Rezultate din textul definițiilor
ABANOS s. m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par de culoare neagra lucioasa. – Din tc. abanoz.
ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. Persoana care face parte dintr-o populatie africana negroida; p. gener. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Din bg. arap.
BABESC, -EASCA, babesti, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). Dupa felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) babesti = vorbe carora nu trebuie sa li se dea importanta. Leacuri babesti = mijloace empirice cu care se incearca vindecarea unor boli. Socoteala babeasca = socoteala facuta in mod simplist, empiric; fig. judecata gresita, ingusta. 2. S. f. Soi romanesc de vita de vie, cu struguri ramurosi si boabe rotunde, de culoare neagra-albastruie, din care se produc vinuri rosii. – Baba + suf. -esc.
BIOTIT s. n. Mica de culoare neagra, bruna sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.
BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagra, obtinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. si: bitum] – Din fr. bitume.
CABERNET subst. Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare neagra-albastruie, cultivat pentru producerea vinurilor rosii de calitate superioara. ♦ Vin produs din acest soi. – Din fr. cabernet.
CACIUR, -A, caciuri, -e. s. m., adj. (Miel) cu blanita de culoare neagra pe trunchi si brumarie pe bot, urechi, labe si coada. – Et. nec.
CARBENA, carbene, s. f. Compus organic care se gaseste in asfalturi; amestec de substante de culoare neagra, casante, cu aspect de huila, care, in cantitate de peste 1% degradeaza calitatile bitumului. – Din fr. carbenes.
IENUPAR, ienuperi, s. m. Arbust rasinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, in forma de ace, si cu fructele de culoare neagra-albastruie; jneapan (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
JAIS s. n. Varietate de antracit, foarte dura, sticloasa, de culoare neagra, folosita la confectionarea unor margele. [Pr.: je] – Din fr. jais.
JOBEN, jobenuri (jobene), s. n. Palarie barbateasca inalta, de forma cilindrica, tare, de obicei de culoare neagra, purtata astazi numai la ceremonii; cilindru. – Din n. pr. Jobin.
MENILIT s. n. Roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.
REDINGOTA, redingote, s. f. Haina barbateasca de ceremonie (de culoare neagra), cu poalele lungi pana la genunchi, incheiata cu doua randuri de nasturi. – Din fr. redingote.
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagra, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incaltamintei de piele si al hamurilor; p. ext. crema de ghete. 2. Fig. (Pop. si fam.) Lucru fara nici o valoare, fara nici o insemnatate. – Din germ. Wachs.
ZABRANIC, zabranice, s. n. Tesatura fina de matase, de borangic sau de lana (de culoare neagra); val facut dintr-o asemenea tesatura ♦ Spec. Val de doliu; panza care se pune la casa unui mort sau la usa bisericii cand mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagra sau cenusie-inchis care se gaseste in roci eruptive si care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetita s. f.] – Din fr. magnetite.
ANTRACIT, antracite, s. n. Carbune de pamant de calitate superioara, avand in compozitia sa mult carbon, putine substante volatile si apa, de culoare neagra lucioasa, foarte dens, fiind un pretios combustibil. – Din fr. anthracite.
MALINA, maline, s. f. Fructul malinului (1), drupa sferica de culoare neagra si cu gust amar, intrebuintat in medicina populara. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeura”.
NEGREALA, negreli, s. f. Insusirea de a fi negru; culoare neagra, intunecata pe care o are un obiect sau o fiinta. ♦ Materie coloranta de culoare neagra; vopsea neagra. ♦ (Pop.) Cerneala. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdarie. – negru + suf. -eala Cf. negri.
PICA2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.
STANCUTA, stancute, s. f. Pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.
TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.
PALISANDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare si dens, de culoare neagra-violeta si cu miros placut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre.
PEHBLENDA s. f. Oxid natural de uraniu cristalizat, de culoare neagra ca smoala si cu luciu gras. – Din fr. pechblende, germ. Pechblende.
ARAPILA s. m. (Pop.) Om cu pielea si parul de culoare neagra (ca de arap). – Arap + suf. -ila.
ARAPOAICA, arapoaice, s. f. (Pop.) Femeie care face parte dintr-o populatie africana negroida; p. gener. femeie cu pielea si parul de culoare neagra. – Arap + suf. -oaica.
PLEONAST s. n. Mineral de culoare neagra, care se prezinta sub forma de mase granulare sau in cristale cu multe fete, cu continut bogat in fier. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pleonaste.
PORTER s. n. Bere (englezeasca) de culoare neagra, tare si amara. – Din engl., fr. porter.
PORUMBAR1, porumbari, s. m. Arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba1 + suf. -ar.
PORUMBA1, porumbe, s. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; scoroamba. – Lat. palumba.
PSILOMELAN s. n. Oxid natural de mangan, de culoare neagra, care se gaseste in zacamintele de mangan. – Din fr. psilomelane.
PURICAS, puricasi, s. m. 1. Puricel. 2. Insecta asemanatoare cu puricele, de culoare neagra-verzuie (Podura nivalis). – Purice + suf. -as.
SARG, -A, sargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu parul de pe corp galben deschis, iar cel din coama, coada si extremitatile picioarelor de culoare neagra. ♦ (Substantivat) Cal cu parul galben deschis. – Din magh. sarga.
SVAB1, svabi, s. m. Numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.
OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Roca vulcanica de culoare neagra sau bruna-cenusie, cu infatisarea sticlei topite, care a fost folosita in epoca de piatra pentru confectionarea armelor si a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].
CORNWALL s. m. (Zool.) Rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele negru. [Pr.: cornual] – Cuv. engl.
TARASCA, tarasti, s. f. Peste de culoare neagra, asemanator cu caracuda.
CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.
MELANINA, melanine, s. f. Pigment organic de culoare neagra, care contine fier si sulf si care se gaseste in coroida, in par ori in piele. – Din fr. melanine.
MOLDAVIT, moldavite, s. n. Ozocherita de culoare neagra, amestecata cu sticla de origine cosmica, care se gaseste in Moldova. – Moldavia n. pr. (= Moldova) + suf. -it.
MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea rasfranta si cu o creasta inaltata pe calota, utilizat in sec. XVI. 2. Varietate de cuart de culoare neagra sau bruna, utilizata ca piatra semipretioasa la confectionarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
CLOP, clopuri, s. n. (Reg.) Palarie; spec. (sens curent) palarie taraneasca din fetru de culoare neagra, cu calota semisferica si borurile inguste. – Din magh. kalap.
NEGHINA, neghine, s. f. Planta erbacee cu tulpina si cu frunzele paroase, cu flori rosii-purpurii, cu samanta marunta, de culoare neagra, raspandita mai ales in culturile de grau; nagara (Agrostemma githago); p. restr. samanta acestei plante care, macinata impreuna cu graul, da fainii un gust neplacut si toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grau (sau graul din neghina) = a desparti ceea ce este bun de ceea ce este rau. A semana neghina = a produce discordie, cearta. ♦ Fig. Ceea ce este rau, vatamator, primejdios; ceea ce trebuie inlaturat. [Pl. si: neghini] – Et. nec.
DURIT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagra-cenusie, dur si mat, component al carbunilor de pamant. – Din fr. durit.
DOBERMAN, dobermani, s. m. Rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
DOLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profunda pricinuita de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectiva; atitudine plina de tristete a celui caruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care aminteste un eveniment dureros. 2. Semn exterior (imbracaminte neagra, banta neagra etc.) prin care cineva isi exprima doliul (1); perioada cat cineva poarta asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se foloseste pentru a exprima durerea la moartea si dupa moartea unei rude. ◊ Loc. adv. In doliu = in haine de culoare neagra (in semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.
TUS, tusuri, s. n. 1. Cerneala speciala (mai ales neagra), rezistenta la apa, folosita la anumite desene, la aplicarea stampilelor, in poligrafie etc. 2. Substanta solida sau lichida, de culoare neagra, obtinuta din negru de fum si folosita la desen. ♦ Desen executat in tus (2). – Din germ. Tusche, rus. tus.
TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.
TANTALIT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier si mangan, care cristalizeaza in sistemul rombic, de culoare neagra sau rosu-inchis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.
RADASCA, radaste, s. f. Insecta din ordinul coleopterelor, de culoare neagra-castanie, masculul prezentand doua mandibule puternice ca niste coarne de cerb; ragace (Lucanus cervus). – Din bg. rodacka.
SCUFIE, scufii, s. f. 1. Caciulita de forma speciala, care se leaga sub barbie, purtata mai ales de sugari; bonetica. 2. Boneta de panza, de stofa etc., care se poarta mai ales noaptea, in timpul somnului; tichie, caciulita. 3. Caciulita rotunda, de culoare neagra, pe care o poarta calugaritele. – Din ngr. skufia, it. scuffia.
SCARABEU, scarabei, s. m. 1. Insecta din ordinul coleopterelor, cu corpul lat si turtit, de culoare neagra, cu capul si cu picioarele dintate, care se hraneste cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatra gravata, bijuterie care infatiseaza un scarabeu (1). – Din fr. scarabee, lat. scarabaeus.
SMOCHING, smochinguri s. n. Haina barbateasca de gala (de culoare neagra), facuta dupa o croiala speciala, foarte deschisa in fata si cu reverele de matase. – Din engl. smoking.
STREI s. n. Rasa de porci autohtona, de culoare neagra, crescuta pentru carne si grasime. – Et. nec.
CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ Bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.
CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi2 + suf. -tor.
CURARA s. f. Substanta rasinoasa, de culoare neagra, cu gust amar si miros placut, care se extrage din unele plante exotice, avand o actiune toxica foarte puternica, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic si impotriva contractiilor musculare. – Din fr. curare.
ABANOS ~si m. 1) Arbore exotic cu lemnul dur de culoare neagra, din care se face mobila de lux. 2) Lemn al acestui arbore. /<turc. abanoz
AFIN ~i m. Arbust din regiunile de munte cu frunze ovale-alungite, flori roz-deschise si cu fructe comestibile de culoare neagra-albastruie. /Orig. nec.
BALIGAR2 ~i m. Gandac de culoare neagra-albastruie, care traieste prin gunoaie si se hraneste cu baliga; gandac de baliga. /baliga + suf. ~ar
BENGHI ~uri n. pop. Pata mica de culoare neagra pe obraz sau pe corp. /<turc. benek
BITUM n. Produs solid de culoare neagra, obtinut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume
BIVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu
BOR1 n. Metaloid de culoare neagra-cenusie, raspandit in natura numai sub forma de combinatii cu oxigenul. /<fr. bore
CABERNET [pr.: caberne] n. 1) Soi de vita de vie avand struguri cu bobite mici, de culoare neagra-albastrie. 2) Varietate de vin rosu, obtinut din acest soi de vita. /< fr. cabernet
CACIUR ~a (~i, ~e) si substantival (despre miei) Care are blana de culoare neagra pe corp si brumarie pe bot, urechi, coada si extremitatile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. si caciur] /Orig. nec.
CARBONADO n. Varietate dura de diamant, de culoare neagra, folosit la utilajele de foraj, ca abraziv, la confectionarea briliantelor etc. /<fr. carbonado
CHIRIAC ~eci m. pop. Insecta avand corpul scurt si gros, de culoare neagra, antene lungi si subtiri, picioare adaptate la sarit, care emite un sunet patrunzator prin frecarea picioarelor posterioare de elitre; greier. [Sil. -ri-ac] /Onomat.
CIMPANZEU ~i m. Maimuta antropoida, de talie medie, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea de culoare neagra si cu coada scurta. /<fr. chimpanze
CORNITA f. Soi de vita de vie cu bobite mici si lunguiete, de culoare neagra-rosiatica. /coarna + suf. ~ita
CREP1 n. 1) Tesatura fina de lana sau de matase, usor incretita. 2) Bucata din aceasta stofa, de culoare neagra, care se prinde la haine in semn de doliu. /<fr. crepe
DOBERMAN ~i m. 1) Rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Dobermann
EBEN n. rar Lemn de culoare neagra, obtinut din arbori exotici, folosit la confectionarea mobilei de lux si a unor instrumente muzicale; abanos /<fr. ebene, lat. ebenus
FUMAGINA ~e f. Boala a plantelor cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin depuneri de culoare neagra pe locurile atacate. /<fr. fumagine
GABRO n. Roca eruptiva de culoare neagra-verzuie, avand diferite intrebuintari in constructii. [Var. gabrou] /<germ. Gabbro, fr., it. gabbro
GHINDA ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; trefla. 3) Carte de joc marcata cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis
GREIER ~i m. Insecta cu corp scurt si gros, de culoare neagra, cu antene lungi si subtiri, care se misca sarind si care produce un tarait patrunzator prin frecarea picioarelor posterioare de elitre. /<lat. grylliolus
ICRA ~e f. mai ales la pl. Ousoare pe care le depun unele animale acvatice, in special pestii. ◊ ~e negre icre de culoare neagra, de morun, de nisetru sau de pastruga, apreciate ca delicatesa. ~e rosii (sau de Manciuria) icre de culoare rosie-portocalie ale unor pesti din marile Extremului Orient, apreciate ca delicatesa. [Sil. i-cra] /<sl. ikra
IOD1 n. Metaloid, de culoare neagra-violeta, extras din apa de mare si intrebuintat in medicina, sub forma de solutie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod
LABRADORIT n. Roca magmatica de culoare neagra-cenusie, folosita ca material de constructie si ca ornament. /<fr. labradorite
LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja
NEGREALA ~eli f. 1) Culoare neagra. 2) pop. Vopsea sau orice alta substanta de culoare neagra. /negru + suf. ~eala
NEGREATA ~eti f. 1) v. NEGREALA. 2) Pata de culoare neagra. /negru + suf. ~eata
negru1 n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum
PAG paga, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagra sau roscata, cu pete mari albe. /<sl. pegu
PATACHINA ~e f. 1) Arbust cu ramuri ascendente (terminate la unele specii printr-un spin), cu frunze eliptice si cu fructe rotunde, de culoare neagra-violeta, care se intrebuinteaza in scopuri industriale si medicinale. 2) depr. Femeie d********a. /Orig. nec.
PEHBLENDA f. Mineral radioactiv de culoare neagra, lucios, intrebuintat ca minereu (pentru extragerea uraniului, radiului etc.); uraninit. /<fr. pechblende, germ. Pechblende
PICA2 pici f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) Carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique
PLOMBAGINA f. 1) Mineral de culoare neagra-cenusie, avand luciu metalic; grafit. 2) Hartie acoperita cu un asemenea mineral, intrebuintata la dactilografiere pentru realizarea copiilor textelor. /<fr. plombagine
PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus
PORTER n. Varietate de bere tare, de culoare neagra. /<engl., fr. porter
PORUMBAR2 ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar
PULVERINA f. Pulbere fina, de culoare neagra, intrebuintata ca exploziv si la fabricarea artificiilor. /<fr. pulverin
RADASCA ~te f. Insecta de talie mare, de culoare neagra-castanie, masculul avand coarne ramificate, curbate spre interior. /<bulg. ragatka
REVERENDA ~e f. livr. Haina lunga si larga, de obicei de culoare neagra, purtata de preotii catolici. /<lat. reverenda
RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula
SALAMANDRA ~e f. Specie de batracian asemanator cu soparla, cu pielea de culoare neagra, patata cu galben, care elimina (cand este in primejdie) un lichid otravitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dra] /<lat. salamandra, fr. salamandre
SCRUM ~uri n. Materie de culoare neagra-cenusie provenita din arderea completa a unui corp (pastrand partial forma obiectului ars). ~ de tigara. ◊ A se preface in ~ (sau a se face ~) a arde complet. A se alege ~ si fum (sau si cenusa) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. /cf. alb. shkrump
SMOALA f. Substanta solida, de culoare neagra, obtinuta prin distilarea gudroanelor de carbuni sau prin oxigenarea pacurii, fiind intrebuintata la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola
SORCOV ~i m. reg. Pom cu fructe comes-tibile dulci, de culoare neagra sau alba, ale carui frunze constituie hrana viermilor de matase; agud; dud. /Orig. nec.
Svab1 ~i m. 1) Gandac nocturn de culoare bruna-roscata, care se hraneste cu produse alimentare; gandac-de-bucatarie; libarca. 2) Gandac nocturn de talie mare, de culoare neagra-cafenie; gandac-negru; gandac-de-casa. /<ucr. svab, germ. Schwabe
TREFLA ~e f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra. 2) Carte de joc marcata cu acest semn. Dama de ~. [Sil. tre-fla] /<fr. trefle
TUS ~uri n. 1) Cerneala speciala (mai ales de culoare neagra), rezistenta la apa, folosita pentru desene tehnice si in poligrafie. 2) Desen executat cu o astfel de cerneala. /<germ. Tusche, rus. tus
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
VERDE3 n. Culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ◊ De ~ a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis
ZAIBAR m. pop. 1) Varietate de vita de vie nealtoita, avand struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagra. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.
ZABRANIC ~ce n. 1) Tesatura fina de matase, de borangic sau de lana, de culoare neagra. 2) Val dintr-o astfel de tesatura, care se poarta de catre femei pe cap sau se atarna la casa in semn de doliu; val de doliu. /<bulg. zabradnik
ZARNA ~e f. 1) Planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno
ATRABILA s.f. (Med.) Bila de culoare neagra; substanta de culoare inchisa presupusa a fi secretata de glandele suprarenale si a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bila].
BROMHIDROZA s.f. Transpiratie abundenta si urat mirositoare, de culoare neagra sau bruna; melanhidroza. [< fr. bromhidrose, cf. gr. bromos – cu miros urat, hidros – sudoare].
CLEVEIT s.n. Varietate de pehblenda de culoare neagra-bruna, care, prin incalzire, degajeaza o mare cantitate de heliu. [Pron. -ve-it. / < fr. cleveite].
POLLACK s.n. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), de culoare neagra (Pollachius virens), numit comercial si cod negru, dar poate fi si de culoare mai deschisa (Pollachius pollachius), avand carnea delicata, asemanatoare cu cea a somonului (comercializat in Germ. ca Seelachs = somon de mare) sau a merlanului, foarte apreciata in gastronomie; engl. pollack, pollock; it. pollachio, merluzzo carbonero.
LEMN-DULCE s.n. Planta erbacee, comuna in sudul Europei si in Orient (Glycyrrhiza glabra), ale carei radacini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizata pentru aromatizarea dulciurilor si a bauturilor; se comercializeaza sub forma de batoane, bucati sau pudra. Din sirop de lemn-dulce, negru si vascos, se fabrica dulciuri (spirale, bastonase, bomboane), asemanatoare cu guma de mestecat, de culoare neagra si amarui. – Cf. germ. Sußholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= radacina dulce).
PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.
GAGAT s.n. Carbune bituminos, compact, de culoare neagra mata. [< fr. gagate].
REGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagra, format in regiunile tropicale si subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian].
TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].
abanos, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos
CABERNET s.n. Varietate de struguri cu ciorchinii mici si boabele indesate, mici si rotunde, de culoare neagra-violeta. ♦ Varietate de vin obtinut din astfel de struguri. [< fr. cabernet].
CORMORAN s.m. Pasare palmipeda de culoare neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].
CORNWALL s.m. (Zool.) Rasa de porci creata in Anglia, de talie mare si de culoare neagra; marele-negru. [Pron. corn-ual. / < engl. cornwall].
comur, -a, adj. (reg.) (vita) de culoare neagra cu vanat.
nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.
parcigan s.m. sg. (reg.) varietate de struguri cu boabe dulci, de culoare neagra-rosietica; branete.
JAIS s.n. Varietate de antracit tare si sticlos de culoare neagra mata, folosita la confectionarea unor margele. [< fr. jais].
MELANIT s.n. (Geol.) Granat de culoare neagra, care se gaseste in rocile eruptive alcaline. [< fr. melanite].
MENILIT s.n. (Geol.) Roca sedimentara silicioasa, continand opal, argila si hidroxid de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. [< fr. menilite].
saramislita, saramislite s.f. (reg.) specie de soparla (de culoare neagra).
OLIGIST s.n. Varietate de hematit cu luciu metalic, de culoare neagra sau cenusie-inchisa; sanguina (1). [< fr. oligiste].
smolnita2, smolnite, s.f. (reg.) 1. sol argilos, de culoare neagra sau bruna. 2. noroi. 3. groapa cu noroi.
PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].
SCARABEU s.m. Insecta din familia coleopterelor, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasa de culoare neagra si cu antenele dintate. ♦ Amuleta de forma acestei insecte avand pe dos o inscriptie hieroglifica. [< fr. scarabee, cf. lat. scarabeus].
TANTALIT s.n. Oxid de tantal, de fier si de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagra sau rosie-inchisa. [< fr. tantalite].
ARDEZIE s. f. roca argiloasa tare, cu structura foioasa, de culoare neagra-cenusie, pentru tablitele de scris si pentru acoperirea caselor. (< it. ardesia)
BROMHIDROZA s. f. transpiratie fetida, de culoare neagra sau bruna; melanhidroza. (< engl. bromhydrose)
CABERNET s. n. soi de struguri cu ciorchini mici si boabe indesate, si rotunde, de culoare neagra-violeta. ◊ vinul obtinut. (< fr. cabernet)
DURIF s. m. varietate de struguri cu boabele turtite, de culoare neagra. (< fr. durif)
HAMBURG s. m. varietate de struguri cu boabele rare, usor sferice, cu pielita groasa, de culoare neagra-violacee. ◊ vin din acesti struguri. (cf. Hamburg)
HUILA s. f. carbune de culoare neagra, cu luciu sticlos si gras, compact. (< fr. houille)
JAIS JE/ s. n. varietate de antracit tare si sticlos, de culoare neagra mata, din care se fac margele; gagat. (< fr. jais; gagat)
MADERA s. n. varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare neagra. ◊ vin dulce din acesti struguri. (< port. madera)
MELANISM s. n. 1. pigmentatie neagra excesiva a pielii si a parului. 2. (biol.) mutatie recesiva care face sa apara indivizi de culoare neagra. ◊ tendinta a unor organe vegetale de a prezenta o culoare inchisa. (< fr. melanisme)
MELANIT s. n. granat1 de culoare neagra, in rocile eruptive alcaline. (< fr. melanite)
SCORPENA s. f. peste marin de culoare neagra, cu capul acoperit cu solzi ascutiti care contin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpene, lat. scorpena)
TANTALIT s. n. mineral cristalizat de fier si mangan, de culoare neagra sau rosie inchisa, din care se extrage tantalul1. (< fr. tantalite)
TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)
URZICAR2, urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.
ARABI adj. invar. (Despre oi) Care face parte din rasa caracul de culoare neagra.
BAZNA (‹ localit. Bazna) s. f. Rasa de porci de culoare neagra si cu o dunga alba in dreptul spetelor. Este crescuta pentru productia de carne si grasime.
BERK (cuv. engl.) subst. Rasa de porci creata in Anglia, de culoare neagra cu extremitatile albe, precoce, cu prolificitate potrivita si rezistenta organica foarte buna. Tipul productiv al rasei este mixt (carne-grasime). Se mai numeste berkshire sau negrul mijlociu.
ABANOS, abanosi, s.m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par negru-lucios. – Din tc. abanoz.
ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. Om care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Bg. arap.
ARAPILA s. m. (Pop.) Porecla data oamenilor cu pielea si parul de culoare neagra (ca de arap). – Din arap + suf. -ila.
ARAPOAICA, arapoaice, s. f. (Pop.) Femeie care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. femeie cu pielea si parul de culoare neagra. – Din arap + suf. -oaica.
BALIGAR, (I) baligare, s. n., (II) baligari, s. m. I. 1. Baliga. 2. Baliga amestecata cu paie, folosita ca ingrasamant sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagra-albastruie, care se hranesc cu baliga proaspata (Geotrupes). [Var.: balegar s. n. si m.] – Din baliga + suf. -ar.
BIOTIT s. n. Varietate de mica de culoare neagra. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.
BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagra, obtinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. si: bitum] – Fr. bitume.
CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. Rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).
SCRIPCARAS, scripcarasi, s. m. Greier de camp, de culoare neagra, cu capul mare si cu corpul scurt (Gryllus campestris). – Din scripcar + suf. -as.
ZABRANIC, zabranice, s. n. Tesatura fina de matase, borangic sau lana (de culoare neagra); val facut dintr-o asemenea tesatura. ♦ Val de doliu; panza neagra care se pune la casa unui mort sau la usa bisericii, cand mortul este depus acolo. – Bg. zabradnik.
IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.
PSILOMELAN (‹ fr. {i}; {s} gr. psilos „fara par” + melan „negru”) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, care apare in mase foarte fin cristaline, adesea sub forma de stalactite, eflorescente etc. de culoare neagra si cu luciu semimetalic sau mat. Este un minereu de mangan.
PEHBLENDA (‹ fr.; germ. Pech „smoala” + blenden „a lua vederea”) s. f. Oxid natural de uraniu, cristalizat in sistemul cubic; de culoare neagra ca smoala, cu luciu gras; insolubil in apa, radioactiv, este folosit ca sursa principala pentru obtinerea uraniului, radiului etc.
RIEBECKIT [ribekit] (‹ fr. {i}; {s} n. pr. E. Riebeck) s. n. (MINER.) Silicat natural hidratat de sodiu si fier din grupa amfibolilor, cristalizat in sistemul monoclinic, in forme prismatice sau fibroase de culoare neagra-albastruie. Se gaseste in roci eruptive alcaline (ex. in granitele alcaline de la Iacob Deal, din jud. Tulcea).
CERNEALA2, cerneluri, s. f. 1. Substanta lichida sau vascoasa, variat colorata, care contine uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine si coloranti si care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. – Din sl. crunilo.
CERNIT2, -A, cerniti, -te, adj. 1. de culoare neagra. ♦ (Despre haine) negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poarta doliu. 3. Fig. Mahnit, indurerat, trist; posomorat, mohorat. – V. cerni.
ZGURA, zguri, s. f. ~ (Fig.) Negura. Din zgura vremii. ◊ Zgura bazica = produs secundar obtinut la fabricarea otelului si folosit ca ingrasamant. Piatra de zgura = piatra de constructie, fabricata dintr-un amestec de nisip, zgura si un liant si intrebuintata la prepararea betoanelor si a placilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagra a reziduului) Soarele spargea norii de zgura. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare si scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgure) [def. DLRLC]
NASUT, -A, nasuti, -te, adj. (Reg.) 1. Nasos. ♦ Fig. Curios; obraznic. 2. (Despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. – Lat. nasutus, -a.
NEGREATA, negreti, s. f. Insusirea de a fi negru; culoare neagra; pata neagra. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eata.
A SE INNEGRI ma ~esc intranz. 1) A deveni negru; a capata culoare neagra. 2) A pierde culoarea initiala, intunecandu-se sub actiunea unor factori externi (ploi, vanturi). 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se parli; a se bronza. /in + negru
URANINIT ~uri n. Mineral lucios, de cu-loare neagra, foarte radioactiv, intrebuintat ca minereu (pentru extragerea uraniului, toriului, radiului etc.); pehblenda. /<fr. uraninite
ATRAMENTARE s.f. Tratament termochimic al pieselor de otel, prin incalzire in baie cu solutie de fosfat de fier si de mangan. [Dupa germ. Atramentverfahren, cf. lat. atramentum – culoare neagra].
condei (condeie), s. n. – 1. Pana, toc. – 2. Pana speciala pentru a incondeia ouale de Pasti. – 3. (Inv.) Pensula. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Inv.) Birou, cabinet. – 6. Cirma. – 7. Cutit de melita mecanica. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondili (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. incondeia, vb. (a desena, a impodobi ouale de Pasti; a defaima); incondeiala, s. n. (culoare neagra de vopsit sprincenele); incondeietura, s. f. (actiunea de a incondeia ouale de Pasti; defaimare).
LIMBURGIT s. n. roca magmatica efuziva din familia peridotitelor, din olivina si augit, cu structura porfirica si culoare neagra cu pete verzi. (cf. Limburg)
CERNEALA2, cerneluri, s. f. 1. Substanta lichida sau vascoasa, colorata, care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. 3. Fig. (Reg.) Amaraciune, tristete, jale. – Slav (v. sl. crunilo).
CERNIT2, -A, cerniti, -te, adj. 1. de culoare neagra. ♦ (Despre haine) negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poarta doliu. 3. Fig. Mahnit, indurerat, trist; posomorat, mohorat. – V. cerni.
MANGANIT (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat in sistemul monoclinic; are culoarea neagra, urma bruna si luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.
KALA (‹ cuv. sanscrit „negru”, „umbrit”) (in mitologia vedica), divinitate personificand timpul (uneori destinul si moartea), reprezentata in arta indoneziana si indo-chineza printr-un monstru leonin, include si sensul simbolic al culorii negre, sumbre, pe care o are timpul nemilos, ce se scurge implacabil.
RENDZINA (‹ pol. {i}) s. f. Grupa de soluri intrazonale formate pe substrat calcaros, intr-un climat umed sau semiuscat, cu o fertilitate naturala mijlocie sau buna. Prezenta calcarului in substrat favorizeaza formarea humusului calcic, care da o culoare neagra sau brun-inchisa orizontului superior. Incluse in clasa cernisolurilor.
CROMITE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate in rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagra, luciu metalic si prezinta proprietati magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie prima la fabricarea produselor refractare cromitice.
CERNOZIOM, cernoziomuri, s. n. Grup de soluri foarte fertile, de culoare inchisa (neagra, castanie etc.), formate sub o vegetatie ierboasa, in conditiile unei clime continentale. – Din rus. cernoziom.
GRAFIT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat in sistemul hexagonal, de culoare cenusie-neagra si cu luciu metalic, avand numeroase folosiri in industrie. – Din fr. graphite.
PACURIU, -IE, pacurii, adj. (Rar) De culoarea pacurii; negru. – Pacura + suf. -iu.
NONIUS s. m. Rasa de cai autohtona caracterizata prin talie mare si culoare dominanta neagra. [Pr.: -ni-us] – Din magh. nonius.
GRAFIT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenusie-neagra, cu luciu metalic, avand diverse intrebuintari in industrie. /<fr. graphite
OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es
POPAZ m. 1) Planta tropicala mare, cu frunze lungi si inguste. 2) Semintele acestei plante negre la culoare otravitoare, avand diverse intrebuintari in medicina. /<turc. popaz
SUR1 ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur
CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.
MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion
VANILIE s.f. Fructul aromat, avand forma unei pastai, al unei varietati de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrala, cu bogat continut de vanilina, utilizat ca mirodenie mai ales in cofetarie. Se comercializeaza ca batoane de vanilie, reprezentand pastaile fermentate si uscate, de culoare maronie-neagra, lungi de 10-20 cm, dar si ca esenta sau extract natural de vanilie, obtinut din aceste fructe.
MELANO- Element prim de compunere savanta, cu semnificatia „negru”, „de culoare bruna-inchisa”. [Var. melan-. / < fr. melano-, it. melano-, cf. gr. melas, melanos – negru].
funinginiu, -ie, adj. (reg.) de culoarea funinginii (negru); funinginos.
negrar, negrari, s.m. (reg.) 1. specie de guvizi de culoare aproape neagra. 2. cioban care are oi negre. 3. orasean imbracat in haine negre.
porumbiu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinetiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vinetii.
BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.
CERNOZIOM (‹ rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format indeosebi pe loess si depozite loessoide, in conditii bioclimatice de stepa tipica sau de silvostepa. Are culoare inchisa (neagra, castanie etc.), acumulare apreciabila de humus (4-15 %) in orizontul superior (A), de carbonati in cel inferior (C) si fertilitate naturala ridicata. Orizontul B lipseste. In functie de continutul in humus si carbonati se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). In Romania este caracteristic C. Romane, C. Moldovei, Cimpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus in stiinta de pedologul rus V.V. Dokuceaev.
CERNOZIOM, cernoziomuri, s. n. Sol foarte fertil, de culoare inchisa (negru, castaniu etc.) format in regiunile de stepa. [Pr.: -ziom] – Rus cernozem.
ILMENIT (‹ fr; {i}, Ilmen) s. n. Titanat natural de fier, de culoare cenusie-neagra, cu luciu semimetalic si aspect de mase granulare compacte sau de granule diseminate in roci. Apare in pegmatite, in filoane intruzive de minereuri fier-titanifere, in aluviuni metalifere; contine 31,6% titan.
NONIUS (‹ magh.) s. m. Rasa de cai crescuta in Romania, indeosebi in Banat si in Transilvania. Are talie mare (1,50-1,70 m), o buna dezvoltare corporala (c. 600 kg) si culoare dominant neagra.
LABRADORIT (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. Roca eruptiva bazica, intruziva sau efuziva, bogata in plagioclazul labrador, de culoare cenulie-neagra, cu reflexe sidefii-albastrui, utilizata cu piatra de constructie si ca ornament la monumente, cladiri etc.
OSTFRIZA (‹ germ.) s. f. Rasa de vaci originara din Germania, crescuta si in Romania, specializata in productia de lapte; are culoare baltata, negru cu alb.
CATRANIT2, -A, catraniti, -te, adj. 1. De culoare inchisa; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amarat, suparat, necajit. 3. Fig. Otravit, inveninat. – V. catrani.
CENUSIU, -IE, cenusii, s. n., adj. 1. S. n. culoare obtinuta prin suprapunerea in diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.
ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.
PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.
PETZIT s. n. Minereu de aur si argint de culoare cenusie spre neagra. – Din fr. petzite, germ. Petzit.
YENERIT, yenerite, s.n. (Min.) Mineral de culoare gri sau neagra, care contine plumb, antimoniu si sulf. [Den. si boulangerit] (Formula chimica: Pb5Sb4S11)
MUCED, -A, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, patruns de mucegai; mucegait, mucegaios. ♦ (Despre carti, hartie) ingalbenit de vreme; degradat. ♦ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vanat. – Lat. mucidus.
ALPACA2 ~le f. 1) Mamifer rumegator din America de Sud, cu lana lunga si fina, de culoare alba sau neagra. 2) Stofa din lana acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga
BAZALT ~uri n. min. Roca vulcanica de culoare cenusie sau neagra-albastruie, folosita la constructii si pavaje. /<fr. basalte, lat. basaltes
GUDRON ~oane n. Substanta rasinoasa, de culoare bruna sau neagra, cu miros specific, obtinuta prin distilarea uscata a unor materii organice (petrol, carbune, lemn etc.), avand diverse intrebuintari in industria chimica si in constructia drumurilor. /<fr. goudron
negru3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
NONIUS m. Rasa de cai autohtona, de talie mare si de culoare mai ales neagra. [Sil. -ni-us] /<ung. nonius
VEVERITA ~e f. Animal rozator arboricol, de talie mica, foarte sprinten, cu coada lunga si stufoasa, cu blana de culoare roscata sau neagra pe spate si alba pe piept. [G.-D. veveritei] /<sl. veverica
CARDAMOM s.m. si n. Arbust (Eletarria cardamomum) inrudit cu ghimberul, care creste in sudul Indiei, in Sri Lanka si Malaezia si ale carui fructe in forma de capsule aromate contin 12-20 de seminte; p.restr. semintele de cardamom, de culoare bruna sau neagra, prelevate din capsulele culese inainte de coacere si uscate; utilizate ca atare, zdrobite sau macinate, reprezinta una din cele mai cautate si mai scumpe mirodenii din lume.
GILA s.f. Soparla veninoasa cu corp urias, de culoare portocalie sau neagra, care traieste in America de Nord si Centrala. [< engl. gila].
KIMBERLIT s.n. (Geol.) Roca eruptiva de culoare inchisa, aproape neagra, cu structura porfirica, continand uneori cristale de diamant. [< fr. kimberlite, cf. Kimberley – oras in Africa de Sud].
SEIBEL ZAI-BAL/ s. n. varietate de struguri hibrizi, cu bobul rotund, mare, de culoare vinetie sau neagra; zaibar. ◊ vin din acesti struguri. (< fr. seibel)
ALB1 s. n. 1. culoare alba. ◊ Expr. negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.
CATRANIT2, -A, catraniti, -te, adj. 1. De culoare inchisa; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amarat, suparat, necajit. 3. Fig. Otravit, veninos. – V. catrani.
CLORITOID s. n. (MINER.) Filosilicat de aluminiu si fier din grupa micelor casante. Are culoare galbena, verzuie, neagra, sticloasa, sidefoasa. Se gaseste ca mineral accesoriu in unele sisturi cristaline metamorfozate, in corneene si skarne.
brunel n., pl. uri (germ. brunelle, d. fr. prunelle). Un fel de pinza neagra mata de culoarea prunei sau neagra de lina din care se faceau ghete batrinesti mai scumpe. V. salon.
BLENDA1 s. f. 1. Roca lucioasa, de culoare galbuie, bruna sau neagra, reprezentand sulfura naturala de zinc. 2. (Cin.) Suprafata metalizata folosita pentru reflectarea si difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.
BRUNET, -A, bruneti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (fetei) de culoare negricioasa si parul negru; brun, oaches. – Din fr. brunet.
CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.
PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.
PICRIT s. n. Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde inchis sau neagra. – Din fr. picrite, germ. Pikrit.
PIROP s. n. Silicat de magneziu si aluminiu din grupa granatului, de culoare rosie, rosiatica sau neagra, cristalizat in sistemul cubic, folosit ca piatra semipretioasa. – Din fr. pyrope, germ. Pyrop.
NEGRICIOS, -OASA, negriciosi, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate in negru; negriu, negrut. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, parul, ochii de culoare inchisa; brunet, oaches. – negru + suf. -icios.
BUBURUZA ~e f. Insecta mica, avand corpul emisferic si aripi de culoare rosie, punctate cu negru; paparuda. /Orig. nec.
CORBIU ~e (~i) Care are culoarea penelor de corb; negru ca pana corbului. [Sil. -biu] /corb + suf. ~iu
NEGRICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Ca-re are culoare apropiata de cea neagra; care bate in negru. 2) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; oaches; smolit; brunet. /negru + suf. ~icios
PALISANDRU ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn aromat, tare si greu, de culoare violeta, cu nuante negre si galbene, folosit la confectionarea mobilei scumpe si a unor instrumente muzicale. 2) Lemnul acestui arbore. /<fr. palissandre
PADUCEL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus
SMOLIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este uns cu smoala. Scandura ~ta. 2) (despre oameni) Care are parul negru si pielea de culoare inchisa; negricios; oaches; brunet. ~ la fata. /v. a smoli
SUMBRU ~a (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu putina lumina. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanta ~a. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristete; posomorat. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care denota severitate interna; chinuit de ganduri. Fata ~a. 5) fig. Care este caracterizat prin neintelegere a esentei. Istorie ~a. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre
TURBA ~e f. geol. Carbune inferior de culoare cafenie-inchisa sau neagra, format prin descompunerea lenta a plantelor din mlastini si intrebuintat drept combustibil si ca ingrasamant. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe
BIOTIT s.n. Varietate de mica, de culoare verde, bruna sau neagra. [Pl. -te. / < fr. biotite].
culoare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
muscur, -a, muscuri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare alba, cu pete negre pe bot. 2. spalacit.
sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.
PICRIT s.n. (Geol.) Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde-inchis sau neagra. [< fr. picrite, cf. germ. Pikrit].
BARBUN (‹ ngr.) s. m. Peste teleostean marin, raspindit in M. neagra, mic (14-23 cm), de culoare rosiatica, cu inotatoare aurii, cu doua mustati lungi sub falca inferioara si carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus).
CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care contine 42% oxid de fier. Are culoare verde pina la neagra, luciu mat si se formeaza in mediile sarace in oxigen, in zonele litorale ale marilor.
coloare f., pl. ori, (lat. color, -oris; it. colore, fr. couleur). Impresiune pe care o face asupra ochiului lumina reflectata de corpuri. Carnatiune: a avea colori frumoase. Vapsea [!], boia, materie colorata: a amesteca colorile. Munt. Despartire (circumscriptiune, sector) de oras. Fig. Aparenta: colorile adevarului. Caracteru propriu unei opiniuni, parerea politica: coloarea unui ziar. Coloarea unui loc, unui oras, aspectu supt [!] care se prezenta [!] (strade, case, obiceiuri s. a.). Colorile nationale, colorile steagului tarii. Un om de coloare, un negru, un harap. – Barb. culoare (cp. cu colorat). Foarte des, (mai ales in est) si color, n., pl. oare (it. color. Cp. cu amor, favor, onor).
BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.
BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
GRAUR, grauri, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.
TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. Pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.
VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.
TIGRU, tigri, s. m. Specie de mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia si in insulele Australiei (Felis tigris). ♦ Epitet dat unui om energic, impulsiv, crud. – Din fr. tigre, lat. tigris.
VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.
PIRARGIRIT s. n. Minereu de argint de culoare rosu inchis pana la negru si cu luciu diamantin. – Din fr. pyrargyrite, germ. Pyrargyrit.
PIROXEN, piroxeni, s. m. Roca vulcanica formata din silicati naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc., care se prezinta sub forma de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-maslinie pana la negru. – Din fr. pyroxene.
OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi1 + suf. -es.
MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. Numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.
COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.
BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.
CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis
COSTRAS ~i m. pop. Peste rapitor dulcicol, de culoare verde-cenusie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostres
DALMATIAN ~eni m. 1) Specie de caini cu parul scurt, de culoare alba cu pete mici negre sau maro. 2)Caine din aceasta specie. /<fr. dalmatien
GRINDEL ~i m. Peste dulcicol de talie medie, avand forma asemanatoare cu a tiparului si culoarea verde-galbuie, cu pete negre. /<germ. Grendel
PALAMIDA1 ~e f. Peste marin rapitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu inotatoare spinoase si cu multi dinti. ◊ ~-de- balta peste dulcicol de talie mica, cu cap fusiform, de culoare verde-galbuie, cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<ngr. palamidha
VRABIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij
ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre
CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
MACASAR s.m. (Bot.) Eben de culoare brun-inchis cu vine negre, originar din Indonezia. [< fr. macassar, cf. Makassar – oras in Indonezia].
TIGRU s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia de sud-est. ♦ (Fig.) Om foarte crud, impulsiv, energic. [< fr. tigre, lat. tigris].
CVADRICROMIE s. f. imprimare in patru culori (galben, rosu, albastru si negru). (< fr. quadrichromie)
BIOTIT (‹ fr. {i}) s. n. Mica feromagneziana, de culoare brun-verzuie pina la neagra, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic si aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formeaza in filoanele pegmatitice si reprezinta un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide si intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.
TORIT (‹ fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbena, variind pana la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv si apare in pegmatite, granite, sienite etc.
JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.
DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s. m. si f. Specie de caine de talie mijlocie cu parul scurt de culoare alba cu numeroase pete mici negre sau maro-inchis. ♦ (Adjectival) Caine dalmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. dalmatien.
GANDAC, gandaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemanatoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gandac-de-casa (sau -de-bucatarie, -negru) = svab1; gandac-de-frasin (sau gandacul-frasinului) = cantarida; gandac-de-mai = carabus; gandac-de-faina = morar; gandac-de-Colorado = insecta coleoptera de culoare galbena-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, daunatoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de matase”) Vierme-de-matase. – Cf. scr. gundelj.
GRINDEL, grindei, s. m. Peste mic, asemanator cu tiparul, de culoare verde-galbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din sas. grendel (= germ. Grundel).
HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur plesuv, de culoare alba-galbuie, cu varful aripilor negre, cu fata si barbia golase care se hraneste cu hoituri, excremente si insecte (Neophron percnopterus). – Hoit + suf. -ar.
INNEGRI, innegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a da cu negru; a negri; p. ext. a face sa devina de culoare inchisa, a intuneca. ◊ Expr. (Fam.) A innegri hartia = a scrie. ♦ Intranz. si refl. A deveni negru; p. ext. a capata o culoare inchisa, a se intuneca. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza. ♦ A murdari, a pata. 2. Intranz. A aparea, a se detasa ca o pata intunecata pe un fond de culoare deschisa. 3. Tranz. Fig. A prezenta in culori sumbre, defaimatoare; a ponegri. – In + negru.
MASLINIU, -IE, maslinii, adj. (Despre fata sau pielea oamenilor) De culoarea maslinei (1); galben-verzui batand in negru; smead. – Maslina + suf. -iu.
LEOPARD, leoparzi, s. m. Animal carnivor din familia felidelor, cu blana de culoare galbuie cu pete roscate sau negre, care traieste in Asia si in Africa; pantera (Felis pardus). ♦ Blana acestui animal. ◊ Leopardul zapezilor= irbis. [Pr.: le-o-] – Din fr. leopard, lat. leopardus.
COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.
RISLING s. n. Varietate de struguri cu boabele dese, de culoarea galbena-verzuie cu mici puncte negre, cu pielita groasa; p. ext. vin din astfel de struguri. [Scris si: riesling] – Din germ. Riesling, fr. riesling.
CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis
MUSCAR ~i m. 1) Pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar
PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica
CITOCROMIE s.f. Procedeu rapid de tipar in patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celula, chroma – culoare].
noaten, noatena, noateni, noatene, adj., s.m. si f. 1. (adj., inv. si reg.; despre oi, berbeci, miei) care a implinit un an, in varsta de un an. 2. (adj.; reg.) cu lana de culoare inchisa (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; inv. si reg.; despre lana) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a caror limita de varsta variaza dupa regiuni (de la 6 luni pana la doi sau trei ani); mia, mioara, carlan, intertiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproductie. 5. (s.f.; reg.) lana tunsa de pe miei si mioare (in al doilea an); o cantitate anumita de lana nelucrata. 6. (s.m. si f.; reg.) manz (de la 6 luni pana la 3 ani), manza, carlan, tretin; (fig.; s.m.) tanar, flacau, manz.
CITOCROMIE s. f. procedeu rapid de tipar in patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. (< fr. cytochromie)
culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)
TETRA2 s. m. peste de acvariu, de culoare cenusie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra)
JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.
ALBATROS, albatrosi, s. m. Pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.
MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. Pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.
LIMONIT s. n. Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galbena-bruna sau roscata pana la negru, alcatuit din oxid de fier hidratat, argila si putin fosfor. – Din fr. limonite.
CITOCROMIE, citocromii, s. f. Procedeu rapid de tipar in patru culori suprapuse, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. – Din fr. cytochromie.
DAMAR s.n. Rasina naturala de culoare alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, extrasa dintr-un arbore din Indonezia. [Scris si dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar].
SCOPOCROM s. n. (cinem.) procedeu constand in a face ca filmele vechi in alb-negru sa poata rula ca productii in culori. (< fr. scopochrome)
IOD1 (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. In stare solida formeaza cristale negre; prin incalzire sublimeaza, formand vapori de culoare violeta. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 1, 3, 5 si 7. Se obtine din iodati, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este intrebuintat in medicina ca dezinfectant, sub forma de solutie alcoolica 10%, denumita tinctura de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absenta lui provocand c*********l si gusa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois in 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obtinut prin bombardarea telurului. Se intrebuinteaza pentru urmarirea mecanismului unor reactii chimice, iar in medicina pentru studiul si tratamentul unor boli ale tiroidei.
MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.
PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).
MELANHIDROZA s.f. Sudoare de culoare inchisa; bromhidroza. [< fr. melanidrose, cf. gr. melas – negru, hidros – sudoare].
NISETRU, nisetri, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea neagra si Marea Caspica si in fluviile aferente, de pana la 2 m lungime si o greutate de pana la 100 kg, de la care se obtin icre negre cu bobul mare, de 3-3,5 mm diametru, de culoare cenusie-inchisa (Acipenser guldenstaedti). – V. sturion
CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.
HAMSIE, hamsii, s. f. Mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in Marea neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.
ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.
MURG2, -A, murgi, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa. 2. S. m. si f. Cal de culoare murga2 (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga in sat = s-a inserat. – Cf. alb. murg.
blanc, -a adj. (sas. blank, neted). Care cintareste cit trebuie (vorbind de bani): galbeni blanci. S.n. Pele tabacita lasata la culoarea naturala: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. In intregime: la alegeri a iesit blanc lista lui Popescu.
GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
GRIV, -A, grivi, -e, adj. (Pop.; despre caini, pasari etc.) Patat cu alb si negru; pestrit, grivei. ♦ (Substantivat) Caine sau catea cu blana de culoare pestrita. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se afla departe de adevar. – Din bg. griv.
CERNEALA ~eli f. 1) Lichid de diferite culori, intrebuintat la scris sau la tiparit. ~ rosie. 2) inv. Vopsea neagra; negreala. Pata de ~. [G.-D. cernelii; Sil. -nea-la] /<sl. trunilo
BRUN, -A, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-inchis. ♦ (Substantivat, n.) culoare cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasa si parul negru; brunet, oaches. – Din fr. brun.
GUGUSTIUC, gugustiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenusie-bruna pe spate si pe pantece, cu o dunga neagra pe gat (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, usor de inselat. – Din bg. gugustuk.
negru adj., s. 1. adj. (pop.) pacuriu, (reg.) muriu, (inv.) ponegrit. (De culoare ~) 2. adj. lai. (Oaie, lana ~.) 3. s. negreala, negreata, (rar) negrime, (reg.) cerneala. (De un ~ stralucitor.) 4. adj. innegrit, (pop.) cernit. (Un obiect ~.) 5. adj. v. indoliat. 6. s. (pop.) arap. (~ din Africa Centrala.) 7. adj. v. bronzat. 8. adj. v. intunecos. 9. adj. v. murdar.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. Pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).
BRUN, -A I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-inchis. II. adj., s. m. f. (om) cu parul negru si ten negricios; brunet, oaches. (< fr. brun)
RETROCOMPATIBILITATE s. f. calitate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele aferente sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. (< fr. retrocompatibilite)
VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.
MIERLA, mierle, s. f. Pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.
MUSTAR n. 1) Planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar
SINOPE s.n. (Herald.) culoare verde. [< lat. sinopis, cf. Sinope – oras in Paflagonia, pe tarmul Marii Negre].
BORDO I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin rosu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-inchis. (< fr. bordeaux)
ALB1 n. 1) culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. ◊ A semna in ~ a semna un document inainte de a fi completat. (E scris) negru pe ~ nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. ~ul dintilor. ◊ ~ul ochiului sclerotica. /<lat. albus
negru2 ~i m. Persoana care face parte din rasa ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. /<lat. nigrum
stirigoaica, stirigoaice, s.f. (reg.) planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare purpurie-inchisa, care creste prin fanete si prin paduri; iarba-serpeasca, spanz-negru.
LABAN (‹ rus.) s. m. Peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenusie-albastruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterana patrunde in Marea neagra, apoi in Delta Dunarii si in lacurile litorale.
RETROCOMPATIBILITATE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele necesare pentru acest sistem sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem de televiziune in alb-negru. – Din fr. retrocompatibilite.
CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.
CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea neagra.
VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina
CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).
URZICAR ~i m. 1) Pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar
SPROT s.m. (La sg., cu sens colectiv) Peste mic din fam. clupeizilor (heringi), de 15 cm lungime, de culoare albastruie-verzuie, unul din pestii cei mai importanti din marile nordice, prezent si in Marea neagra (Sprattus sprattus); se comercializeaza de obicei afumat, in conserve, dar in tarile occidentale se consuma si pestii proaspeti, intregi, impreuna cu heringi mici(numiti „albitura”, engl. whitebait), prajiti in ulei, la fel ca hamsiile la noi; din germ. Sprotte.
ICRA, icre, s.f. (In special la pl.) Denumire generica pentru ouale pestilor; in expr. salata de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de stiuca) emulsionate sub forma de spuma alba, cu adaos de diverse ingrediente (ceapa tocata, masline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub forma de pasta sarata, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata facuta din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar rosu = icre mari de pana la 7 mm diametru, de culoare rosiatica, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca si caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cega, pastruga s.a.)
ROBA, robe, s. f. 1. Haina de ceremonie, lunga (si neagra), cu maneci largi, pe care o poarta magistratii si avocatii in sedinte, precum si profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. Denumire a culorii si a particularitatii parului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.
CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.
IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). Oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.
SILUETA, siluete, s. f. 1. Imagine, infatisare reala (si oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiinte, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinta sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitat intr-o opera literara. 2. Talie zvelta si bine proportionata a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proportionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tus sau decupat din hartie, panza etc. reprezentand contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) pe care sunt fixate tintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.
GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj
LAVAND, -A I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. planta perena din familia labiatelor, cu frunze si flori odorante; levantica. 2. parfum, esenta de lavanda (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, in contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)
CREION, creioane, s. n. 1. Ustensila pentru scris sau desenat, constituita dintr-o mina neagra sau colorata, protejata de un invelis de obicei din lemn; betisor facut din argila combinata cu diferite substante, cu care se poate desena in diferite culori. 2. Desen realizat in creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; usurinta de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect in forma de creion (1) preparat din substante cosmetice, folosit ca fard. 5. (In sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor si informatiilor in minicalculatoare. – Din fr. crayon.
culoare ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur
MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).
SOBOLAN, sobolani, s. m. Mamifer rozator omnivor din familia muridelor, mai mare decat soarecele, cu coada lunga acoperita cu solzi in forma de inele, care traieste in jurul locuintelor, hambarelor, depozitelor etc., provocand mari stricaciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Sobolan negru (sau de casa) = sobolan care traieste in camari, in poduri etc., produce mari pagube si transmite diferite boli infectioase (Rattus rattus). Sobolan de apa = sobolan de culoare roscata, care traieste pe malul apelor (Arvicola terrestris). Sobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
ROBA s. f. 1. haina lunga (neagra), cu maneci largi, purtata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii, precum si de profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. (< fr. robe)
CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).
CARABUS, carabusi, s. m. Insecta coleoptera foarte daunatoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la inceputul lunii mai si se hraneste cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu radacinile unor plante); gainusa, gandac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[as] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -us.
GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial
PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).
PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea neagra si Marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.
