cuturie, cuturii, s.f. (reg.) femeie care umbla cu vorba de colo colo; codoasa.

pancaneala, pancaneli, s.f. (reg.) vanzoleala, miscare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fara rost, batere a drumurilor de pomana.

partau, partai, s.m. (reg.) tanar flusturatic, care umbla de colo colo fara sa faca nimic; pierde-vara.

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca in roi; a misuna; a furnica; a disparea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruies, ruiri, cf. bg. roja; roinic, adj. (mobil, care se misca de colo colo, care roieste); roinita, s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa, Melissa officinalis), pe care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roiste, s. f. (roire; melisa); roit, s. n. (roire).

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fara rost). Fr. trimbaler.

vint (-turi), s. n. – 1. Deplasare pe orizontala a unei mase de aer. – 2. Aer. – 3. Aruncatura, efort sau impuls pentru a arunca. – 4. Impingere, ghiont. – Mr. vimtu, megl. vint, istr. vintu. Lat. ventus (Puscariu 1897; REW 9212), cf. vegl. viant, it., port. vento, prov., fr., cat. vent, sp. viento. – Der. vintaraie, s. f. (vint mare, vijelie); vintos, adj. (cu vint); vintoasa, s. f. (vint mare, vijelie; stafie, iele), in Mold. si Trans.; vintoaica, s. f. (vijelie); vintui, vb. (a innebuni, a zapaci; a suiera), in Mold. datorat credintei despre puterea malefica a anumitor vinturi, cf. vintoasa; vinturel, s. m. (gaie, Falco tinnunculus); vinturos, adj. (cu vint, furtunos); vintura, vb. (a alege boabele de griu; a supune la vint, a ventila; a imprastia, a risipi, a ciurui, a scutura; a examina; a cutreiera, a umbla de colo colo), mr. vintur(are), der. intern. sau din lat. ventilāre (Diez, Gramm., I, 619), vulg. ventulāre (Tiktin; Pascu, I, 185; Candrea; Graur, Rom., L, 508); vintura-lume (var. vintura-tara), s. m. (aventurier, vagabond); vinturator, adj. (aventurier, pribeag); vinturatoare (var. Trans. vinturasca), s. f. (masina de treierat); svinturat(ic), s. m. (aventurier; amarit, nenorocit), la care sensul al doilea, folosit de scriitorii romantici, traduce it. sventurato (dupa Densusianu, Hlr., 167 si Puscariu 1946, de la un lat. *exventulāre); svinta, vb. (a aerisi, a usca la vint; a mustrului, a bate), mr. azvimtur(are), megl. izvintar(ari), der. intern sau, poate, de la un lat. *exventāre (Puscariu 1945), cf. calabr. sbentare; avinta, vb. (a minui, a invirti amenintator; a repezi, a da impuls; a lansa, a zvirli; refl., a se arunca, a se ridica, a se exalta); avint, s. n. (impuls; insufletire, elan), deverbal. – Din rom. provine ngr. σβουντονρίζω (Murnu 40; Ramondo, Arch. glott. it., XXXII, 82).

clampanesc v. intr. (vsl. sirb. klapati, a clampani; germ. klappen, a flecari, klimpern, a clampani; ung. kalampalni, a clampani, kolompolni, a balangani. V. clamp). Se zice despre huietu lucrurilor de lemn s. a. cind se izbesc unele de altele. (Cele de metal clantanesc si zanganesc): barza clampaneste din cioc, papucii clampanesc in picioare. Ma clatin in mers: a clampani de batrineta [!]. A vorbi mult si in desert: ia nu mai clampani, mai! A clampani din piano, a cinta prea mult (si mai ales prost), a zdrangani. V. tr. A clampani o carte, a o inchide rapede [!] ca sa faca clamp. V. refl. Ma izbesc de colo colo: fereastra se clampaneste de vint. Ma vintur, ma fitii: ce te tot clampanesti pe aici? – Si clempanesc (nord).

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. de colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

cozmopolit, -a s. si adj. (vgr. kosmopolites, d. kosmos, lume, si polites, cetatean). Cetatean al lumii intregi, ca si cum toate tarile ar fi tara ta. Care n´are patrie fixa si se muta de colo colo. Compus din multe natiuni: in orasele mari e multa populatiune cozmopolita.

ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).

ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A² + locuri.

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV] – Probabil formatie onomatopeica.

BRAMBURI, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune in dezordine, de-a valma, a incurca. 2. Refl. A umbla fara rost, de colo-colo. – Din brambura.

CAFEINA s. f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., intrebuintat in medicina ca tonic al sistemului nervos central, c*****c etc. [Var.: cofeina s. f.] – Din fr. cafeine.

CEAC-PAC adv. (Fam.) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Din tc. catpat „din cand in cand; pe ici pe colo”.

HANDRALAU, handralai, s. m. (Depr.) Flacau care umbla dupa fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralau = a umbla de colo pana colo fara nici o treaba; a hoinari. [Var.: handralau s. m.] – Cf. magh. vandorlo.

HOROBAI, horobaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A se invarti de colo pana colo (facand mai mult zgomot decat treaba).

ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici si colo ori ici si ici, ba ici, ba colo = din loc in loc, la distante mari. [Var.: icea adv.] – Lat. *hic-ce.

INcolo adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

INFASURA, infasor, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi strans de jur imprejur cu o panza, cu o invelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a invalui. 3. Tranz. si refl. A (se) incolaci. ♦ Tranz. A depana (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se invarti de colo pana colo; a da tarcoale. [Prez. ind. si: infasur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

INFOIA, infoiez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre pasari) A-si umfla, a-si rasfira, a-si zbarli penele. ♦ Refl. A se invarti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-si da ifose, a-si da importanta. 2. Refl. (Despre pamant si alte materiale) A se afana. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau in + foi (pl. lui foaie).

VANZOLI, vanzolesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) framanta, a (se) zbate, a (se) agita (de colo pana colo). 2. Refl. (Inv.) A se razboi, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

ZOPOTI, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo pana colo, fara odihna. – Et. nec.

MATAHAI, matahaiesc, vb. IV. Intranz. si tranz. (Reg.) A (se) misca greoi de colo pana colo; a (se) clatina, a (se) impletici. – Et. nec.

FORFOTA s. f. Miscare grabita si zgomotoasa de colo pana colo; forfoteala, foiala. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grabit (si fara rost) de colo pana colo; a forfoti. [Var.: forfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv).

FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo pana colo grabit, iute; a foi, a furnica, a roi, a misuna, a forfai. 2. A fierbe cu zgomot inabusit; a clocoti incet, potolit. – Formatie onomatopeica.

ORBECAI, orbecaiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (incoace si in colo) pipaind si ratacind (ca orbul²) prin intuneric; a dibui, a bajbai, a orbeca. [Prez. ind. si: orbecai. – Var.: orbacai vb. IV.] – Orbeca + suf. -ai.

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

TANDALA s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treaba, care lucreaza fara rost sau care isi pierde vremea umbland de colo pana colo. – Din tandali (derivat regresiv).

TANDALI, tandalesc, vb. IV. Intranz. A-si pierde vremea umbland de colo pana colo fara rost; a lucra incet, fara spor (si cu lene). – Din germ. tandelen „a glumi”.

FOI², foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o multime) A se misca, a umbla incoace si incolo; a misuna, a forfoti, a fojgai. ♦ (Despre un loc, o incapere etc.) A fi plin de lume care misuna. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pana colo, a se misca intruna, a nu sta locului; a se fatai. ♦ A se rasuci de pe o parte pe alta, a se misca, a se agita in loc (cautandu-si o pozitie comoda). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face sa se infoaie un obiect de imbracaminte in jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

FOIALA, foieli, s. f. Faptul de a (se) foi²; miscare de colo pana colo; forfota, foire; forfoteala. [Pr.: fo-ia-la] – Foi² + suf. -eala.

FRICHINI, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se misca incoace si incolo fara rost; a se fatai. 2. Tranz. A purta de colo pana colo pe cineva, a sacai. – Et. nec.

PEPSI s. n. v. pepsi-cola.

PEPSI-cola, pepsi-cola, s. f. Nume comercial al unei bauturi racoritoare acidulate, care contine esenta de cola. [Var.: pepsi s. n.] – Din engl. pepsi-cola.

VIERMAT s. n. (Reg.) Viermarie. ♦ Fig. Multime de oameni care merg de colo pana colo. – Vierme + suf. -et.

VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se misca neincetat si in numar mare de colo pana colo; a misuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PRIPAS, pripasuri, s. n. 1. (Inv. si pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; in loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rataceste de colo pana colo, fara stapan; p. ext. luat drept zalog, drept garantie (pana la recuperarea pagubei produse in semanaturi straine); b) (despre copii) parasit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din alta parte; strain, venetic. 3. (Reg.) Despagubire platita pentru o vita care a produs stricaciuni in semanaturi straine. – Din sl. pripasu.

PRESARA, presar, vb. I. Tranz. A imprastia peste ceva, a arunca ici-colo cate putina sare, faina, nisip etc.; p. gener. a imprastia, a raspandi, a risipi. – Pre² + sara.

FARFARA, farfarale, s. f. (Fam. si peior.) Flecar, palavragiu; persoana care duce vorba de colo-colo, care deformeaza continutul spuselor cuiva si le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.

LEGUMI, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca sau a bea cate putin, de ici si de colo; a manca sau a bea cu masura sau fara pofta; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din leguma.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.

MISUNA, pers. 3 misuna, vb. I. Intranz. (Despre fiinte) A se misca in numar mare de colo pana colo; a forfoti, a viermui, a se foi², a colcai, a misui. – Cf. misina.

MOSCOTI, moscotesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dibui, a pipai. 2. Refl. A se invarti de colo pana colo, fara rost. – Cf. mosmoli.

QUICK-KOLA s.f. Bautura racoritoare; quick. [Pr.: cuic-cola] (din engl. quick-cola) [def., etim. MDN]

COCA-cola s. f. Bautura racoritoare preparata din zahar caramel, seminte si frunze de cola (din care s-a extras substanta toxica). – Din engl. coca-cola.

TELELEICA, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umbla de colo pana colo, flecarind si barfind; femeie usuratica, stricata, haimana. – Teleleu + suf. -eica.

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. si f. Om fara capatai, care isi pierde vremea (umbland de colo pana colo) fara nici o treaba. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tanase) = a umbla de colo pana colo, fara rost. A fi teleleu Tanase = a fi zapacit, aiurit, nauc. – Din magh. telelo.

cola¹ s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau rosii de forma unei nuci, care contin alcaloizi stimulanti (cola nitida). – Din fr. cola, kola.

cola² s. f. 1. Bautura racoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticla, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca] cola.

cola³, colez, vb. I. Tranz. si refl. (Frantuzism) 1. Tranz. si refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trai in c********j. 3. Refl. (Despre imbracaminte) A se lipi de corp. – Din fr. coller.

colaRE, colari, s. f. (Actiunea) de a (se) cola³. – V. cola³.

colaT, -A, colati, -te, adj. 1. Care este combinat sau asortat. 2. Care traieste in c********j. 3. (Despre imbracaminte) Care este lipit de corp. – V. cola³.

COLCAI, pers. 3s colcaie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A umbla de colo pana colo in numar mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formatie onomatopeica.

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

COLINDA, colind, vb. I. Intranz. 1. A umbla in seara de Craciun sau de Anul Nou, din casa in casa, cantand colinde. 2. A umbla de colo pana colo, dintr-un loc in altul. ♦ Tranz. A strabate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colinda.

colo adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

TRAMBALA, trambalez, vb. I. Refl. si tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo pana colo (fara rost). – Dupa fr. trimbaler.

TREPADA, trepad, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fara astampar de colo pana colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. si: treapad] – Lat. trepidare.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

DINcolo adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

SERTA-FERTA adv. (Grecism inv.) De colo pana colo, incoace si incolo, fara rost. – Din ngr. sirta-ferta.

SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele ramase dupa secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegand dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. si: spicui] – Spic + suf. -ui.

SPORADIC, -A, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifesta pe ici, pe colo sau din cand in cand; lipsit de continuitate; distantat, rar; imprastiat, dispersat, razlet, izolat; intamplator. – Din fr. sporadique.

STINGHER, -A, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici si colo; izolat, razlet, singur. ♦ Care se simte undeva strain, dezorientat, stanjenit. 2. Care a ramas fara pereche; desperecheat. – Et. nec.

CRAMPOTI, crampotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A taia, a rupe, a sfasia in bucati inegale; a cioparti. ♦ A manca fara randuiala, de ici de colo, cate putin. – Din crampot (putin folosit, „bucata”, et. nec.).

colo ≠ dincoace

ACEL adj. cel. (~ de colo.)

ACELA pron. cela, (pop.) ala. (Cine este ~ de colo?)

Acolo adv. (pop.) colo, (prin Transilv.) acoace. (S-a dus imediat ~.)

colo adv. v. acolo.

MAI interj. hai!, (pop. si fam.) ba!, (pop.) bre! (~! tu de colo!)

PEPSI s. v. pepsi-cola.

PEPSI-cola s. pepsi. (A baut un ~.)

coca-cola s. f.

cola s. m. invar.

cola vb., ind. prez. 3 sg. si pl. coleaza

colo adv.

ici-colo (ici, colo) loc. adv.

pepsi-cola s. f. /pepsi s. n.

quick-kola s. f. [pro. cuic-cola]

ALOCURI adv. : Pe ~ in unele locuri; pe ici, pe colo. [Var. alocurea] /a + locuri

CAT¹ adv. 1) (exprima ideea de cantitate nedeterminata sau ideea de superlativ) Foarte mult; in masura mare; mult de tot. 2): ~ colea nu departe; in apropiere. ~ colo foarte departe. ~ de ~ macar putin; macar un pic. ~ de colo de departe. ~ (e) lumea (si pamantul) niciodata. /<lat. quantus

A CIORSAI ~iesc tranz. reg. 1) A taia greu cu o cioarsa. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ peretii a umbla de colo pana colo fara rost. [Sil. cior-sa-i] /Din cioarsa

COCA-cola f. Bautura racoritoare preparata din fructe, din frunze si seminte de cola. /Cuv. engl.

cola m. 1) Arbore tropical cu fructe in forma de nuca care contin cofeina si substante tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Bautura racoritoare preparata din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola

colo adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. Cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo

coloID ~da (~zi, ~de) si substantival (despre unele materii) Care consta din particule fine dispersate intr-un mediu omogen. [Sil. -lo-id-] /<fr. coloidel

coloIDAL ~a (~i, ~e) Care are proprietati de coloid; asemanator coloidului. [Sil. -lo-i-] /<fr. coloidal

A CRAMPOTI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A taia la nimereala in bucati marunte; a cioparti; a ciocarti. 2) A manca putin, luand de ici, de colo cate o bucatica. /Orig. nec.

FORFOTA f. v. A FORFOTI. ◊ A umbla ~a a umbla grabit de colo pana colo. [G.-D. forfotei] /v. a forfoti

IACA interj. fam. 1) (atrage atentia asupra celor spuse) Uita-te! Priveste! Vezi!; Iata. 2) adverbial Pe neasteptate; deodata. Cand colo, iaca, a intrat si el. [Var. iaca] / ia + ca

ICI adv. pop. Aici ◊ Pe ~, pe colo (sau ba ~, ba colo) din loc in loc. [Monosilabic. Var. icea] /<lat. hic, ~ce

INcolo adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

PEPSI-cola f. Bautura racoritoare acidulata, preparata din esenta de cola. [Var. pepsi] /<engl. pepsi-cola

ROINIC ~ca (~ci, ~ce) rar Care se misca de colo pana colo, ca un roi; care se afla in miscare. /roi + suf. ~nic

TEOBROMINA ~e f. Substanta sub forma de cristale incolore, cu gust amar, extrasa din boabele de cacao, nucile de cola, frunzele de ceai sau obtinuta pe cale sintetica si folosita in medicina (ca diuretic si vasodilatator). /<fr. theobromine

COCA-cola s.f. Bautura preparata din sucuri de fructe care contin si stupefiante. [< engl. coca-cola – nume comercial american].

-COL Element secund de compunere savanta, cu semnificatia „(referitor la) cultura, cultivare”, „care locuieste”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo].

PAPIER COLLE s.n. (Arte) Tehnica in pictura moderna, constand in folosirea ca elemente de compozitie a unor fragmente de hartie imprimata sau decorativa lipite pe panza sau pe carton; colaj. [Pron. papie cole. / < fr. papier colle].

PASSIM adv. (Folosit pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) In diverse locuri, ici si colo. [< lat. passim].

PEPSI-cola s.f. Bautura racoritoare puternic acidulata, care contine esenta de cola si pepsine. [Var. pepsi s.n. / < americ. pepsi-cola, nume comercial].

PEPSI s.n. v. pepsi-cola.

cola², cole, s. f. 1. Bautura racoritoare cu extract de cola¹. 2. (Eliptic) Sticla, pahar etc. cu cola² (1). – Din engl. [coca]cola.

colo- elem. col⁴(o)- ()

colocoloSTOMIE s. f. operatie de unire a doua anse ale colonului³. (<fr. colo-colostomie)

coloRECTOSTOMIE s. f. operatie prin legarea unei anse a colonului³ la rect. (<fr. colo-rectostomie)

ita, vb. I (reg.) A batai, a bananai, a misca picioarele cu neastampar, a umbla de colo pana colo.

acolo, adv. In acel loc. – Var. acolo, colo, colo, (a)colosa. Mr. ac(u)lo, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Puscariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kilo (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. allo, allu.

cola s.m.invar. Arbore tropical ale carui fructe contin cafeina si teobromina. // s.n. Bautura preparata din fructul acestui arbore. [Scris si kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez].

KOLA s.m.invar. v. cola.

cola vb. I. refl. (Frantuzism) A se impreuna, a se uni printr-o legatura nematrimoniala; a trai in c********j. [< fr. coller].

ciosmoli, ciosmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se framanta, a se agita, a se zbuciuma, a se zvarcoli (in asternut); (despre porci) a se tavali in noroi, a se innamoli. 2. a se codi, a ezita (sa faca ceva). 3. a mesteca ceva in gura, a molfai. 4. a gusta de ici si colo; a linchi.

fartai, fartai, vb. IV refl. (reg.) a se plimba de colo pana colo fara rost.

fertai-fertai adv. (inv.) necontenit; incoace si incolo, de colo pana colo, in toate partile.

forfa adv. (reg., inv.) forfota; de colo pana colo, iute, grabit.

aoace, adv. – Acolo, colo. Var. aoaci. – Mr. auati. Lat. illāc-ce, cu a- caracteristic functiei adv. (DAR). Din lat. *ad hocce, dupa Philippide, ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, si Pascu, I, 46. In Trans. de V.

iorgusa adv. (reg.) in toate partile; brambura, fuioaga, de colo-colo, fara rost.

miscoti, miscotesc, vb. IV (reg.) a se misca de colo-colo; a se urni; a se forta.

piscura¹, piscur si piscurez, vb. I (reg.) 1. a pisca, a ciupi, a pitiga. 2. a toarce neuniform (cu portiuni mai groase si mai subtiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se gauri usor, ici si colo. 4. (refl.; despre grau) a ramane nedezvoltat, pipernicit. 5. a cauta sa insele pe altii, a umbla cu smecherii. 6. (despre bauturi alcoolice) a intepa, a pisca.

piscurat¹, piscurata, adj. (reg.) 1. (despre firele de lana, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniforma, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, tesaturi etc.) care este ros sau gaurit usor, ici si colo; care are goluri. 3. (despre grau) care a ramas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.

pistalau s.m. (reg.) teleleu, om fara capatai; (in expr.) a umbla pistalau = a umbla teleleu, incoace si in colo, fara nici o treaba, fara rost.

pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).

postari, postaresc, vb. IV (inv.) 1. a expedia cu posta in toate partile. 2. a alerga, a umbla de colo pana colo.

prepurta, preport, vb. I 1. (inv.) a duce dintr-un loc in altul, de colo-colo. 2. (refl.; reg.) a se plimba mult (dintr-un loc in altul).

tananai, tananaiesc, vb. IV (reg.) a umbla de colo-colo, tananau.

ciuguli (-lesc, -it), vb. – 1. Despre pasari, a ciupi de ici colo cu ciocul mincare. – 2. A paste, a rupe iarba, a minca lujeri. – 3. A minca pe apucate, a minca dintr-un aliment cite putin, luind de ici si de colo. – 4. A spicui, a culege de ici si de colo. – 5. (Refl.) A se mingiia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91), pentru a carei consonanta cf. ciocani, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil sa existe o legatura cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Este putin probabila der. din mag. csokolni „a saruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csogolni „a curata de coaja” (DAR). Sensul 5 indica o confuzie cu giugiuli. – DAR considera ciumeli ca fiind cuvint distinct, dar nu este posibil sa separam pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.

SPORADIC, -A adj. (adesea adv.) Care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat, intamplator. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos].

COCA-cola s. f. bautura racoritoare gazoasa preparata din sucuri de fructe care contin si stupefiante. (< engl. coca-cola)

-COL² elem. „care cultiva, care locuieste, traieste”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)

cola¹ s. m. inv. arbore tropical ale carui fructe contin cafeina si teobromina. (< fr. cola, kola)

cola² s. f. bautura racoritoare din fructul arborelui cola¹. (< engl. /coca-/cola)

cola³ vb. I. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta. II. refl. 1. a se impreuna; a trai in c********j. 2. (despre imbracaminte) a se lipi de corp. (< fr. coller)

COLE- elem. col³(e)-.

COLETERAPIE s. f. tratament al unor afectiuni prin admi-nistrarea unor extracte de fiere de bou. (< cole- + -terapie²)

FRUcola s. f. bautura racoritoare de tip frucada. (< fru/ct/ + cola¹)

PAPIER COLLE [Pron.: papie cole] s. n. tehnica in pictura moderna constand in folosirea ca elemente de compozitie a unor fragmente de hartie imprimata sau decorativa, lipite pe panza sau pe carton; colaj. (< fr. papier colle)

PASSIM adv. (pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) in diverse locuri, ici si colo. (< lat. passium)

PEPSI s. n. elem. pepsi-cola.

PEPSI-cola s. f. / pepsi s. n. bautura racoritoare puternic acidulata, care contine esenta de cola si pepsine. (< amer. pepsi-cola, n. com.)

QUICK-cola CUIC-/ s. f. bautura racoritoare; quick. (< engl. quick-cola)

SPORADIC, -A adj. (si adv.) care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat. (< fr. sporadique)

VOLTIJA vb. intr. 1. a zbura de colo-colo. 2. a trece rapid de la un lucru la altul. (< fr. voltiger)

incolo adv. – 1. In partea aceea, acolo. – 2. Deoparte. – 3. In afara de asta. – Var. incolea. Mr. (i)nclo. De la colo, cu pref. in-. – Der. dincolo, adv. (in partea cealalta; mai incolo; din punctul de vedere al Munt., in Transilvania), cu prep. de, ca dincoace.

LEMPAI, lempaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca pe alese, a lua cate putin, alegand de ici si de colo.

MISUNA, misun, vb. I. Intranz. A se misca in numar mare de colo pana colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recolta”).

serta-ferta adv. – De colo pina colo, fara rost. Ngr. σύρτα-φέρτα (Tiktin; Horvath, Archivum Europae centro-orient., IV, 336; Galdi 249), cf. tc. serta-ferta (Popescu-Ciocanel 41).

ABEOKUTA, oras in V Nigeriei, port pe fl. Ogun; 341,3 mii loc. (1987). Centru comercial (cacao, nuci de cola etc.). Mat. de constr. (ciment) si prod. alim. (bere, sucuri de fructe).

ATLANTA [ətlæntə], oras in S.U.A., centru ad-tiv al Statului Georgia, in S M-tilor Apalasi; 2,74 mil. loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international (43,3 mil. pasageri in 1989). Centru comercial si financiar. Ind. siderurgica, chimica, textila, poligrafica, alim. Sediul concernului „Pepsi-cola”. Trei universitati, institut de tehnologie (1885).

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.

ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – Din a² + locuri.

AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV]

CALCIcola (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Planta ~ = planta care vegeteaza pe soluri bogate in carbonat de calciu sau pe stincarii de calcare (ex. floarea-de-colti, vita de vie); planta calcifila.

STRAGANI, straganesc, vb. IV. Tranz. A sacai pe cineva (purtandu-l de colo pana colo). – V. taragani.

CEAC-PAC adv. (Fam., rar) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Tc. catpat „rar, pe ici pe colo”.

ZOPOTI, zopotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A alerga de colo pana colo, fara odihna.

AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici si de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute si nevrute. V. A tort et a travers.

cola DI RIENZO [riento], (Nicola di Lorenzo [lorento] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurata in urma rascoalei populare din 1347. A urmarit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane.

aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).

acolo si (pop.) acolu (sud) si acolo (nord) adv. de loc si de directiune (lat. eccu-illo, de unde s' a facut aculo, ca' n Mac., acolo, ca' n nord, si aclo, ca' n Mac. si Banat. Pe urma, dupa vbg. kolie, s' a facut acolo si colo, acolea si colea). In acel loc, in opoz. cu aci, aici, acolea, acilea: stau acolo, ma duc acolo. Se uziteaza si ca termin [!] care mareste ideia de dispret: ia un prost si el acolo! are si el 2-3 franci acolo, si se fuduleste! Intr' acolo (nord), in colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo. – A lucra intr' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra in acest scop, a lucra pentru”.

acum (vest) si acuma (est) adv. (lat. eccu-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e ild. ecce eum, iacata-l). In acest timp, in acest moment: acuma e fericit, dar alta data a suferit multe. Indata, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum inainte sau de acum in colo, de azi inainte, pe timpu ramas, incepind din acest moment: de acuma m' am linistit. – Fam. si acu: acu-i acu, acu e momentu hotaritor sau critic; acus si acusa, in nord amu si amus, iar in vechime acmu si iacmu. In sud acusica (dupa vsl. -ka, ca' n bg. tuka, aci; rus. zdieka, aci; s. a.

COLE [cəul], Nat King (pe numele adevarat Nathaniel Adams Cole) (1919-1965), pianist si cintaret american de culoare. Interpret vocal de „balade”, de o deosebita sensibilitate.

COLE [cəul], Thomas (1801-1848), pictor american. Compozitii in stil neoclasic („Drumul imperiului”) si peisaje in care realismul observatiei se imbina cu imaginatia romantica („Muntii Catskill”).

adineauri (vest), adinioarea si dinioarea (est) adv. (din danaoara, iar a- s' a pus inainte supt infl. lui acolo-colo, aici-ici s. a.). Cu putin inainte, nu de mult: adinioarea ai zis ca vrei, si acuma nu vrei! – Si mai a-, ca mai inainte ild. inainte.

ale (vest) 1) art. fem. pl. ild. cele: casele ale de colo, casele alea marile (cele mari), te apuca alte alea de frica (alte celea, altceva, adica „paralizia”); 2) art. care arata gen. pl. fem. (in est a): ale mele, ale lor, ale uneia, ale femeii, de ale lumii (lucruri din ale lumii).

alocuri (vest) si alocurea (est) adv. (din alt-locuri, alte locuri). Aiurea. Pin [!] unele locuri; pe ici, pe colo. (Tot-de-a-una precedat de pe). – La Agrb. Int. 9, altlocuri, „une-ori”.

alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. In alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).

alt-fel ori altfel adv. In alt mod, nu asa: azi e asa, dar ieri a fost alt-fel. Daca nu, in alt caz: ai avut noroc c' ai nemerit [!] drumu, ca, alt-fel, te-ar fi mincat lupii. In colo, in alta privinta: e violent, dar alt-fel e om bun. A fi mai alt-fel, a fi mai deosebit (mai ales in bine): aici par' ca-i lumea mai alt-fel. De alt-fel, in alta privinta, si fara asta, in colo: de alt-fel, am spus eu de mult ca asa se va intimpla.

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

canva f. (rus. kanva, d. fr. canevas. V. canava). Est. Canava. Soson batrinesc cu talpa de pisla, si in colo de pinza groasa.

cel³ pr. m. (cel de colo), g.-d. art. celui, pl. cei; f. cea, g.-d. celei, pl. cele; g.-d. pl. m. si f. celor

cioanta si gioanta f., pl. e (fem. d. ciont 1). Est. Iron. Picior, crac, genuchi [!] (gaibarace, jugleie, cotonoage, c****e, ciopatai): ia trage-ti cioantele mai in colo [!]. Lovitura de genuchi ori de picior: i-a tras o gionoata de i-au clantanit falcile! – Si cionoata, gionoata si gionata (din cioanta, apoi cinoata, cionoata). In Serbia genoata. V. ciopatai.

ciopatesc si ciopirtesc (Munt.), ciopirtesc (Olt.) si ciocirtesc (Mold.) v. tr. (d. ciopata). Mutilez, cebaluiesc, ciumpavesc, ciumpatesc, retez cite o bucata de ici si de colo, scurtez: a ciopati coada unui ciine.

ciugulesc v. tr. (ung. csokolni, a saruta. V. cioc, pigulesc). Se zice de pasari cind apuca cu ciocu grauntele. Maninc putin de colo si de colo, apuc putina mincare: ia ciuguleste si tu putin! V. refl. Se zice despre pasari cind se curata cu ciocu sau cind se alinta una pe alta si (ironic) despre inamorati cind se saruta.

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).

clei n., pl. uri (vsl. bg. rus.). Substanta care serveste la lipit lucrurile intre ele, la prins pasarile s. a. Substanta pe care o secreteaza urechile si care se numeste mai mult ceara. Substanta pe care o secreteaza unii arbori pin [!] crapaturile cojii. Adv. Fam.: Clei!, ioc, tufa, nimica: Eu ma asteptam sa gasesc ceva. Cind colo, clei! V. si hlei.

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

colea si colea (ea dift.) adv. (din acolo supt [!] infl. vbg. kole). Fam. Acolea, aici: ia sezi colea linga mine! Ca umplutura in fraza: Ia mai trage un cintec colea! V. colo.

cosac m. (bg. kosak si kosat, rus. kosatka a. i.). Sud. Un peste fluvial din neamu platicii (ceva mai mic de cit asta), albastru inchis pe spinare, si in colo alb, cu solzi mici (abramis ballerus). Munt. Fam. Pirpiri-cosac, pirpiriu, lefter, fara nici un ban.

cotro adv. de directiune (lat. contra ubi. V. catre). In ce directiune, unde: in cotro [!] te duci (sau numai in cotro?). Au fugit care in cotro au putut. A nu avea in cotro (subint. sa fugi), a fi fortat sa faci ceia ce n´ai vrea. Din cotro, de unde: o sama de Moscali au fugit peste sant din cotro nu se pazeau Tatarii (Nec. 2, 389). – Vechi catruo, in catruo, -troo si -tro. In Trans. in catrau, in nord in cotro. – Rau scris incotro. (Cp. cu in colo si din colo).

deceptiune f. (lat. deceptio, -onis, d. de-cipere, a insela. V. in-cep). Actiunea de a te insela, de a te amagi singur: Credem ca acest metal e aur. Cind colo, ce deceptiune! E arama! – Si -eptie. V. deziluziune, dezamagire.

crestin, -a s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chretien, c****n, pg. christao. V. c****n si crestez). Adorator al lui Hristos: un crestin, un filosof crestinesc. Fam. Om, mai crestine, fa crestino. Fig. Omenos, blind: da fii si tu mai crestin, mai! – Ca adj. in colo [!] numai crestinesc, ca si paginesc. – In Ps. Sch. si hristosean, -nca.