ACIDOFIL adj. (In sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare alba-galbuie, preparat din lapte de vaca sterilizat, cu un anumit continut de bacterii si fermentat. – Din fr. acidophile.

albaTROS, albatrosi, s. m. Pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.

ALBEALA, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare alba. – Albi + suf. -eala.

ALIGOTE subst. Soi de vita de vie originar din Franta, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba-verzuie si miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. aligote.

ALTOCUMULUS subst. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.

AZBEST s. n. Minereu fibros si matasos de culoare alba, din care se fac diferite piese si tesaturi neinflamabile si izolatoare. [Acc. si: azbest – Var.: asbest s. n.] – Din fr. asbeste.

BARIU s. n. Element chimic, metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei si in pirotehnie. – Din fr. baryum.

BERNARDIN¹, bernardini, s. m. Caine mare, cu parul lung, de culoare alba cu pete roscate, originar din Elvetia, dresat pentru gasirea persoanelor ratacite in munti; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.

BORCEAG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a doua plante: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructe in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de mazariche sau de mazare furajera cu o cereala paioasa, folosit ca nutret. – Din bg. borcak.

CACAO s. f. Samanta arborelui de cacao, folosita (sub forma de produs pulverulent) in alimentatie, mai ales la fabricarea ciocolatei si a unor bauturi hranitoare. ◊ Unt (sau ulei) de cacao = substanta grasa, de culoare alba-galbuie, extrasa din pulberea de cacao si folosita la fabricarea ciocolatei, in industria farmaceutica, in cosmetica etc. ♦ Bautura preparata cu pulbere de cacao. [Pr.: -ca-o] – Din fr. cacao.

CALA², cale, s. f. Planta decorativa de origine tropicala, cu frunze mari in forma de sageata, una dintre frunze, de culoare alba, rasucita in forma de cornet, inconjurand inflorescenta (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.

CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

CAOLIN s. n. Roca argiloasa de culoare alba sau usor colorata de impuritati, insolubila in apa, alcatuita din caolinit, intrebuintata in industria ceramicii, a hartiei, a sticlei, in medicina etc. ♦ (Med.) Pudra absorbanta, intrebuintata ca emolient. – Din fr. kaolin.

CAOLINIT s. n. Silicat de aluminiu hidratat care intra in compozitia caolinului, de culoare alba, mata, uneori usor colorat. – Din fr. kaolinite.

DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s. m. si f. Specie de caine de talie mijlocie cu parul scurt de culoare alba cu numeroase pete mici negre sau maro-inchis. ♦ (Adjectival) Caine dalmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. dalmatien.

EMDEN s. n. Rasa de gaste de culoare alba, de 7-10 kg. – Cuv. germ.

FLAMINGO, flamingi, s. m. Pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si cu picioarele foarte lungi si cu pene de culoare alba cu nuante roz. (Phoenicopterus ruber). – Din germ. Flamingo.

GLUCOZA s. f. Substanta zaharoasa cristalizata, de culoare alba, care se gaseste in miere, in fructe, in plante, in organism sau se prepara pe cale industriala, avand numeroase folosiri in industrie si in farmacie. – Din fr. glucose.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur plesuv, de culoare alba-galbuie, cu varful aripilor negre, cu fata si barbia golase care se hraneste cu hoituri, excremente si insecte (Neophron percnopterus). – Hoit + suf. -ar.

IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

IMPREGNOL s. n. Substanta de culoare alba, obtinuta din parafina, care se intrebuinteaza la impregnarea materialelor textile. – Impregna + suf. -ol.

INDOL, indoli, s. m. 1. (Chim.) Compus chimic obtinut din indigo si gudroanele carbunelui de pamant, de culoare alba, cristalizat si folosit in industria cosmetica, in chimie ca reactiv etc. 2. (Med.) Produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub actiunea bacteriilor intestinale, eliminat prin materiile f****e si contribuind impreuna cu scatolul la mirosul specific al acestora. – Din germ. Indol, fr.. engl. indole.

INALBIRE, inalbiri, s. f. Actiunea de a (se) inalbi si rezultatul ei; inalbit¹. ♦ (Hort.) Crestere fortata a unor legume la intuneric pentru a obtine frunze si petioluri de culoare alba-galbuie, lipsite de amareala. – V. inalbi.

JAD, jaduri, s. n. Piatra semipretioasa compusa din silicat natural de aluminiu, calciu si magneziu, de culoare alba-verzuie pana la verde inchis, cu luciu sticlos, folosita la confectionarea unor obiecte de arta. ◊ Obiect de arta facut din aceasta piatra. – Din fr. jade.

LOPATAR, lopatari, s. m. I. 1. Vaslas, barcagiu. 2. Lucrator cu lopata. II. Pasare migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare alba, cu ciocul lung si lat ca o lopata si cu un mot de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopata + suf. -ar.

MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.

MERINOS, -OASA, merinosi, -oase, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (Oaie sau rasa de oi) cu lana creata, moale, foarte fina, de culoare alba. 2. Adj. (Despre lana) care este obtinuta de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) Lana obtinuta de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofa fabricata din lana merinos (2). – Din fr. merinos.

OBLET, obleti, s. m. Peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.

TINCVAIS s. n. Oxid de zinc, de culoare alba, folosit in vopsitorie si in industria cauciucului; alb de zinc. – Din germ. Zinkweiss.

VANADIU, s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi si care este folosit in fabricarea otelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

YORK s. m. Denumire data mai multor specii de porci de culoare alba, create in Anglia. – Cuv. engl.

ZAHAR s. n. 1. Specie de zaharoza de culoare alba cristalizata, usor solubila in apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza. ♦ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ♦ Loc. adj. De zahar = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoza din sange; (si in sintagma boala de zahar) boala cauzata de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. zahari. Cf. bg. zahar.

ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie atat singur, cat si sub forma de aliaje. – Din fr. zinc.

MAGNEZIT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare alba-galbuie sau bruna, folosit in industrie. [Var.: magnezita s. f.] – Din fr. magnesite.

MAGNEZIU s. n. Element chimic, metal moale, usor, de culoare alba-argintie, maleabil si ductil, folosit la fabricarea aliajelor usoare, in metalurgia nichelului, in fotografie etc. – Din fr. magnesium.

MANGAN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare alba-cenusie, stralucitor, dur si sfaramicios, existent in natura sub forma de oxizi si intrebuintat in metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

MANISCA, maniste, s. f. (Inv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare alba, la camasile barbatesti. – Din rus. maniska.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. Manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (Fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

NABUC s. n. Imitatie de piele de antilopa, de obicei de culoare alba, cu aspect mat, catifelat, obtinuta din piele de bovine. [Var.: nubuc s. n.] – Din germ. Nubuk.

FRIZA², frize, s. f. Rasa de oi de culoare alba, cu coada scurta, crescuta pentru productia de lapte. – Din germ. Friser.

PECHING s. n. 1. Tesatura din matase naturala, cu dungi, realizata din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasa de rate cu penajul de culoare alba, buna producatoare de carne. [Var.: pechin s. n.] – Din n. pr. Peking.

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal pretios de culoare alba stralucitoare, maleabil si ductil, cu o mare conductibilitate electrica. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei cuiva; petrecere organizata cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum.

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare alba-cenusie, cu numeroase folosiri in industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

ANTRACEN, antraceni, s. m. Substanta cristalizata de culoare alba-galbuie, cu fluorescenta albastra, care se prepara prin distilarea gudronului carbunilor de pamant si serveste indeosebi in fabricarea unor coloranti. – Din fr. anthracene.

PETREL, petrei, s. m. Pasare marina de culoare alba, cu spatele si aripile cenusii, care se hraneste cu pesti si traieste in colonii (Larus canus). – Din fr. petrel.

PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspatilor, de culoare alba, cenusie sau albastruie si cu luciu sticlos, utilizate ca materie prima in industria ceramicii sau ca piatra ornamentala. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.

ARSEN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenusie cu luciu argintiu, folosit in aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalina de culoare alba, foarte toxica; soricioaica. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

PLAVAI, -AIE, plavai, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. 2. (In sintagma) Poama plavaie (si substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba alba-verzuie si rotunda. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -ai.

PLAVAN, -A, plavani, -e, adj. (Pop.; despre boi si vaci) Cu parul alb-galbui sau alb-cenusiu; (despre parul boilor sau al vacilor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -an.

PLAVIT, -A, plaviti, -e, adj. 1. (Despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre animale) care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea alba si cu parul blond; (despre parul oamenilor) blond; plaviu. 3. (Reg.; in sintagma) Vita plavita = varietate de vita de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -it.

VINETEA, -ICA, vinetele, s. f. (Bot.) 1. (In forma vinetea) albastrea. 2. (In forma vinetica) Vinerita. 3. (In forma vinetica) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu palaria tare, carnoasa, de culoare alba, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinetica cu lapte = ciuperca comestibila cu palaria carnoasa, aurie sau portocalie, care contine un suc laptos si dulce (Lactarius volenus). – Vanat + suf. -ea, -ica.

ANAUXIT s. n. Mineral cristalizat, de culoare alba, cu luciu sidefiu. – Fr. anauxite.

FIBRINA, fibrine, s. f. Proteina de culoare alba-cenusie, care se gaseste in sange si in limfa si care provine din fibrinogen, in timpul coagularii sangelui. – Din fr. fibrine.

FILDES, (1) fildesi, s. m., (2) fildesuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dintii incisivi ai unui elefant. ♦ (Inv.) Elefant. 2. S. n. Substanta osoasa de culoare alba din care sunt alcatuiti dintii incisivi de elefant si din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaleta etc.; ivoriu. ◊ Fildes animal (sau artificial) = substanta asemanatoare cu fildesul (2), obtinuta prin macerarea oaselor de animale in clorura de var. Fildes vegetal = material foarte dur, extras din semintele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildisi.

OSMIU s. n. Metal de culoare alba-cenusie, lucios, foarte dur, dar casant, care se gaseste in natura, in stare nativa, sub forma de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.

YORK s.m. Rasa de porci de culoare alba, cu pielea rosie si par rar, cu botul carn si cu urechi mari, creata in Anglia. (din engl. york)

LANDRAS s. m. Rasa de porci de culoare alba si cu corpul foarte lung, crescuti pentru carne; porc din aceasta rasa. – Din engl. landrace.

MUSCOVIT, muscovite, s. n. Varietate de mica incolora sau de culoare alba-galbuie, utilizata ca izolant termic si electric. – Din fr. muscovite, rus. muskovite.

LAMAITA, lamaite, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare alba, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros de lamaie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificiala de ceara alba, din care se fac coronite si buchetele pentru mirese si cocarde pentru cei care participa la nunta. – Lamaie + suf. -ita.

CIRUS s. m. Tip de nori rarefiati si izolati, de culoare alba stralucitoare, alcatuiti din cristale de gheata, situati la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.

COADA, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coada = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura. A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc. Isi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etc.) d****l coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate). A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate). Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Pop.) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mata (sau pe d****l) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Fam.) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.). 2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita. 3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ◊ Expr. A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva). A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti. Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului. 6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etc.). De la coada = de la sfarsit spre inceput. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu. 7. Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); b) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = a) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); b) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Pl. si: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).

MERCUR s. n. Element chimic, metal de culoare alba-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obisnuita, foarte dens si mobil, intrebuintat in tehnica si in medicina; hidrargir, argint-viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

METALDEHIDA s. f. Compus macromolecular rezultat prin polimerizarea acetaldehidei in prezenta acizilor, cristalin, de culoare alba, folosit drept combustibil. – Din fr. metaldehyde.

METOL s. m. Substanta chimica de culoare alba, cristalizata, folosita ca developator fotografic. – Din fr. metol, germ. Metol.

MOLIBDEN s. n. Metal de culoare alba-argintie, lucios si maleabil, inoxidabil la temperatura obisnuita, intrebuintat la fabricarea unor oteluri speciale. – Din fr. molybdene.

MONTMORILLONIT, montmorillonite, s. n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu si fier, din grupa mineralelor argiloase, moale, gras, absorbant, de culoare alba, folosit la purificarea diferitelor solutii, in industria textila, a cauciucului, cosmetica, alimentara etc. [Pr.: -ri-lo-, var. (dupa alte surse) montmorilonit]. – Din fr. montmorillonite.

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. Veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

NASUT, -A, nasuti, -te, adj. (Reg.) 1. Nasos. ♦ Fig. Curios; obraznic. 2. (Despre oi) De culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. – Lat. nasutus, -a.

NITROCELULOZA, nitroceluloze, s. f. Substanta solida inflamabila, de culoare alba, cu aspect fibros, asemanatoare cu bumbacul, obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric, intrebuintata ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloza. – Din fr. nitrocellulose.

SULFAT, sulfati, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.

CODALB, -A, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (Despre oameni) Cu parul blond; balai. II. S. m. Pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba (Haliaetus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -a, adj.] – Coada + alb(a).

TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare alba-verzuie, unsuros si moale la pipait, folosit in industria farmaceutica, textila etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

TELUR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare alba-albastruie, avand proprietati asemanatoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure.

TENDON, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subtire, fibros, de culoare alba, format din tesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul caruia muschii se fixeaza pe oase. – Din fr. tendon.

TREMOLIT s. n. Silicat natural de calciu si de magneziu care se prezinta sub forma de cristale de culoare alba. – Din fr. tremolite.

KALIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care in natura se gaseste sub forma de saruri si se intrebuinteaza ca ingrasamant agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -liu; art. kaliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = saricica, ciurlan, planta din care, prin ardere, se obtinea soda] < ar. qalī, forma vulg. din qily = saricica; cenusa rezultata in urma arderii ei; v. si alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

SFECLA, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase si cu radacina carnoasa de culoare alba sau rosie, folosita ca aliment, ca planta furajera sau in industrie, pentru extragerea zaharului; nap (Beta). ◊ Sfecla de zahar = planta cu radacina cilindrica sau conica alungita si frunze mari, oval-alungite; radacinile contin 14-22% zahar si sunt utilizate in industria zaharului si a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklu.

SMALTINA, smaltine, s. f. Minereu de cobalt de culoare alba-argintie, cristalizat in sistemul cubic. – Din fr. smaltine.

SMANTANA s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare alba-galbuie, care se formeaza la suprafata laptelui nefiert, dupa ce a fost lasat catva timp la temperatura obisnuita, sau care se separa din lapte cu o masina centrifuga speciala. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai buna, cea mai valoroasa dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

S********T s. n. Substanta grasa de culoare alba, cu aspect de ceara, obtinuta din craniul de casalot, de balena, de delfin si intrebuintata in cosmetica si la fabricarea lumanarilor; ceara de balena. [Var.: s*********a s. f.] – Din ngr. s*********o. Cf. bg., rus. s*******t.

SPODUMEN s. n. Silicat natural de litiu si de aluminiu, de culoare alba-cenusie, galbena-verzuie sau violeta, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumene.

STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare alba, galbuie sau cenusie, cu diferite intrebuintari in industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. steatite, germ. Steatit.

SULFANILAMIDA, sulfanilamide, s. f. (Farm.) Substanta organica, de culoare alba, folosita local in tratamentul plagilor infectate. – Din fr. sulfanilamide.

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ Bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.

ALBITURA s. 1. (mai ales la pl.) v. rufarie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completeaza spatiile albe dintre randuri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboias, caracuda, maruntis, plevusca, (rar) plevuica, (reg.) chisoaga, plevita. (~ se numeste orice peste mic de culoare alba sau argintie.)

ALPACA² ~le f. 1) Mamifer rumegator din America de Sud, cu lana lunga si fina, de culoare alba sau neagra. 2) Stofa din lana acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga

ALTOCUMULUS n. Formatie de nori situata la o altitudine medie de 4000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie. /<fr. altocumulus

ARGINT n. Metal pretios de culoare alba stralucitoare, meleabil si ductil, cu mare conductibilitate electrica si calorica, avand diferite intrebuintari (la baterea monedelor, in giuvaiergie, in fotografie etc.). Bani de ~. ◊ Nunta de ~ aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

BALAI ~aie adj. 1) (despre par) Care este de culoare deschisa; blond; galbui, galbior. 2) (despre persoane) Care are parul si tenul de culoare deschisa; blond. 3) si substantival (despre animale) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. ◊ A intarcat ~aia s-a sfarsit cu posibilitatea de a trage foloase nemeritate. /bal + suf. ~ai

BANUT ~i m. (diminutiv de la ban) 1) Germene (fecundat) al unui ou. 2) Planta erbacee decorativa asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile sale rotunde, plate, de culoare alba sau roz; paraluta. /ban + suf. ~ut

BERILIU n. Metal dur de culoare alba, intrebuintat in aliajele de aluminiu, de fier si de cupru, pentru a le mari duritatea. /<fr. beryllium

BERNARDIN¹ ~i m. 1) Specie de caini de talie mare, de culoare alba cu pete roscate, dresat pentru a descoperi drumetii rataciti (iarna) in munti. 2) Caine din aceasta specie. /<germ. Bernhardiner

BICARBONAT ~ti m. Sare a acidului carbonic, rezultata din inlocuirea unui atom de hidrogen printr-un metal. ◊ ~ de sodiu sare pulverulenta de culoare alba, folosita in farmaceutica si in bucatarie. /<fr. bicarbonate

BISMUT n. Metal sfaramicios, de culoare alba-cenusie cu reflexe rosietice, intrebuintat, sub forma de combinatii, in medicina si in industrie. [Acc. si bismut] /<fr. bismuth

CALCIU n. Metal de culoare alba-argintie, raspandit in natura sub forma de compusi, avand diferite intrebuintari in constructii, in industrie, in medicina etc. [Sil. -ciu] /<fr. calcium

CAOLIN n. Roca argiloasa de culoare alba, insolubila, folosita in industria ceramicii, la fabricarea portelanului, faiantei etc., avand anumite intrebuintari si in medicina. [Sil. ca-o-] /<fr. kaolin

CESIU n. Metal alcalin moale, de culoare alba, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. [Sil. ce-siu] /<fr. cesium

CHITRU ~i m. Arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare alba si cu fructe comestibile, asemanatoare cu lamaile. /<ngr. kitron

CIRUS m. Nori de culoare alba formati la mare altitudine din cristale de gheata. /<fr. cirrus

CONOPIDA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cu inflorescenta in forma de capatana carnoasa, de culoare alba. 2) Inflorescenta acestei plante. [G.-D. conopidei] /<ngr. kunupidi

CRETA ~e f. 1) Roca de culoare alba, formata prin depozitarea cochiliilor unor animale marine. 2) Obiect confectionat din astfel de roca cu care se scrie pe tabla. /<lat. creta

DALB ~a (~i, ~e) 1) poet. Care este de culoare alba imaculata. ◊ Florile ~e formula care apare in refrenele colindelor. 2) Care raspandeste lumina; luminos; stralucitor. 3) Care desfata ochiul; incantator. /de + alb

DALMATIAN ~eni m. 1) Specie de caini cu parul scurt, de culoare alba cu pete mici negre sau maro. 2)Caine din aceasta specie. /<fr. dalmatien

EGRETA ~e f. 1) la pl. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, care au pe spate un manunchi de pene lungi. 2) Pasare din acest gen. 3) Manunchi de pene sau de fire albe purtat in trecut, ca ornament, la palariile si coafurile femeiesti. /<fr. aigrette

FIBRINA f. Substanta proteica de culoare alba, insolubila, care se formeaza din fibrinogen in procesul de coagulare a sangelui. /<fr. fibrine

FILDES¹ ~uri n. Substanta osoasa densa, dura, de culoare alba; ivoriu. ◊ ~ animal substanta obtinuta din oase de animale si folosita la confectionarea obiectelor de arta. ~ vegetal substanta foarte dura obtinuta din semintele unor palmieri si folosita la confectionarea nasturilor. /<turc. fildisi

GASCARITA ~e f. Planta erbacee montana, cu tulpina si frunzele paroase si cu flori mici, de culoare alba. /gasca + suf. ~arita

GHIOCEL ~i m. Planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare de culoare alba, care infloreste indata cum se topeste zapada. /ghioc + suf. ~el

GLUCOZA f. Substanta de culoare alba, cristalizata, cu gust dulce, care se gaseste, mai ales, in miere si fructe sau se prepara pe cale industriala, avand diverse intrebuintari in industrie si in medicina. /<fr. glucose

HERING ~gi m. Peste marin de talie mica, de culoare alba-argintie, care se pescuieste in mari cantitati. /<germ. Haring

HLAMIDA ~e f. 1) (in antichitatea greaca si romana) Mantie confectionata dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa de culoare alba sau rosie, purtata la ceremonii sau in calatorii, fiind prinsa cu o agrafa pe umar. 2) (in Imperiul bizantin) Mantie imparateasca sau arhiereasca. /<sl. hlamida, fr. chlamyde

IMACULAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte de culoare alba) Care este de o albeata perfecta; care nu are nici o urma de atingere; fara nici o pata. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufleteste; plin de candoare; fara nici un pacat; cast; pur. /<fr. immacule, lat. immaculatus

IVORIU n. 1) Substanta osoasa densa, de culoare alba; fildes. 2) Tesut osos alb care constituie masa principala a dintelui; dentina. [Sil. -riu] /<fr. ivoire

KALIU n. Metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care in natura se gaseste sub forma de saruri si se intrebuinteaza ca ingrasamant agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liui /< germ. Kalium

LAMAITA ~e f. 1) Arbust ornamental cu flori mici, albe, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros placut. 2) Floare artificiala de culoare alba din care se fac coronite si buchete pentru mirese. /lamaie + suf. ~ita

LITIU n. Metal alcalin, de culoare alba-argintie, foarte usor, folosit in unele aliaje de aluminiu sau, sub forma de saruri, in medicina. /<fr. litium

LOPATAR² ~i m. Pasare migratoare de culoare alba, cu ciocul asemanator unei lopeti si cu un mot in varful capului. /lopata + suf. ~ar

LOTUS ~si m. Planta acvatica exotica cu floarea mare, de culoare alba sau trandafirie, placut mirositoare. /<fr. lotus, lat. lotus

MAGNEZIT n. Silicat natural de magneziu, de culoare alba-galbuie sau bruna, cu luciu sticlos, solubil in acizi, folosit in industria materialelor de constructie. /<fr. magnesite

MAGNEZIU n. Metal solid, de culoare alba-argintie, usor maleabil, ductil si fuzibil, care arde in aer producand lumina puternica si este folosit, mai ales, la fabricarea aliajelor usoare, in fotografie si in metalurgia nichelului. /<fr. magnesium

METOL m. Substanta chimica cristalizata, de culoare alba, folosita ca developator fotografic. /<fr. metol, germ. Metol

MOLIBDEN n. Metal dur, de culoare alba-cenusie lucioasa, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea otelurilor speciale. /<fr. molybdene

NOITA ~e f. Pata mica de culoare alba, care apare uneori pe suprafata unghiilor de la mana. [Sil. no-i-] /nou + suf. ~ita

PARALUTA ~e f. (diminutiv de la para) Planta erbacee decorativa, asemanatoare cu margaretele, cultivata pentru florile mici, rotunde, de culoare alba sau roz; banut. /para + suf. ~uta

PERCAINA f. Pulbere cristalina inodora, de culoare alba, solubila in apa, folosita ca anestezic local. /<fr. percaine

PICHET³ ~uri n. 1) Tesatura deasa (de bumbac), mai ales de culoare alba, cu dungi inguste in relief pe una din fete, folosita pentru confectionarea obiectelor de imbracaminte usoara (pentru femei si copii). 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<fr. pique

PINTENOG ~oaga (~ogi, ~oage) si substantival 1) (despre unele animale, in special despre cai) Care are pete de culoare alba in regiunea pintenilor; cu pete albe in partea inferioara a picioarelor. 2) (despre pasari) Care are pinteni; cu pinteni. /<sl. pontonogu

PLAGIOCLAZ ~i m. mai ales la pl. Mineral cristalin, lucios, de culoare alba-cenusie sau albastra, avand diferite intrebuintari (in industria ceramicii, ca piatra semipretioasa etc.). [Sil. -gi-o-] /<fr. plagioclases

PLAVAI ~aie (~ai) pop. (mai ales despre oi) Care are lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. /plav + suf. ~ai

POLIETILENA ~e f. Produs chimic macromolecular, elastic, de culoare alba, obtinut prin polimerizarea etilenei. [Sil. -li-e-] /<fr. polyethylene

PORTELAN ~uri n. 1) Produs ceramic fin, rezistent si translucid, de culoare alba, intrebuintat, mai ales, la confectionarea veselei, a articolelor de artizanat si a izolatoarelor. 2) Obiect fabricat dintr-un astfel de produs. /<germ. Porzellan

RAZACHIE ~i f. Varietate de vita de vie avand struguri cu boabe mari, carnoase, de culoare alba sau rosie. /<turc. razaki, ngr. razaki

RUTENIU n. Metal dur, de culoare alba-argintie, casant, intrebuintat, in forma de aliaje, in electronica si in giuvaiergie. /<fr. ruthenium

SAINT-BERNARD [pr.: sen-bernar] m. 1) Rasa de caini mari, cu par lung de culoare alba cu pete roscate, dresata pentru gasirea persoanelor ratacite in munti.2) Caine din aceasta rasa; bernardin. /<fr. saint-bernard

SARICICA¹ f. (diminutiv de la sare)1) pop. Sare de lamaie. 2) Substanta toxica sub forma de cristale de culoare alba, intrebuintata in medicina si la starpirea soarecilor; arsen. /sare + suf. ~icica

SCLEROTICA ~ce f. anat. Membrana exterioara de culoare alba a ochiului; albul ochiului; albus. /<fr. sclerotique

SEROZITATE ~ati f. 1) Substanta lichida de culoare alba-galbuie secretata de membranele seroase. 2) Substanta seroasa eliminata in cazul unor boli. /<fr. serosite

SIPICA ~ci f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, paroase, adanc crestate, si flori marunte, de culoare alba-albastruie, grupate in inflorescente globuloase. 2) Planta erbacee cu tulpina acoperita cu peri moi in partea inferioara, cu frunze penate si cu flori de culoare galben-roscata, ce creste prin fanete. /<sl. sipuku

SMALTINA ~e f. Mineral de cobalt, de culoare alba-argintie, intrebuintat ca sticla colorata pentru mozaicuri. /<fr. smaltine

SMALT ~uri n. 1) Substanta opaca, de diverse culori, formata din diferiti oxizi anorganici, care se aplica pe suprafata unor obiecte metalice sau ceramice pentru a le face impermeabile, pentru a le proteja sau pentru a le infrumuseta; email. 2) Substanta lucioasa, de culoare alba, care acopera suprafata vizibila a dintilor. /<ngr. smalto, germ. Schmalz

SOMN² ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

STEARINA f. 1) Substanta solida de culoare alba sau galbuie, obtinuta pe cale industriala, avand diferite intrebuintari (la fabricarea lumanarilor, sapunului, hartiei, in industria textila etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grasimilor animale si vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stearine, germ. Stearit

STEATIT n. Mineral compact de culoare alba, cenusie sau galbuie, intrebuintat la confectionarea unor obiecte decorative si ca materie prima la fabricarea izolatoarelor etc. /<fr. steatite, germ. Steatit

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

SULFAT ~ti m. Sare a acidului sulfuric. ◊ ~ de calciu sare cristalina, de culoare alba, care conditioneaza duritatea apei. ~ de cupru sare albastra, cristalizata, folosita la combaterea daunatorilor agricoli; piatra-vanata. ~ de magneziu sare cristalizata, incolora, intrebuintata in industrie si medicina; sare amara. ~ de sodiu sare cristalizata, incolora, avand diferite intrebuintari (in industria sticlei, in vopsitorie, in medicina etc.). ~ de potasiu sare incolora, cristalizata, intrebuintata ca ingrasamant. ~ feros sare de culoare verde-deschisa, cristalizata, intrebuintata ca materie coloranta; calaican. ~ de zinc sare incolora cristalizata, avand diferite intrebuintari (ca mordant, la conservarea pielii, a lemnului etc.). /<fr. sulfate

SoricioAicA² f. pop. Substanta toxica de culoare alba, folosita in medicina si la starpirea soarecilor; saricica; arsen. /soarece + suf. ~oaica

VANADIU n. Metal alb de culoare alba-argintie, folosit la fabricarea otelurilor de calitate superioara. /<fr. vanadium

VATA f. Material de culoare alba, moale, obtinut din fibre de bumbac, avand diferite intrebuintari (in medicina, in tehnica). ◊ ~ minerala material obtinut din fibre de sticla, de zgura, de cuart, folosit ca izolant termic si acustic. ~ de zahar (sau dulce) produs de cofetarie (de diferite culori), asemanator cu vata, obtinut prin centrifugare din solutie de zahar. ~ de sticla masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic sau ca filtru pentru lichidele corosive. Are ~ in urechi se spune despre o persoana care aude rau. /<germ. Watte

VITILIGO n. Boala de piele caracterizata prin aparitia de pete depigmentate de culoare alba. /<fr. vitiligo

VOLBURA² ~i f. Planta erbacee cu flori de culoare alba sau roz, care au forma de palnie; poala (sau rochita) randunicii. /<lat. volvula

WILLEMIT n. Silicat natural de zinc, de culoare alba, verde sau cafenie. /<fr. willemit

WOLFRAM n. Metal dur, greu, de culoare alba, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice si a otelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram

YORK m. Rasa de porci de culoare alba, obtinuta in Anglia. /< engl. York

ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre

ZINC n. Metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie, mai ales, sub forma de aliaje. /<fr. zinc

ALIGOTE s.n. Varietate de struguri din vita franceza de Burgundia, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba verzuie. ♦ (p. ext.) Vin obtinut din astfel de struguri. [< fr. aligote].

BARIU s.n. Metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. [Pron. -riu, var. barium. / < fr. baryum].

CADMIU s.n. Metal moale, de culoare alba-argintie, care se aseamana cu zincul. [Pron. -miu, var. cadmium s.n. / < fr. cadmium].

DAMAR s.n. Rasina naturala de culoare alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, extrasa dintr-un arbore din Indonezia. [Scris si dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar].

MISO s.n. Pasta de soia fermentatata, de culoare alba sau rosie, folosita in bucataria japoneza.

NAP, napi, s.m. Planta erbacee a carei radacina carnoasa de culoare alba sau rozalie, de forma rotunda sau lunguiata, este comestibila (Brassica rapa, var. napus); este utilizata ca o leguma, avand gust de gulie, mai ales in bucataria franceza si cea germana (aici numita weiße Rube = sfecla alba). In tarile scandinave si in SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap si varza, cat o sfecla mare, cu pulpa de culoare oranj, avand gust pronuntat de varza (germ. Kohlrube = sfecla-varza), comercializat sub denumirea scandinava rutabaga.

NUGA, nugale, s.f. Preparat dulce din zahar sau miere, albus de ou, amidon sau gelatina, in care se incorporeaza migdale, nuci, alune, fistic sau seminte de susan, de obicei prajite sau caramelizate; poate fi de culoare alba (cu semintele incorporate intregi) sau ca o pasta maronie (daca semintele au fost prajite si macinate in prealabil); se prezinta sub forma de felii, de batoane, sau realizata special pe bat (precum alvita / halvita); din fr. nougat.

SARDEA, sardele, s.f. (Iht.) Peste marin, numit si sardina (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte si heringul, sprotul, hamsia si scrumbia, foarte asemanatoare unele cu altele in anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare alba-albastra-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros si carnea foarte grasa (Sardina pilchardus). Pestele matur se comercializeaza ca pilchard. Pestii de max. 16 cm apar in comert sub forma de conserve de sardine, dar acestea contin adesea si heringi de mici dimensiuni sau sprot. Prin sardela (pl. sardele) sau sardeluta se intelege, de obicei, hamsia, si nu niste sardine de mici dimensiuni.

MALTINA s.f. Praf amorf de culoare alba-galbuie preparat din malt, folosit pentru a transforma amidonul in dextrina si maltoza. [< fr. maltine].

SODA s.f. Substanta de culoare alba, de obicei cristalizata, intrebuintata pentru spalatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, intrebuintat la fabricarea sapunurilor si ca reactiv. [< germ. Soda].

TOMENTOS, -OASA adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri moi, catifelati, de culoare alba. [< fr. tomenteux, cf. lat. tomentosus].

TREMOLIT s.n. Mineral de culoare alba, care contine magneziu, calciu, fier si aluminiu si din care, prin hidratare, se obtine azbestul. [< engl. tremolite].

glucoza s.f. Monozaharida de culoare alba, cristalizata, dulce, care se gaseste in miere, in fructe, in compozitia glucidelor. (< fr. glucose)

WILLEMIT s.n. Silicat natural de zinc, de culoare alba, verde sau cafenie. [Pron. vi-. / < fr. willemite].

ANAUXIT s.n. Mineral cristalizat, de culoare alba, cu luciu sidefiu. [Pron. -na-u-. / < fr. anauxite].

BERNARDIN s.m. Caine mare, de culoare alba cu pete rosii, originar din Alpii elvetieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumetii rataciti (iarna) in munti. [< germ. Bernhardiner].

CAOLIN s.n. Argila de culoare alba, din care se fabrica portelanul si faianta. ♦ Pudra absorbanta, folosita ca emolient. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolin, cf. chin. kaoling – colina inalta].

CIRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare alba stralucitoare, formati din particule de gheata, care plutesc izolati la mare inaltime. [Pl. -usi. / < fr., lat. cirrus].

CORIANDRU s.m. (Bot.) Planta din regiunea mediteraneana, cu flori mici, de culoare alba sau roz, grupate in umbele compuse. [Pron. -ri-an-. / < fr. coriandre, cf. gr. koriandron].

codalbel, -ea, codalbei, -ele, adj. (reg.) 1. (animal) care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (om) cu parul blond; balai.

CUMULUS s.m. Formatie de nori grosi de culoare alba, cu aspect de ghemotoace de vata, izolate, al caror contur se modifica neincetat, care, aparand vara la inaltimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -usi. / < fr., lat. cumulus].

iezm s.m. (inv.) piatra pretioasa, tare si opaca, de culoare alba; iaspis alb, matostat.

asbest s. m. – Minereu fibros de culoare alba. – Mr. azveste „var”. Fr. asbeste, din gr. ἀσβέστης. Cuvintul mr. reproduce pronuntarea din ngr.

muscur, -a, muscuri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare alba, cu pete negre pe bot. 2. spalacit.

nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.

plavita, plavite, s.f. (reg.) 1. nuia cu care se leaga snopul. 2. lana de culoare alba.

pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.

serpan, serpani, s.m. (reg.) peste inrudit cu tiparul, de culoare alba-galbuie, cu pete pe spate si in partile laterale.

PORTELAN s.n. 1. Material ceramic, vitrifiant si translucid, de culoare alba, obtinut prin arderea unei paste de caolin, cuart si feldspat. 2. Obiect, vas fabricat din acest material. [Var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].

POTASIU s.n. Metal alcalin de culoare alba-argintie, cu puternice proprietati radioactive; kaliu. [Pron. -siu. / < fr. potassium].

sofra, sofre, s.f. (reg.) peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie cu gura oblica, ce traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean, oblet.

STEATIT s.n. Varietate de talc compacta, de culoare alba-verzuie. [< fr. steatite].

TENDON s.n. Tesut fibros si rezistent, de culoare alba, cu ajutorul caruia se fixeaza muschii de oase; ligament. [< fr. tendon].

TINCVAIS s.n. Oxid de zinc de culoare alba, folosit in vopsitorie; alb de zinc. [Pron. -vais. / < germ. Zinkweiss].

ANAUXIT s. n. mineral cristalizat, de culoare alba, cu luciu sidefiu. (< fr. anauxite)

BARIU s. n. metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. (< fr. baryum)

CIRUS s. m. formatie de nori de culoare alba stralucitoare, formati din particule de gheata, care plutesc izolati la mare inaltime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir)

CUMULONIMBUS s. m. formatie de nori de culoare alba la varf si cenusie la baza, care (intre 50 m si 6 km) produc precipitatii abundente sub forma de averse. (< fr. cumulonimbus)

CUMULUS s. m. formatie de nori grosi de culoare alba, cu aspect de ghemotoace de vata izolate, al caror contur se modifica neincetat si care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat. cumulus)

FRIZA² s. f. rasa de oi de culoare alba cu coada scurta. (< germ. Friser)

ISCHIE s. f. varietate de struguri cu boabele mari, sferice, de culoare alba-galbuie. ◊ vin din acesti struguri. (< it. ischia)

JAD s. n. piatra semipretioasa foarte dura, din silicat natural de aluminiu, calciu si magneziu, de culoare alba-verzuie, din care se fac diferite obiecte de arta. (< fr. jade)

LANDRAS s. m. rasa de porci de culoare alba si cu corpul foarte lung. (< engl. landrace)

TOMENTOS, -OASA adj. (bot.; despre organe) acoperit cu peri moi, catifelati, de culoare alba; (despre suprafete anatomice) acoperit cu fibrile scurte si indesate, semanand cu un puf. (< fr. tomenteux, lat. tomentosus)

ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare alba, cenusie, verzuie cu luciu sidefos si duritate mare, intilnit in rocile magmatice acide (granite, pegmatite), in cele metemorfazate (gnaise) si in unele calcare. Utilizat in ind. ceramicii fine ca fondant.

ANALCIT (‹ fr., gr.) s. n. Mineral din grupa feldspatoizilor de culoare alba, cenusie, rosiatica sau verzuie, care contine apa de natura zeolitica. Se formeaza ca produs al activitatii hidrotermale de temperatura joasa, in cavitatile rocilor efuzive.

ALIGOTE s. n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba-verzuie si miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. aligote.

ALTOCUMULUS s. m. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.

BISMUTINA (‹ fr.) s. f. Sulfura naturala de bismut, de culoare alba-cenusie, formata in faza hidrotermala, intilnita in zacamintele de staniu, asociata cu bismut nativ, colcopirita, topaz etc. Prezinta aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducatoare de electricitate si se dizolva in acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.

ALB¹ s. n. 1. Culoare alba. ◊ Expr. Negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.

ALBEALA, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare alba. – Din albi + suf. -eala.

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare alba-cenusie, cu numeroase folosiri in industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium).

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal pretios, de culoare alba-cenusie stralucitoare. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.

AZBEST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare alba, din care se fac diferite piese si tesaturi neinflamabile. – Fr. asbeste (< gr.).

BARIU s. n. Metal moale, alcalino-pamantos, de culoare alba-argintie, ai carui compusi se intrebuinteaza la fabricarea vopselelor, a sticlei si in pirotehnie. – Fr. baryum (< gr.).

BERNARDIN, bernardini, s. m. Caine mare de culoare alba cu pete roscate, cu parul lung si ondulat, originar din Elvetia si dresat pentru descoperirea calatorilor rataciti iarna in munti. – Fr. bernardin.

BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a doua plante din familia leguminoaselor: a) mazariche; b) planta erbacee agatatoare, cu florile de culoare alba-galbuie sau purpurie si cu fructele in forma de pastai paroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase si cereale, cultivate pentru nutret. 3. Semanatura de borceag (2). – Bg. borcak.

CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare alba cu nuante cenusii-galbui, cu luciu adamantin si aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format in zonele de oxidare a zacamintelor de sulfuri de plumb, in special galena, si uneori pe cale hidrotermala. Important minereu de plumb (83,5 % PbO).

DIMIE, dimii, s. f. (Reg.) 1. Tesatura taraneasca de lana (de culoare alba), din care se confectioneaza obiecte de imbracaminte; panura, aba¹. 2. (Rar) Pantaloni taranesti stramti; cioareci. – Tc. dimi.

WILLEMIT s. n. Silicat natural de zinc, fosforescent, de culoare alba, verde sau cafenie, din care se extrage zincul. [Pr.: vilemit] – Fr. willemite (germ. Willemit).

ZINC s. n. Metal de culoare alba-cenusie, intrebuintat in industrie atat singur cat si sub forma de aliaje. – Fr. zinc.

ACIDOFIL, -A, acidofili, -e, adj. (In sintagmele) Plante acidofile = plante care se pot dezvolta pe soluri cu aciditate mare. Lapte acidofil = produs lactat dietetic de culoare alba-galbuie, preparat din lapte de vaca sterilizat, cu un anumit continut de bacterii si fermentat. – Din fr. acidophile.

CIRROSTRATUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „suvita” + stratus „asezat, intins”) subst. Tip de nori densi, cu aspect de val transparent, de culoare alba laptoasa, cu o structura fibroasa, alcatuiti din cristale de gheata si formati intre 6.000 si 7.500 m alt. Dau posibilitatea producerii fenomenului de halo.

MAGNEZIT (MAGNEZITA) s. f. (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural de magneziu, care cristalizeaza in sistemul romboedric; apare in mase grauntoase, compacte, de culoare alba-cenusie; este un mineral refractar, utilizat in metalurgie, industria cimentului, electrotehnica, alimentara, a cauciucului etc.

VANADIU (‹ fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinava) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750ºC, p. f. 3.400ºC, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi, intrebuintat ca adaos in oteluri speciale si, sub forma de V₂O₅, drept catalizator in diferite procese chimice. A fost descoperit in 1801 de mineralogul spaniol Andres Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, si redescoperit de Nils Gabriel Sefstrom (1787-1854) in 1830, care i-a dat si numele actual.

YTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemanator cu lantanidele. Metal de culoare alba-cenusie, este relativ usor, greu fuzibil si este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, in 1794.

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

SAPOTIER (‹ fr., cf. sp. zabot, cuv. aztec) s. m. Arbore originar din America tropicala, avand tulpina de 10-25 m inaltime, bogat in latex de culoare alba (chicle), cu frunze alterne ce au la subsuoara flori albe solitare, fructul baca cenusie, de marimea unei lamai (Achras sapota); cultivat in toate tarile tropicale.

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

PUFULET ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze ovale si cu flori de culoare albastra sau albe, cultivata in scop decorativ. 2) Produs alimentar in forma de tubusoare, preparat din malai cu adaos de cascaval. /puf + suf. ~ulet

SPINUTA, spinute, s. f. Planta erbacee cu flori de culoare albastru-inchis, rar albe, dispuse in capitule globuloase; banica (Phyteuma orbiculare). – Spin¹ + suf. -uta.

SINEALA ~eli f. 1) Substanta de culoare albastra, folosita pentru a accentua albul unor obiecte; albastreala. ~ pentru rufe. 2) Apa cu aceasta substanta, in care se clatesc albiturile. [G.-D. sinelii] /<bulg. sinilo

albaSTREALA s. f. 1. albastru, albastrime. 2. Substanta de culoare albastra-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbena; se foloseste in gospodarie si in industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albastri + suf. -eala.

albaSTREALA s. f. 1. albastru, albastrime. 2. Substanta de culoare albastra-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbena si care se foloseste in gospodarie si in industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – albastri + suf. -eala.

SILUR, siluri, s. m. Numele a doua plante erbacee cu tulpina verticala, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealalta cu flori albe, cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

ALBEATA s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare alba; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataracta (2). [Var.: albete s. f.] – Alb + suf. -eata.

ALBI, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. si tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenti oxidanti sau reducatori pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugand pigmentii naturali. ♦ A colora usor in albastru un produs textil pentru a obtine un efect de alb intens. ♦ A decolora, partial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A incarunti; p. ext. a imbatrani. 2. Intranz. A iesi in evidenta, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A straluci. – Din alb.

CENUSIU, -IE, cenusii, s. n., adj. 1. S. n. culoare obtinuta prin suprapunerea in diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.

FULGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori sau in interiorul unui nor. ◊ Sedinta (sau miting) fulger = sedinta (sau miting) care se convoaca pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegrama fulger = telegrama transmisa (in schimbul unei suprataxe) mai repede decat telegramele obisnuite. ◊ Loc. adj. si adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuteala fulgerului, iute, scurt; subit. ◊ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albastruie sau rosiatica, care se deplaseaza relativ incet sub influenta curentilor de aer, disparand brusc, cu sau fara explozie. ◊ Fulger electronic = blit. – Lat. fulger (=fulgur, -is).

PLAVIU, -IE, plavii, adj. (Inv. si reg.; despre oameni) Plavit (2). ♦ (Inv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -iu.

ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.

FUZARIOZA, fuzarioze, s. f. Boala a plantelor provocata de o specie de ciuperci si manifestata prin aparitia unei pasle dese de culoare alb-roz pe organele atacate, care putrezesc. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. fusariose.

COMPLEMENTAR, -A, complementari, -e, adj. Care complineste, care completeaza. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin insumare, formeaza un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea alba. [Var.: complimentar, -a adj.] – Din fr. complementaire.

ALBEATA f. 1) culoare alba. ~a zapezii. 2) Stare patologica constand in aparitia pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albetii; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eata

A SE ALBI ma ~esc intranz. 1) A deveni alb; a capata culoare alba. 2) A pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinte) A face sa devina carunt; a incarunti. /Din alb

CADMIU n. Metal moale de culoare alb-argintie, folosit, mai ales, pentru obtinerea unor aliaje. [Sil. cad-miu] /<fr. cadmium

CIROSTRATUS m. Nori situati la mare altitudine, avand culoare alba-laptoasa, formati din cristale mici de gheata. /<fr. cirro-stratus

COBALT n. Metal dur, de culoare alb-argintie, intrebuintat in tehnica, la fabricarea unor aliaje, la colorarea sticlei, portelanurilor etc. [Acc. si cobalt] /<fr. cobalt, germ. Kobalt

A SE INALBI ma ~esc intranz. 1) A deveni alb; a capata culoarea alba. 2) A pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (fiinte) A face sa devina carunt; a incarunti.¹ s-au ~it tamplele. /in + a albi

MERCUR n. Metal de culoare alb-argintie, lichid (la temperatura obisnuita), foarte dens si mobil, cu diverse intrebuintari in tehnica si in medicina; hidrargir. /<fr. mercure, germ. Merkur

PLATINA f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil si ductil, rezistent la actiunea acizilor si la temperaturi inalte, avand diferite intrebuintari. /<fr. platine

PLAVAN ~a (~i, ~e) pop. 1) (despre parul vitelor) Care este de culoare alb-galbuie sau alb-cenusie. 3) si substantival (despre vite, mai ales despre boi) Care are parul de culoare alb-galbuie sau alb-cenusie. 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; blond. /plav + suf. ~an

VAR ~uri n. Material de constructie obtinut prin arderea calcarului. ◊ ~ stins produs obtinut prin tratarea varului cu apa. Lapte de ~ solutie de apa si var stins folosita in special pentru varuitul peretilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea alba, mai ales a fetei. /<sl. varu

COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].

MIGDALA, migdale, s.f. Fructul a doua varietati de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis si var. amara), asemanator cu o caisa verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) samburii mari si lemnosi ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietatii dulcis, de culoare alb-galbuie, comestibil, utilizat pe scara larga in cofetarie, intreg, prajit, caramelizat sau efilat, iar sub forma de pudra pentru realizarea de diverse paste (martipan) si creme; b) migdale amare = miezul varietatii amara, acoperit cu o pielita groasa, maronie, foarte amara, cu bogat continut de amigdalina, toxica in cantitate mare – fiind de aceea interzis in consum, dar utilizat pentru fabricarea de esenta, extract, ulei si lichior de migdale.

PATISON [s.n. patisoane, s.m. patisoni]. Dovlecel rotund si plat (Cucurbita pepo), asemanator cu o farfurie cu marginile mai mult sau mai putin valurite, de culoare alb-gri, cu pulpa deosebit de delicata; se consuma fiert, umplut sau copt. – Fr. patisson; germ. Ufo (= farfurie zburatoare).

gaiard s. m. varietate de struguri cu boabele mari, de culoare albã–rozale. (din fr. gaillard)

paris, -a, adj. (reg.; in sintagma) mar paris = varietate de mar cu fructe mari de culoare alb-verzuie sau rosie-galbuie.

plav², -a, adj. (reg.; despre boi) care are parul de culoare alba sau alba-galbuie.

MUSCOVIT s.n. Varietate de mica incolora sau de culoare alb-galbuie, folosita ca izolant termic si electric. [< fr. muscovite, rus. muskovit].

COMPLEMENTAR, -A I. adj. care completeaza. ♦ unghi ~ = complement (1); culori e = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. II. s. f. (mat.) multime ale carei elemente nu apartin unei multimi date. (< fr. complementaire)

CREM adj. inv., s. n. (de) culoare alb-galbui. (< fr. creme)

EMDEN s. n. rasa de gaste cu culoare alba. (< germ. Emden)

FUZARIOZA s. f. boala a plantelor provocata de unele ciuperci, manifestata prin aparitia unei pasle dese, de culoare alb-roz, pe organele atacate, care putrezesc. (< fr. fusariose)

GESSO s. n. 1. (statueta de) ghips. 2. (pict.) strat gros format din clei si culoare alba. (< it. gesso)

IVOAR adj. inv., s. n. (de) culoare alba (ca fildesul). (< fr. ivoire)

albION, denumire data in antic. Britanniei, datorita culorii albe a falezelor ei.

ANKERIT s. n. Carbonat dublu de calciu si fier, de culoare alb-cenusie, in care fierul este inlocuit in procente variabile cu magneziul. Apare sub forma lenticulara, in sisturi cristaline, in serpentinite si ca mineral de ganga.

ANORTIT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fara” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat in calciu, de culoare alb-rosiatica, cenusiu, cu luciu sticlos. Este intilnit in geode, in unele bombe vulcanice si in rocile magmatice ultrabazice. Se utilizeaza ca fondant la fabricarea portelanului si faiantei.

ARAGONIT (‹ localit. Aragon) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebeste cristalizind rombic. Se formeaza in ultimele faze ale proceselor hidrotermale si din depunerile izvoarelor minerale termale, formind tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-galbuie, violeta sau cenusie, luciu sticlos si aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatra de ornament, constituie mase principala a perlelor si formeaza stratul de sidef al cochiliilor molustelor.

BARITINA (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-galbuie, pina la cenusie, cu luciu sidefos si aspect de agregate granulare sau sub forma stalactitica. Se formeaza prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitatie si diageneza in miluri de mare adinca. Se utilizeaza in ind. chimica, a pielariei si la saparea sondelor pentru ingreunarea noroiului de foraj; barita.

ALBEATA s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare alba. 2. Pata alba formata pe cornee; leucom; (impr.) cataracta. [Var.: (1) albete s. f.] – Din alb² + suf. -eata.

albI, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. si tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) alb. ♦ Intranz. A incarunti; a imbatrani. 2. Intranz. A iesi in evidenta, a se contura (din cauza culorii albe); a straluci. Prin frunze ascunsa albeste o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.

BYTOWNIT (‹ localit. Bytow) subst. Feldspat plagioclaz, intilnit in rocile bazice, in unele meteorite si in rocile metamorfice de contact. Are culoare alb-verzuie si aspect lamelar sau granular.

CELESTINA (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de strontiu, de culoare alb-albastruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format in filoane hidrotermale sau in roci sedimentare sub forma de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursa de strontiu (56,4 %). Se utilizeaza in pirotehnie, ind. zaharului.

CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.

COBALTINA (‹ fr., engl.) s. f. Sulfoarseniura naturala de cobalt, formata pe cale hidrotermala, la temperaturi inalte, in unele zacaminte metasomatice de contact, si in filoane. Are culoare alba-argintie cu nuante roz, luciu metalic, este casanta si slab conducatoare de electricitate. Principala sursa pentru extragerea cobaltului.

ZIRCONIU (‹ fr.) s. n. Element chimic din gr. IV secundara (Zr; nr. at. 40, m. at. 91,22, p. f. 1.852ºC). Metal rar, de culoare alb-argintie, dur si greu fuzibil; stabil din punct de vedere chimic. Aliajele de baza de z. se folosesc ca materiale de constr. in energetica nucleara, in construirea de aparate chimice, instrumente chirurgicale etc. Unele aliaje ale z. sunt supraconductori. Descoperit in 1789 de chimistul german Martin H. Klaproth (1743-1813) si izolat (in 1824) de J.J. Berzelius.

RODIU¹ (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. Element chimic (Rh; nr. at. 45, m. at. 102,905) din familia metalelor platinice. De culoare alb-argintiu, asemanator cu platina, se foloseste, impreuna cu aceasta, la confectionarea instrumentelor de laborator. A fost descoperit (1803) de britanicul William H. Wollaston.

KAINIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kainos „nou”) s. n. Sare naturala dubla, constituita din clorura de potasiu si sulfat de magneziu hidratat, formata ca produs secundar de precipitare chimica in lagune si bazine marine. de culoare alba, cenusie, rosie, cu luciu sticlos si aspect de mase compacte zaharoide; este usor solubil in apa si are gust amarui sarat. Utilizat ca ingrasamant agricol si pentru fabricarea sarurilor de potasiu.

NEPTUNIUM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at.93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obtinut pe cale artificiala de fizicienii E.M. McMillan si P.H. Abelson in 1940, la Universitatea din California.

RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. Ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). de culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.

CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.

CRIOLIT (‹ fr. {i}; {s} crio + gr. lithos „piatra”) s. n. Flourura naturala de aluminiu si sodiu, formata din solutiile reziduale imbogatite in flour. Are aspect de mase compacte, culoare alba, uneori rosiatica, luciu sidefos. Utilizat la fabricarea sticlei opalescente, in metalurgia aluminiului etc.

BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). Oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.

VELIN, -A, veline, adj. (In sintagmele) Hartie velina sau carton velin = hartie sau carton de calitate foarte buna, de culoare foarte alba, preparate dintr-o pasta fina. – Din fr. velin.

LILIAL, -A, liliali, -e, adj. (Rar) De culoarea crinului alb. [Pr.: -li-al] – Din fr. lilial.

alb¹ n. 1) culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. ◊ A semna in ~ a semna un document inainte de a fi completat. (E scris) negru pe ~ nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. ~ul dintilor. ◊ ~ul ochiului sclerotica. /<lat. albus

CREM adj. invar. Care este de culoarea untului; alb-galbui. /<fr. creme

FILDESIU ~e ( ~i) rar Care este de culoarea fildesului; alb-mat. /fildes + suf. ~iu

SIDEFIU ~e (~i) Care este de culoarea sidefului; alb-lucios. /sidef + suf. ~ie

ZAHARINA s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. [cf. fr. saccharine].

LILIAL, -A adj. 1. de culoarea crinului alb. 2. (fig.) pur, candid. (< fr. lilial)

BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.

CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. Rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).

BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenusiu. 2. (In expr.) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). – Din bruma¹ + suf. -ariu.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

PINTENOG, -OAGA, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) Cu pete de alta culoare (de obicei albe) in partea inferioara a picioarelor. 2. (Despre pasari) Pintenat (2). II. S. f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lamaia. (Carthamus lanatus). – Din sl. pontonogu.

PONCE adj. invar. (In sintagma) Piatra ponce = roca vulcanica de culoare cenusie sau alba, poroasa si usoara; spuma de mare; bucata din aceasta roca, intrebuintata ca material abraziv la curatatul petelor de pe maini, la inlaturarea pielii ingrosate etc. [Pr. si: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

PRIAN, -A, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are parul cu dungi sau cu pete de alta culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec.

LEUCIT s. n. Silicat natural de aluminiu si de potasiu, de culoare cenusie sau alba, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca ingrasamant agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.

NICORETE, nicoreti, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a doua specii de ciuperci comestibile de culoare galbuie sau alba-cenusie, cu palarie carnoasa (Tricholoma georgii si Clitopilus prunulus). – Et. nec.

RONJARE, ronjari, s. f. Procedeu folosit in imprimarea desenelor pe tesaturi, care consta in aplicarea, pe tesaturile vopsite in prealabil, a unor reactivi (ronjanti) care au proprietatea de a inlatura culoarea, tesatura devenind alba pe portiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. rongeage.

CREM adj. invar. alb-galbui (de culoarea untului). – Din fr. creme.

BIVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu

COLILIU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ Parul alb-~ parul alb de tot; complet carunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje

CORAL³ ~i m. 1) Animal care traieste in colonii in marile calde, cu schelet calcaros de culoare rosie sau alba; margean. 2) Bijuterie confectionata din scheletul acestui animal; margean. /<germ. Koralle, lat. corallus

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak

MART ~uri n. pop. 1) A treia luna a anului; martie; martisor. 2) Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie, ca simbol al primaverii; martisor. /<lat. martius

MARTISOR² ~oare n. Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie ca simbol al primaverii. /mart pop. + suf. ~isor

PONCE adj. invar. : Piatra ~ roca vulcanica usoara si poroasa, de culoare cenusie sau alba, avand diferite intrebuintari. /<fr. [pierre] ponce

SEGREGATIE ~i f. 1) v. SEGREGARE. 2) tehn. Lipsa de omogenitate a compozitiei chimice a unui material sau substante. 3) : ~ rasiala separare fortata a populatiei de culoare de populatia alba. [G.-D. segregatiei; Sil. se-gre-ga-ti-e] /<fr. segregation

SIGA f. Mineral moale, de culoare rosiatica sau alba, intrebuintat de zugravi si tabacari. /<sb. siga

SUR¹ ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur

SORCOV ~i m. reg. Pom cu fructe comes-tibile dulci, de culoare neagra sau alba, ale carui frunze constituie hrana viermilor de matase; agud; dud. /Orig. nec.

IZABEL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu par galben; sarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesa a Austriei, al carei sot ar fi purtat trei ani aceeasi camasa in timpul asediului Ostendei].

APARTHEID s.n. Politica rasista de discriminare indreptata impotriva populatiei bastinase de alta culoare decat cea alba in Africa de Sud si Rhodesia, unde aceasta este lipsita de drepturi politice, sociale, economice si de invatamant, traind separat de populatia alba, in rezervatii cu pamanturi sarace si neroditoare. [< engl., ol. apartheid < cuv. afrikaans].

HORTENSIE, hortensii, s. f. Planta ornamentala cu flori mari, fara miros, de culoare roz, violeta sau alba (Hydrangea opuloides). – Din fr. hortensia.

MARGEAN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care traiesc in colonii marine formate din mai multi indivizi de culoare rosie, mai rar alba, infipti pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoaba facuta din acest schelet. 2. Sirag de margele facut dintr-un material asemanator cu margeanul (1). – Din tc. mercan.

PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

JAD ~uri n. 1) Piatra semipretioasa, foarte dura, de culoare variind de la alb-verzui pana la verde intunecat, folosita la confectionarea unor obiecte decorative. 2) Obiect decorativ confectionat dintr-o asemenea piatra. /<fr. jade

MARGEAN ~uri n. 1) Animal marin care traieste in colonii in marile calde, avand un schelet calcaros de culoare rosie, roz sau alba; coral. 2) Bijuterie confectionata din scheletul acestui animal; coral. /<turc. mercan

MURG ~ga (~gi) si substantival (despre cai) Care are parul de culoare castanie-inchisa. /cf. alb. murg

MUSCULITA ~e f. (diminutiv de la musca) Ciuperca foarte otravitoare, de culoare rosie, cu pete albe. /musca + suf. ~ulita

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) Parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) Pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el

SELENIT n. Varietate de ghips de culoare galbena-aurie sau alba, din care sunt confectionate obiecte decorative. /<fr. selenite

TULIPA ~e f. bot. Planta erbacee ornamentala, cu radacina in forma de bulb, cu frunze lunguiete si late, cu flori de diferite culori (galbene, rosii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

BERK (cuv. engl.) subst. Rasa de porci creata in Anglia, de culoare neagra cu extremitatile albe, precoce, cu prolificitate potrivita si rezistenta organica foarte buna. Tipul productiv al rasei este mixt (carne-grasime). Se mai numeste berkshire sau negrul mijlociu.

RHODE ISLAND [roud ailənd] subst. Rasa de gaini creata in S.U.A., cu penajul de culoare rosie (mai rar alba), buna atat pentru productia de carne, cat si pentru cea de oua.

OSTFRIZA (‹ germ.) s. f. Rasa de vaci originara din Germania, crescuta si in Romania, specializata in productia de lapte; are culoare baltata, negru cu alb.

GASELNITA¹, gaselnite, s. f. Fluture mic, de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. gasenica „omida” (dupa derivatele in -elnita).

GRAUR, grauri, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.

VELINTA, velinte, s. f. Tesatura taraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori, de obicei impaslita la piua, intrebuintata ca patura, cuvertura, covor etc. [Pl. si: velinti] – Cf. ngr. velentza, scr. velenac.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

LACAR, lacari, s. m. Gen de pasari calatoare si cantatoare, de marimea unei vrabii, de culoare bruna pe spate si alb-bruna pe pantece, care traiesc in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor (Acrocephalus); pasare din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar.

COPRINA, coprine, s. f. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina terminata cu o singura floare, mare, de culoare galbena (Narcissus radiiflorus) sau alba (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „matase”.

ELECTRUM s. n. Aur nativ care contine o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis pana la alba-argintie, maleabil si ductil. – Din fr. electrum.

SAMUR, (1) samuri, s. m., (2) samururi, s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor cu blana pretioasa, de culoare sura cu o pata alba pe piept; zibelina (Martes zibellina). 2. S. n. Blana de samur (1) prelucrata. – Din tc. samur.

SOARBA, soarbe, s. f. Fructul sorbului¹, de marimea unei cirese, carnos si de culoare bruna-galbuie cu pete albe, cu gust acrisor. – Din sorb¹.

BOISTEAN ~eni m. Peste dulcicol, de talie mica, avand spatele si laturile de culoare verde-inchisa si pantecele alb-argintiu. [Sil. bo-is-] /boiste + suf. ~an

GASELNITA¹ ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. gasenica

GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj

GARLITA ~e f. Gasca salbatica de culoare cenusie, cu o pata alba in frunte, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.

ROZalb ~a (~i, ~e) Care este de culoare intermediara intre roz si alb; roz foarte deschis. /roz + alb

STIUCA ~ci f. Peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemanator unui cioc de rata si cu gura larga. ◊ ~-de-mare peste marin de talie medie, cu botul in forma unui cioc de barza, avand corp cilindric de culoare verzuie pe spate si alba pe burta; zargan. [G.-D. stiucii] /<bulg., sb. stuka

VISINEL ~i m. (diminuitiv de la visin) Arbust cu flori albe si fructe mici de culoare rosie, acre la gust. /visin + suf. ~el

ZARNA ~e f. 1) Planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno

ZMEUR ~i m. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe de culoare roz, comestibile; zmeurar. /<ngr. smeuron

APARTHEID s. n. politica rasista de discriminare dusa de minoritatea alba impotriva majoritatii populatiei de culoare din Africa de Sud. (< engl., fr. apartheid)

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

albinet, -eata adj., pl. f. ete (d. alb cu crementu si sufixu in-et). Mold. Trans. alb la fata (indiferent de culoarea parului).

DREPNEA, drepnele, s. f. Pasare asemanatoare cu randunica, cu penele de culoare cafenie inchisa si cu gatul alb (Cypselus apus) – Probabil din drepanea, idem (< lat. drepanella, diminutiv al lui drepanis).

GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

HRIB, hribi, s. m. Ciuperca comestibila, cu palaria de culoare bruna-galbuie si cu piciorul alb, gros; manatarca (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.

HULUBITA, hulubite, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbita. 2. Denumire populara data mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu palaria de diferite culori vii si atragatoare, cu carnea alba, cu gustul dulce-acrisor si cu mirosul placut (Russula). – Hulub + suf. -ita.

ILEANA, ilene, s. f. Insecta coleoptera mare, de culoare verde si aramie cu pete albe, care se hraneste cu sucul florilor (Cetonia aurata). – Cf. n. pr. Ileana.

PINZGAU subst. 1. Rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba care strabate in intregime spinarea. 2. Rasa de cai masivi, folositi la tractiune. [Pr.: pintgau] – Din germ. Pinzgau.

PORUMBAR¹, porumbari, s. m. Arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba¹ + suf. -ar.

CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.

alb² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

ILEANA ilene f. Insecta coleoptera de talia unui carabus, avand culoarea verde si aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; gandac de trandafiri. /Din Ileana n. pr.

NEGRU¹ n. 1) culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum

PINZGAU [pr.: pintgau] n. 1) Rasa de bovine de lapte si carne, avand corpul de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2) Rasa de cai de tractiune. /<germ. Pinzgau

ENGOBA vb. tr. a acoperi un obiect de ceramica cu un strat de materie pamantoasa, alba sau colorata, pentru a masca culoarea naturala a pastei. (< fr. engober)

PINZGAU PINT-/ s. n. 1. rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2. rasa de cai grei, de tractiune. (< germ. Pinzgau)

BAZNA (‹ localit. Bazna) s. f. Rasa de porci de culoare neagra si cu o dunga alba in dreptul spetelor. Este crescuta pentru productia de carne si grasime.

MASLIN, maslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioara si alba-argintie pe partea inferioara, pieloase, lucioase, si cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui, bogate in ulei (Olea europaea). 2. Ramura de maslin (1), simbol al pacii. – Din maslina (derivat regresiv).

SINEALA s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastra; spec. albastreala pentru rufe si var; p. ext. apa cu albastreala in care se clatesc rufele albe pentru a capata o tenta albastrie. 2. culoare albastra. – Din bg. sinilo.

MIERLA, mierle, s. f. Pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

CRETA, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din alta compozitie, folosit la scris pe tabla sau pe orice suprafata de culoare (mai) inchisa. 2. Varietate de calcar poros, alb sau usor colorat, provenita prin acumularea resturilor si cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.

PAG paga, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagra sau roscata, cu pete mari albe. /<sl. pegu

PADUCEL¹ ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus

PORUMBAR² ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar

TRANDAFIR¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon

VEVERITA ~e f. Animal rozator arboricol, de talie mica, foarte sprinten, cu coada lunga si stufoasa, cu blana de culoare roscata sau neagra pe spate si alba pe piept. [G.-D. veveritei] /<sl. veverica

VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina

BLANSA, blansez, vb. I. tranz. In gastronomie, a opari sau a fierbe scurt anumite alimente (in special legume), introducandu-le in apa clocotinda (natur, sarata sau cu adaos de otet) pentru a le „albi”, adica pentru a le pastra o culoare si o textura adecvata in vederea prepararii propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

sandomirca s.f. (inv. si reg.) soi de grau cu spicul de culoarea rosie deschisa, cu bobul mic, oval, alb-galbui, cultivat mai ales in Moldova.

svait, -a, adj. 1. (reg.; despre parul sau culoarea cailor; despre cai) tarcat (cu pete albe). 2. (adv.; pe langa adjectivul „imbracat”) baltat.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele albe, rosietice sau pestrite care se afla in interiorul pastaii. 3. Mancarea preparata din fructul plantei (boabe sau pastai). [Var.: (reg.) fasule, fasule, (1, 2) fasola, fasula, pasula s. f., fasui s. m.] – Ngr. fasoli.

BOISTEAN, boisteni, s. m. Peste de 8-12 cm cu spinarea si partile laterale de culoare verde-inchis, cu pete si puncte intunecate, alb pe burta, care traieste in apele din zona de munte si de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-is-] – Boiste + suf. -ean.

STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. Nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.

CROMATISM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune in raze de culori diferite. ♦ Aberatie cromatica. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanta de un semiton; structura melodica in care predomina intervale de semiton. – Din fr. chromatisme.

COCAZAR ~i m. 1) rar Arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) Arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza

PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala

RISLING n. 1) Varietate de vita de vie, avand strugurii cu boabe mici, rotunde, de culoare galbena-verzuie. 2) Struguri din aceasta varietate. 3) Vin alb produs din acest soi de struguri. /<germ. Riesling, fr. riesling

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

sustar, sustari, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (in forma: sustar) mester-strica. 3. gandacel de culoare aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitra; repede.

CROMATISM s. n. 1. proprietate a razelor albe de a se descompune in raze de culori diferite. 2. aberatie cromatica. 3. structura melodica in care predomina intervale cromatice. (< fr. chromatisme)

SCOPOCROM s. n. (cinem.) procedeu constand in a face ca filmele vechi in alb-negru sa poata rula ca productii in culori. (< fr. scopochrome)

POTARNICHE, potarnichi, s. f. Pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).

PUNGULITA, pungulite, s. f. 1. Diminutiv al lui punga; punguta. 2. Planta erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplacut, cu flori mici, albe, dispuse in inflorescenta (Thlaspi arvense). – Punga + suf. -ulita.

CROMATISM n. Insusire a razelor albe de a se descompune in raze de toate culorile spectrului. /<fr. chromatisme

DISC¹ ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus

GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, avand picior galbui sau brun cu un inel alb imprejur si palarie galbena-bruna, care creste pe tulpina arborilor, provocand putrezirea lemnului. ~ de brad ciuperca comestibila, avand picior lung, subtire si palarie alba, carnoasa. ~ de padure ciuperca comestibila cu palarie de culoare rosiatica sau bruna, catifelata. /Din gheb

CROMATISM s.n. 1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune in raze de culori diferite. ♦ Aberatie cromatica. 2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr. chromatisme].

spelb (-ba), adj. – Fara culoare, spalacit. Origine incerta. Pare sa fie it. scialbo „alb”. Lipseste din toate dictionarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceara). Nu exista probe de uz popular.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

CARABAN ~i m. Gandac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn intors spre spate; nasicorn. /cf. alb. karabishte

COCARDA ~e f. 1) Emblema in relief prinsa pe partea de dinainte a chipiurilor sau a sepcilor de uniforma ca semn distinctiv. 2) Insigna cu culorile nationale purtata la anumite ocazii. 3) inv. Floare de ceara alba purtata de nuntasi la piept. [G.-D. cocardei] /<fr. cocarde

chihlibar s. m. – 1. Ambra galbena. – 2. (Arg.) Mustiuc. – Var. chi(h)limbar, chehlimbar, chihribar etc. Mr. chihlibare. Tc. kehlibar, kehribar, din per. (Seineanu, II, 110; Meyer 221; Lokotsch 1004; Ronzevalle 152); cf. ngr. ϰεχριμπάρι, alb. kjehribar, sb. ceribar. – Der. chihli(m)bariu, adj. (de culoare aurie).

RETROCOMPATIBILITATE s. f. calitate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele aferente sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. (< fr. retrocompatibilite)

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. Atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).

SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. Joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. Jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

SUBSTRACTIV, -A adj. (Despre un amestec de culori) Care se realizeaza prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe. [Var. (dupa alte surse) sustractiv. / cf. fr. soustractif].

SUBSTRACTIV, -A adj. 1. (mat.; despre numere, segmente) care se succeda dintr-un numar, segment. etc. 2. (despre amestecuri de culori) care se realizeaza prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe. (< fr. soustractif)

ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.

HEREFORD [herifəd] 1. Oras in SV Marii Britanii, pe raul Wye, la N de C*****f; 47,7 mii loc. (1994). Renumit centru de crestere a bovinelor (rasa H.). Catedrala (sfarsitul sec. 11). 2. (ZOOT.) Rasa de taurine precoce, formata in Anglia, crescuta si in Romania pentru productia de carne. Are culoarea rosie (cu exceptia capului, abdomenului si extremitatilor membrelor, care sunt albe).

GRIV, -A, grivi, -e, adj. (Pop.; despre caini, pasari etc.) Patat cu alb si negru; pestrit, grivei. ♦ (Substantivat) Caine sau catea cu blana de culoare pestrita. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se afla departe de adevar. – Din bg. griv.

SOMNOROASA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa

TRIFOI m. Planta erbacee furajera cu flori de diferite culori, dispuse in inflorescente sferice, si cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcata, ramificata si cu flori albe. ~-rosu trifoi cu tulpina e****a, simpla sau ramificata si cu flori rosii. /<lat. trifolium

MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea Neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).

castan (castani), s. m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. castinu, megl. castǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formatie neol. este evidenta in rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. si megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromanii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanu, tc. kestane, alb. kestene. Der. castana, s. f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei).

portocal (portocali), s. m. – Naramz. – Mr. purdicale, purtucala, megl. purtucala. Ngr. πορτοϰάλλι (Tiktin; Ronzevalle 60; Galdi 234), cf. tc., bg. portokal, alb. portokalje, calabr. portugallu. – Der. portocala, s. f. (naramza); portocaliu, adj. (de culoarea portocalei).

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

RETROCOMPATIBILITATE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune in culori de a permite ca receptoarele necesare pentru acest sistem sa reproduca in alb-negru imaginile transmise de un sistem de televiziune in alb-negru. – Din fr. retrocompatibilite.

MUSTAR n. 1) Planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar

HEREFORD HERIFAD/ s. n. rasa de bovine de carne din tarile anglo-saxone si America Latina, de culoare roscata pe tot corpul, cu exceptia capului, abdomenului si a extremitatilor picioarelor, albe. (< engl. hereford)

IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.

MATUREA, -ICA, maturele, s. f. 1. Diminutiv al lui matura. ♦ Matura (1) mica pentru periat hainele. 2. (La pl.; in forma maturele) Planta erbacee alba si paroasa din familia compozitelor, cu tulpina ramificata si cu floarea compusa, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. si: maturici] – Matura + suf. -ea, -ica.

IRIZATIE s. f. ansamblu de culori si nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta; iridescenta. (< fr. irisation)

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

MURG², -A, murgi, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) Negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa. 2. S. m. si f. Cal de culoare murga² (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga in sat = s-a inserat. – Cf. alb. murg.

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

IRIZATIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori si de nuante variabile pe care le reflecta unele cristale prin interferenta; descompunerea luminii albe prin difractie, dispersie sau interferenta. [Gen. iei, var. irizatiune s.f. / < fr. irisation].

boia (boiele), s. f. – 1. culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiaua, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Seineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. boje, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a insela); boiala, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea sa fie der. de la vb., ca un s. refacut pe baza pl. boiele.

LACTAR s. m. ciuperca bazidiomiceta, comestibila, din familia a********e, cu palaria de culoare portocalie, care creste prin padurile de fag si de brad si care secreta un latex alb sau colorat; roscov. (< fr. lactaire, lat. lactarius)

abanos, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

condei (condeie), s. n. – 1. Pana, toc. – 2. Pana speciala pentru a incondeia ouale de Pasti. – 3. (Inv.) Pensula. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Inv.) Birou, cabinet. – 6. Cirma. – 7. Cutit de melita mecanica. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondili (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. incondeia, vb. (a desena, a impodobi ouale de Pasti; a defaima); incondeiala, s. n. (culoare neagra de vopsit sprincenele); incondeietura, s. f. (actiunea de a incondeia ouale de Pasti; defaimare).

CROM (‹ fr. {i}; {s} gr. khroma „culoare”) s. n. Element chimic (Cr, nr. at. 24, m. at. 51,99, p. t. 1.890ºC, p. f. 2.480ºC); metal alb, dur, casant, foarte rezistent fata de agentii chimici. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 2, 3 si 6. Intrebuintat la obtinerea unor aliaje (otel cu c.) si la cromare. Sub forma de saruri este intrebuintat in vopsitorie, tabacarie, fotografie, cataliza etc. A fost descoperit de chimistul francez L.N. Vauquelin in 1797.

RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula