GRAU, (1) s. m., (2) grane (graie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu radacina adanca, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenta in forma de spic, din ale caror boabe se face faina (Triticum); planta care face parte din acest gen. ♦ Samanta acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semanatura, lan, holda de grau (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub forma de boabe. – Lat. granum.

ODOS s. m. (Reg.) Numele a doua specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, raspandite in culturi ca buruiana (Avena factua si stigosa). – Din magh. vadosz.

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung si cu spicul format din mai multe randuri de boabe, cultivate ca plante furajere si industriale (Hordeum); planta care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrana pentru animale, in industrie si in alimentatia omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui lucruri deosebite cuiva care nu stie sa le pretuiasca. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semanatura, lan de orz (1). – Lat. hordeum.

MOHOR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascutite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse in spice cilindrice, dintre care unele se cultiva ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care creste mohor. – Din magh. mohar.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.

BUCATEL s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucatea (prin substituire de sufix).

ZIZANIE, zizanii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemanator cu cel al pirului, cultivata ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). [Var.: zazanie s. f.] – Din ngr. zizania.

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

PAIUSCA s. f. Mica planta erbacee din familia gramineelor, cu florile dispuse in spiculete mici (Festuca pseudovina). – Pai + suf. -usca.

PARANG s. m. (Reg.) Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parinc, paring, parang s. m.] – Lat. panicum.

PERISOR², perisori, s. m. 1. Diminutiv al lui par². 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fata superioara si paroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mica planta erbacee cu tulpina fina, cu frunze late, acoperite cu peri scurti, si cu flori mici rosietice (Circaea alpina). – Par² + suf. -isor.

PIEPTANARITA, pieptanarite, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lunga si subtire terminata in spic, spontana sau cultivata ca planta de nutret (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. -arita.

VITELAR, vitelari, s. m. 1. Persoana care supravegheaza si ingrijeste viteii. 2. planta erbacee din familia gramineelor, cu miros placut, cu frunze lungi, cu florile grupate in spic; parangina (Anthoxanthum odoratum). – Vitel + suf. -ar.

SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

FIRUT, -A, firute, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte raspandite in vegetatia pajistilor naturale (Poa). – Fir + suf. -ut.

OVASCIOR subst. planta erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu ovazul, cultivata pentru nutret (Arrhenatherum ciatius). – Ovas + suf. -cior.

F*******A, f*******e, s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.

MEI subst. 1. S. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.

MEISOR, meisori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) planta cu radacina taratoare si florile de culoare verde-deschis sau violeta; mei-paduret (Millium effusum); b) planta cu frunze paroase si flori violacee, alcatuind spice asezate ca niste degete (Panicum sanguinale); c) mei marunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -sor.

NAGARA s. f. 1. planta erbacee din familia gramineelor, caracteristica vegetatiei din stepe, cu paiul inalt, frunzele inguste si spicul cu fire lungi si aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghina. [Var.: negara s. f.] – Et. nec.

DUGHIE, dughii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite si ascutite la varf, cu flori dispuse in spice, cultivata ca planta de nutret; parang (Setaria italica). – Et. nec.

TIMOFTICA, timoftici, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cultivata ca planta furajera (Phleum pratense). – Timofte (n. pr.) + suf. -ica.

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat², tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.

SADINA, sadine, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze paroase si cu spiculete violete sau galbui, avand la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

SALBATIE, salbatii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida, cu florile reunite intr-un spic si cu fructe otravitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.

SECAREA, secarele, s. f. planta erbacee din familia gramineelor asemanatoare cu ovazul (Bromus secalinus). – Secara + suf. -ea.

COSTREI, costrei, s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom tarator si cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic si cu spiculete roscate, cea mai daunatoare buruiana din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. kostrjava.

