INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O³ + data.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

VIITOR² n. 1) Timpul care vine; perioada care succede prezentului. ~ul va demonstra adevarul. ◊ Pe (sau in) ~ de acum inainte. 2) Situatie care urmeaza sa existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari intr-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea sanse sigure de supravietuire in timp. /a veni + suf. ~tor

azi adv. – In ziua de fata, astazi, acum. – Pina azi, pina acum. – De azi, de acum. – De azi inainte, de acum inainte. – De azi in, de acum in (atitea zile). – Azi sunt, acum (atitea zile). – Azi noapte, noaptea trecuta. – Mr. aza, a(n)zi, megl. aza, as. Lat. hāc die, redus la *hādie, probabil prin confuzie cu hŏdie, pe care a ajuns sa-l inlocuiasca (Puscariu, Lat. ti, 48; Puscariu 176; REW 4163; DAR; cf. Cipariu, Gram., 113). Dupa Tiktin, ar fi contractie de la astazi. Avind in vedere accentul, este greu de admis opinia lui Hasdeu 1895, conform caruia ar reprezenta lat. ad diem.

acum (vest) si acuma (est) adv. (lat. eccu-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu sau eccum e ild. ecce eum, iacata-l). In acest timp, in acest moment: acuma e fericit, dar alta data a suferit multe. Indata, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum inainte sau de acum in colo, de azi inainte, pe timpu ramas, incepind din acest moment: de acuma m' am linistit. – Fam. si acu: acu-i acu, acu e momentu hotaritor sau critic; acus si acusa, in nord amu si amus, iar in vechime acmu si iacmu. In sud acusica (dupa vsl. -ka, ca' n bg. tuka, aci; rus. zdieka, aci; s. a.

acum adv. 1. In prezent, in momentul de fata; actualmente. ◊ Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotaratoare. ♦ In imprejurarile actuale. 2. Indata, imediat, numidecat, acusi, acusica, amusi. 3. inainte cu... acum doi ani. [Var.: acu, acuma adv.] – Lat. eccum modo.

inainte adv. I. (Cu sens local) In fata. ♦ In locul dintai, in frunte. ♦ (Cu valoare de interjectie) Indemn de a inainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai intai. ◊ Expr. Mai inainte = a) mai demult; b) mai repede (decat altcineva sau altceva). De mai inainte = de mai demult. Cu... (mai) inainte sau (mai) inainte cu..., arata cat timp a trecut de la intamplarea de care este vorba. inainte vreme = odinioara. ◊ Compus: inainte-mergator s. m. = inaintas (3), precursor; p. ext. om cu vederi inaintate. 2. Mai departe, in continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) inainte = de azi (sau aici, acum etc.) incolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.

acum adv. 1. In prezent, in momentul de fata. Porneste chiar acum (CREANGA). ♢ Expr. Acu-i acu = a sosit momentul hotarator. ♦ In imprejurarile actuale. 2. Indata, imediat. 3. inainte cu... acum doi ani. [Var.: acu, acuma adv.] – Lat. eccum-modo.

adineaori, adv. – Cu putin inainte, de curind, acum o clipa. – Var. adineauri, (a)dineaorea, (a)dineaurea, dineaori, dinioara, dinaoara, dinioarea, odineoara; odinioara, adv. (pe vremuri, odata). Mr. (a)deneavra. < Lat. in illa hora, al carui rezultat *inioara, s-a combinat cu de si cu a- caracteristic formatiunilor adv. (DAR; REW 4176); cf. it. allora (‹ illa hora), v. sp. agora (‹ hac hora). Puscariu 26 presupunea o constructie de tipul *ad de in illam horam. Odinioara, cu sensul clar specializat si inconfundabil se datoreaza confuziei intre a- pretetic si art. indef. o, ca odata, deodata.

TOT⁴ toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul. ◊ Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus

acum, adv. – 1. In prezent, in momentul acesta. – 2. inainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amo, megl. (a)cmo, mo(ti), istr. acmo(te). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum deriva de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; in sfirsit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Puscariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urma ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; si de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetica sintactica, la acu. Roesler 564 se gindea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -si) (cf. acelasi): acumusi, acusi, cu var. (fam.) acusa, acusica.

acum adv. 1) In momentul de fata; in prezent. ◊ De ~ inainte de azi inainte. 2) Nu demult; adineaori. ~ s-a dus. 3) inainte cu... ~ un an. [Var. acuma] /<lat. eccum modo

TRECUT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

INCOLO adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo

inainte adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante