BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult crestin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) respecta morala religioasa, a (nu)-si ingadui abateri de la morala religioasa, a (nu) duce o viata pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta convenientelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fata lucruri neplacute. 2. Institutia crestinismului in ansamblu. 3. Comunitate religioasa de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

DAT², -A, dati, -te, adj., s. f. I. Adj. Pus la dispozitie, oferit; inmanat, transmis, prezentat, daruit. ◊ Expr. La un moment dat = intr-un anumit moment; in clipa aceea. In cazul dat = in acest caz, in cazul de fata. Dat fiind (ca...) = tinand seama de... (sau ca...), avand in vedere (ca...); deoarece. Dat d******i (sau naibii) = destept, istet; smecher, siret. Dat uitarii = uitat, parasit. II. S. f. 1. Momentul, imprejurarea (repetabila) cand se produce un fapt; oara, rand. ◊ Loc. adv. Data trecuta = cu prilejul anterior. Data viitoare = intr-o imprejurare ulterioara. De data aceasta (sau asta) ori de asta data = de randul acesta, acum. Pe data ce... (sau cum...) = indata; pe loc, numaidecat. O data = intr-un singur caz. Nu o data = de multe ori. Inca o data = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de stiinta), elemente care constituie punctul de plecare in cercetarea unei probleme, in luarea unei hotarari etc. III. S. f. (Reg.) Soarta, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = dupa cum e obiceiul, datina. – V. da².

NU adv. I. (Serveste la formarea formei negative a verbului, de obicei precedandu-l nemijlocit). 1. (Neaga predicatul si da intregii propozitii un caracter negativ) Nu l-am cunoscut niciodata. ◊ (In propozitii interogative) Nu ai primit scrisorile mele? 2. (Neaga predicatul, fara a modifica logic caracterul propozitiei) Nu incape nici o indoiala. 3. (Neaga predicatul in propozitii cu aspect negativ si cu inteles pozitiv, de obicei interogative sau exclamative) Nu facea parte si el dintre noi? II. (Neaga alta parte de propozitie decat predicatul) A plecat repede, nu asa cum a venit. III. (Modifica sensul cuvantului pe care il preceda, altul decat predicatul, atenuandu-i intelesul ori dandu-i un inteles contrar) O casa mare, nu lipsita de eleganta. ◊ Expr. Nu altceva sau nu gluma, (reg.) nu saga, formula care confirma sau intareste cele enuntate anterior. Nu mai departe = chiar in cazul... Nu o (singura) data = de multe ori, adesea. IV. (Inlocuieste forma negativa a unui verb enuntat anterior sau dedus, indeplinind functia de predicat) Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale. ◊ Expr. nu si nu, formula care exprima impotrivirea, refuzul categoric. De (sau daca) nu... = in caz contrar..., altfel... V. (Cu valoare de propozitie independenta cu caracter negativ) Ai prieteni? – Nu! – Lat. non.

TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci. ◊ Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun. ◊ Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.

RASCITI, rascitesc, vb. IV. Tranz. A citi acelasi lucru de multe ori. – Ras- + citi.

RASZICE, raszic, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori si in mod insistent; a insita. – Ras- + zice.

ADESEA adv. In repetate randuri; de multe ori; des; deseori. [Sil. a-de-sea] /a + des

BISERICA ~ci f. 1) Edificiu construit si amenajat special pentru celebrarea cultului crestin. ◊ A nu fi usa de ~ a) a nu respecta morala crestina; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la ~ a neglija convenientele sociale. 2) mai ales art. Institutia crestinismului in ansamblu. 3) Comunitate religioasa de adepti ai aceluiasi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilica

A BUCHERI ~esc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronuntand pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A invata mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher

DES² adv. 1) In repetate randuri; de multe ori; deseori; adesea. 2) La distante mici. /<lat. densus

LIMBA ~i f. 1) Organ musculos mobil, situat in cavitatea bucala si servind la mestecarea, inghitirea si determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii. ◊ A-si musca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a gafai de oboseala; b) a lucra din greu. A vorbi in varful ~ii a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect. A avea ~a lunga (a fi lung de ~) a) a avea inclinatie spre palavrageala; b) a fi limbut. A avea mancarime de ~ a nu fi in stare sa pastreze un secret. A-si pune frau la ~, a-si tine ~a (dupa dinti) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a pastra o taina. ~a oase n-are se zice despre cineva, care vorbeste ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase, a ispiti pe cineva. A-i sta (sau a-i umbla, a i se invarti, a-i veni) pe ~ a-si aminti vag un cuvant fara a-l putea exprima. Pasarea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul da de necaz, pentru ca nu stie sa taca cand trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare intre oameni, constand dintr-un sistem lexical organizat dupa anumite legi gramaticale si avand o structura fonetica specifica; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunitati umane constituite istoriceste. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (decat sunetele articulate) a sentimentelor si ideilor. ~a surdomutilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (in special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creanga. ◊ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) ca ultima dorinta, exprimata pe patul de moarte. 6) inv. Prizonier folosit pentru a obtine informatii despre armata inamica. 7) inv. Totalitate a oamenilor traind pe acelasi teritoriu, avand in comun o cultura, o traditie, o credinta; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asemanator ca forma sau functie cu organul respectiv. ~a clopotului. ◊ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de incaltat obiect de metal sau de plastic, care serveste la incaltat. ~a ghetei bucata de piele care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde se petrec sireturile. ~i de foc flacari de foc alungite. 9) Fasie lunga si ingusta (de pamant, de padure, de apa etc.). 10): ~a-boului planta erbacee, acoperita cu peri aspri si teposi, cu flori albastre, roz sau albe. ~a-broastei planta erbacee cu tulpina dreapta, ramificata si cu flori albe sau trandafirii, ce creste prin locuri umede; limbarita. ~a-mielului planta erbacee, acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosita contra tusei. 11): ~ -de-mare peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situati pe o singura parte, care traieste mai mult acoperit cu nisip. [G.-D. limbii] /<lat. lingua

PETIC ~ce n. 1) Bucata rupta, taiata sau ramasa dintr-un material (tesatura, piele, hartie etc.). 2) Bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. A-i curge cuiva ~cele a) a fi zdrentaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafata mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portiune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium

A RASCITI ~esc tranz. A citi de multe ori /ras- + a citi

A TOCI ~esc tranz. 1) (unelte metalice de taiat) A ascuti cu tocila. 2) A face sa se toceasca. 3) fig. (rabdarea, puterile etc.) A face sa slabeasca. 4) fam. (lectii) A invata mecanic, citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti

atit adj., adv. – 1. In asemenea masura, asa de mult, de tare etc. – De atitea ori, asa de des, de multe ori. – Nici atita, si mai putin. – Atita tot, nimic mai mult. – Cu atit mai mult, tocmai de aceea. – Ce mai atita, pe scurt. – Atita paguba, n-are nici o importanta. – (Inca) pe atit, de doua ori mai mult. – Tot atit, tot aia e; e totuna. – Atit ti-a fost, o sa-ti para rau. – 2. Exprima o relatie de egalitate, al carui al doilea termen este cit. – 3. Exprima o relatie de proportie, al carui al doilea termen este cit (fata de pe atit). – 4. Exprima o relatie de la cauza la efect. – Mr. ahtintu, ahit, ahat, atint, megl. tantu. Lat. eccum tantum (Puscariu 162; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Candrea-Dens., 110; REW 8562); cf. it. (co)tanto, v. prov. aitan, v. fr. itant (fr. tant), v. sp. atanto (sp. tanto), port. tanto. Fazele evolutiei rom. sint indicate de mr. ahtintu, atint, atit. Decl. atit (f. atita), pl. atiti (f. atitea), gen. atitor. Fie prin analogie cu acel, acest, fie cu uzul adv., adj. primeste uneori un -a paragogic, dar in mod neregulat si in ciuda uzului antepus; astfel incit se spune fara nici o diferenta atiti(a) oameni, atite(a) femei. Limba moderna prefera in general formele cu -a. Cazurile oblice sint inlocuite de obicei de cazurile prepozitionale: atitor copii, de preferinta la atiti(a) copii. Cind determina adj. sau adv., se construieste cu prep. de: atit de frumos, atit de bine.

des (deasa), adj. – 1. Dens, strins, compact. – 2. (Adv.) Adesea, frecvent. – Mr. ndes, megl. des. Lat. densus (Puscariu 504; Candrea-Dens., 485; REW 2558; Tiktin; Candrea; Scriban); cf., it., sp., port. (denso), fr. (dense). Cele doua sensuri ale cuvintului rom. apar si in lat. spissus › it. spesso, fr. epais. Este dublet al lui dens, der. densitate, s. f. Der. ades (var. adesea), adv. (frecvent; de multe ori); (a)dese(a)ori, adv. (frecvent, de multe ori); desime, s. f. (densitate; concentratie); desis, s. n. (inv., densitate; padure foarte deasa); deset, s. n. (concentratie), cuvint ce pare inventat de Cosbuc. Cf. indesa.

BOSCH [bos], Hieronymus (numit si Hieronymus van Aeken) (c. 1450-1516), pictor olandez. Reprezentant al picturii medievale tirzii. Evolueaza de la compozitii cu un personaj („Ecce H***”), figurat de multe ori pe un fond de peisaj („Rastignire”), catre tripticuri care imbina traditia populara in panoul central cu o lume fantastica, cu accente moralizatoare, lumea raiulului si iadului, pe panouri laterale („Carul cu fin”). Din punct de vedere estetic se remarca prin executia desenului, finetea coloritului si exuberanta compozitionala („Gradina deliciilor”, „Ispitirea Sf. Anton”, „Fiul risipitor”).

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie sa cugetati de multe ori, dar sa hotarasti o singura data – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

IZVOR (‹sl.) s. n. 1. Loc de ivire la suprafata pamantului a apei dintr-un strat acvifer sau a surplusului de apa dintr-un teren mlastinos sau turbos, constituind de multe ori obarsia unui curs de apa; i. este considerat uneori si locul prin care se produce deversarea unui lac. Dupa durata curgerii, se deosebesc: i. permanente, periodice si intermediare. In functie de temperatura apei, exista: i. reci (cu temperaturi sub 20ºC) si i. termale (cu temperaturi mai mari de 20ºC). Dupa compozitia chimica, se deosebesc: i. ordinare (cu continut pana la 0,1% saruri minerale), i. minerale (care contin intre 0,1 si 5% saruri minerale) si i. radioactive. Dupa particularitatile hidrogeologice sunt: i. descendente (aparitia la suprafata a apelor subterane care circula in stratul acvifer conform gravitatiei) si i. ascendente (aparitia la suprafata a apelor din stratul acvifer sub influenta presiunii hidrostatice). ◊ I. carstic = ivirea la suprafata pamantului a apei acumulate in fisurile si in golurile din calcare. 2. (FIZ.) Sursa de lumina, de caldura etc. 3. Fig. Sursa, cauza, obarsie, origine. 4. Fig. Document (stiintific, istoric); izvod, informatie. ◊ I. bibliografic = publicatie, lucrare sau document scris, folosit la studierea unei probleme sau la intocmirea unei lucrari stiintifice. 5. Izvoarele dreptului = forme de exprimare a dreptului: legea, decretul, Constitutia, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila.

adese-ori sau adeseori adv. (des si oara). de multe ori. (Ob. dese-ori, des, de multe ori).

ADESEA adv. de multe ori, in repetate randuri; adeseori, des. [Var.: ades, adese adv.] – A³ + des².

IMPATURI, impaturesc, vb. IV. Tranz. A strange o patura, o haina, o panza, o hartie etc. prin indoirea de mai multe ori. [Var.: impatura vb. I] – In + paturi.

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

NENUMARAT, -A, nenumarati, -te, adj. Care este in cantitate atat de mare incat nu poate fi numarat; fara numar, imens. ◊ Loc. adv. De nenumarate ori sau in nenumarate randuri = de foarte multe ori, foarte des. – Ne- + numarat.

SERVOMOTOR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comanda automata sau de reglare automata folosit pentru actionarea unui element de executie al unui sistem tehnic, transformand un semnal aplicat la intrare intr-o miscare de cele mai multe ori de rotatie si folosind o sursa auxiliara de energie. – Din fr. servomoteur.

TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre partile unei lucrari, ale unei opere de proportii mai intinse, formand adesea o unitate independenta si purtand, de cele mai multe ori, un numar de ordine; volum. Tomul doi. ♦ P. gener. Carte, opera, lucrare. – Din fr. tome, lat. tomus.

PLIANT, -A, plianti, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Care poate fi indoit si impaturit (micsorandu-si suprafata). 2. S. n. Tiparitura continand fotografii, prospecte, cataloage, informatii etc. imprimate pentru reclama, indoita de mai multe ori pentru comoditatea utilizarii. [Pr.: pli-ant] – Din fr. pliant.

PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi in altul, dupa fermentatie, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a asezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas in altul. ♦ A scoate si a turna la loc, de mai multe ori la rand, zeama dintr-un vas cu muraturi, cu varza acra, pentru a dizolva sarea depusa la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc in altul. – Din bg. pretoca, scr. pretociti.

oara¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. de multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

DES², DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.

TURBAN, turbane, s. n. Acoperamant pentru cap format dintr-o banda lunga de stofa, de matase sau de panza, de obicei alba, pe care o poarta barbatii din unele tari orientale infasurata de mai multe ori in jurul capului. ♦ Acoperamant pentru cap format dintr-o banda din diverse materiale textile, pe care femeile si-o infasoara in jurul capului, in loc de palarie. [Pl. si: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

RAZDA, razdau, vb. I. Tranz. (Rar) A da de mai multe ori, a da mereu; a da mai mult. – Raz- + da.

REMONTANT, -A, remontanti, -te, adj. Care intareste, invioreaza. ♦ (Despre plante) Care infloreste de mai multe ori in perioada de vegetatie. – Din fr. remontant.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

REPETAT, -A, repetati, -te, adj. Care este spus sau facut inca o data (sau de mai multe ori); care se repeta. – V. repeta.

REPETITIE, repetitii, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorasi vorbe, idei, actiuni etc. ◊ Arma cu repetitie = arma cu care se pot trage mai multe focuri (reincarcandu-se automat). ♦ Exercitiu facut de catre interpreti pentru pregatirea unui spectacol sau a unei auditii publice. ◊ Repetitie generala = ultima repetitie (cu decoruri si costume) facuta inainte de spectacol. ♦ Reluare de catre elevi, la scoala, in cadrul unor lectii speciale, sau acasa, a materiei de invatamant deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care consta in intrebuintarea de doua sau de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a aceluiasi grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distributia, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. repetition.

MARI vb. 1. v. creste. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) intinde, a (se) largi, a (se) lati. (Si-a ~ stapanirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creste, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. inmulti. 9. a creste, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Si-a ~ averea.) 11. a creste, a se inmulti, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a prisosi, a se multi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creste, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creste, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adanci. 19. v. glorifica. 20. v. preamari.

SPori vb. 1. v. mari. 2. a mari, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. inmulti. 4. v. extinde. 5. v. creste. 6. v. indesi. 7. v. majora. 8. a creste, a (se) mari, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a creste, a (se) indarji, a (se) inteti, (fig.) a (se) ascuti. (Lupta ~ in intensitate.) 11. v. adanci.

A SE CUPRINDE ma cuprind intranz. 1) A se strange (concomitent) in brate (cu cineva); a se imbratisa. 2) mat. (despre numere) A intra de mai multe ori in alt numar. /<lat. comprendere

DES¹ deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

DESEORI adv. de multe ori; in repetate randuri; des; adesea. [Sil. -se-ori] /des + oara

A GHILI ~esc tranz. reg. (panza) A albi muind in apa si intinzand la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

GOANGA ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferentiat in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare si, de cele mai multe ori, cu aripi; insecta. ◊ A se tine de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

A IMPATURI ~esc tranz. (paturi, hartie etc.) A indoi de mai multe ori (pentru a strange). [Var. a impatura] /in + patura

JAZ -uri n. 1) Muzica moderna (de dans) provenita din muzica negrilor americani, avand un ritm viu, sincopat si, de cele mai multe ori, caracter de improvizatie. 2) Orchestra care executa asemenea muzica, formata, mai ales, din instrumente de percutie si de suflat. [Monosilabic] /<engl. jazz

JIGODIE ~i f. 1) Boala infectioasa a cainilor tineri, de cele mai multe ori letala, manifestata prin atrofia muschilor si tulburari generale. 2) pop. fam. Caine jigarit, care trezeste mila si repulsie; javra; jigaraie; potaie; cotarla. 3) fam. Animal salbatic (fioros); dihanie; jivina; jiganie; lighioana. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

MARGARIT¹ ~e n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; margaritar; pierla. 2) Obiect de valoare foarte mare; margaritar. /<ngr. margharitis

MARGARITAR¹ margaritare n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; perla; margarit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; margarit. /<ngr. margaritari

ORAToriU¹ ~i n. 1) Compozitie muzicala de proportii, scrisa pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natura religioasa sau, de cele mai multe ori, laica si interpretata de cor, solisti si orchestra simfonica. /<it., fr. oratorio

ORGOLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasa, de cele mai multe ori exagerata, asupra valorii sau importantei personale, care depaseste aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio

PLIANT² ~e n. rar Publicatie tiparita pe o coala de hartie indoita de mai multe ori (pentru comoditate in utilizare). [Sil. pli-ant] /<fr. pliant

PREJUDECATA ~ati f. Opinie preconceputa, de cele mai multe ori eronata si defavorabila, impusa de mediu sau de educatie. /pre- + judecata

A RAGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate ragete caracteristice speciei; a mugi; a racni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice si prelungi; a tipa; a striga; a racni. /<lat. ragere

A RASUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii sarme etc.) A invarti in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustatile a suci capetele mustatilor pentru a le da o forma anumita. 2) (corpul sau parti ale corpului) A suci brusc intr-o parte; a intoarce. 3) A face sa se rasuceasca. /ras- + a suci

REMONTANT ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre substante, medicamente, factori etc.) Care remonteaza; care restabileste fortele fizice; care reda energie; reconstituant. 2) (despre unele plante) Care infloreste de mai multe ori in perioada de vegetatie. /<fr. remontant

A REPETA repet tranz. 1) A face sa se repete. 2) A enunta a doua oara (sau de mai multe ori). ~ rugamintea. 3) (roluri, lectii etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa in memorie). 4) (anul de invatamant) A urma inca o data (nefiind promovat). /<fr. repeter, germ. repetieren

A SE REPETA ma repet intranz. A avea loc inca o data (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. repeter, germ. repe-tieren

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) de multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

TUBA ~e f. Instrument muzical de suflat cu clape, constand dintr-un tub de alama, rasucit de mai multe ori, terminat la un capat cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. /<fr., lat. tuba

URTICACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicatori (reprezentanti: urzica si parechernita). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. urticacees

VOCALIZA ~e f. Exercitii de canto in care denumirile notelor se inlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu „a”). /<it. vocalizzo, fr. vocalise

CAPRICIU s.n. 1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana. 2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Var. caprit, capritiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio].

DUBLA s.f. 1. Varianta a fiecarui cadru dintr-un film care, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor, se turneaza de mai multe ori. 2. Minge dubla. V. dublu (3) [in DN]. ♦ (Echit.) Saritura dubla. ♦ (La scrima) dubla lovitura. [< fr. double].

ITERATIV, -A adj. Care se face sau se repeta de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprima o actiune repetata, savarsita in mai multe randuri. [< fr. iteratif, cf. lat. iterare – a repeta].

MULTIPARA adj., s.f. 1. (Femeie) care a nascut de mai multe ori. 2. (Despre animale) Care naste mai multi pui deodata. [< fr. multipare, cf. lat. multus – numeros, parere – a naste].

OSTINATO adj. invar. (Muz.; ca indicatie de executie) Care se repeta de mai multe ori; cu tenacitate, tenace. // s.n. Basso ostinato v. basso. [< it. ostinato – incapatanat].

POLICARPIC, -A adj. (Bot.; despre fructe) Compus din mai multe fructe mai mici; policarp. ♦ (Despre plante) Care infloreste si fructifica de mai multe ori in cursul ciclului de dezvoltare. [< fr. polycarpique, cf. gr. polys – numeros, karpos – fruct].

RONDOU¹ s.n. Loc circular (amenajat in gradini, in localuri). 2. Manevra de schimbare a directiei unei nave; semn care indica o data sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].

involdorit, -a, adj. (reg.) invelit de mai multe ori.

bafta (bafte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocanel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut in tig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). In rom. pare a fi intrat prin intermediul tig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) si considera o nuanta de vulgaritate; cu toate ca este un cuvint foarte folosit in limbajul comun, apare rareori in literatura. Din tc. provin si ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati foloseste de mai multe ori cuvintul bafta, cu sensul de „gura, cioc”; nu cunoastem ratiunea acestei intrebuintari, care nu apare la alt autor si pe care nu o gasim in dictionare. – Der. baftos, adj. (norocos).

LAITMOTIV s.n. Motiv, tema muzicala care caracterizeaza un personaj, o situatie si care se reia ori de cate ori apar in scena sau este vorba de persoanele sau situatiile respective; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repeta. ♦ (Fig.) Idee de baza a unei opere literare etc., care se repeta de mai multe ori. [Pron. lait-mo-, pl. -ve, -vuri, var. leitmotiv s.n. / < germ. Leitmotiv, fr. leitmotiv].

precerne, precern, vb. III (reg.; in corelatie cu „cerne”) a cerne de mai multe ori.

prentoarce, prentorc, vb. III 1. (inv. si reg.) a (se) intoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre tuica) a distila de doua ori sau de mai multe ori; a prefige.

MULTIPLU, -A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. Fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric, considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

PEREN, -A adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani fara sa fie nevoie de o noua insamantare; vivace; (p. ext.) de lunga durata. ♦ Cultura perena = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafete cultivate. [Cf. fr. perenne, lat. perennis].

PLIANT, -A adj. (Despre obiecte; adesea s.) Care poate fi indoit, impaturit (micsorandu-si suprafata); pliabil. // s.n. Publicatie pe o foaie de hartie indoita de mai multe ori. [Cf. fr. pliant].

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].

REFREN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat dupa fiecare strofa a unei poezii sau dupa un cuplet. ♦ Sectiunea de baza a rondoului, care se repeta de mai multe ori; frantura de melodie care se repeta intr-un cantec. ♦ (Fig.) Fraza repetata stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. refrain, cf. lat. refringere – a rupe].

REMONTANT, -A adj. Care intareste, invioreaza. ♦ (Despre unele plante) Care infloreste de mai multe ori in perioada de vegetatie. [< fr. remontant].

RONDO s.n. Arie instrumentala cu caracter vioi, a carei tema principala se repeta o data sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < it., fr. rondo].

BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)

DUBLA s. f. 1. varianta a fiecarui cadru dintr-un film, care se turneaza de mai multe ori, pentru a se obtine efectul artistic urmarit de regizor. 2. minge dubla. ◊ (echit.) saritura dubla. ◊ (scrima) dubla lovitura. 3. (la unele jocuri cu zaruri) caderea aceluiasi numar de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

ECOGRAFIE¹ s. f. 1. metoda de apreciere a densitatii tesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de v********e ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbida, la unii alienati, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. echogramine, engl. echogram)

ESTRAPADA s. f. 1. forma de tortura constand in a ridica pe condamnat la o oarecare inaltime cu o franghie si apoi a-l lasa sa cada cu brutalitate, de mai multe ori, pana aproape de pamant. 2. miscare de gimnastica constand in a suspenda corpul in maini si a-l face sa treaca printre bratele departate. (< fr. estrapade)

ITERATIV, -A adj. 1. facut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprima o actiune repetata; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. iteratif, lat. iterativus)

LAITMOTIV s. n. 1. motiv, tema avand o anumita semnificatie, care caracterizeaza un personaj, o situatie si care se repeta adesea in cursul unei compozitii muzicale; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repeta. 2. (fig.) idee de baza a unei opere literare etc. care se repeta de mai multe ori. (< germ. Leitmotiv)

MULTIPAR, -A adj., s. f. 1. (femeie) care a nascut de mai multe ori. 2. (femela) care naste mai multi pui deodata. (< fr. multipare)

MULTIPLU, -A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutati. (< fr. multiple)

NEOBIOCENOZA s. f. ipoteza potrivit careia viata ar fi aparut de mai multe ori pe Pamant. (< neo- + biocenoza)

PALIGRAFIE s. f. repetare patologica, in scris, de mai multe ori, a unor propozitii sau cuvinte; palingrafie. (< fr. paligraphie)

PLIANT, -A I. adj. pliabil. II. s. n. publicatie pe o foaie de hartie indoita de mai multe ori. (< fr. pliant)

POLICARPIC, -A adj. 1. (despre plante) cu numeroase fructe. ◊ format din mai multe carpele. ◊ (despre plante) care infloreste si fructifica de mai multe ori in cursul ciclului de dezvoltare. 2. (despre fructe) compus din mai multe fructe mai mici. (< fr. polycarpique)

REFREN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat dupa fiecare strofa a unei poezii sau dupa un cuplet. 2. fraza muzicala care se repeta dupa fiecare cuplet al unui cantec. ◊ sectiunea de baza a rondoului, care se repeta de mai multe ori. 3. (fig.) cuvant, fraza, expresie care se repeta stereotip. (< fr. refrain)

REMONTANT, -A adj. 1. care intareste. 2. (despre plante) care infloreste de mai multe ori in perioada de vegetatie. (< fr. remontant)

RETRECE, retrec, vb. III. Intranz. (Rar) A trece din nou, a trece de mai multe ori. – Din re- + trece (dupa fr. repasser).

BADARAU, Alexandru (1859-1927, sat Badarani, jud. Botosani), jurist si om politic conservator roman. Sustinator al innoirii doctrinei si programului Partidului Conservator. Membru fondator al Partidului Conservator-Democrat (1908). De mai multe ori ministru.

BEAVERBROOK [bi:vəvruk], William Maxwell, baron (1879-1964), magnat de presa si om politic britanic. Proprietar al marilor cotidiene „Daily Express” si „Sunday Express”. Intre 1941 si 1945 de mai multe ori ministru.

ADESEA adv. de multe ori; des. [Var.: ades, adese adv.] – Din A³ + des².

BERANGER [berãje] de Tours (999-1088), teolog francez. A negat prezenta reala a lui Hristos in euharistie, fapt pentru care a fost condamnat de mai multe ori, fiind obligat, pina la urma, sa renunte la convingerile sale.

BIOSTIMULINA (‹ bio + stimul) s. f. Factor biologic produs in cantitati infinitezimale, de cele mai multe ori nedozabil si neidentificabil, de catre tesuturile vii aflate in conditii improprii si eliberat de acestea in momentul revenirii la normal.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

BUTEANU, Vasile (1826-1890, n. Somcuta, jud. Maramures), om politic roman. Participant la Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania; de mai multe ori deputat in Dieta din Budapesta.

CANCICOV 1. Mircea C. (1884-1959, n. Bacau), economist si om politic roman. Fruntas al Partidului National-Liberal. A sustinut regimul monarhist autoritar al lui Carol II. De mai multe ori min. A actionat pentru dezvoltarea industriei nationale. M. de onoare al Acad. (1937). 2. Georgeta C. (1899-1984, n. sat Poeni, azi Godinesti, jud. Bacau), scriitoare romana. Sotia lui C. (1). Schite descriind dintr-o perspectiva etnologica, pitoresc-comica universul rural si oamenii sai („Poeni”, „Dealul perjilor”); nuvele si romane („Amurg”, „Indragostitele”).

CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iasi), publicist si om politic roman. Junimist; seful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era noua”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participarii Romaniei la primul razboi mondial alaturi de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar si dramatic; traduceri.

CALDARUSANI, liman fluvial pe valea Ialomitei, la 40 km N de Bucuresti; 2,24 km². Ad. max.: 4 m. Datorita vegetatiei acvatice in exces, in special macrophyte. Lacul se afla intr-o faza avansata de eutrofizare. Pe malul sau se afla manastirea cu acelasi nume, a carei biserica a fost ridicata de Matei Basarab in anii 1637-1638 si refacuta de mai multe ori. In sec. 18 si 19 a functionat aici o scoala de pictura religioasa („scoala de zugravie”). Muzeu.

CALINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitesti), om politic roman. Unul dintre liderii Partidului National-Taranesc. De mai multe ori ministru si prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii traditionale de mentinere si dezvoltare a legaturilor cu Marea Britanie si cu Franta, inclusiv cu statele din Mica Antanta si Intelegerea Balcanica. Unul dintre colaboratorii apropiati ai regelui Carol II. Aparator consecvent al independentei si integritatii teritoriale a Romaniei. Adversar al Germaniei hitleriste si al agenturii ei din Romania – Garda de Fier – impotriva careia a adoptat masuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.

CAMPINEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Constantin C., mare spatar (1830). 2. Ion C. (1798-1863), colonel si om politic de conceptie liberala. Sef al „partidei nationale” (1835-1840), conducatorul actiunii de emancipare nationala a Tarilor Romane in perioada regulamentara, atit in tara cit si in strainatate. Si-a eliberat robii de pe mosii in 1837. Ministru in guvernul provizoriu (1848). Unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice (1834). Prof. la Scoala de Agricultura de la Pantelimon (1835). 3. Ion. I.C. (1841-1888, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul lui C. (2). De mai multe ori ministru.

PICLUITA adj. f. (Reg., in expr.) Faina picluita = faina trecuta de mai multe ori prin sita. – Din piclui „a cerne” (rar folosit; < ucr. pytljuvaty).

ALELOPATIE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferinta”) s. f. (BIOL.) Influenta reciproca a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substantelor chimice numite coline.

CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.

COANDA 1. Constantin C. (1857-1932, n. Bucuresti), general si om politic roman. Ministru de mai multe ori si prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. Bucuresti), inginer si savant roman. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviatiei mondiale. A conceput si a construit in 1910 primul avion cu reactie din lume, incercat de el, in zbor, in acelasi an. In perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de conceptie proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coanda”. A descoperit efectul care-i poarta numele (1934) cu aplicatii in numeroase domenii ale tehnicii.

IEHOVA, transcriere de larga circulatie, dar gresita, a numelui Iahve, dat lui Dumnezeu in „Vechiul Testament”. ◊ Martorii lui I., secta neoprotestanta fondata, in 1872, in Pennsylvania, ai carei membri asteapta venirea lui Hristos si sfarsitul domniei actuale a lui Satan; au prezis de mai multe ori sfarsitul lumii, fara ca acesta sa fi avut loc. Are adepti si in Romania.

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

SERGENT [serʒã], Emile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetari importante privind insuficienta glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, in special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori Romania. M. de onoare al Acad. Romane (1930).

COSTA-FORU 1. Gheorghe C. (1821-1876, n. Bucuresti), om politic, profesor si jurist roman. Primul rector al Universitatii din Bucuresti (1864-1872); ministru de mai multe ori. 2. Constantin C. (1856-1935, n. Bucuresti), avocat si ziarist democrat roman. Fiul lui C. (1). A organizat si condus organizatiile „Liga drepturilor omului”, „Comitetul central pentru amnistie” s.a. Bogata activitate publicistica.

COSTINESCU, Emil (1844-1921, n. Iasi), om politic liberal roman. Unul dintre fondatorii Bancii Nationale a Romaniei (1880); de mai multe ori ministru.

RAZVAD, com. in jud. Dambovita, situata in zona de contact a C. Targovistei cu Subcarpatii Ialomitei, pe stg. vaii Ialomitei; 8.516 loc. (2005). Statie (in satul R.) si halta de c. f. (in satul Valea Voievozilor). Expl. de petrol. Punct muzeal cu colectii de istorie si etnografie (in satul R.). In satul Gorgota se afla biserica Schimbarea la Fata, ctitorie din anii 1554-1557 a domnului Patrascu cel Bun, incendiata de turci in 1597 si refacuta de mai multe ori (1612, 1623, 1836, 1968). In satul R., atestat documentar in 1431, exista bisericile Adormirea Maicii Domnului (1859) si Sf. Nicolae (1868), cladirea Primariei (sec. 19), conacul Vladenilor (inceputul sec. 20) si un monument inchinat eroilor Primului Razboi Mondial, iar in satul Valea Voievozilor, biserica Adormirea Maicii Domnului (1824).

CURCHI, manastire linga Orhei, Basarabia, intemeiata de Stefan cel Mare. Ansamblul monastic a fost reconstruit de mai multe ori. Biserica Sf. Dumitru (1775); Biserica Nasterea Domnului (1808-1810).

LANGE [laŋə], David Russell (1942-2005), om politic neozeelandez. Laburist. De mai multe ori ministru si prim-min. (1984-1989). A intervenit cu fermitate impotriva experientelor nucleare care provocau daune sistemului ecologic al tarii sale.

REPICARE (dupa fr. repiquer) s. f. Rasadire la distante mai mari a plantelor tinere crescute in rasadnite sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafata mai mare de nutritie. Uneori r. se repeta de mai multe ori pana la plantarea definitiva.

JUPPE [ʒupe], Alain (n. 1945), om politic francez. Secretar general (1988-1994) si presedinte (1994-1997) al Adunarii pentru Republica. De mai multe ori min. si prim-min. (1995-1997).

ROCARD [rokar], Michel (n. 1930), om politic francez. Unul dintre fondatorii (1960) si secretar general (1967-1973) al Partidului Socialist Unificat, unit cu Partidul socialist (in 1974). De mai multe ori ministru; prim-min. (1988-1991).

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

SALAZAR, Antonio de Oliveira (1889-1970), om politic portughez. Prof. univ. la Coimbra. De mai multe ori ministru. Ca ministru de Finante (1928-1940) a reusit sa stabilizeze moneda si sa echilibreze bugetul. Prim-min. (1932-1968). Fondator si presedinte al partidului corporatist Uniunea Nationala. A instaurat un regim de dictatura; a stimulat economia, a reorganizat armata si marina; politica de mentinere a coloniilor. Prin Constitutia din 1933 a fondat un „stat nou” (Estado Novo) bazat pe un regim autoritar si corporatist al partidului unic; biserica, armata si politia aveau o pozitie privilegiata.

SALDANHA OLIVEIRA E DAUM [saldəna olivəirə i dəun], Joāo Carlod duce de ~ (1790-1876), general si om politic portughez. De mai multe ori ministru; prim-min. (mai-nov. 1835, 1846-1849, 1851-1856, mai-aug. 1870). Reforme in sistemul politic si in economie. A incercat, fara succes, folosirea unor metode autoritare de guvernare.

SARAGAT, Giuseppe (1898-1988), om politic italian. Fondator si secretar general al Partidului Social-Democrat Italian (1947-1964; din 1975, presedinte). De mai multe ori ministru. Presedinte al Republicii Italiene (1964-1971). Memorii.

ORVIETO, oras in Italia centrala (Umbria), pe Tibru; 21,3 mii loc. (1991). Vinuri celebre. Artizanat (ceramica). Monumente: Domul, construit in anii 1290-1319 in stil romanic, a suferit unele transformari gotice in sec. 14 (datorate arhitectului Lorenzo Maitani) si sec. 17; conserva fresce realizate de Fra Angelico, Gentile da Fabriano si Luca Signorelli; Palatul papilor (sec. 13-14, azi muzeu); bisericile San Andrea (sec. 11-12, restaurata de mai multe ori), in stil romanico-gotic (conserva un paviment cu mozaic), San Domenico (1233-1239), San Francesco (sec. 13); abatia San Severo e Martirio (sec. 11-12); necropola etrusca. Muzee. Turism. Centru al civilizatiei etrusce (sec. 7-3 i. Hr.), a cunoscut stapanirile romane, ostrogota, bizantina si longobarda. Statut de oras din 1354.

INCINCI, incincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – In + cinci.

POTPURIU, potpuriuri, s. n. Suita muzicala formata din fragmente cu caracter asemanator din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cantece, grupate fara o legatura stransa intre ele. ♦ Fig. Amestecatura, valmasag. [Var.: potpuri s. n.] – Din fr. pot-pourri.

DISPUTA, dispute, s. f. 1. Discutie in contradictoriu intre doua sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversa; p. ext. cearta. 2. Lupta pentru intaietate, pentru transarea in favoarea sa a unei rivalitati; spec. Intrecere sportiva; desfasurare a unei intreceri sportive. – Din fr. dispute.

SECANT, -A, secanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care intretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersecteaza una sau mai multe suprafete. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care intersecteaza in doua puncte un cerc sau o curba sau care intersecteaza una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Functie trigonometrica care, inmultita cu functia cosinus, este egala cu functia unitate. – Din fr. secant.

ASOCIATIE ~i f. 1) Uniune constituita printr-un statut in vederea atingerii unui scop comun; societate. ~ sportiva. 2) Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale sau idei. 3) Legatura intre doua sau mai multe imagini ori idei. 4): ~ moleculara reunire a doua sau mai multe molecule identice. ~ de stele grupuri rare de stele care au aceeasi origine. [G.-D. asociatiei; Sil. -ci-a-ti-e] /<fr. association, lat. associatio, ~onis

ATAT¹ adv. 1) In asemenea masura; asa. 2) Pentru ultima oara; mai mult nu. ~ a mai vazut-o! ◊ Tot ~! este totuna! degeaba! Cu ~ mai bine (sau mai rau) se spune cand se creeaza o situatie mai favorabila (sau mai nefavorabila) pentru cineva. [Var. atata] /<lat. eccum-tantum

PLURAL ~a (~i, ~e) si substantival : (Numar) ~ forma a categoriei gramaticale a numarului care indica ca este vorba de doua sau mai multe persoane ori lucruri (de acelasi fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural

ALIAJ s. n. produs metalic obtinut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)

CONCURENTA s. f. 1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere, lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)

COORDONARE s. f. 1. actiunea de a coordona. 2. raport, relatie intr-un enunt intre doua sau mai multe propozitii ori parti de propozitie pe acelasi plan gramatical, nedependente una de cealalta. ◊ raport intre mai multe notiuni de acelasi fel, subordonate aceleiasi notiuni. (< coordona)

DIFERENTIA vb. I. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge intre doua sau mai multe fiinte ori lucruri. II. (mat.) a calcula o diferentiala. (< fr. differencier)

ENANTIOBIOZA s. f. simbioza intre doua, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relatii antagonice. (< fr. enantiobiose)

EXPROPRIA vb. tr. a deposeda pe unul ori mai multi proprietari de bunurile care le apartin, cu sau fara plata unei despagubiri, trecandu-le in patrimoniul statului. (< fr. exproprier)

INDIVIZIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situatie in care, la savarsirea unei infractiuni, participa mai multe persoane, ori doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. (< fr. indivizibilite)

UNISON s. n. 1. executare simultana a acelorasi sunete de aceeasi inaltime de catre doua sau mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplina concordanta de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus)

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

NUCLEAR, -A, nucleari, -e, adj. 1. Care apartine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ◊ Fizica nucleara = ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic si al fenomenelor in care nucleul are rolul principal. Chimie nucleara = ramura a chimiei care se ocupa cu studiul nucleului atomic. Reactie nucleara = fenomen de interactiune intre doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai lor), in urma caruia se modifica natura, structura, numarul etc. particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie. Energie nucleara = energie obtinuta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; energie atomica. 2. Care se bazeaza pe energia atomica, pe degajarea de energie atomica sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucleaire.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

LATOS, -OASA, latosi, -oase, adj. (Despre animale si despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confectionate din blana sau din lana) Cu late multe, cu par ori fir lung si mitos. ♦ (Despre parul sau barba oamenilor) Cu suvite lungi, care atarna in dezordine; neingrijit; (despre oameni) care are parul sau barba lasate sa creasca lungi si neingrijite. – Late + suf. -os.

DECALA, decalez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) distanta in spatiu sau in timp in raport cu ceva, de obicei in raport cu ceva stabilit initial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanta doua sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiasi sistem tehnic in vederea asigurarii conditiilor optime de functionare. – Din fr. decaler.

A SE INMII se ~este intranz. A se mari de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /in + mie

A SE INSUTI pers. 3 se ~este intranz. A se mari de o suta (sau de mai multe sute) de ori. /in + suta

A SE INZECI pers. 3 se ~este intranz. A se mari de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /in + zece

NUCLEAR adj. Referitor la nucleu, al nucleului (unui atom). ◊ Fizica nucleara = parte a fizicii care studiaza nucleul atomic si fenomenele legate de el; chimie nucleara = parte a chimiei care studiaza nucleul atomului; reactie nucleara = interactiune a doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai acestora), prin care se modifica natura, structura, numarul particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie; energie nucleara = energie care se dezvolta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare. [Pron. -cle-ar. / cf. fr. nucleaire].

ADELFOFAGIE s. f. 1. absorbtie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de catre cel mai dezvoltat dintre ei. 2. devorare a unui animal de catre altul din aceeasi specie ori din specii diferite. 3. unire a doi gameti de acelasi s*x. (< fr. adelphophagie)

POLIFONIE s. f. 1. arta si tehnica suprapunerii armonice a doua sau a mai multor parti vocale ori instrumentale, fiecare pastrandu-si, in ansamblu, individualitatea melodica. 2. halucinatie auditiva in perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie)

ceapa f., pl. cepe (lat. cepa, ceapa; pv. sebo, fr. cive). O planta liliacee bulboasa culinara cu frunze cilindrice si goale pin auntru [!] (allium cepa). Fam. Iron. Ceasornic de moda [!] veche sau prost de buzunar: cit e ceapa, mai? A nu plati nici o ceapa degerata, a nu valora nimica. Ceapa ciorii, numele mai multor plante liliacee, precum: balusca, porumbeii, scinteiuta s. a.

INZECIT, -A, inzeciti, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. inzeci.

CONEXIUNE, conexiuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe obiecte sau fenomene; relatie, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversa = feedback. 2. Legatura prin conducte sau prin organe de masina intre doua masini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.

COSTISITOR ~oare (~ori, ~oare) Care costa mult; cu pret ridicat; scump. /a costisi + suf. ~tor

CUPRINZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care cuprinde mult; care este bogat in continut. ◊ Scurt si ~ in putine cuvinte, cuprinzand esentialul. /a cuprinde + suf. ~ator

LUCRATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care lucreaza mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

PREVENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate; delicat. Comportament ~. /a preveni + suf. ~tor

CONEXIUNE s.f. 1. Legatura, inlantuire; raport, relatie; conditionare reciproca si interactiune a obiectelor si a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversa = reactiune. 2. Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].

CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)

INTERCONECTA vb. tr. a pune in relatie doua sau mai multe sisteme de producere ori de consum al electricitatii, sisteme de calcul etc. (< fr. interconnecter)

TRIPLU, -A adj. de trei ori mai mare, mai mult; intreit. ◊ din, cu trei parti. (< fr. triple, lat. triplus)

TURBINA s. f. masina de forta dintr-un stator si un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transforma energia potentiala a unui fluid in energie mecanica, transmisa apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine)

cirii, a -i v. intr. (d. cir. V. circii). Se zice despre strigatu gainii cind o prinzi ori inainte de a face ou. (dupa ce-l face, cotcodaceste). Se zice si despre strigatu ciorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot cirii pe aici? Vorbesc in argot [!]. V. tr. Critic, iau in ris, atac: in politica e greu sa nu te ciriie cineva.

INDOIT, -A, indoiti, -te, adj. I. 1. Strans prin indoire; care pastreaza urma unei impaturiri; cu indoituri. 2. Curbat, incovoiat. II. 1. Care este de doua ori mai mare sau mai mult decat altceva; dublu²; dublat; p. ext. inmultit, sporit, marit. ◊ (Substantivat, n.) Indoitul unei sume. 2. Amestecat (in parti egale) cu alt lichid; subtiat. III. Care este nesigur de parerea sa, care sta la indoiala. – V. indoi.

INMIIT, -A, inmiiti, -te, adj. (Adesea adverbial) De o mie de ori mai mare sau mai mult; p. ext. foarte mare, foarte mult. – V. inmii.

INSUTI, insutesc, vb. IV. Tranz. A spori, a mari de o suta de ori; p. ext. a face mult mai mare, mult mai numeros. – In + suta.

TEMA, teme, s. f. 1. Idee principala care este dezvoltata intr-o opera, intr-o expunere; subiect; aspect al realitatii care se reflecta intr-o opera artistica. ◊ Loc. prep. Pe tema... = in jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesa muzicala. ◊ Tema cu variatiuni = compozitie muzicala care consta in enuntarea unei teme si in valorificarea ei prin diferite transformari ulterioare. 3. Exercitiu scris dat scolarilor, studentilor etc. pentru aplicarea cunostintelor dobandite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvant, constituita din radacina, urmata de o vocala tematica si adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedata de prefixe si caracterizata prin faptul ca este comuna formelor unuia si aceluiasi cuvant. – Din lat. thema. Cf. fr. theme, it. tema.

FUZIUNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a doua sau mai multe state sau a doua sau mai multe partide intr-unul singur ori a doua sau mai multe organizatii intr-una singura. 2. Reorganizarea, prin contopire, intr-o singura unitate omogena a unor intreprinderi sau a unor institutii. 3. Contopire a doua sau mai multe nuclee atomice usoare intr-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatura mai inalta decat temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatura de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.

OCTUPLU, -A, octupli, -e, adj., s. n. 1. Adj. De opt ori mai mare sau mai mult in raport cu cantitatea data. 2. S. n. multime, grup compus din opt unitati. – Din fr. octuple.

oriCAT, -A, oricati, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cat, indiferent de numar sau de cantitate. ◊ (Adjectival) oricati bani ai avea, tot nu-ti ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjunctie concesiva) Indiferent cat, cat de mult, cat de tare; orisicum. – ori + cat.

DUBLAT, -A, dublati, -te, adj. 1. (Aproximativ) de doua ori mai mare sau mai mult; indoit (II). 2. (Despre obiecte de imbracaminte, de incaltaminte) Captusit cu alt material. 3. (Despre actori) inlocuit in unele scene de alt actor. ♦ (Despre filme) Cu dialogul din coloana sonora originala inlocuit cu o versiune tradusa oral. – V. dubla.

TRIPLU¹, -A, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; intreit. In triplu exemplar = in trei exemplare. ♦ Care este alcatuit, compus din trei parti. ◊ Tripla legatura = legatura chimica covalenta, compusa din trei legaturi de valenta simpla. – Din fr. triple, lat. triplus.

ROINITA², roinite, s. f. Planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -nita.

SCHILOD, -OADA, schilozi, -oade, adj. (Despre fiinte) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilavos. – Et. nec.

OCTUPLU ~a (~i, ~e) Care este de opt ori mai mare sau mai mult. [Sil. -plu] /<fr. octuple

PLUTITOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care pluteste. ◊ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavand radacini fixate, pluteste pe apa; natant. 3) Care se misca lin prin aer; care se mentine mult timp in aer. Nourasi ~ori. /a pluti + suf. ~tor

TRIPLU, -A adj. De trei ori mai mare sau mai mult; intreit. ♦ Din trei parti, cu trei parti. ♦ In triplu exemplar = in trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

SCART s. n. problema enigmistica in care prin extragerea uneia sau a mai multor litere, a unei silabe ori a unui grup de litere dintr-un cuvant se obtine un cuvant cu un inteles nou. (< it. scarto)

MULTIPLICARE s. 1. v. inmultire. 2. marire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantitati de cateva ori.) 3. reproducere. (~ unui afis in mai multe exemplare.)

CHELTUITOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care cheltuie mult si fara rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor

INCAPATOR ~oare (~ori, ~oare) Care permite sa incapa mult; larg; spatios. Sala ~oare. /a incapea + suf. ~ator

LATRATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre caini) Care latra mult. 2) fig. (despre voce) Care este asemanator cu latratul unui caine. /a latra + suf. ~ator

SERPUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care serpuieste; care are multe cotituri; sinuos. [Sil. -pu-i-] /a serpui + suf. ~tor

USTURATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ustura; care provoaca (multa) usturime; urzicator. 2) fig. Care contine aluzii rautacioase; caustic; urzicator; muscator; intepator; piscator; corosiv. /a ustura + suf. ~ator

CONTRATITLU s.n. Titlul general al unei opere mai intinse ori al unei serii de mai multe volume, aparute fiecare cu titlu separat. [Et. incerta].

CONTRATITLU s. n. titlu general al unei opere mai intinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra¹- + titlu)

SUPERFECUNDATIE s. f. fecundare a doua sau mai multe ovule, eliminate in acelasi timp ori la scurt timp unul de altul, de catre doi sau mai multi s***********i. (< fr. superfecondation)

COORDONATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care coordoneaza mai multe actiuni sau activitati. ◊ Conjunctie ~oare conjunctie care leaga doua parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

A INMULTI ~esc tranz. 1) A face sa se inmulteasca. 2) (numere) A mari de atatea ori de cate ori indica alt numar; a multiplica. /in + mult

oriCE pron. nehot. Indiferent ce (sau care). ◊ In ~ caz indiferent de situatie; intotdeauna. ~ ar fi oricare ar fi situatia. Cu ~ pret a) ori-cat de mult ar costa; b) cu tot riscul. /ori + ce

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

A SCUIPA scuip 1. tranz. 1) (saliva, f****a etc.) A arunca din gura (cu ajutorul limbii si a buzelor); a stupi. ◊ ~ sange a fi grav bolnav (de tuberculoza). A-si ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoana nepriceputa sau indaratnica ori cu un lucru greu de facut. 2) fig. (persoane) A batjocori prin gestul scuipatului; a stupi. 2. intranz. A evacua saliva sau f****a din gura (cu ajutorul limbii si al buzelor); a stupi. [Monosilabic] /<lat. scupire

A STUPI ~esc 1. tranz. pop. 1) (saliva, f****a sau obiecte aflate in cavitatea bucala) A arunca din gura (cu ajutorul limbii si al buzelor); a scuipa. ◊ A-si ~ plamanii se spune despre tuberculosi care tusesc si expectoreaza mult. ~ sange a fi grav bolnav (de tuberculoza). A-si ~ sufletul a se chinui mult cu o persoana nepriceputa sau neintelegatoare ori cu un lucru plictisitor si greu de facut. 2) (persoane) A batjocori prin gestul stupitului; a scuipa. 3) (despre pisici) A scoate un pufait specific insotit de un gest de aparare. 2. intranz. A evacua saliva sau f****a din gura (cu ajutorul limbii si al buzelor); a scuipa. /<lat. stupire

COMUTATOR s. n. dispozitiv pentru inchiderea sau deschiderea retelei de curent electric ori pentru modificarea succesiva a conexiunilor mai multor circuite; intrerupator; saltar. (<fr. commutateur)

STRIP-TEASE [STRIP-TIZ] s. n. spectacol de cabaret, prin dezbracarea lenta si progresiva executata pe un fond muzical ori de dans, de una sau mai multe dansatoare. (< engl., fr. strip-tease)

COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.

INZECI, inzecesc, vb. IV. Tranz. si refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mari mult. – In + zece.

multISOR, -oara, multisori, -oare, adj., adv. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. ◊ De multisor = a) care dateaza, exista de mult timp; vechi; b) de o vreme destul de indelungata. – mult + suf. -isor.

CONLUCRATOR ~ori m. inv. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care lucreaza impreuna considerate in raport una fata de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ator

MUNCITOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) Care munceste. Om ~. Popor ~. 2) Care munceste mult si cu folos; harnic; vrednic. /a munci + suf. ~tor

BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)

INSUTIT, -A, insutiti, -te, adj. De o suta de ori mai mare sau mai numeros, centuplu; p. ext. mult mai mare, mult mai numeros. – V. insuti sau in + suta + suf. -it.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.

COLONADA, colonade, s. f. Ansamblu de coloane dispuse intr-unul sau mai multe siruri, formand, in cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr-o unitate independenta cu rol decorativ. – Din fr. colonnade.

COMPARATIV, -A, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparatie, pe stabilirea de raporturi intre diferite fenomene; care stabileste sau serveste pentru comparatie. ◊ Grad comparativ (si substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparatie ale adjectivelor si ale adverbelor, care exprima superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actiuni) cu aceeasi insusire sau caracteristica ori a aceluiasi obiect (sau a aceleiasi actiuni) in momente diferite. Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica, care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut, nefixate in scris, prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu, din doua sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.

BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor pasari, inrudite cu vrabia, cu penajul colorat in albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (In sintagma) Limba bengali = limba vorbita in Bengal (India). [Acc. si: bengali] – Din fr. bengali.

INMII, inmiesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) mari de o mie de ori; p. ext. a (se) inmulti, a spori (ceva) foarte mult. – In + mie.

ATOTSTIUTOR ~oare (~ori, ~oare) (despre persoane) Care stie tot; care stie foarte mult. /atot- + stiutor

NALBA, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.

POFTITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care pofteste; care invita. 2) Care doreste ceva nespus de mult; lacom la ceva; ahtiat. /a pofti + suf. ~tor

ATATA³, atatia, atatea, adj. nehot. 1. Asa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atatea ori = asa de des; adeseori. ◊ Expr. Atata paguba! = nu are importanta! Ce mai atata? = ce sa mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atatea de facut!. 2. Numai acesta. Atata copila ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atata lucru = lucru de nimic; motiv neinsemnat. [Gen.-dat.: atator si (cu valoare de pron. nehot.) atatora. – Var.: atat, atati, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].

SCRUTATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scruteaza; care cerceteaza cu multa atentie; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examineaza cu minutiozitate pentru a patrunde in esenta lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

TABLOU s. n. I. 1. pictura, desen, gravura pe panza, pe carton etc., care se asaza de obicei pe perete intr-o incapere. ♦ (fam.) a ramane ~ = a ramane surprins, inlemnit. 2. priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. (fig.) descriere a unei privelisti, a unui obiect, a unor fapte etc. (intr-o opera literara). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzand mai multe scene, in acelasi decor. 5. tabel, lista. II. 1. (tehn.) panou, placa subtire de metal ori de marmura pe care sunt montate aparate de comanda sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informatii organizate secventional in memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

CETONA, cetone, s. f. Nume generic dat unor combinatii organice care se obtin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor, ori prin distilarea uscata a sarurilor de calciu ale acizilor; se intrebuinteaza in sinteza multor substante organice. – Fr. cetone.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

A MULTIPLICA multiplic tranz. 1) A face sa se multiplice; a inmulti. 2) (obiecte, texte etc.) A executa in mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mari de atatea ori, de cate ori indica celalalt numar; a inmulti. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

TRESA s. f. 1. siret (din fire de lana, de matase sau metal) ori banda de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. cordon din impletirea mai multor parame, la confectionarea chingilor de pe bordul navelor. ◊ impletitura din trei fire, in electrotehnica etc. 3. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi impletite. (< fr. tresse)

STUP, stupi, s. m. 1. Adapost natural sau special confectionat pentru albine, unde acestea traiesc in familii, formeaza fagurii si depun mierea; p. ext. adapostul impreuna cu albinele si cu fagurii; stiubei. ◊ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multa avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus.

RUMEGA, rumeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumegatoare; la pers. 3) A mesteca a doua oara mancarea intoarsa din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva in gura; (depr.; despre oameni) a manca mult si incet. 3. Tranz. Fig. A medita pe indelete asupra unui fapt, a-l examina indelung. – Lat. rumigare.

SERINA (‹ fr. {i}) s. f. Aminoacid esential, prezent intr-o serie de proteine naturale, mai ales in constitutia fosfoproteidelor. A fost izolata pentru prima oara din produsii de hidroliza ai matasii. Are un rol important in manifestarea activitatii catalitice a multor enzime ce scindeaza proteinele.

OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.

RIMA, rime, s. f. Repetare a sunetelor finale in doua sau in mai multe versuri (incepand cu ultima silaba accentuata); p. ext. potrivire a sunetelor finale a doua cuvinte. ♦ Cuvant (ori segment dintr-un cuvant) care rimeaza cu altul. ♦ Vers. – Din fr. rime.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.

LIGATURA s. f. 1. legare cu un fir de ata ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul insusi. 2. (poligr.) semn grafic care contine mai multe litere; logotip. 3. (in notatia muzicala vocala) grup de note legate printr-o linie care se refera la o singura silaba. (< fr. ligature, lat. ligatura)

ALIANTA, aliante, s. f. 1. Intelegere politica intre doua sau mai multe state, pe baza de tratat, prin care statele respective se obliga sa actioneze in comun sau sa se ajute in anumite imprejurari, in special in caz de razboi ori al unui atac indreptat de alte state impotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legatura, intelegere intre doua sau mai multe grupuri, in vederea realizarii unui obiectiv comun. 2. (In sintagma) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. ♦ (Reg.) Inel de logodna. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.

INmultI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mari. (A ~ de patru ori o suma.) 3. a creste, a se mari, a se ridica, a spori, a se urca, (inv.) a se multi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numarul participantilor.) 4. v. indesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prasi.

GARAJ, garaje, s. n. 1. Cladire sau incapere (special amenajata) pentru adapostirea (si intretinerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (in sintagma) Linie de garaj = linie ferata pe care sunt dirijate vagoanele cand trebuie sa stationeze mai multa vreme intr-o gara sau care face legatura intre locul de incarcare si descarcare a vagoanelor si liniile pe care circula efectiv trenurile. – Din fr. garage.

ELICOPTER, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a carui sustinere si miscare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc in jurul unor axe aproape verticale, si care poate ateriza pe un spatiu extrem de redus ori se poate mentine in aer intr-un punct fix. [Var.: helicopter s. n.] – Din fr. helicoptere.

IMPLETI, impletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a impreuna mai multe fire, jurubite etc. 2. Tranz. A strange parul in cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile rasucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o impletitura din fire de lana, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucati de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia; a se imbina. 5. Intranz. (Rar; in expr.) A impleti din picioare = a misca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Inv.) A unelti, a urzi. – In + pleata (pl. plete).

CONDENSOR s.n. Dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiectie. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / < fr. condenseur, cf. engl. condenser].

JURISPRUDENTA s.f. 1. Solutie data cu prilejul dezlegarii unei cauze de catre un organ de jurisdictie prin interpretarea unei norme prevazute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislatiei. 2. Totalitatea hotararilor pronuntate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdictie. 3. (Liv.) Stiinte juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia].

TAMBUR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea si sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat, prevazuta cu gradatii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ◊ portiune prismatica ori cilindrica, intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. 4. spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour)

ATAT³ ~ta (~tia, ~tea) adj. nehot. 1) Care este asa de mult, de tare. ~ta lume. 2) Numai acesta. ~ta baiat avea. ◊ ~ta paguba! nu are importanta. Ce mai ~ta vorba la ce sa lungim vorba. De ~tea ori de nenumarate ori; foarte des. /<lat. eccum-tantum

SABLON s.n. 1. Model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ♦ Instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. Tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului; (fig.) cliseu, formula repetata invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. sablon].

ELIPSA s. f. 1. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propozitii care se subinteleg. 3. figura de stil constand in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multa expresivitate. (< fr. ellipse)

SABLON s. n. 1. model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ◊ instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unor piese in curs de fabricatie. 2. piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului. 4. (fig.) formula stereotipa; cliseu verbal. (< germ. Schablone)

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

OTRAVI, otravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otrava (1). ♦ Tranz. A introduce o otrava in apa, in alimente etc. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) supara, a (se) necaji (extrem de mult), a (se) amari; a (se) invenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influenta vatamatoare; a corupe, a p******i. – Din sl. otraviti.

LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compozitie muzicala, care caracterizeaza un personaj, o situatie etc. si care revine ori de cate ori apare in scena personajul sau situatia data; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee calauzitoare a unei lucrari stiintifice, literare etc., repetata si subliniata in mai multe randuri. [Scris si: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

TRESA, trese, s. f. 1. Siret din fire de lana, de matase sau de metal ori banda de metal care se fixeaza la unele uniforme, pentru a indica gradul. 2. Parama pentru legarea navei, actionand perpendicular pe axa acesteia. ♦ Cordon plat obtinut prin impletirea mai multor parame, utilizat pentru confectionarea chingilor de barca, a sachetilor etc. – Din fr. tresse.

CONTAMINATIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constand in amestecarea subiectelor mai multor comedii grecesti pentru a alcatui una latineasca. 3. (lingv.) incrucisare intre doua limbi. ◊ modificare a formei unui cuvant sau a unei constructii gramaticale prin incrucisarea lor cu alte cuvinte ori constructii asemanatoare ca sens. ◊ influenta reciproca intre elemente folclorice. (< fr. contamination, lat. contaminatio)

SOLUTIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai multi componenti. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii. ◊ rezolvare a unei situatii, a unei dificultati. 3. ~ de continuitate = intrerupere in desfasurarea normala a unui fenomen ori proces; (med.) separatie a tesuturilor care in mod normal sunt in continuare; taietura, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)

A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare

TAVALUG, tavalugi, s. m. 1. Unealta agricola compusa din unul sau din mai multi cilindri, folosita la faramarea bulgarilor de pamant si la netezirea si tasarea solului inainte si dupa insamantare; cilindru greu, folosit la anumite masini pentru faramare, indesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tavalugul (sau, adverbial, tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. si: (n.) tavaluguri. – Var. tavaluc s. m.] – Tavali + suf. -ug.

A PERMITE permit tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a ingadui; a incuviinta. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si ingadui. Imi permit sa plec. ◊ A-si ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviinte. /< lat. permittere, fr. permettre

PROTOCOL s.n. 1. Regula de ceremonial folosita la anumite acte cu caracter solemn sau in relatiile diplomatice. ♦ Serviciu pe langa institutii superioare, insarcinat cu luarea masurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabileste modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretari, se stipuleaza prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere in cadrul unei conferinte internationale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document in care se consemneaza schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotarari sau a unei intelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].

sudoare (-ori), s. f. – 1. Transpiratie. – 2. Planta (Pulmonaria officinalis). – Mr. (a)sudoare. Lat. sūdōrem (Puscariu 1673; REW 8427), cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. – Cf. asuda. Uz general, mai putin in Olt., Munt., Dobr. (ALR, I, 14). – Der. sudoros (var. inv. suduros), adj. (care transpira mult).

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

PROBABILITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. 2. (stat. mat.) raportul dintre numarul cazurilor favorabile si al celor total posibile dintr-o experienta etc. ♦ teoria ~tatii = teorie despre fenomene sau evenimente intamplatoare, repetabile, cu caracter de masa; calculul ~tatilor = capitol al matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de acelasi fel. (< fr. probabilite, lat. probabilitas)

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

CONTRACT s. n. 1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ului social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< lat. contractus, fr. contrat)

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)