bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).

BOB², (1, 3) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. Samanta unor plante (scoasa din pastaie, din cocean, din spic etc.); graunte. ◊ Loc. adv. Bob cu (sau de) bob = pe incetul, cu rabdare. Din bob in bob = amanuntit. 2. (La pl.) Boabe (1) din a caror asezare cei superstitiosi cred ca se poate ghici viitorul. ◊ Loc. adv. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da in bobi = a face prevestiri cu ajutorul bobilor. 3. Obiect mic (rotund) izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; cantitate mica dintr-un lichid; strop. Bob de nisip. Boabe de margaritar. – Din bob¹.

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.

capusa (est) si -use (vest) f., pl. i (d. cap cu sufixu -usa, adica „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cipusa, capusa, capsuna. D. rom. vine alb. kapusa, sirb. krpusa, bg. kapus. V. capsuna). Un arahid (ixodes ricinus) care se prinde de vite si de alte animale (mai ales pe la urechi) si se desprinde greu. (Cind e flamind, e turtit ca o foaie; cind e satul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichirita. 2). Mugur (mai ales la vita): i-a dat capusa. Fig. Ce are´n gusa, si´n capusa, ce are´n inima, are si pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. capusesc.

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.