buruiana (-iene), s. f. – Balarie, in general, planta erbacee care creste spontan. – Var. bur(a)iana, bur(u)ian, bur(u)(i)enita, bur(u)(i)enuta. Sl. burjanu (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burjan. Trebuie semnalat ca Berneker considera cuvintul „de origine obscura” in cadrul limbii sb. – Der. buruieniste, s. f. (hatis); buruienos, adj. (napadit de buruieni); imburuiena, vb. (a napadi buruienile un teren).

marafet (marafeturi), s. n. – 1. (Inv.) Indeminare, dibacie. – 2. (Inv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, viclesug. – 4. Capcana, cursa, prefacatorie, intriga. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Seineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet si rus. marafety podpuskati „a-si bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 il considera de origine obscura si care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, inselator); marafetui, vb. refl. (a se purta).

Cabiri, divinitati misterioase, de origine obscura – probabil feniciana – si despre care exista foarte putine date. Se pare ca descindeau din Hephaestus si ca erau invocate pe mare de catre corabierii surprinsi de furtuna. Li se aduceau onoruri cu precadere la Samothrace, in Lemnos si la Imbros.

alac, s. m. – Specie de griu foarte rezistenta. origine obscura. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemanatoare celei care a dat alaga in sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), insa der. este dificila. In general se admite ca etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Galdi, Dict., 170); dar in mag. este cuv. strain (Draganu, Dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Si mai indoielnica este legatura cu alb. akue (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugereaza alb. laker „verdeata”, din gr. λάϰανον.

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

borandau (-aie), s. n. – (Trans.) Specie de pudding facut cu sange si carne. origine obscura. DAR propune mag. boromlő „care se amesteca”. Nu trebuie exclusa, in fonetism, o influenta a lui „a bori”.

burlan (burlane), s. n. – 1. Tub, conducta, jgheab. – 2. (Arg.) Pantaloni. origine obscura. Pare var. de la girlan, cu schimbarea initialei ca la gitlan-bitlan. – Der. burloi, s. n. (canal de scurgere).

chirotica s. f. – Pinza lucrata. origine obscura. Cuvint rar, abia atestat, in care pare a se recunoaste un der. din gr. χείρ „mina”.

chiser (-re), s. n. – Inel, freta, bratara de intarire. origine obscura; pare a fi in legatura cu mag. kiserni „a insoti” (DAR).

coluga (-gi), s. f. – Ciorchine. origine obscura. Dupa DAR, este in legatura cu rut. koljucka „ghimpe”.

comanac (-ce), s. n. – 1. Caciula, palarie. – 2. Acoperamint al capului caracteristic calugarilor ortodocsi. – 3. (Trans.) Capac, acoperis. – 4. Creanga, ramura. – Var. cumanac, camanac. Istr. coromac, cumarac. origine obscura. Dupa Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din lat. calamancum „mot, virf”, de unde sp. calamaco, germ. Kalmank, insa aceasta der. prezinta multe dificultati. Cf. Densusianu, GS, II, 390. Scriban mentioneaza si sb. kalamank „boneta” si ngr. ϰαμηλαύϰιον. – Der. comanaci, vb. refl. (Trans., a se umili, a adula servil).

copreti (-tesc, -it), vb. – A explica, a expune. origine obscura. Este cuvint rar, atestat o data in Trans. de Vest, si pina la un anume punct indoielnic. Dupa DAR, din lat. compartῑri, prin intermediul unei forme *compertῑri „a participa”, ipoteza riscanta daca ne gindim la paralelismul imparti › impartῑre.

felinar (felinare), 1. Lanterna. – 2. Dispozitiv pentru iluminat prevazut cu un glob de sticla, folosit in iluminatul public, fanar. – 3. (Arg.) Ochi. origine obscura. Pare a fi rezultatut al lui fanar, sau tc. fenar, prin intermediul unui der. cu suf. de agent *fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR).

gardina (-ne), s. f. – Santulet la doagele unui butoi in care se fixeaza fundul sau capacul. origine obscura. Dupa Tiktin si DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clara. Scriban se gindeste la o der. de la gard. – Der. gardina, vb. (a face gardine de butoi); gardinar, s. m. (unealta de dogarie pentru facut gardine); desgardina, vb. (a desface un butoi).

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).

incaibara (-rez, incaibarat), vb. – 1. A apuca, a prinde, a insfaca. – 2. (Refl.) A ajunge la paruiala, a se lua la bataie. – Var. ingaibara, imbaibara, ingaidara, incaraba. origine obscura. Pare sa fie rezultat de la incaiera incrucisat cu caraba (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. incheibara. Nu pare posibila explicatia lui Puscariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 si DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a inchide in colivie”. Scriban admite o incrucisare a lui incaiera cu cherba.

incala (-lez, -at), vb. – A se ingrasa, a face burta. – Var. ingala. origine obscura. Pare sa fie un der. de la lat. callēre „a face bataturi, a se inaspri pielea”, daca se admite trecerea semantica de la „a se ingrosa pielea” la „a se ingrasa” in general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru parerea contrara, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicatii sint insuficiente: din alb. gale „gras”, ngal „a se ingrasa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la calau „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 si BL, IX, 67). Var. se datoreaza unei confuzii cu ingala „a murdari”.

laun (-ni), s. m. – Planta, Myriophyllum verticillatum. origine obscura. Pare cuvint inrudit cu vb. la „a spala” (dupa Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem „spalatorie”; mai curind cu ajutorul suf. expresiv -un, cf. bauna, gaunos etc.). Este planta care creste in ape statatoare; dar formarea cuvintului e putin clara. – Der. launos, adj. (murdar); Launele, s. f. pl. (riu in Olt.), al carui nume este vizibil identic cu cuvintele anterioare (dupa Iordan, Rum. Toponomastik, 141, cf. DAR, din lat. leonem).

na interj. – 1. Ia, tine (constituie o invitatie reala sau ironica cind se da ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arata surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. de origine obscura, dupa Philippide, II, 725.

neghiob (neghioaba), adj. – Prost, nating. origine obscura. Ne- pare sa fie element expresiv, ca in nata-, cf. navleg, navirlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinu „ingrat”, cf. rus. negodnyi „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibila. Tiktin il interpreteaza pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobeste, adv. (prosteste); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

pajura (-re), s. f. – Acvila (Aquila imperialis). – Var. pajera, pajora. origine obscura. Pare sa fie legat de rus. pozrati „a devora”, cf. rut. pazera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorita reputatiei de mincau de care se bucura pajura in povestile populare. Legatura cu pol. pazur „laba” (Cihac, II, 239) e mai putin sigura.

puroi (puroaie), s. n. – Coptura, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. origine obscura. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Puscariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvint de uz inv. (sec. XVI) si general (ALR, I, 130). In fonetismul lui poate sa fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „multime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a taia, a defrisa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

rapciuga (rapciugi), s. f. – Respiratie grea, morva. origine obscura. Fara indoiala de origine sl., probabil in loc de *rapstiuga, de la rapsti „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” fata de hropotnija „gripa”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapeti „a sforai” fata de sap „rapciuga” (Cihac, II, 306). – Der. rapciugos, adj. (cu rapciuga).

zavod (-ozi), s. m. – Ciine de paza. – Var. zavoi. origine obscura, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).

cange (cangi), s. f. – 1. Cirlig. – 2. Bucata de pinza groasa pe care unii croitori o folosesc spre a-si fixa pe genunchi materialul pe care il lucreaza. – 3. Gheara. – Var. cance, canga, gance. – Mr. gance, megl. candze. Tc. kance (Seineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanga. Cuvint obscur, pe care Corominas, II, 657, il considera de origine sp. si intrat in tc. pe filiera italiana.

pururi, adv. – Totdeauna, vesnic. – Var. d(e-a) puure(a). origine necunoscuta. Lat. porro „inainte”, cu elementul -re obscur, care apare si in aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus si originea sl. (Cihac, II, 300); si lat. perpetuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu, Rom., XXXIII, 284); si lat. per hora, prin intermediul alb. perhere (Skok, Arch. Rom., VIII, 157; Capidan, RF, II, 282), care pare insuficient; si lat. *pororsus, in loc de prorsūs (Scriban); si lat. pūrus (Puscariu 1411, REW 6864).

pretutindeni adv. – Peste tot. – Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). origine indoielnica. Pare cuvint comp. din pre tot, cu un element obscur, cf. aiurea. Dupa Miklosich, Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi lat. inde, cf. REW 328. Din lat. per totum inde, dupa Puscariu 1378; per tot inde, dupa Candrea; per tot unde, cu -re dupa Candrea-Dens., 856.

zula s. f. – In expresia a face zula, a fura. origine necunoscuta. Este cuvint de Arg., ca si der. zuli, vb. (a fura). Chiar daca semantismul este obscur, cum se intimpla adesea cu metaforele argotice, este posibil sa fie vorba de acelasi cuvint zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zula.

chiomb (chioamba), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.

tivic (-curi), s. n. – Lat, coarda. origine necunoscuta. Der. din tc. tevfik „sfirsit” (Scriban) este improbabila. Trebuie sa fie cuvint identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilinca, s. f. (intrument primitiv pentru a impleti laturi de par de cal sau de capra); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Seineanu, II, 363 le explica pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur.