediu, in Tara Romaneasca; plasa. – Et. nec.

MARE¹, mari, adj. 1. Care depaseste dimensiunile obisnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mana, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cat cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lasa (pe cineva) mare si devreme = a lasa (pe cineva) dezamagit. ◊ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Intins, vast. ◊ Expr. In mare = dupa un plan vast; in linii generale. ♦ Inalt. Un deal mare ne desparte (JARNIK-BIRSEANU). ♦ Lung. Par mare. ♦ Incapator, spatios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA). ♦ (In expr.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adanc. Apa mare. 2. In cantitate insemnata, abundent, mult; numeros. ◊ Expr. (Despre ape curgatoare) A veni mare = a creste, a se umfla; a inunda. ♦ (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. 3. De lunga durata. 4. In grad inalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU). ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.). Ziua-mare = moment al diminetii cand lumina devine intensa. ♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) in gura mare = a vorbi cu glas tare, strigand. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, naprasnic. Ger mare. ♦ (Adverbial, pop.) Din cale-afara, peste masura. A sa fie Mare mult omor! (ALECSANDRI). ♦ Grav. Greseala mare. 5. Adult, matur, varstnic; (la comparativ) mai batran. ◊ Expr. (Despre copii) A se face mare = a creste, a deveni matur, adult. 6. Vestit, renumit, ilustru. 7. Care ocupa un rang superior, sus-pus. ◊ Expr. A se tine mare = a fi mandru, semet. A trage a mare = a-si da ifose; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare facuta cuiva cu ocazia unei numiri sau avansari intr-un post. Mare si tare = influent, puternic. ◊ (Substantivat) Mai-marele = capetenie, sef. ♦ Mare tinuta = imbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ Superior in ceea ce priveste calitatile morale. ◊ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. 8. Important, de seama; hotarator. ◊ Zi mare = zi de sarbatoare, zi importanta. Strada mare = nume dat in unele orase de provincie strazii principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale. ♦ Deosebit, ales. Mare cinste. – Lat. mas, maris.

MAGURA, maguri, s. f. deal mare izolat (taiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movila. ♦ Padure (situata pe un loc inalt). [Var.: (reg.) magula s. f.] – Cf. alb. magule.

MAGURA ~i f. 1) deal mare si izolat (de obicei impadurit). 2) Ridicatura de pamant din regiunile de campie sau de podisuri, mai mica decat dealul; movila. /cf. alb. magulle

ISTRITA, masiv deluros in Subcarpatii de Curbura, intre raurile Cricovu Sarat si Niscov, alcatuit din calcare, gresii, marne, sisturi argiloase s.a. Se continua, la V, cu dealul mare. Alt. max.: 754 m. Viticultura (podgoria Pietroasele).

dealUL mare 1. deal cu forme masive, alcatuit din gresii si calcare oolitice, situat la V de C. Moldovei, pe stg. Siretului, la S de izvorul raului Bahlui. Alt. max.: 593 m. Intinse paduri de foioase. 2. deal in Subcarpatii de Curbura, la S de raul Cricovu Sarat, in prelungirea dealului Istrita. Alt. max.: 442 m. Podgorii.

MUNTE, munti, s. m. 1. Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, de obicei stancoasa si depasind inaltimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munti si vai = peste tot, pretutindeni, pe tot intinsul. ♦ Regiune, zona muntoasa. 2. Fig. Gramada, cantitate mare (si inalta) din ceva; morman. ♦ Om foarte inalt (si solid). 3. (In sintagma) Munte de pietate = intreprindere capitalista de credit specializata in acordarea de credite pe baza amanetarii obiectelor de uz personal; casa de lombard. – Din lat. mons, -tem.

MUNTE ~ti m. 1) Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, cu inaltimi care depasesc, in general, 800 ◊ ~ de gheata ghetar plutitor; aisberg. Prin ~ti si vai peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; morman. /<lat. mons, ~is

TORENT, torente, s. n. Apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

SALVIE-ALBA s. (BOT.; Lavatera thuringiaca) (reg.) ghilie, nalba, ruja-de-deal, ruja-floare-mare.

SALSIG, com. in jud. maramures, situata in SV depr. Baia mare, la poalele dealurilor Asuajului si Salasului, la confl. raului Salaj cu Somesul; 1.521 loc. (2005). Nod rutier. Satul S. apare mentionat documentar in 1387. In satul Gardani, atestat documentar in 1424, se afla castelul Blomberg (sec. 19).

REBRISOARA, com. in jud. Bistrita-Nasaud, situata in zona dealurilor Nasaudului, pe Somesu mare, la confl. cu raurile Rebra si Gersa; 4.926 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul R.). Pomicultura. Centru de confectionare a obiectelor din Rachita (in satul R.). In satul R., atestat documentar in 1375, se afla o biserica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1721) si o biserica de zid din 1903. Rezervatia naturala pestera Izvorul Tausoarelor (Tausoare-Zalion).

deal (ea dift.) n., pl. dealuri (vsl. delu, parte pre-delu, hotar [de aici Predeal]. V. deinita). Magura, colnic, inaltime de pamint mai mica de cit muntele. Vest. Podgorie: dealu mare, dealu Dragasanilor. La deal, in sus, suind, in opoz. cu la vale: caru, corabia merge greu la deal. Greu la deal, rau la vale, e dificil in ori-ce caz. Ce mai la deal, la vale?, ce mai perdem timpu degeaba? Sa ne punem pe lucru!

CRACAU-BISTRITA, depr. in E Romaniei, la contactul dintre M-tii Stinisoarei si Gosmanului, in V, cu dealurile Subcarpatilor Moldovei (Corni, Holmu mare, Runcu, Serbesti, de 500-600 m s.a.) in E. Supr.: c. 515 km ². Relief de cimpie, lunci si terase. Alt. medie: 400 m. Drenata de riurile Cracau si Bistrita. Clima racoroasa (medie termica anuala 6-8ºC) si precipitatii moderate (c. 700 mm anual). Vegetatie de pasuni si finete cu pilcuri de stejar. Culturi de cereale si cartofi. Pomicultura.

deal, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

HARTOP ~oape n. 1) Adancitura mare in pamant. 2) Loc infundat intre dealuri cu pante abrupte. /<sl. vrutupu

BARCAU, afl. dr. al Crisului Repede. Izv. de sub vf. Ponor din M-tii Plopis, strabate defileul de la Marca, sapat epigenetic in sisturi cristaline, intrind in zona de dealuri. In Cimpia de Vest este indiguit in mare parte; 160 km, dintre care 118 km pe terit. Romaniei.

codru si (Ial.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, gramada de lemne; rut. koroda, copac ramuros. De aci si alb. kodra, deal. Evolutiunea semantica ar fi: „copac ramuros [!], padure mare, munte, bucata mare”. Cp. cu lat. saltus, munte paduros. Cp. si cu crov). Munte (Ps. S. si azi Ban.). Padure imensa si neumblata. Hot de codru, tilhar, bandit. A fura ca´n codru, a fura fara frica de pedeapsa. Bucata mare de pine [!] ori de mamaliga: flamindu codri viseaza, si vrabia mei (Prov.). V. crihan, cocolan, halca, socomete.

PIEPTIS² ~a (~i, ~e) 1) (despre dealuri, drumuri etc.) Care este foarte inclinat; cu panta mare; abrupt. 2) (despre lupte) Care se desfasoara corp la corp. /piept + suf. ~is

OCNA DEJULUI, cartier al municipiului Dej, jud. Cluj, statiune balneoclimaterica de interes local, cu climat de dealuri, sedativ, si cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie (260 g/l), slab sulfatate, cantonate intr-un lac ce ocupa o veche salina. In cura externa, apele minerale sunt indicate pentru tratarea unor deficiente ale aparatului locomotor.

PLATOU s. n. 1. ses in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ ~ continental = portiune de teritoriu sub mare, in continuarea solului, pana la adancimea de 20⁰ m. ◊ camp de instructie si exercitii militare. ◊ suprafata (neteda) pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. 2. incinta a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. (< fr. plateau)

BOBILNA 1. Com. in jud. Cluj, la poalele dealului omonim, pe riul Oltpret (afl. al Somesului); 2.105 loc. (1991). Pina in 1957 s-a numit Oltpret. Biserica de lemn (sec. 17). 2. Rascoala de la ~, mare rascoala antifeudala din Transilvania (1437-1438). Taranii rasculati au ridicat pe dealul B. o tabara dupa model husit si au infrint (iun. 1437) armata nobililor, obtinind satisfacerea unor revendicari sociale, economice si politice. Categoriile privilegiate au incheiat in sept. 1437 Unio trium nationum impotriva taranilor rasculati; ostilitatile sint reluate si are loc lupta de la Apatiu, incheiata nedecis; se ajunge la o noua intelegere (oct. 1437), care insa anula o parte din succesele obtinute anterior. In nov. rasculatii ocupa orasele Aiud si Cluj si, probabil, Dejul si Turda; in a doua jumatatea lunii dec. 1437 – inceputul lui ian. 1438 Clujul, centrul de rezistenta al taranimii rasculate, este reocupat de nobili si rascoala este infrinta.

SAUCA, com. in jud. Satu mare, situata in zona de contact a C. Tasnadului cu dealurile Crasnei; 1.467 loc. (2005). Satul S. apare mentionat documentar in 1220, iar satele Silvas, Cean, Becheni si Chisau in anii 1234, 1244, 1334 si 1475.

SACASENI, com. in jud. Satu mare, situata in zona de contact a C. Tasnadului cu dealurile Crasnei, pe raul Chechet; 1.249 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul S.). In satul S., atestat documentar in 1240, se afla o biserica reformata (1760).

jidovina s.f. (reg.) 1. drum intre doua dealuri. 2. taietura naturala intr-un mal; naruitura, surpatura de mal. 3. movila mare de pamant din vechime; magura, m*****n.

TORENT s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

PLANARIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm, si cu mare putere de regenerare, care traieste mai ales in rauri de munte si de deal (Planaria). – Din fr. planaire.

STRAMTOARE, stramtori, s. f. 1. Loc stramt, ingust, intre munti sau intre dealuri; defileu, trecatoare. ♦ P. gener. Loc ingust. 2. Fasie ingusta de apa care leaga doua mari sau oceane si se afla intre doua portiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi stramt. 4. Fig. Situatie grea, stanjenitoare (datorita lipsei de bani); incurcatura, jena (financiara). – Stramt + suf. -oare.

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

coasta (oa dift.) f., pl. e (lat. cŏsta, it. pv. pg. costa, fr. cote, sp. cuesta). Os lat si indoit care formeaza partile laterale ale peptului [!]: a te culca pe o coasta, ii numeri coastele de slav ce e. Povirnisu unui deal: calu paste pe o coasta. Lature: vapor izbit in coasta. Mal, tarm de mare: pe coastele Italii. Baterie de coasta, tunuri pe malu marii.

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

COGAIONON, munte sfint al geto-dacilor identificat astazi in mod ipotetic cu dealul Gradistea din Muntii Orastiei; intr-o pestera de pe virful acestuia si-ar fi avut resedinta marele preot Zamolxis.

arsita (Munt. Trans.) si arsita (Mold. Olt.) f., pl. e (lat. arsicia, d. arsus, ars). mare caldura a soarelui sau a focului, dogoare, zapuseala. Loc batut de soare (de ex., o coasta de deal). Trans. Buc. Un fel de tintar (culex anulatus).

CER¹ (lat. cerrus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cimpia Romana, Pod. Getic, SV Dobrogei, dealurile Banatului si ale Transilvaniei), inalt pina la 30 m, cu scoarta negricioasa, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate si fructul ghinda mare, brun-inchisa, asezata intr-o cupa cu solzi ghimposi (Quercus cerris).

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

PLATOU s.n. I. Loc ses situat in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ Camp destinat pentru instructie si exercitii militare. ♦ Arie (neteda) situata pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. II. 1. Suprafata utilata pentru turnarea filmelor. 2. Piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

POSADA, posade, s. f. 1. (Pop.) Curatura (in padure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o asezare omeneasca. ♦ Loc de odihna pentru calatori. 2. (Pop.) Trecatoare (ingusta) in munti. ♦ Obligatie a taranilor dependenti de a face de straja in preajma trecatorilor din munti. 3. (Inv.) Loc intarit in mod natural (care servea ca punct de vama). ♦ Denumire generala a unor dari de vama. 4. Parghie cu ajutorul careia se regleaza pozitia pietrelor morii in timpul macinatului, pentru a se obtine, dupa voie, o faina mai mare sau mai fina. ♦ P. gener. (Reg.) Moara. – Din scr. posada.

RAGUSA 1. Oras in S Italiei (Sicilia), situat la poalele dealurilor Iblei, in zona cheilor raului Irminio, la 182 km SE de Palermo; 69,7 mii loc. (2003). Expl. de petrol, de sisturi bituminoase si de asfalt. Rafinarie de petrol. In.d cimentului, chimica (materiale plastice), de prelucr. a lemnului (mobila), trxtila si alim. Muzeu de Arheologie; Catedrala (1706-1760); bazilica San Giorgio (1738-1775). R. s-a dezvoltat pe locul anticei asezari Hybla Heraea. Ocupat de arabi (sec. 9) si apoi de normanzi (sec. 11), a devenit, in perioada 1091-1296, capitala unui district de sine statator. Distrus in mare parte de cutremurul din 1693. 2. Denumirea (italieneasca) purtata in Ev. med. de orasul croat Dubrovnik.

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.