COPILAS s. 1. (rar) prunches, (pop.) prunculet, pruncusor, (inv. si reg.) pruncut, (prin Maram.) pruncotean. (A nascut un ~ de toata frumusetea.) 2. v. baietel.

INFLORI, infloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-si face aparitia, a se arata; a se ivi; a se dezvolta, a creste, a prospera. ♦ A fi in toata frumusetea, stralucirea. ♦ (Despre fata) A se imbujora, a se lumina. 2. Tranz. A impodobi (prin cusaturi, desene, ornamente etc.), a infrumuseta. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o panza sau un obiect confectionat din panza sa devina alb-stralucitor (prin spalare si uscare la soare). – Lat. inflorire.

FRUMUSETE, (2) frumuseti, s. f. 1. Insusirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. de toata frumusetea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, fapta, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” capata valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusete de casa. ♦ Femeie foarte frumoasa. [Var.: (pop.) frumsete s. f.] – Frumos + suf. -ete.

SPLENDOARE ~ori f. 1) frumusete splendida. In toata ~oarea. 2) Lucru splendid. /<fr. splendeur, lat. splendor

ATARGATIS, zeita siriana a naturii, a fertilitatii si frumusetii, venerata in tot bazinul mediteranean.

COZ m. reg. (la jocul de carti) Carte de joc care, conform conventiei stabilite de jucatori, are o valoare mai mare decat toate celelalte carti; atu. ◊ Frumoasa ~ deosebit de frumoasa; de o frumusete fara pereche. /<turc. koz

URAT² n. 1) Stare a omului care se plictiseste; depresiune sufleteasca usoara (cauzata de lipsa interesului); plictiseala. ◊ A muri de ~ a se plictisi grozav. A-i tine cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispozitia cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce intruchipeaza lipsa frumusetii si a armoniei. /v. a (se) uri

Cyllarus, centaur de o frumusete rara, care si-a gasit moartea in incaierarea iscata la nunta lui Pirithous. Hylonome, o femeie tot din neamul centaurilor, care-l iubea, s-a sinucis si ea de durere.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificatia profetica a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosfera, imagine, frumusete ireala. 2. Reverie, meditatie, visare. 3. Fig. Iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila. ♦ Dorinta arzatoare. ◊ Expr. A-si vedea visul cu ochii = a-si (sau a i se) indeplini cea mai arzatoare dorinta, a-si (sau a i se) realiza tot ce si-a propus. [Pl. si: vise] – Lat. visum.

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.