COLILIE ~i f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina subtire, e****a, cu peri albi in varful semintelor. [Art. colilia; G.-D. coliliei; Sil. -li-e] /cf. sb. kovilje

DUGHIE ~i f. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze late si cu seminte ca ale meiului, cultivata pentru nutret. [Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

MEISOR m. planta erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificata, frunze inguste si cu flori de culoare verde-deschisa sau violeta. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~isor

MOHOR ~oare n. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze ascutite si cu flori galbene-ruginii, dispuse in spice cilindrice. /<ung. mohar

TREMURATOARE ~ori f. planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse in spiculete si cu frunze lanceolate care tremura la adierea vantului. /a tremura + suf. ~toare

TRESTIOARA ~e f. (diminutiv de la trestie) planta erbacee din familia gramineelor, asemanatoare cu trestia, dar cu tulpina mai mica. /trestie + suf. ~oara

RAIGRAS s.n. planta erbacee din familia gramineelor, insamantata pentru peluze, terenuri sportive, pasuni etc. [Pron. rai-. / < fr. ray-grass, engl. ryegrass, cf. germ. Raigras].

paiusan, paiusani, s.m. (reg.) planta erbacee din familia gramineelor asemanatoare cu ovazul, cultivata pentru nutret; obsiga.

papusoaica, papusoaice, s.f. (reg.) 1. papusa mare, papusoaie. 2. planta erbacee din familia gramineelor cu spiculete roscate; costrei.

papusoaie s.f. (reg.) 1. papusa mare, papusoaica. 2. manusa de in sau de canepa; gluga, gramada de manusi. 3. planta erbacee din familia gramineelor; costrei.

parangina, parangini, s.f. (reg.) 1. planta erbacee din familia gramineelor, cu miros placut, cu frunze lungi, cu flori grupate in spic, vitelar. 2. iarba-Sfintei-Marii. 3. trestie de camp. 4. planta denumita si tremuratoare.

plosnitar, plosnitari, s.m. (reg.) planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite verzui sau purpurii; tremuratoare.

susau s.n. (reg.) nagara (planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul inalt, frunzele inguste si spicul cu fire lungi si aspre).

RAIGRAS s. n. planta erbacee din familia gramineelor, insamantata pentru peluze, terenuri sportive, pasuni etc. (< germ. Raigras)

orz s. m. – planta erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Puscariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grine); orzarie, s. f. (lan de orz); orzisor, s. m. (arpacas); orzoaica, s. f. (varietate de orz); orzaret (var. urzaret), adj. (varietate de pere).

ovaz (-zuri), s. n. – Numele unor plante erbacee din familia gramineelor (Avena). – Var. ovas. Megl. uves. Sl. ovisu, ovesu (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 235), cf. bg. ovisi (Conev 47), slov., ceh. oves, pol. owies. Z final, care nu este in sl., e greu de explicat, dar cf. lituan. aviza, let. duza. – Der. ovascior, s. m. (planta furajera, Arrhenatherum elatius).

BUCATEL s. m. planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee dispuse in forma de spic (Agrostis canina). – Din bucatea.

ZIZANIE, zizanii, s. f. planta erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemanator cu cel al pirului; se cultiva ca planta furajera si ornamentala (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

GOLOMOZ¹ s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu flori rosietice sau violete, cultivata ca planta furajera (Dactylis glomerata). [Var.: golomat s. m.] – Et. nec.

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

PIR s. m. planta erbacee perena din familia gramineelor, cu rizom tarator, cu frunze liniare aspre si cu flori verzi, grupate in spice, care creste spontan, impiedicand dezvoltarea plantelor de cultura (Agropyrum repens). ◊ Pir paduret = specie inalta de pir, care ajunge pana la 1 m, cu frunzele aspre, cenusii-verzui si cu spicul lung si subtire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.

COSTREI m. planta erbacee anuala din familia gramineelor, cu flori purpurii si radacini taratoare, puternice, daunatoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. kostrjava

MEI ~ m. 1) planta erbacee furajera din familia gramineelor, cu seminte mici, ovale, care se folosesc in alimentatie. 2) Semintele acestei plante folosite ca hrana pentru vite si pasari. /<lat. milium

OVAZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutret din familia gramineelor, cu paiul drept si cu inflorescenta ramificata (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Seminte de ovaz (1), folosite ca hrana pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semanaturi de ovaz (1). [Var.: ovas subst.] – Din sl. ovesu.

COLILIE (‹ scr.) s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte pina la 100 cm, formind tufe dese, cu frunze inguste, inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute, in general, cu perisori albi, moi; cresc in stepe si locuri uscate. Sin. nagara. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu parul complet alb.

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

graminee, graminee, s. f. (La pl.) familie de plante erbacee (rar lemnoase) monocotiledonate, cu radacina fasciculata, cu tulpina formata din noduri si internoduri, cu inflorescenta in forma de spic; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. graminee.