cuc m. (lat. cucus, cuccus [cuculus si cuculus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasare agatatoare insectivora [!] care striga „cucu-cucu”, de unde-i si vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupaza. A-ti cinta cucu'n fata, a ti se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trai ca un cuc, izolat fara familie (caci se crede ca femeia cucului isi depune ouale in cuibu altor pasari). Beat cuc, beat crita, beat mort. E cuc de beat, de inamorat, e foarte beat, foarte inamorat. de florile cucului, de florile marului, fara folos, in zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odata, cit e hau. Ceasornic cu cucu (adica „cu strigatu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cind se implinesc orele, striga „cucu”).

CUCULEASA s. v. floarea-cucului.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

STUPIT ~uri n. pop. Saliva data afara din gura; scuipat. ◊ ~ul-cucului planta erbacee melifera, cu flori liliachii sau albe. /v. a stupi

PRIMULA s. f. planta ornamentala cu flori purpurii sau liliachii; ciubotica-cucului. (< fr., lat. primula)

PRIMULA s.f. Planta ornamentala cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciubotica-cucului. [< lat. primula].

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

PRIMULACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene (rar anuale), cu frunze dispuse in rozete radicale, cu flori gamopetale (solitare sau in inflorescenta) si cu fructe capsulare (reprezentanti: ciubotica-cucului, laptele-stancii, scanteiuta etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. primulacees

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze in forma de rozeta, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.

CIUBOTICA ~ele f. (diminutiv de la ciubota): ~ica-cucului planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze ovale, dispuse in rozeta, cu flori galbene-inchise, placut mirositoare, si cu fructul o capsula. /ciubota + suf. ~ica

CIUBOTICA, ciubotele, s. f. 1. (Reg.) Cizmulita sau gheata de dama. 2. Compuse: ciubotica-cucului = planta erbacee cu frunze ovale dispuse in rozete si paroase pe partea inferioara, cu flori galbene si cu fructul o capsula (Primula officinalis); ciubotica-ursului = planta erbacee cu frunze lobate si cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: ciobotica s. f.] – Ciubota + suf. -ica.

cuc cuci m. Pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ◊ De flori de ~ in zadar; degeaba. I-a cantat ~ul din fata se spune despre cineva care prospera. Asa are sa-i cante ~ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< lat. cucus