MARE¹, mari, adj. I. (Indica dimensiunea) Care depaseste dimensiunile obisnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate in mod absolut sau prin comparatie). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mainii, care se opune celorlalte degete. Litera mare = majuscula. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cat cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atentie. ◊ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Intins², vast. ◊ (Substantivat; in loc. adv.) In mare = a) pe scara ampla; dupa un plan vast; b) in linii generale, in rezumat. ♦ Inalt. Deal mare. ♦ Lung. Par mare. ♦ Incapator, spatios, voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adanc. Apa mare. II. (Indica cantitatea) 1. Care este in cantitate insemnata; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgatoare, viituri; de obicei in legatura cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este in cantitate insemnata, ridicat. ♦ (Despre preturi) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare pret = foarte valoros, pretios, scump. ♦ (Despre colectivitati) Numeros. III. (Arata rezultatul dezvoltarii fiintelor) Care a depasit frageda copilarie; care a intrat in adolescenta; care a ajuns la maturitate. ◊ Fata mare = fata la varsta maritisului; v*****a, fecioara. ◊ Expr. Sa cresti mare! formula cu care se raspunde unui copil la salut, cu care i se multumeste pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori si mici si mari = toti, toate, toata lumea; (in constructii negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) in varsta. IV. (Indica durata; despre unitati de timp) De lunga durata, indelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care preceda sarbatoarea Pastilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indica intensitatea) 1. (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea diminetii (dupa rasaritul soarelui) cand lumina este deplina, intensa. ◊ Expr. (Ziua) in (sau la) amiaza-mare = in toiul zilei, in plina zi, la amiaza. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) in gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, naprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de miscare sau de deplasare) Care a depasit viteza obisnuita; crescut (ca viteza), marit. 5. (Despre stari sufletesti, sentimente, senzatii etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afara, peste masura. ♦ Grav. Greseala mare. VI. (Arata calitatea, valoarea) 1. De valoare, de insemnatate deosebita; important, insemnat. ◊ Zi mare = zi de sarbatoare; zi importanta. Strada mare = nume dat in unele orase de provincie strazii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de larga circulatie, care leaga localitati importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresioneaza sau desteapta mirare; b) lucru care nu reprezinta nimic de seama, care reprezinta prea putin, care este nesemnificativ; c) (in constructii negative da contextului valoare afirmativa si invers) n-as crede sa (nu)... ♦ Hotarator. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamatie) exprima uimire, admiratie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune sa (nu)... = ar fi de mirare sa (nu)..., n-as crede sa (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calitati exceptionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Iesit din comun; deosebit. 3. Care ocupa un loc de frunte intr-o ierarhie; cu vaza. ◊ Socru mare = tatal mirelui; (la pl.) parintii mirelui. Soacra mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se tine mare = a fi mandru, semet, fudul. (Substantivat) A trage (sau a calca) mare = a-si da importanta; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare adresata cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansari intr-un post. Mare si tare sau tare si mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = capetenie, sef. ♦ Superior in ceea ce priveste calitatile morale. ◊ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ◊ Mare tinuta = imbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ (Despre ospete, serbari) Plin de stralucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

LANDOU, landouri, s. n. 1. Trasura luxoasa cu patru locuri asezate fata in fata si cu capota formata din doua parti mobile. 2. Carucior pentru copiii mici, mare si acoperit. – Din fr. landau.

mare ≠ mic, marunt

CARANGIDE s. n. pl. familie de pesti rapitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi marunti: stavridul. (< lat. carangidae)

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

CENTRALIZARE, centralizari, s. f. Actiunea de a centraliza si rezultatul ei; centralizatie; spec. proces de unire a mai multor unitati economice (mai mici) in mari unitati economice. ♦ Centralizarea capitalului = formarea unor capitaluri mai mari prin unirea unor capitaluri mai mici. – V. centraliza.

TAR², tari, s. m. 1. Scrumbie mica de mare, care se pescuieste primavara si se consuma mai ales sarata si uscata. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.

URSA, urse, s. f. (Astron.; livr.; in sintagma) Ursa mare (sau mica) = Carul-mare (sau -mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.

PUMN, pumni, s. m. 1. Palma inchisa, cu degetele indoite si stranse. ◊ Loc. adj. Cat pumnul (sau cat un pumn) = mic sau mare (dupa cum obiectul comparatiei este mai mic sau mai mare decat pumnul). ◊ Expr. A rade in pumni = a rade pe ascuns, pe infundate si cu satisfactie. A plange in pumni = a plange pe ascuns, de necaz sau de durere. A arata (cuiva) pumnul = a ameninta (pe cineva). A-i pune (sau vari) (cuiva) pumnul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca sau sa actioneze. Un pumn de... = o cantitate mica (sau mare); un numar redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitura data cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele facute caus pentru a putea retine ceva (de obicei un lichid); continutul palmei sau al palmelor facute caus. 4. Masura de lungime (intrebuintata azi numai de pescari) egala cu doua treimi de palma. – Lat. pugnus.

SOLA², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, actionat manual, folosit pentru ridicarea unor greutati mari la mica inaltime prin impingere de jos in sus. – Din fr. cric.

CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (ASTRON.) Carul-mare = (livr.) Ursa-mare; Carul-mic = (livr.) Ursa-mica. 3. (TEHN.) (reg.) caruta, masa, razboi, sclai. (~ la joagar.)

CAR¹ ~e n. 1) Vehicul cu patru roti tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dusi mortii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intr-un asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua roti, trasa de cai si folosita la festivitati si ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belsug. 5): ~ul-mare constelatie alcatuita din sapte stele ce reprezinta un car cu oiste; Ursa-mare. ~ul-mic constelatie asemanatoare cu Carul-mare, dar cu distanta dintre stele mai mica; Ursa-mica. /<lat. carrus

CORVETA ~e f. 1) inv. Vas militar cu trei catarge, prevazut cu artilerie usoara, intermediar intre fregata si bric. 2) Nava militara mica cu mare mobilitate, echipata cu armament special, folosita impotriva submarinelor sau in escortare. /<fr. corvette

GUPA ~e f. Peste mic de mare, de culoare albastra-argintie, cu dungi aurii pe laturi. /<ngr. ghupa

LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) Planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara

LITERA ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcatuiesc un alfabet; buche. ◊ ~ mare majuscula. ~ mica minuscula. 2) fig. Inteles strict, formal al unui text. ~a legii. ◊ ~ cu ~ in toate amanuntele; intocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, in special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera

SATIR ~i m. 1) (in mitologia greaca) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru paros, cu coarne mici, urechi mari si ascutite si cu picioare de cal sau de tap, personificand brutalitatea. 2) fig. Persoana cinica si d********a. /<lat. Satyrus, ngr. satyros, fr. satyre, germ. Satyr

URSA ~e f. : ~a mare constelatie care consta din sapte stele, situate astfel, incat seamana cu un car cu oiste; Carul mare. ~a mica constelatie asemanatoare cu cea precedenta, avand distantele dintre stele mai mici; Carul mic. /<lat. ursa, fr. ourse

BULB s.m. 1. Tulpina (subterana) alcatuita dintr-un invelis membranos, uscat si din mai multe foi carnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sfera. ◊ Bulb rahidian = prelungire a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

posmotea s.f. art. (reg.; in expr.) a veni cu toata posmotea = a veni cu totii, cu mic cu mare.

ANSOA s. m. 1. peste mic in marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. pasta preparata din carnea acestui peste, ca aperitiv. (< fr. anchois)

BULB s. m. 1. tulpina subterana formata dintr-un invelis membranos, din mai multe foi carnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a maduvei spinarii intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; ~ pilos = partea terminala, ingrosata, a radacinii firului de par. 3. partea umflata, in forma de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

LATIFUNDIU s. n. domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari. ◊ mare proprietate funciara privata. (< lat., fr. latifundium)

PROUDHONISM PRU-DO-/ s. n. curent reformist utopic care preconiza permanentizarea micii proprietati private si critica de pe pozitii mic-bugheze marea proprietate agricola, avand totodata o atitudine negativa fata de lupta de clasa, de revolutia proletara si de dictatura proletariatului. (< fr. proudhonisme)

SARDINIER s. n. nava mica in marea Mediterana pentru pescuit sardele. (< fr. sardinier)

ANTONIM, antonime, s. n. Cuvant care, considerat in raport cu altul, are sensul exact contrar. Antonimul lui „mare” este „mic”. – Fr. antonyme (< gr.).

BARBUN, barbuni, s. m. Peste mic de mare, de culoare rosiatica, cu aripioarele galbene, cu doua fire lungi sub barbie si cu carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CAZANE, sector al defileului Dunarii la trecerea prin Carpati (lung de 9 km), cuprins intre localit. Dubova si Ogradena (azi in com. Ieselnita, datorita constructiei lacului de acumulare Portile de Fier I); format din Cazanele Mari (4 km) si Cazanele mici (5 km). Aici valea Dunarii si lacul de acumulare se ingusteaza la 180-250 m (in trecut de 152 m) si este dominata de pereti verticali, stincosi (Ciucare mare pr stg. si Strbac pe dr.). Viteza de scurgere a apei la viituri depaseste 5 m/s. In zona Cazanelor Mari se afla pesterile Ponicovei si Veterani. Rezervatie naturala complexa (150 ha), care cuprinde stincile calcaroase ale masivelor Ciucarul mare si mic pe care se dezvolta o vegetatie submediteraneana cu numeroase endemisme si plante rare. Aici se intilnesc stinjenelul balcanic (Iris reichenbachi), deditelul banatean (Pulsatilla montana ssp. australis), Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), liliacul salbatic (Syringa vulgaris) etc. Zona turistica.

CIUCAS, masiv muntos situat in partea de S a Carpatilor Orientali, intre riurile Teleajen, Buzau (spre E) si Doftana (spre V). Este alcatuit din conglomerate si calcare care dau un relief ruiniform, spectaculos, cu abrupturi (sectorul Tigailor Mari si mici), si stinci izolate („Sfinxul Bratocei”, „Porumbelul Bratocei”, unele dintre ele avind si forma unor ciuperci uriase), turnuri, coloane, hornuri. Alt. max.: 1.956 m (vf. Ciucas). Rezervatie complexa. Obiectiv turistic.

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. ano). Timpu cit se invirteste pamintu in prejuru soarelui. A fi de atitia ani, a avea cutare etate. A fi mare sau mic de ani, a fi mare sau mic in etate. An adv. Anu trecut, acu un an: asa a fost si an. La anu, la anu viitor, (si iron.) nici-odata: ai sa capeti la anu! An tart, acu doi ani in urma. An cu an sau (mai rar) an de an, in fie-care an pe rind: datoria a crescut an cu an. – Anu crestinesc incepe la 1 Ianuariu si are 12 luni de cite 30 si 31 de zile, afara de Februariu, care are 28, iar din 4 in 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de cite 29 si 30 de zile. Epoca inceputului anului a variat la toate popoarele; Egiptenii, Haldeii, Persii s. a. incepeau anu la echinoctiu de toamna (21 Septembre), alte popoare la solstitiu de iarna, altele la cel de vara. La Franceji, la suirea lui Carol IX, incepea la Paste. Un edict al acestuia, la 1564, ordona sa inceapa la 1 Ianuariu, data pur civila. Anu financiar sau bugetar incepe la 1 April, cel scolar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-mare, situata langa a doua stea din protap. – Cara + suf. -us.

GUPA, gupe, s. f. mic peste de mare, cu corpul de culoare cenusie-albastruie, cu nuante argintii pe pantece (Box boops).

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

INEGALITATE, inegalitati, s. f. 1. Faptul de a fi inegal, lipsa de egalitate; neegalitate; disproportie; imparitate. 2. Relatie matematica intre doua marimi sau expresii care arata ca una este mai mare sau mai mica decat cealalta; neegalitate. – Din fr. inegalite.

MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.

ORBALT, (1) orbalturi, s. n., (2) orbalti, s. m. (Inv. si pop.) 1. S. n. Erizipel, branca. 2. S. m. Numele a doua plante erbacee intrebuintate in medicina populara: a) planta veninoasa, cu tulpina subtire, cu frunze mari si flori mici, albe-galbui (Actaea spicata); b) silnica. – Din magh. orbanc.

CONICITATE s. f. Marimea caracteristica a unui trunchi de con² drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; p. ext. forma conica. – Din fr. conicite.

MILIMETRIC, -A, milimetrici, -ce, adj. 1. De marimea unui milimetru; p. ext. foarte mic. ♦ (Adverbial) Cu mare exactitate. 2. (Despre scari ale unor instrumente) Gradat in milimetri. ◊ Hartie milimetrica = hartie liniata orizontal si vertical din milimetru in milimetru, intrebuintata in desenul tehnic sau pentru trasarea graficelor si a diagramelor. – Din fr. millimetrique.

MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.

DISPROPORTIONAT, -A, disproportionati, -te, adj. (Despre mai multe elemente comparabile) Lipsit de proportie; nepotrivit (de mare sau de mic). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. disproportionne.

TAMAIOARA, tamaioare, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia violaceelor: a) planta mica cu flori mari ale caror petale sunt impestritate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporas. – Tamaie + suf. -ioara.

REVENT s. m. Planta erbacee cu frunze mari si flori mici, verzui, cu radacina si rizomul cu un gust foarte amar, intrebuintate in medicina ca purgativ; rubarba (Rheum officinale). ♦ Purgativ obtinut din radacina si rizomul acestei plante. – Din tc. ravend.

COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.

mic ≠ colosal, inalt, mare

POTRIVIRE s. 1. v. ajustare. 2. v. dozare. 3. v. reglare. 4. v. asortare. 5. v. concordanta. 6. v. armonie. 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mica la ...) 8. v. afinitate. 9. v. coincidenta. 10. v. nimereala.

YORK s. (ZOOL.) york mare v. marele-alb; york mic v. micul-alb; york mijlociu v. albul-mijlociu.

BURGHEZIE ~i f. 1) Clasa sociala dominanta, care stapaneste principalele mijloace de productie, in societatea capitalista. ◊ marea ~ patura a clasei burghezilor, care stapaneste intreprinderile industriale mari si bancile. mica ~ categorie sociala intermediara intre burghezie si proletariat, formata din micii producatori si din comercianti. 2) inv. (in societatea feudala) Populatie de la orase; orasenime. [Art. burghezia; G.-D. burgheziei; Sil. -zi-e] /<it. borghesia

BUTURUGA ~gi f. 1) Partea de la pamant a unui trunchi (cu tot cu radacina), ramasa dupa ce s-a taiat copacul. ◊ ~ga mica rastoarna carul mare un lucru de mica importanta poate (uneori) duce la transformari importante. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; butuc. 3) Bucata de lemn groasa si noduroasa. [G.-D. buturugii] /Orig. nec.

CRIC ~uri n. Instrument folosit pentru ridicarea unor greutati mari la inaltime mica. /<fr. cric

DRAGON² ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu si coada de sarpe, care scoate foc pe gura. 2) art. Constelatie in emisfera nordica situata intre Ursa mare si Ursa mica. /<fr. dragon

INDELETNICIRE ~i f. Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; ocupatie; treaba. /v. a se indeletnici

MORUN ~i m. Peste marin de talie mare, cu cap mic si cu bot ascutit, avand corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea si icrele lui. /<bulg. moruna

OCUPATIE² ~i f. Activitate, de durata mai mare sau mai mica, cu care se ocupa cineva; indeletnicire; treaba. [G.-D. ocupatiei; Sil. -ti-e] /<fr. occupation, lat. occupatio, ~onis

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

PARS ~i m. Mamifer rozator de talie mica, cu ochi mari si cu coada lunga, stufoasa, avand blana deasa si moale. /<sl. pluchu

PLATICA² ~ci f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie si cu fructul in forma de pastaie (originar din America); gladita. /Orig. nec.

POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

SOACRA ~e f. Mama a unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare mama mirelui. ~-mica mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cra] /<lat. socra

SOCRU ~i m. Tata al unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare tatal mirelui. ~-mic tatal miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

STAVRID ~zi m. Peste marin rapitor de talie mica, cu gura mare, prevazuta cu numerosi dinti, avand pe laturi o dunga longitudinala cu solzi ascutiti. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavridi

TEU ~ri n. 1) Instrument de desen constand dintr-o rigla mare si una mica dispuse in forma de „T”. 2) av. Indicator in forma de „T” asezat pe aerodrom pentru a indica directia de aterizare. 3) Obiect in forma de „T”. [Monosi-labic] /<fr. te

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

VERZAL ~a (~i, ~e) si substantival (despre caractere tipografice) Care are o forma speciala si dimensiuni mai mari decat literele mici. /<germ. Versal

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutatilor mari la inaltimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

CENTRALIZARE s.f. Actiunea de a centraliza. ♦ Forma de organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si a intreprinderilor mici de catre marile intreprinderi. [< centraliza].

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) Numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].

PROFITEROL, profiteroluri, s.n. Preparat de patiserie din aluat oparit, cu aspect de gogoasa mai mare sau mai mica, umpluta ulterior cu o compozitie sarata sau (cel mai adesea) dulce (crema de patiserie, frisca, inghetata); prin ext. inghetata servita in profiteroluri.

CONCENTRAT¹ s. n. 1. produs minier bogat in minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic si procent mare de substante nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentre)

CONICITATE s.f. (Mat.) Marime caracteristica a unui trunchi de con drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. [Cf. fr. conicite].

chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.

hroscoroage s.f. pl. (reg.) cizme vechi mari (pentru picioare mici); hodroage, sotoroage, sotroage, taraitoare.

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

ursa, urse, s.f. (pop.) 1. ursoaica. 2. numele a doua constelatii situate aproape de polul boreal: Ursa mare si Ursa mica.

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

CONICITATE s. f. marime caracteristica a unui trunchi de con drept, diferenta dintre diametrul mare si cel mic, raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. (< fr. conicite)

ENGRAULIDE s. n. pl. familie de pesti marini mici, cu gura mare: hamsia. (< lat. engraulidae)

EPAGNEUL EPANo'L/ s. m. caine pitic, vioi si galagios, cu corpul fin si mic, cu ochi mari, migdalati si cu urechile indepartate, acoperite cu un par abundent. (< fr. epagneul, sp. spanol)

tertel (-luri), s. n. – Siret, snur. Tc. tirtil (Seineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare data vitelor mici ca sa poata paste), pare sa fie rezultatul unei disimilatii a aceluiasi cuvint; semantic trebuie pornit de la ideea de legatura sau piedica de picioare care tine animalul legat si din care se s********e treptat, de unde si expresia a da un terpel „a slabi coarda”.

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari si Antilele mici), care numara citeva mii de insule.

BIZON (‹ fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pina la 3m, inalt pina la 2 m si cu greutatea pina la o tona, cu blana deasa, capul mare si coarnele mici, care traieste astazi in rezervatii naturale in S.U.A. si Canada (Bison bison).

BOTNIC, Golful~, golf in N M. Baltice, intre Suedia si Finlanda. Lungime: 688 km; latime max.: 240 km; 117 mii km². Ad. max.: 290 m. Datorita climatului continental, salinatatii reduse (max. 5,5‰), mareelor (0,6 m) si adincimilor mici, inghetata in mare parte din an (oct.-iun.).

CAUCAZ, masiv muntos in Armenia, Azerbaidjan, Gruzia si Rusia, situat intre M. Neagra si M. Caspica, format in timpul orogenezei alpine. Lungime: 1.500 km. Constituie parte a limitei de S dintre Europa si Asia. Este format din granite, sisturi cristaline si argiloase. Cuprinde culmile C. mare si C. mic. Alt. max.: 5.642 m (vf. Albrus). In C. sint c. 2.000 de ghetari. Clima temperata in N, subtropicala in Transcaucazia, montana pe inaltimi. Riurile (Kura, Terek, Rioni, Kuban s.a.) au mari resurse hidroenergetice. Zacaminte de min. polimetalice, mangan, carbune, mat. de constr., petrol. Izv. minerale curative. Vegetatie specifica foarte bogata. Turism. Alpinism.

BUTURUGA, buturugi, s. f. Bucata noduroasa sau scorburoasa dintr-un trunchi de copac avand radacinile infipte inca in pamant sau smulsa cu radacini cu tot; bucata groasa de lemn de foc. Buturuga mica rastoarna carul mare (= un lucru neinsemnat poate avea uneori o importanta deosebita). – Din butura + suf. -uga.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, asezata langa a doua stea din protap. – Din cara + suf. -aus.

ZGLAVOACA, zglavoace, s. f. Peste mic cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglavoc s. m.] – Bg. glavoc.

baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.

badia m. gen. al lui, voc. badie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat in popor de fratele mai mic celui mai mare ori un copil unui flacau. – In sud bidia. V. nenea.

antiteza f., pl. e (vgr. antithesis, d. anti, contra, si thesis, pozitiune). Ret. Figura pin [!] care se opun ideile: Dumnezeu e mare in lucruri mici. V. retorica.

2) car n., pl. e si (est) a (lat. carrus si carrum, cuv. galic; it. sp. pg. carro, pv. car, fr. char). Un fel de vehicul de dus lucruri grele, foarte intrebuintat de taranii Romani, care injuga la el boi. Continutu unui car: un car de fin. Est. Tintar. Constelatiunea ursei: caru mare si caru mic (cu acest inteles si lat. [in glose], sp. si pg. [V. ursa]). Car de triumf, caru in care intrau solemn in vechea Roma generalii triunfatori [!]. Car funebru, dric, patasca (in stilu inalt). A merge ca cu caru cu boi, a merge foarte incet. A avea cu caru, a avea din belsug. A cauta acu in caru cu fin, a cauta un lucru mic intr´o imensitate. V. carulean.

REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.

Damastes, tilhar inzestrat cu o forta supraomeneasca si care ataca trecatorii pe drumul dintre Megara si Athenae. El avea doua paturi, unul mare si altul mic si inainte de a ucide oamenii, ii tortura intinzindu-i pe cei mici de statura ca sa-i aseze in patul mare, sau taindu-le picioarele celor inalti ca sa incapa in patul cel mic. Damastes a fost ucis de catre Theseus. Era pomenit adesea si sub numele de Procrustes (sau Polypemon).

SOHODOL, com. in jud. Alba, situata in SV depr. Campeni, in Tara Motilor, pe cursul superior al Ariesului, la confl. cu raul Sohodol, la poalele E ale m-tilor Bihor; 2.039 loc. (2005). Expl. de marmura (in satul S.). Pesteri ocrotite (Lucia mica si Lucia mare).

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

buturuga f., pl. i (d. butura. V. butuc). Frintura de radacina sau de trunchi, cioata: buruga mica rastoarna caru mare (Prov.).

SACALAZ, com. in jud. Timis, situata in campia Timisului, pe raul Bega Veche; 6.394 loc. (2005). Statii de c. f. in satele S. si Beregstau mare. Satul Beregstau mic apare mentionat documentar in 1317, iar satul S. in 1392. In satul Beregstau mare, atestat documentar in 1335, se afla o biserica ortodoxa din 1793, cu picturi murale interioare din sec. 19.

ANSOA s. n. 1. Peste mic care traieste in marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. Pasta preparata din carnea acestui peste, care se serveste ca aperitiv. – Din fr. anchois.

AVIZO, avizouri, s. n. Vas de razboi de tonaj mic si cu viteza mare. – Din fr. aviso.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

GOGONAT, -A, gogonati, -te, adj. 1. (Despre obiecte, parti de obiecte etc.) Care are o forma (relativ) sferica, umflata; gogonet. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -at.

VARSAT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) varsa. 2. (Med.; pop.) Variola. ◊ Varsat negru = forma grava de variola, in care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase si pline cu sange, aparand ca niste pete negre. Varsat de vant = varicela (Pop.) Varsat mare = scarlatina. (Pop.) Varsat mic = pojar. – V. varsa.

SOCRU, socri, s. m. Tatal unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Socru-mare = tatal mirelui. Socru-mic = tatal miresei. ♦ (La pl.) Parintii unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. – Din lat. socrus (= socer).

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. Numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.

CIMERIENI s. m. pl. Populatie de origine traca, migrata in antichitate din nordul Marii Negre in Asia mica. [Pr.: -ri-eni] – Din fr. Cimmeriens.

micROFILM, microfilme, s. n. Film fotografic pe care sunt copiate documente sau carti la o scara foarte mica, obtinandu-se o mare economie de spatiu. – Din fr. microfilm, germ. Mikrofilm.

EVITA, evit, vb. I. Tranz. A cauta sa scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A impiedica; a indeparta, a inlatura. O reparatie mica poate evita pagube mari. – Din fr. eviter, lat. evitare.

TREPIDATIE, trepidatii, s. f. Miscare v********e continua, in general in directie verticala, cu amplitudine mica si cu frecventa mare, a unui sistem tehnic (masina, vehicul etc.) in cursul functionarii lui. ♦ Fig. Agitatie, neastampar. – Din fr. trepidation.

SANISOARA, sanisoare, s. f. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dintate si flori mici, albe-rosietice, reunite in capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sanicioara s. f.] – Et. nec.

STAVRID, stavrizi, s. m. mic peste rapitor de mare, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti si avand linia laterala cu o curbura la jumatatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavridhi.

SOACRA, soacre, s. f. Mama unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Soacra-mare = mama mirelui. Soacra-mica = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

CONSTANTAN s. n. Aliaj de cupru si de nichel, cu coeficient de dilatare mic si rezistenta specifica mare, intrebuintat la confectionarea rezistentelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.

LITERA s. 1. slova, (pop. si fam.) buche, (reg.) rata. (~ele alfabetului.) 2. v. caracter. 3. litera mare v. majuscula; litera mica v. minuscula. 4. (la pl.) v. literatura.

PLOIER s. (ORNIT.) 1. (Charadrius apricarius) (reg.) fluturas, ploieste, porcaras, (Mold.) puhoier. 2. ploier de munte (Charadrius morinellus) = (reg.) porcusor; ploier mare v. fluierar; ploier mic v. fluierar; ploier de rau v. prundaras.

STARC s. (ORNIT.) 1. starc cenusiu (Ardea cinerea) = batlan, (reg.) ceapur, gatlan, pescar; starc purpuriu (Ardea purpurea) = batlan rosiatic, batlan rosu, starc rosu, (reg.) batlan scortisor, batlan scortisoriu, ceapur rosu, ciacla-de-trestie, ciacla-rosie, gac-rosu; starc rosu v. starc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) batlan galben. 3. starc alb (Egretta alba) = egreta, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) batlan alb, ceapur mare, starc balan. 4. starc mic (Ixobrychus minutus) = starc-pitic, (pop.) scrofita; starc pitic (Ixobrychus minutus) v. starc mic. 5. starc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuaca, starc-cenusiu-de-noapte, starc-cenusiu-mic.

AVIZO ~uri n. Nava de mic tonaj cu viteza mare, dotata cu armamentul necesar si folosita pentru paza coastelor. /<fr. aviso

BROSCOI ~ m. (augmentativ de la broasca) 1) Masculul broastei. 2) fam. Copil mic dolofan, cu ochii mari. /broasca + suf. ~oi

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

MARGARIT² ~ti m. Planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margaritar; lacrimioara. /<ngr. margharitis

MARGARITAR² margaritari m. Planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margarit; lacrimioara. /<ngr. margaritari

RAU ~ri n. 1) Apa curgatoare mare care se varsa intr-un fluviu sau intr-o mare. Rautul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenta. 3) fig. Coloana de oameni care merg intr-o directie. 4) la pl. fig. Broderie decorativa in linii serpuitoare pe altita si pe pieptul iilor. /<lat. rivus

SOLSTITIU ~i n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

STUDIO ~uri n. 1) (la un centru de radiodifuziune si televiziune) Local special amenajat si inzestrat cu echipament special unde se inregistreaza sau de unde se transmit direct in eter programele. 2) Intreprindere care se ocupa cu productia de filme. ~ cinematografic. 3) Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Teatru mic langa un teatru mare si reputat, in care sunt valorificati actorii incepatori sau sunt prezentate spectacole experimentale. 5) Divan mare prevazut cu o lada in care se pastreaza asternutul de pat si cu polite pentru carti sau bibelouri. [Art. studioul; Sil. -di-o] /<fr., engl. studio

TIRAJ ~e n. 1) Totalitate a exemplarelor in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ In ~ limitat intr-un numar mic de exemplare. De mare ~ intr-un numar mare de exemplare. 2) Operatie de multiplicare a unui film prin copiere (pentru obtinerea numarului necesar de exemplare). 3) tehn. Circulatie a aerului si a gazelor carburante intr-o instalatie de incalzire cu focar. /<fr. tirage

A TREPIDA ~ez intranz. 1) (despre motoare, masini etc.) A produce v******i puternice cu frecventa mare si cu amplitudine mica. 2) fig. (despre fiinte) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a fremata; a vibra. /<fr. trepider

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

PALAMIDA, palamide, s.f. (Iht.) Peste marin, inrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent si in marea Neagra, avand carnea gustoasa si fara oase, foarte apreciat ca peste de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializeaza ca (engl.) bonito.

PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in marea Neagra si marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion

LATIFUNDIU s.n. Domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari de pamant. ♦ mare proprietate funciara privata. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium].

TORPILOR s.n. Nava (usoara) de lupta, cu viteza mare, care ataca alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat in manevrarea si lansarea torpilelor. // adj. Vedeta torpiloare = nava usoara de lupta, cu tonaj mic si viteza foarte mare, inzestrata cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine si cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

ANEXIONISM s.n. Politica proprie unor state care propaga anexarea unor state (mici) la alte state (mari). [Pron. -xi-o-. / < fr. annexionnisme].

ANSOA s.m. invar. 1. Peste mic care traieste in marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. (la sg.) Pasta facuta din carnea acestui peste, care se serveste ca aperitiv. [< fr. anchois].

CONSTANTAN s.n. Aliaj de cupru si nichel cu coeficient de dilatare mic si rezistenta specifica mare, intrebuintat la fabricarea rezistentelor electrice. [< fr. constantan].

hodroage s.f. pl. (reg.) cizme vechi si prea mari pentru un picior mic; sotoroage, sotroage, taraitoare.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

saran (seran), sarani (serani), s.m. (reg.) 1. crap mic; ciortan. 2. tipar. 3. peste mare de balta.

TENIS s.n. Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu racheta, de catre un numar par de jucatori, pe un teren despartit in doua printr-o plasa. ♦ Tenis de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

CENTRALIZARE s. f. actiunea de a centraliza; concentrare. ◊ organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti. ♦ a capitalului = crestere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti, sau prin unirea mai multor capitaluri intr-unul singur. (< centraliza)

CERITHIUM s. m. molusca gasteropoda din marile calde cu cochilia mica, alungita, in spirala, cu striatii. (< lat. cerithium)

DORIC, -A adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic in Grecia antica, caracterizat prin robustete si sobrietate, prin coloane fara baza, cu friza decorata cu triglife si metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, cladiri) in stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului minor natural prin faptul ca treapta a 4-a urcata, in loc sa formeze cu tonica o sexta mica, formeaza o sexta mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

EXTREM, -A I. adj. 1. situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar in cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii. 2. numaratorul primului raport si numitorul celui de-al doilea intr-o proportie. IV. s. f. 1. margine; limita ultima. ♦ a trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa; extrema dreapta (sau stanga) = grup politic care se manifesta prin idei si actiuni ultraradicale, exagerate si rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extreme, lat. extremus)

FRIGIC, -A adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului minor natural prin faptul ca treapta a II-a, coborata, in loc sa formeze cu tonica o secunda mare, formeaza o secunda mica. (< germ. phrygisch)

MIXOLIDIC, -A adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeste de cea a modului major prin faptul ca treapta a VII-a coborata, in loc sa formeze cu tonica o septima mare, formeaza o septima mica; mixolidian. (< germ. mixolydisch)

URZICAR², urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.

unchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor catre fratii parintilor. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, var al tatalui. – Var. unchiu. Lat. aνunculus, probabil provenit din *unclus (Puscariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchias, s. m. (batrin).

ARARAT (AGRI DAGI [ari]), vulcan stins in E Turciei, in Pod. Armeniei format din roci bazaltice, dominat de doua conuri cu alt. de 5.165 m (marele A.) si 3.925 m (micul. A.) acoperit de gheturi. Potrivit traditiei aici s-a oprit arca lui Noe.

BUDISM (‹ fr.) s. n. Religie aparuta in India, in sec. 6-5 i. Hr., a carei intemeiere este atribuita lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor in fata suferintei si dreptul tuturor de a curma suferinta si de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fara ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat in sec. 3 i. Hr. sub regele Asoka. A evoluat in trei mari directii hinayana sau „micul vehicul”, fidel invataturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Raspindit in China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam.

AVIZO, avizouri, s. n. Vas de razboi de tonaj mic si cu viteza mare. – Fr. aviso.

CENTRALIZARE, centralizari, s. f. Actiunea de a centraliza si rezultatul ei; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces (caracteristic societatii capitaliste in faza imperialista) de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si prin absorbirea intreprinderilor mici de catre intreprinderile mari.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

JEPI, denumirea a doua varfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. mici, 2.148 m si J. Mari. 2.071 m). Alcatuite din conglomerate si acoperite de diferite esente lemnoase, inclusiv jnepeni (in partea superioara).

URSIDE, familie de mamifere mari din subordinul Fispede, preponderent omnivore, greoaie, cu coada scurta, picioare puternice cu gheare mari, mers plantigrad, urechi mici, rotunjite. Cuprinde diversele specii de urs; este raspandita indeosebi in emisfera nordica, dar are unii reprezentanti si in America de Sud.

SI PARVA LICET COMPONERE MAGNIS (lat.) daca e ingaduit sa compari cele mai mici cu cele mai mari – Vergiliu, „Georgica”, IV, 176. Poetul compara munca perseverenta a albinelor cu cea a ciclopilor, fauritori de fulgere.

broscoi m., pl. tot asa. Broasca mare. Fig. Fam. Copil mic: ma broscoiule! V. borboloc.

dactil n., pl. e (vgr. daktylos, deget). Proz. Picior din versurile Grecilor si Romanilor, compus dintr’o silaba lunga si doua scurte (ca in ducere), si numit asa pin comparatiune cu degetu, care are o falanga mare si doua mici. – Si dactil (dupa fr. dactyle) si rar masc.

SARDES (SARDIS), oras antic in V Asiei mici. Cap. Regatului Lidiei (650-550 i. Hr.), apoi resedinta unei satrapii persane (din 546 i. Hr.). Ocupat de Alexandru cel mare (334 i. Hr.). In epoca elenistica a apartinut Seleucizilor, apoi Pergamului si Romei (din 133 i. Hr.). Cucerit de Timur Lenk (1402). Distrus in urma unui puternic cutremur (17 d. Hr.), a fost refacut, devenind unul dintre marile orase din Asia mica si in timpul Imperiului Bizantin. Azi Sert (Turcia).

FOJGAI, fojgaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; Despre vietati care se gasesc in mare numar pe un spatiu mic si se misca neincetat) A foi², a misuna (cu zgomot). [Var.: foscai vb. IV] – Cf. fosai.

PARAU, paraie, s. n. 1. Apa curgatoare mica, rau mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); suvoi. [Var.: parau s. n.] – Cf. alb. perrua, rom. rau.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

SES, SEASA, (1) sese, adj., (2, 3) sesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pamanturi, regiuni) Neted, intins; plan. 2. S. n. Intindere vasta de pamant, fara diferente (mari) de nivel, situata la mica altitudine; campie; suprafata plana de pamant situata intr-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului. – Lat. sessus.

SLEM s. n. (In sintagmele) marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

CORVETA, corvete, s. f. 1. Nava de razboi de mic tonaj, usor armata si cu mare mobilitate in actiune. 2. (Iesit din uz) Corabie de razboi cu trei catarge, mai mica decat fregata si mai mare decat bricul. – Din fr. corvette.

LECTOR¹, -A, lectori, -e, s. m. si f. 1. Grad in unele institutii de invatamant superior, mai mare decat asistentul si mai mic decat conferentiarul; persoana care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Iesit din uz) Persoana care tinea lectii sau care conducea seminariile in invatamantul politic, in universitatile populare etc. – Din germ. Lektor.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

TARANTULA, tarantule, s. f. Specie de paianjen mare (din tarile meridionale), cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant si a carui intepatura este veninoasa (Lycosa tarentula). [Var.: tarantela s. f.] – Din fr. tarentule.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

DESPARTITURA, despartituri, s. f. 1. Parte despartita dintr-un vas, dintr-o incapere, dintr-o lada etc.; incapere mica despartita din una mai mare; compartiment. 2. Constructie facuta cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Inv.) Grup, ceata izolata. – Desparti + suf. -tura.

COMPANIE², companii, s. f. Subunitate militara mai mare decat plutonul si mai mica decat batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii² care indeplineste rolul de garda de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.

CONCENTRAT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat in minerale utile, obtinut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic si printr-un procent mare de substante hranitoare, care poate fi consumat dupa ce, in prealabil, a fost incalzit, fiert in apa etc. – Din fr. concentre.

CAINE s. 1. (ZOOL.; Canis familiaris) (rar) latrator. 2. (ENTOM.) cainele-babei = (reg.) molie, mata-popii. (~ este larva unor fluturi de noapte.) 3. (ASTRON.) cainele-mare = (pop.) dulaul (art.); cainele-mic = (pop.) catelul (art.).

FLUIERAR s. 1. v. fluieras. 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierator, fluturas, prundaras, purcaras, vacarel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) sneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundas.

BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

CAPETEL ~e n. 1) Bucata mica din ceva; capat. 2) Colac mare care se duce la biserica pentru pomenirea mortilor. /<lat. capitellum

COMPANIE ~i f. Subunitate militara mai mare decat plutonul si mai mica decat batalionul (sub ordinele unui capitan). [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie

GLADITA ~e f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui si cu fructul in forma de pastaie mare turtita, de culoare bruna-roscata, originar din America; platica. /Orig. nec.

MAGAR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

MITOC ~uri n. 1) Manastire mica subordonata unei manastiri mai mari. 2) Casa sau grup de case care apartineau unei manastiri si serveau ca loc de gazduire (pe langa aceasta). /<sl. metohu

PORTITA ~e f. (diminutiv de la poarta) Poarta mica (facuta langa o poarta mare sau in cadrul acesteia) prin care circula oamenii. ◊ ~ de scapare mijloc de a iesi dintr-o incurcatura, dintr-o situatie dificila. /poarta + suf. ~ita

TARANTULA ~e f. Paianjen de pamant, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, raspandit in regiunile meridionale. /<fr. tarentule

USOR¹ adv. 1) Fara intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fara efort. A razbate ~. ◊ A scapa ~ a se alege cu mici neplaceri; a iesi fara mari dificultati dintr-o incurcatura. 4) In mod neserios; fara a acorda importanta cuvenita. A privi ~ lucrurile. 5) In masura mica; un pic; putin. A sufla ~. /<lat. levis

ZGLAVOACA ~ce f. Peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot

ENTREMESES s.n. invar. (Lit.) Reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari sau sub forma unor mici piese intr-un act. [< sp. entremeses].

FENEC s.m. Specie de caine salbatic din Africa, de talie mica si cu urechile foarte mari, asemanator cu vulpea. [< fr. fennec].

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in marea Caspica si marea de Azov, dar si in marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

PROUDHONISM s.n. Curent reformist initiat de economistul si filozoful francez Proudhon, care viza sa permanentizeze mica proprietate privata si critica marea proprietate agricola, avand totodata o atitudine negativa fata de lupta de clasa. [Var. prudhonism s.n. / < germ. Proudhonismus, cf. Proudhon – teoretician socialist francez].

VEDETA s.f. I. mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

catan, catani, s.m. (inv.) 1. farfurie, strachina. 2. covata, postava, troaca pentru paine. 3. balta mica. 4. grupa de stanci plesuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. padure mica din tufe.

clatau s.n. (reg.) grup de 20 de oi, mai mare decat aripa si mai mic decat cardul, cioporul si turma.

GUARDAMAN s.n. (Mar.) Aparatoare de mina facuta din piele, folosita de marinari la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. [Pron. guar-. / < it. guardamano].

polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.

scalce, scalci, s.f. (reg.) 1. planta erbacee toxica, cu frunze in forma copitei de cal si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (in compuse) scalci-mici = scanteiute, scanteioare (plante); scalce-mare = rostopasca.

companie (-ii), s. f. – 1. Subunitate militara mai mare decit plutonul si mai mica decit batalionul. – 2. Tovarasie, insotire. – 3. Grup mic de persoane care isi petrec vremea impreuna, societate. mare intreprindere constituita sub forma de societati. – Var. (inv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) si apoi din fr. compagnie. S-a specializat in companie „companie militara” si companie, cu toate celelalte sensuri ale cuvintului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (inv., negustor asociat companiei comerciantilor greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovaras), inv.

ENTREMESES s. n. inv. reprezentatie comica specific spaniola, care se dadea intre actele unei piese mai mari, sau sub forma unor mici piese intr-un act. (< sp. entremeses)

FENEC s. m. caine salbatic din Sahara si Pen. Arabica, de talie mica si cu urechile foarte mari; vulpea desertului. (< fr. fennec)

GUARDAMAN s. n. (mar.) aparatoare de mana dintr-o bratara din piele, la cusutul velelor, avand intre degetul mare si podul palmei un mic disc metalic cu care se impinge acul. (< it. guardamano)

SALUTIER s. n. nava mica utilizata de pescari (in marile nordice). (< fr. salutier)

TARANTULA s. f. paianjen mare, foarte veninos, din tarile meridionale, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant. (< fr. tarentule)

melita (melite), s. f. – 1. Unealta de melitat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’ita. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mleti, melją, meljesi „a macina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melita, vb. (a marunti cu melita; a trancani); melitator, s. m. (cel care melita); melitat, s. n. (melitare); melitoi, s. n. (melita mare); melituica, s. f. (melita mica).

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.

cine (est) si ciine (vest) m. (lat. canis, it. cane, pv. ca, fr. chien, pg. cao). Un animal domestic foarte credincios care pazeste casa, latra si merge cu omu la vinat. (Exista zeci de specii. In Australia is si salbatici). Fig. Om crud (ca cinele cu dusmanii stapinului lui). Epitet de ura la adresa Jidanului: mai cine! Cine turbat, om foarte furios. Cine de mare, rechin. Astr. Cinele mare, o constelatiune boreala. Cinele mic, o constelatiune australa. V. box, catel, copou, dulau, ogar, prepelicar, javra; lup, urs, vulpe, sacal, hiena.

copil m., pl. li (var. din copil). Copilet, stulete mic rasarit pe linga cel mare. S. n., pl. e. Cirligu (titina) in care se prinde usa, cirligu pe care cade ivaru [!] si tine usa inchisa.

HOMEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

LUCARNA, lucarne, s. f. Fereastra mica, amenajata in acoperisul cu panta mare al unei constructii, in scopul luminarii si aerisirii podului sau a incaperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageaca. ♦ (Rar) Ferestruica pe care se poate privi afara. – Din fr. lucarne.

METOC, metocuri, s. n. Manastire mica, subordonata administrativ unei manastiri mai mari; proprietate imobiliara a unei manastiri; spec. cladire care apartine unei manastiri si care serveste ca loc de gazduire. [Var.: metoh, (reg.) mitoc s. n.] – Din sl. metohu.

micASIST, micasisturi, s. n. Roca sistoasa alcatuita in cea mai mare parte din straturi paralele de mica¹ si de cuart. – Din fr. micaschiste.

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

TRICOPTER, tricoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve traiesc in apa si isi construiesc un fel de casute, cilindrice sau conice, din resturi vegetale, nisip si pietricele; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. tricopteres.

SEMIPRETIOS, -OASA, semipretiosi, -oase, adj. (In sintagma) Piatra semipretioasa = mineral cristalizat transparent sau translucid, in culori variate, cu duritate mare, folosit la bijuterii de mai mica valoare. – Semi- + pretios (dupa fr. semi-precieux).

APARATOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea rotilor trasurii. 2) reg. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari rosii, cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; mac; somnisor. [G.-D. aparatorii] /a (se) apara + suf. ~atoare

CARTIER ~e n. 1) Diviziune a unui oras care formeaza o unitate organica si se caracterizeaza prin anumite particularitati specifice. ~ muncitoresc. ◊ ~ satelit cartier mic, care depinde de altul mai mare. 2) Organ de conducere militara, care include personalul de deservire si mijloacele de transmisiuni. 3) Loc de cantonare a trupelor; cantonament. [Sil. -ti-er] /<fr. quartier

GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus

MAZIL ~i m. ist. 1) Demnitar sau mare demnitar destituit din functie. 2) Boier mic (fara functie publica). 3) Cavalerist dintr-o unitate militara constituita din boieri scosi din functii publice. 4) Slujbas insarcinat cu strangerea birurilor. /<turc. mazul

micROMETRU ~e n. Instrument de mare precizie pentru masurarea dimensiunilor foarte mici. /<fr. micrometre

PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

SAL saluri n. Pluta mare formata din mai multe plute mici. /<turc. sal

STRUT ~i m. Pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

TRICOPTER ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu aripile mari, membranoase si acoperite cu peri mici. 2) Insecta din acest ordin. [Sil. -co-pter] /<fr. trichoptere

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].

SUBORDONARE s.f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta, supunere. ♦ Raportul de dependenta a unei propozitii de alta; cuprinderea unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].

TRICOPTERE s.n.pl. Ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve duc viata acvatica, construindu-si un fel de casute cilindrice sau conice din resturi vegetale, nisip si pietricele; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. tricopter. / < fr. trichopteres].

MACROFOTOGRAFIE s.f. Fotografiere a obiectelor mici care da o imagine mai mare decat in realitate. ♦ Tehnica obtinerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. macrophotographie].

FREGATA s. f. 1. veche nava de razboi cu vele, rapida, cu trei catarge si artilerie puternica, de recunoastere, de paza si de legatura intre navele mari. ◊ nava militara moderna de tonaj mic, manevriera si rapida. 2. pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. (< fr. fregate, it. fregata)

MACROFOTOGRAFIE s. f. fotografiere a obiectelor mici, care da o imagine mai mare decat in realitate. (< fr. macrophotographie)

SEMIPRETIOS, -OASA adj. piatra oasa = mineral cristalizat transparent, cu duritate mare, folosit in bijuteriile de mai mica valoare. (< fr. semi-precieuse)

SUBORDONARE s. f. 1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere. 2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent. 3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)

TRICOPTERE s. n. pl. ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve acvatice isi construiesc un fel de casute tubulare din nisip, resturi vegetale etc. (< fr. trichopteres)

BRONTOZAUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „sopirla”) s. m. Reptila mezozoica din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lunga si membrele anterioare mai scurte decit cele posterioare. Fosila caracteristica pentru Jurasicul superior si Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

pH (‹ fr.; p. „potential” + H „hidrogen”) Simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen dintr-o solutie, masurat cu numarul de ioni-gram de hidrogen existenti intr-un litru de solutie; exponent de hidrogen. Caracterizeaza starea acida sau bazica a unei solutii (pH 7 este neutru, valorile mai mici de 7 indica aciditate, cele mai mari de 7 caracterul bazic al solutiei).

1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in Tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.

afiliez, v. tr. (fr. affilier, d. mlat. af-filiare, d. ad, la, si filius, fiu). Adopt, asociez (vorbind de o societate mai mare care isi asociaza una mai mica sau o persoana).

MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hotii cei mari pedepsesc adesea pe hotii cei mici – Balbus, „Sententiae”, 107.

belhita f., pl. e (var. din behlita). Un fel de guzgan putin mai mic decit o pisica, c’o mare coada stufoasa si traitor pin paduri (myoxus glis, fr. loir). V. pils.

IMPERIU LATIN DE CONSTANTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dupa cucerirea, in urma unor indarjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de catre participantii la a patra cruciada. Conform intelegerii dintre cruciati si venetieni, conducatorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat imparat, ii reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea traca invecinata, unele stapaniri bizantine din Asia mica, precum si unele insule din Marile Egee si Ionica. S-a mentinut pana in 1261, cand Mihail VIII Paleologul, imparatul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.

IPECA (‹ fr.) s. f. Pulbere obtinuta din radacina unei plante din Brazilia (Cephaellis ipecacuanha), utilizata, in doze mici, ca expectorant si, in doze mari, ca vomitiv.

HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

corveta f., pl. e (fr. corvette, d. lat. corbita, corabie de transport, d. corbis, corba, cos, paner; it. corvetta. V. corfa, coropca). Veche corabie de razboi, mai mica de cit fregata si mai mare de cit bricu.

PAFLAGONIA (PAPHLAGONIA), regiune istorica in N Asiei mici, in zona de litoral a Marii Negre. Locuita de paflagoni, a fost sediul coloniei grecesti Sinope, fiind inclusa in Regatul Lidiei (sec. 6 i. Hr.) si apoi in Persia (sec. 6-4 i. Hr.). Dupa cucerirea macedoneana (333 i. Hr.) a lui Alexandru cel mare, a fost condusa de diadohi locali. Pompei a incorporat zona costiera in provincia romana Pont si Bitinia (65 i. Hr.). Anexata de Augustus si inclusa in provincia Galatia (6 d. Hr.). Sub Diocletian formeaza o provincie independenta. A facut parte din Imperiul Bizantin pana in 1071, cand dupa batalia de la Manzikert, toate tinuturile de coasta au fost pierdute in favoarea turcilor selgiucizi, iar in sec. 14 a fost ocupata de turcii otomani.

ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

REMORCHER, remorchere, s. n. Nava de dimensiuni mici si cu motor propriu de putere mare, care remorcheaza ambarcatii sau nave fara propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

SAL, saluri, s. n. (Rar) Pluta mare, formata prin alaturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal.

COTIGA, cotigi, s. f. 1. Caruta mica folosita la transportarea incarcaturilor usoare. ♦ Car mare cu peretii metalici, intregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele doua roti, de marime inegala, legate intre ele printr-o osie, pe care se reazema grindeiul plugului; teleaga, rotila, [Var.: cotiuga s. f.] – Din ucr. kotyha.

CONFLUENT ~ta (~ti, ~te) (despre ape curgatoare) Care tine de confluenta; propriu confluentei. ◊ Strazi ~te strazi mici care unindu-se formeaza o strada mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

HOMEOPATIE f. Metoda de tratare a bolilor prin folosirea in doze mici a unor medicamente, care in doze mari ar provoca la omul sanatos simptomele bolii respective. [G.-D. homeopatiei; Sil. -me-o-] /<fr. homeopathie

HORTENSIE ~i f. Arbore mic sau arbust exotic decorativ cu flori mari, fara miros, cultivat prin parcuri sau gradini. [G.-D. hortensiei; Sil. -si-e] /<fr. hortensia

LIMBA-DE-mare, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub forma de buleta din carne tocata, mai mult sau mai putin aplatizata, prajita in grasime. Chiftelele foarte mici se numesc indeobste chiftelute, iar cele mari, ca niste turte lunguiete, parjoale.

CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.

micROMETRU s.n. Instrument de mare precizie, cu care se masoara dimensiuni mici. ♦ Instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor observate. [< fr. micrometre, cf. germ. Mikrometer < gr. mikros – mic, metron – masura].

SALUTIER s.n. Nava mica utilizata de pescari, in special in marile nordice. [Pron. -ti-er, var. (dupa alte surse) salutier. / < fr. salutier].

ponor, ponoare, s.n. (pop.) 1. povarnis abrupt sau adancitura formata prin prabusirea unor straturi de teren; rapa. 2. loc necultivat; parloaga. 3. munte inalt cu creasta golasa, lipsita de vegetatie. 4. deal cu coama inalta si rotunda. 5. mica apa curgatoare; garla; apa statatoare mai mare decat o balta. 6. poiana (intr-o padurice). 7. vizuina, barlog (intr-o regiune accidentata). 8. casa mica si scunda. 9. (fig.) necaz, suparare, nenorocire; amar. 10. greseala, vina. 11. multime, numar mare.

rasunoi, rasunoaie, 1. aluat ras de pe vas; colacel facut din el. 2. mamaliga mare, vartoasa. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necasatorit.

RELATIVITATE s.f. 1. Insusirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ Teoria relativitatii = teorie formulata de Einstein, potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. [Cf. fr. relativite].

ONAGRU s. m. 1. planta erbacee originara din Tasmania si America, cultivata pentru florile sale mari, roz, purpurii sau galbene. 2. hemion salbatic, mic, in sud-vestul Asiei. (< fr. onagre, gr. onagros)

RELATIVITATE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ teoria ~atii = teorie fizica potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. (< fr. relativite)

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)

BISCA micA, riu, afl. stg. al riului Bisca mare; 41 km. Izv. din M-tii Vrancei si conflueaza la Varlaam.

BOUGAINVILLEA [bughẽvilea] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Planta agatatoare, originara din America, cultivata ca ornamentala pentru bracteele mari, rosii-violacee stralucitoare, ce inconjura florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. 2. Hidrozoar din Oc. Atlantic, asemanator ca aspect cu b. (1), care se reproduce eliberind in apa meduze minuscule, purtatoare de organe s*****e.

BURGHEZIE, burghezii, s. f. Clasa sociala care, in oranduirea capitalista, stapaneste mijloacele de productie, exploateaza munca salariata si detine puterea de stat; clasa capitalistilor. ◊ marea burghezie = varfurile societatii burgheze (industriasi, bancheri). mica burghezie = patura sociala formata din micii producatori de marfuri, micii proprietari ai mijloacelor de productie (negustori, meseriasi, tarani cu proprietate mica si mijlocie), care nu exploateaza forta de munca straina, ocupand o pozitie intermediara intre burghezie si proletariat, sovaind intre aceste doua clase, dar devenind pana la urma un aliat al proletariatului in lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sateasca (sau taranesca) = chiaburimea. – It. borghesia.

MAGNETRON (‹ fr. {i}; {s} magneto- + fr. [elec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial si anod cilindric generator de oscilatii de foarte inalta frecventa (unde centimetrice si milimetrice), al carui flux de electroni este comandat printr-un camp magnetic axial de o valoare critica, aleasa astfel incat la variatii mici ale tensiunii anodice sa corespunda variatii mari ale curentului anodic. Se foloseste, mai ales, la aparatura de radiolocatie, precum si la instalatiile de incalzire de frecventa suprainalta.

CONCENTRATOR (‹ fr.) s. n. 1. (ELT.) Echipament electronic care multiplexeaza un set de linii de comunicatie de mica viteza, pe o singura linie de mare viteza. ♦ Dispozitiv de comutatie care serveste un numar mare de posturi telefonice. 2. (INFORM.) Dispozitiv ce regrupeaza datele de la mai multe terminale (2) intr-o unitate centrala.

caic n., pl. e si rar uri (turc. kaiik, kaiuk; ngr. kaiki, bg. sirb. kaik, rus. kaiuk). Corabie mai mica si mai lata [!], dar mult mai mare de cit luntrea.

calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.

chisaga f., pl. inuz. agi (sirb. kesega, un fel de oblet mai mare). Mold. sud. Albitura, cantitate de peste mic. – Si chisoaga (nord) si chesaca. V. plevusca.

bucoi n., pl. oaie (din bicoi [aug. d. bic] si buhai. Cp. si cu baicon). Sud. Bila mai mare cu care baietii izbesc bilele mai mici si le scot din arman, ca mada la jocu cu petricelele. V. ichi, gioala, topuz.

REVENT (< tc.) s. n. Planta din familia Polygonacee, cu frunze mari de 50-70 cm si cu flori verzui, mici: rabarba, rubarba. Petiolul speciei Rheum rhabarbarum, cu gust dulce-acrisor, este folosit in alimentatie (pentru compot, dulceata, jeleuri etc.). Se cultiva intens in tarile din NV Europei, iar in Romania sporadic in gradini, indeosebi in Transilvania. Radacina carnoasa si rizomul napiform al speciilor inrudite R. officinale si R. palmatum cu un gust foarte amar, contin principii active cu actiune astringenta, antianemica, antiinflamatorie, purgativa etc.

GIGANTOGRAFIE, gigantografii, s. f. (Poligr.) Procedeu de reproducere in format mare, prin proiectie, a unui cliseu initial mai mic. – Din fr. gigantographie.

HAMSIE, hamsii, s. f. mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in marea Neagra, marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

PIRAMIDAL, -A, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramida. ◊ Celula piramidala sau neuron piramidal = celula nervoasa a substantei cenusii din creier. Os piramidal (si substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formeaza carpul. 2. Fig. De proportii foarte mari, enorm, urias; p. ext. foarte important, maret; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal.

OOGAMIE s. f. Tip de proces s****l caracteristic algelor si ciupercilor, in care are loc unirea celulei s****le femele mari si imobile cu o celula s****la mascula mica si mobila. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia.

CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. Pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

SOSMA s. f. Copca mare in continuarea unui sir de copci mai mici, care serveste pentru intinderea navodului sub gheata. – Et. nec.

CUNETA, cunete, s. f. mica rigola amenajata in interiorul unui canal cu sectiune mare, pentru a usura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.

NUCSOARA s. (BOT.) 1. nuculita, nucuta. (O nuca mica sau o ~.) 2. (reg.) muscata, muscatel, nuca de mare, nuca de muscata, nuca tamaioasa, (inv.) muscatin. (~ este folosita drept condiment.)

BOB² boabe n. 1) Fiecare dintre partile componente (asemanatoare cu un graunte) ale unei totalitati de elemente omogene; fir. ~ de nisip. 2) Obiect mic, de forma rotunda, separat dintr-o cantitate mare de obiecte identice. ~ de margaritar. /Orig. nec.

FENEC ~ci m. Animal carnivor, de talie mica, asemanator cu vulpea, dar avand urechi mai mari. /<fr. fennec

GRUPA ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care apartine unei organizatii mai mari. ~ de studenti. 2) Subdiviziune in anumite stiinte constand din elemente cu trasaturi comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvina categorie a sangelui avand la baza anumite caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe

MAC¹ ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

OBOROC oace n. inv. 1) Recipient cilindric larg la gura, facut, de obicei, din coaja de tei, servind la pastrarea si la transportarea cerealelor. 2) Continut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de masura a capacitatii folosita, de regula, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealta primitiva de pescuit, in forma de cilindru fara fund, impletita din nuiele. /

PARICOPITAT ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere terestre erbivore, avand picioarele terminate cu doua degete mari, acoperite cu copita, si cu doua degete mici nedezvoltate (reprezentanti: oaia, capra etc.). 2) Animal din acest ordin. /Din copitat

SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) Planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor

TERMITA ~e f. 1) la pl. Ordin de insecte tropicale daunatoare, de dimensiuni mici, incolore si oarbe, care traiesc in musuroaie mari, construite pe sol sau in copaci. 2) Insecta din acest ordin. /<fr. termite

LAVRAC, lavraci, s.m. Peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in marea Neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

GALET s.m. 1. Fragment mic de roca cu muchiile rotunjite de actiunea marii sau a torentilor si care prin cimentare formeaza conglomerate. 2. Disc de lemn, de metal etc. plasat intre doua suprafete care se misca una deasupra celeilalte pentru a le micsora frecarea. 3. Element de transformator electric de forma unui inel, avand mai multe spire de infasurare. [< fr. galet].

PACHEBOT s.n. Nava mare, rapida, care transporta calatori, colete postale si mici cantitati de marfuri. [< fr. paquebot, engl. packet-boat].

CUNETA s.f. mica rigola amenajata in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].

INTERLUDIU s.n. mica bucata muzicala asezata intre doua parti mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesa de legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].

CUNETA s. f. rigola in radierul unui canal cu sectiune mare pentru a usura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)

SPRAT s. m. peste mic din familia clupeide, asemanator cu heringul, in marea Nordului si marea Manecii. (< engl., fr. sprat)

TARTANA s. f. mica nava de lupta si de comert, in marea Mediterana. (< fr. tartane, it. tartana)

ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele mici (Curacao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius si Saba) in bazinul sudic si estic al M. Caraibilor; 800 km²; 183 mii loc. (1989). Limba oficiala: olandeza; alte limbi: engleza si dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (in ins. Curacao). Relief muntos; clima subecuatoriala umeda: vegetatie luxurianta. Expl. de fosforite. mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinarii de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 mil. t). Nu au c. f. Moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la suta), produse chimice, alim., fosfati. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la suta), produse alim., bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeza din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.

ASIA micA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

CINCILA (CHINCHILA) (‹ fr.) s. f. 1. Mamifer rozator, asemanator cu veverita, care traieste pe platourile inalte din Chile si Bolivia; animal rar, ocrotit pentru blana sa (cea mai scumpa din lume) gri perlat, stralucitoare, matasoasa (Chinchilla laniger). 2. Denumirea unor rase de iepuri crescuti pentru carne si blana; c. mare, cu greutate corporala de 5-6,5 kg si c. mica cu greutate de 2,5-3,5 kg.

bazar n., pl. uri si e (fr. bazar, d. ar. bazar, care vine d. pers. bazar. V. pazar). Loc acoperit in care se vind tot felu de obiecte mici si unelte in Orient. In Europa, mare centru de marfuri.

COPSA micA, oras in jud. Sibiu, pe stg. Tirnavei Mari; 6.454 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de gaz metan. Ind. chimica pe baza prelucr. gazului metan (negru de fum, acid sulfuric). Metalurgia zincului si plumbului. Fabrica de plexiglas si stiplex. Unul dintre cele mai poluate orase ale Romaniei. Mentionat documentar din 1402. Declarat oras in 1966.

catun n., pl. e (vsl. katunu, lagar, d. kirghizu kotan, tarc de oi; Calmuc chotton, chottun, comunitate de 10-12 corturi sau colibe de nomazi; tat. Siberia kotun, mongol. khoton, khotun, a. i.; bg. katun, Tigan nomad; sirb. katun, strunga, alb. katunt, regiune, sat; mgr. katuna, bagaj, cort, lagar, de unde si it. cantone, canton). Sat mai mic care depinde de primaria altui sat mai mare. Olt. Coliba la balta (BSG. 1922, 122). Serbia. Coliba, bordei. – Si cotun si cotuna, f., pl. e (Mold.). V. coverga.

COROSBINA s. f. Peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in marea Neagra. Sin. catel-de-mare.

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.

FIONIA (FYN, FUNEN), ins. daneza in M. Baltica, separata de Pen. Iutlanda prin Str. Beltul mic si de Ins. Seeland prin Str. Beltul mare, constituind o reg. geografica a Danemarcii; 3,5 mii km²; 465,3 mii loc. (1993). Oras pr.: Odense. Relief morenaic calcaros (alt. max.: 131 m). Ovaz, sfecla de zahar, in, canepa. Cresterea animalelor. Pescuit.

AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din Asia mica, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

PREPELICAR, prepelicari, s. m. Rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, folosita pentru vanatul mic; brac¹. – Prepelita + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

PUISOR¹, (1) puisori, s. m., (2, 3) puisoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiulet, puiut. 2. S. n. (Reg.) Donita mica. 3. S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -isor.

SEmicONDUCTOR, -OARE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a carui conductibilitate electrica este mai slaba decat cea a conductoarelor (metalelor) si mai buna decat cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor, dar mai mica in raport cu aceea a materialelor izolante; cu insusiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.

COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Tovarasie, insotire. ◊ Dama (sau doamna) de companie = persoana angajata sa ingrijeasca de o persoana batrana sau bolnava sau ca sa-i tina de urat. 2. Grup mic de persoane care-si petrec vremea impreuna; societate. 3. mare intreprindere constituita sub forma de societati (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

BABOI ~ m. 1) Peste dulcicol, de talie mica, avand corpul de culoare cenusie-cafenie, cu cap mare si turtit. 2) Orice peste dulcicol marunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

CIROSTRATUS m. Nori situati la mare altitudine, avand culoare alba-laptoasa, formati din cristale mici de gheata. /<fr. cirro-stratus

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) Peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

HERING ~gi m. Peste marin de talie mica, de culoare alba-argintie, care se pescuieste in mari cantitati. /<germ. Haring

SES¹ ~uri n. Intindere mare si neteda de pamant, situata la o altitudine mica; campie. /<lat. sessus, ~a, ~um

ANAMORFISM s.n. Formarea de minerale noi, de compozitie mai complicata si cu densitate moleculara mai mare, din altele mai simple si cu densitate mai mica. [< fr. anamorphisme].

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in marea Nordului.

ARPAGIC s.n. 1. Ceapa mica, obtinuta din samanta si care, rasadita, da ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapa perena pitica (Allium schoenoprasum), foarte prolifica, cu aspect de tufa deasa, de la care se utilizeaza doar frunzele subtiri, tubulare, cu gust de usturoi, intrucat nu face bulb; este specifica bucatariei franceze si germane, fiind utilizata ca verdeata; pop. cepsoara, ceapa marunta, ceapa cu foi subtiri, hajme, arpagica, ai de ciorba, ai tufos; denumiri adaptate in comert: civeta (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).

INCLUZIUNE s.f. Includere. 1. Particula de material strain continuta in masa unui corp solid, intr-un tesut. 2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, in notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var. incluzie s.f. / < fr. inclusion, cf. lat. inclusio].

SEmicONDUCTOR s.n. Material solid care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor si mai mica in raport cu aceea a substantelor izolante. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur].

falchidion s. n. – (Inv.) Parte procentuala asigurata de lege mostenitorilor directi: dupa codul din 1814, constituia 33 (la suta) din mostenire, daca numarul copiilor era mai mic de patru, si 50 (la suta), daca era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia.