CABOTIN, -A, cabotini, -e, s. m. si f. 1. (in trecut, in Franta) Actor (sau actrita) ambulant(a). 2. Actor (sau actrita) mediocru(a) care urmareste obtinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoana care urmareste sa obtina succese usoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

GIUMBUSLUC, giumbuslucuri, s. n. Fapta, atitudine, vorba care inveseleste, distreaza; caraghioslac, ghidusie, giumbus; (peior.) gluma de prost gust. – Din tc. cumbusluk.

IMPOPOTONA, impopotonez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) gati cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) inzorzona, a (se) impopota, a (se) intotona. – Et. nec.

IMPOPOTONAT, -A, impopotonati, -te, adj. Impodobit in mod exagerat si de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; inzorzonat, intotonat. – V. impopotona.

KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere de arta, multiplicate si valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

PROST, PROASTA, prosti, proaste, adj., s.m.si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) lipsit de inteligenta, fara judecata, fara minte; natarau, nerod, tont, prostanac. ◊ Expr. Un prost si jumatate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se increde usor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-si gasi prostul = a-si gasi omul pe care sa-l poata insela usor, pe care sa-l poata duce de nas. 2. Adj., s. m. si f. (Inv. si pop.) (Persoana) fara stiinta de carte; (om) neinvatat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De conditie sociala modesta, din popor, de jos, de rand. ◊ (In trecut) Soldat prost = ostas fara grad; soldat. 4. Adj. Obisnuit, comun. ♦ De calitate inferioara, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este asa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, functional etc.); necorespunzator, nesatisfacator. ♦ (Adverbial; in legatura cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situatii, stiri, intamplari etc.) Neplacut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rau. ♦ Nepriceput, nepregatit, neindemanatic intr-o meserie, intr-o profesiune etc. 6. Adj. Daunator; neprielnic. ◊ Expr. Gluma proasta (sau de prost gust) = gluma fara haz, care supara, jigneste. Vorba proasta = vorba indrazneata sau injurioasa; p. ext. cearta. – Din sl. prostu.

QUOLIBET s.n. 1. Gluma insipida, de prost gust; bufonerie vulgara. 2. (Muz.) Compozitie alcatuita din fragmente diferite, pentru a pune in valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obtinerii unui efect comic. [Pr.: cvo-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN]

KITSCH, kitschuri, s.n. ~ 2. Creatie de nivel scazut, arta de prost gust, pseudoarta.

A IMPOPOTONA ~ez tranz. (mai ales persoane) A gati cu prea multe podoabe (de prost gust); a inzestra cu zorzoane; a inzorzona. /Orig. nec.

TARAB/A ~e f. 1) Masa improvizata in piete sau pe strazi, pe care negustorii ambulanti isi expun marfa. ◊ De ~ de prost gust; vulgar; trivial. 2) Tejghea la care sta negustorul intr-o carciuma. /<turc. daraba, sb., bulg. taraba

KITSCH s.n. Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta; reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere artistice, multiplicate si valorificate comercial; obiect (carte, tablou etc.) de proasta calitate. [Pron. chici. / < germ. Kitsch].

t*****i, t*******c, vb. IV refl. (reg.) a se imbraca pretentios, dar de prost gust.

KITSCH CHICI/ s. n. creatie de nivel scazut, arta de prost gust, pseudoarta. ◊ reproducere, copiere pe scara industriala a unor opere artistice, multiplicate si valorificate comercial; obiect de proasta calitate. (< germ. Kitsch)

QUOLIBET [CVO-] s. n. 1. gluma insipida, de prost gust; bufonerie vulgara. 2. (muz.) compozitie alcatuita din fragmente diferite, pentru a pune in valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obtinerii unui efect comic. (< fr. quolibet)

TURLUPINADA s. f. gluma nereusita, de prost gust. (< fr. turlupinade)

veaca (veci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sita. – 2. Cingatoare. – 3. Bordura, chenar, margine. – 4. Forma, tipar. Sl. (rus.) veko „vas din scoarta” (Candrea). In Olt. si Trans. – Der. vesca, s. f. (cerc, inel), din sl. vecko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. veska „lada”; vacalie (var. vascalie), s. f. (cerc, cingatoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veaca cu suf. -lie, si var. contaminata cu vesca. Bascalie, s. f. (gluma de prost gust) ar putea fi acelasi cuvint. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iasca”.

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloci.

CLOCIT², -A, clociti, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a capatat un miros urat si un gust prost (in urma sederii indelungate); statut. – V. cloci.

1) canar m. (ngr. kanari, it. canario si canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adica „din insulele Canare”, de unde e originara aceasta pasarica). Un fel de scatiu galben, une-ori verzui la cap si aripi. Saminta de canar sau de canari sau pentru canari, un fel de mei cu care se nutresc canarii captivi (phalaris canariensis). – Fem. canarita, pl. e. – Din pricina frumusetii si a cintecului ei, aceasta nenorocita pasarica a ajuns sa traiasca de generatiuni intr´o vesnica captivitate in casele oamenilor de cel mai prost gust. Omului civilizat nu-i poate placea captivitatea unui animal!

haltiuga s.f. (reg., inv.) mancare proasta, fara gust; laturi.

cocli (-lesc, coclit), vb. – 1. A rugini un obiect de arama. – 2. A se imbata, a se afuma. Sl. *kotiliti, de la kotilu „caldare de arama” (Cihac, II, 76; Puscariu, Lr., 291). – Der. cocleala, s. f. (strat de carbonat de cupru; stare proasta si mai ales gust rau dupa betie); cohni, vb. (Bucov., a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni „a mirosi urit”.

LATURI s. f. pl. Apa murdara in care s-au spalat vasele, rufele sau in care s-a spalat cineva; zoaie, spalaturi. ♦ Resturi de mancare m****e in apa, folosite ca hrana pentru porci. ♦ Fig. Mancare rau gatita, fara gust, urata la aspect, de proasta calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spala”) sau din la³.

GROSOLAN ~a (~i, ~e) 1) Care vadeste lipsa de delicatete; fara menajamente; brutal. 2) Care este lipsit de finete. gusturi ~e. 3) Care este de calitate proasta sau care este insuficient prelucrat; grosier. /<it. grossolano

RASUFLAT, -A, rasuflati, -te, adj. (Despre bauturi) Care si-a pierdut taria, gustul datorita patrunderii aerului sau pastrarii in conditii proaste. ♦ Fig. (Fam.) Invechit; arhicunoscut, banal. – V. rasufla.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana usoara pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. Mata blanda zgarie rau, se spune despre oamenii fatarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozatura, o julitura. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial, la suprafata. A zgaria hartia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).

BATUT², -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.

gust ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus