cominatoriu, -IE adj. (Jur.) Care contine amenintarea cu o sanctiune, care ameninta cu pedeapsa in caz de contravenire la o clauza. ◊ Clauza cominatorie = clauza penala intr-un contract civil, menita sa asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezulta dintr-o clauza penala a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care ameninta].

cominatoriu, -IE, cominatorii, adj. (Despre o masura luata de un organ de justitie) Care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. ◊ daune cominatorii = suma de bani ce urmeaza a se plati periodic de catre o persoana pana la achitarea obligatiei ce ii revine. – Din fr. comminatoire.

cominatoriu, -IE adj. (jur.) care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. ♦ clauza ĩe = clauza penala intr-un contract civil, menita sa asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezulta dintr-o clauza penala a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)