POCINOG, pocinoage, s. n. 1. Intamplare rea, neplacuta; bucluc, belea; boroboata. 2. (Reg.) Inceput (de bun augur); saftea. [Var.: pocinoc s. n.] – Din sl. pocinuku.

OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Inv.; in superstitii) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. ogurlu.

CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaste, a numara. (Eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 2. a crede, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (inv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rau.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.

CREDE vb. 1. v. considera. 2. a considera, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a se considera, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 4. v. banui. 5. a presupune, a socoti, (frantuzism) a prezuma, (reg.) a probalui, (inv.) a supoza. (~ ca vom pleca in doua zile.) 6. v. astepta. 7. v. parea. 8. v. spera. 9. v. increde.

SOCOTI vb. 1. (MAT.) a calcula, (inv. si pop.) a numara. (~ cat fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a numara. (~ pana la 10.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a masura, a pretui. (A ~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) gandi, a judeca. (Sa ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina. (Eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 7. a considera, a crede, a gasi, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 8. a considera. (Esop a ~ limba un mare rau.) 9. a considera, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se inchipui, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 11. a banui, a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. si reg.) a nadai, (reg.) a chibzui, a probalui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ ca se va intampla astfel?) 12. a crede, a presupune, (frantuzism) a prezuma, (reg.) a probalui, (inv.) a supoza. (~ ca vom pleca in doua zile.) 13. a se rafui. (Lasa ca ne ~ noi!)

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

POCINOG ~uri n. 1) Situatie complicata si neplacuta; bucluc; belea; incurcatura. 2) reg. Inceput de bun augur. /<sl. potinoku

AUGUR s.n. (Ant.) Prevestire facuta de auguri. ◊ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere, prevestire. [Pron. au-gur, var. auguriu s.n. / < lat. augurium, cf. fr. augure].

AUGURA vb. tr. a da semne de bun augur; a prezice. (< lat., it. augurare, fr. augurer)

plin (plina), adj. – 1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (S. n.) Intilnire intimplatoare cu o persoana care duce un vas plin cu apa; se considera de bun augur, iar daca vasul este gol, de rau augur. – Cu plin, in mod fericit; in plin, perfect; din plin, intocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Lat. plenus (Puscariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio. – Der. plinatate, s. f. (plenitudine), format dupa fr. plenitude; plineala, s. f. (inv., indeplinire, executare silita); plinut, adj. (aproape plin; durduliu); implini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a indeplini; a atinge o virsta sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadenta; refl., a-si gasi nasul, a i se infunda), se considera indeobste ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Puscariu 789), in timp ce Cihac, II, 265, il deriva din sl. (na)pluniti; neimplinit, adj. (neexecutat; imperfect); implinitor, s. m. (inv., executor); deplin, adv. (implinit; adj., complet); deplinatate, s. f. (plenitudine); indeplini, vb. (a executa). – Cf. suplini.

PIAZA s. 1. prevestire, semn, (livr.) augur. (~ buna sau rea.) 2. piaza rea v. cobe.

augur, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (In antichitatea romana) 1. S. m. Preot caruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta vointa zeilor dupa zborul si cantecul pasarilor sau dupa maruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire facuta de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca exista premise ca un lucru sa (se) sfarseasca in mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.

augur¹ s. n. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri². ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca un lucru se va sfarsi in mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium).

AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = in imprejurari extrem de favorabile. 2. (In expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protectia cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice.

augur I. s. m. preot roman despre care se credea ca poate prevesti viitorul dupa zborul, cantecul si maruntaiele pasarilor. II. s. n. prevestire facuta de un augur (I). ♦ a fi de bun (sau de rau) ~ = a fi semn bun (sau rau), favorabil (sau nefavorabil). (< lat. augur)

augur ~e n. 1) Prevestire a viitorului. 2) Semn caruia i se atribuia rolul de a prevesti ceva. ◊ A fi de bun (sau rau) ~ a fi semn bun (sau rau). [Var. auguriu] /<lat. augurium, fr. augure

AUSPICIU s. n. 1. (la romani) prevestire facuta de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor si cenzorilor). 2. (rar) protectie. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = in imprejurari favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice)