DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

FIINDCA conj. (exprima un raport cauzal si introduce propozitii circumstantiale cauzale) Pentru ca; dat fiind ca; caci; ca; deoarece; intrucat; de vreme ce; o data ce. /fiind + ca

INTRUCAT conj. (exprima un raport cauzal) Deoarece; fiindca; pentru ca; ca; dat fiind (faptul) ca; de vreme ce; o data ce. [Sil. in-tru] /intru + cat

amindoi (-oua), num. – Si unul si altul; ambii. – Mr. amindo(i)l’i, istr. amindoi. Lat. ambo duŏ › ambi dui, f. *ambe due, si probabil si *amendui, dat fiind prezenta v. it. amendue, engad. amenduos, v. fr. andui, prov. amdui, cf. cat. abdos (Puscariu 80; REW 411; DAR). Gen. aminduror(a), cu r analogic, ca tuturor(a).

baci (baci), s. m. – 1. Cioban care conduce o stina. – 2. Formula de reverenta cu care se adreseaza persoanelor in virsta sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arsice, copilul care arunca primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscuta. Opinia predominanta este ca avem a face cu un cuvint de provenienta orientala, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenta sa in dialecte, si de asemenea prin aparitia sa constanta, ca nume de persoana, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvint cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combatut fundamentele acestor opinii, atita vreme cit nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de alta parte, calea de patrundere a cuvintului iranian. Cert este ca termenul se afla in toate limbile balcanice slave care inconjoara teritoriul rom. (bg. bac, sb. bac(a), slov., ceh. baca, mag. bacs(i), bacso, pol. bacza, ca si ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Insasi aria de raspindire a cuvintului pare a indica provenienta sa rom., caci numai rom. a fost direct legata de toate limbile mentionate mai sus, si faptul ca acest cuvint nu se explica prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totusi, nu este posibil sa-l explicam, pina in prezent, numai prin intermediul rom. In ce ne priveste, si dat fiind ca in orice caz ne aflam pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat in baci un cuvint autohton, poate cel care corespunde lat. pater si posibil acelasi care s-a pastrat in bade. Originea dacica a cuvintului fusese postulata inca de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicatii vechi par prea putin plauzibile. Dupa Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus in legatura cu basta „tata” (Slaw. Elem., 14) si cu bastina „mostenire” (Lexicon, 12), ipoteza greu de sustinut, datorita dificultatilor fonetice. Seineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. bas „sef”, care la rindul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Galdi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despartiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvintului baci, considerat acolo ca diferit de 1 si derivat din mag. – Pentru provenienta rom. a bg. bac, bacjo, bacija, cf. Candrea, Elemente, 401 si Berneker 37; si din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indica numai identitatea rom. cu alb. Der. bacie, s. f. (casarie; ocupatia baciului); bacioi, s. m. (baci); bacit, s. n. (dijma care se plateste baciului); bacita, s. f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stina); baciui, vb. (a prepara brinza; a face pe baciul; a munci intr-o doara, a trage chiulul; a conduce).

balta (balti), s. f. – 1. Mlastina. – 2. Lunca inundabila a Dunarii. – 3. Baltoaca. – Mr., megl. balta, istr. bote. Origine incerta. Exista doua teorii referitoare la istoria acestui cuvint. Conform primei, este vorba de un cuvint autohton, care s-ar trage dintr-o radacina indo-europeana *bal-, ce poate fi identificata in germ. *pol- (v. germ. de mai sus pfuol, v. eng. pol.), lituan. bala, sl. blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Melanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeasi radacina ar deriva un ilir *balton, pl. *balta; si de la aceasta ultima forma se considera ca pot proveni nu numai rom. balta, ci si alb. baljte, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, ngr. βάλτη, ngr. μπάλτα, βάλτα, si βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Puscariu, Lr., 180). Provenienta ilirica nu este imposibila, chiar daca ilirii nu ne sint cunoscuti dat fiind ca au trait in regiuni mlastinoase; iar extinderea cuvintului in nordul Italiei ar fi o dovada in favoarea acestei ipoteze. Cealalta ipoteza, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai putin acceptata in prezent. Conform acesteia, balta ar proveni din sl. blato, de unde provin si bg. blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, rus. boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Aceasta ipoteza intimpina o grava dificultate si anume metateza bla › bal, putin probabila in rom.; din aceasta cauza, mai multi specialisti incearca sa arate ca termenul rom. provine dintr-o forma slava *balto, anterioara metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandris, Melanges Ecole Roumaine, II, 1-25 si Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul in sine nu este imposibil, dar pare putin probabil; si este curios de semnalat ca forma sl. ipotetica, anterioara metatezei, nu a lasat urme in limbile sl. moderne; ca singurele forme sl. cu metateza provin din rom. (astfel rut. balta, cf. Miklosich, Wander., 12 si Candrea, Elemente, 404; de asemenea bg. medie si bg. baltina, cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 si Capidan, Raporturile, 230); si pe care insusi Miklosich, o vreme partizan al originii in sl. a cuvintului, a ajuns sa-l considere strain in sl., in Neugr, 11. Astfel stind lucrurile, ipoteza autohtona pare a intruni cele mai multe probabilitati. Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvorter, 34), in vreme ce ngr. βάλτη, provine din ilira, dupa Triandaphyllidis, 150, si din alb., dupa G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Der. baltac, s. n. (balta); baltacai, baltacari, vb. (a da din picioare); baltaceala, s. f. (batai din picior); baltaci, vb. (a se balaci; a se forma baltoace); baltaret, adj. (palustru); baltaret, s. m. (vint dinspre lunca Dunarii, vint de miazazi); baltarie, s. f. (balta, mlastina); baltau, s. n. (baltoaca); balti, vb. (a se forma baltoace); baltig, s,n, (balta, mlastina); baltina, s. f. (lunca, teren inundabil); baltis, s. n. (teren mlastinos); baltoaca, s. f. (balta mica; bulhac); baltoc, s. n. (baltoaca); baltos, adj. (mlastinos).

bata (bete), s. f. – 1. Cingatoare, cordon, briu. 2. Betelie. – Megl. bęta „ciorap, soseta”. Lat. vitta (Candrea, Elements, 13; Puscariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „briu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoara, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al carui suf. nu este clar (cf. totusi, batalie, tocalie, tacalie). Scriban il relationeaza cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabila, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, si pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.

bob (-oabe), s. n. – 1. Boaba, boaba fainoasa. – 2. Numele celor 41 de boabe (alteori de porumb) cu care ghicitoarele obisnuiesc sa prezica viitorul. – 3. Graunte in general. – 4. (Inv.) Saminta. – 5. Strop, pic, cantitate minima. Mr., megl. bob „fasole”. Sl. bobu (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34); cf. bg., rus. bob. In prima sa acceptie, nu are pl.; in a doua, se foloseste numai la pl., bobi. Pe baza pl. n. boabe, care se foloseste in celelalte cazuri, s-a format din nou un f. boaba, care coincide cu sb. boba. Der. boaba, s. f. (graunte; bob; strop, pic, cantitate minima); boamba, s. f. (graunte; bob); bobareasa si (prin contaminare cu baba) babareasa, s. f. (ghicitoare, prezicatoare); bobi, vb. (a ghici); bobic, s. n. (bulgare); bobica, s. f. (oala, vas rotund); bobiste, s. f. (teren cultivat cu bob); bobita, s. f. (boaba; graunte; vuietoare, Empetrum nigrum; planta, Paris quadrifolia), cf. sb. bobica „boaba”; bobitar, s. m. (Trans., coacaz); bobitoare, s. f. (prezicatoare); bobos, adj. (cu mult bob); popic, s. n. (bila folosita la jocul de popice; joc de popice); popicar, s. m. (proprietar de popicarie; jucator de popice); popicarie, s. f. (sala de popice). Popic, de la bobic, trebuie sa se fi spus la inceput pentru bila cu care se joaca; astazi se spune curent despre jocul in sine, si de fiecare din cele noua bucati de lemn cilindrice ale acestuia, poate datorita unei confuzii, glumete sau inconstiente, cu popa, nume care se da de obicei piesei centrale. Trebuie sa semnalam ca ar fi posibila o explicatie diferita, dat fiind existenta lui bobic, s. m., care se foloseste in Munt. cu sensul de „prajina, bat”. – Din rom. trebuie sa provina tig. sp. bobi „bob” (Besses 37).

bucium (buciume), s. n. – 1. Instrument muzical de suflat, folosit de ciobani, de mari dimensiuni (pina la 3 m lungime), facut dintr-o ramura scobita de tei, artar sau cires, sau de doage strinse tare cu fisii de coaja de cires. – 2. Trunchi, bustean, butuc. – 3. Butuc de roata. – 4. Tub in general. – Var. buci(u)n, buciume, buciuma, toate inv. – Mr. bucium „trunchi”. Lat. būcina sau būccina (Puscariu 228; REW 1368; Candrea-Dens., 193; DAR); cf. v. fr. buisine, sp., port. bocina. Fonetismul prezinta unele dificultati. Rezultatul normal, bucin(a), s-a modificat, in privinta vocalismului, prin propagarea timbrului u, si in acelasi timp, prin asimilarea lui n final cu labiala initiala. (Cf. Candrea, Elements, 59). DAR considera ca bucium 2, este un cuvint diferit, care este in legatura cu butuc; in realitate, este vorba numai de o extindere a sensului 1, dat fiind ca bucium este, la prima vedere, o ramura groasa sau un trunchi de grosime medie, cu coaja, dar curatat de crengi. Der. bucinar, s. m. (cosar); bucinis, s. m. (cucuta, Conium maculatum, angelica, Archangelica officinalis); buciuma (var. inv. bucina), vb. (a cinta din bucium; a vesti, a anunta), din lat. būccināre (Puscariu 229; Candrea-Dens., 194; REW 1369); buciumas, s. m. (persoana care cinta din bucium); buciumator, adj. (tunator). – Din rom. provine bg. bucimis (Conium maculatum), cf. Capidan, Raporturile, 210.

paste (pasc, pascut), vb. – 1. A pasuna. – 2. A pazi vitele la pascut. – 3. (Rar) A hrani, a alimenta. – 4. A pastori o turma de credinciosi. – 5. A ameninta, a pindi, a urmari. – Mr. pascu, pascut, pastire, megl. pascu, pascut. Lat. pascere (Puscariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. Dupa Seineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influente ebraice, ipoteza inutila, dat fiind ca, din punct de vedere al pastorului, a paste animalele nu inseamna altceva decit „a astepta supraveghind”. Der. pascare, s. f. (pascut; pasune; loc in care se asteapta si se prinde mingea, in anumite jocuri), dupa pascut, ca nascare din nascut (Tiktin); pascut, s. n. (pasunat); pascatoare, s. f. (Bucov., pasune); pascui, vb. (a presimti, a banui), din vb. paste 5. – Cf. pastor, pasune.

CARTELA, cartele, s. f. 1. Carnetel, bucata de hartie sau de carton, cu bonuri detasabile, imprimate si numerotate, pe baza carora se pot obtine produse rationalizate sau se poate servi masa la o cantina. 2. Banda de carton perforata care indica desenul unei tesaturi. 3. (Inform.; in sintagma) Cartela perforata = suport de informatie imprimat special, folosit in sistemele de prelucrare automata a datelor si reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforatii. – Din it. cartella.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-si) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn ca cineva (sau ceva) n-a fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie, lucru amintit. 2. Obiect (daruit) care aminteste de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemanator cu memoriile, in care scriitorul descrie fapte din propria viata. – V. aminti.

PANE adj. invar. (Despre carne, cascaval etc.) Prajit in grasime, dupa ce a fost dat prin faina, ou si pesmet. – Din fr. pane.

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

PROBLEMA, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezinta aspecte neclare, discutabile, care necesita o lamurire, o precizare, care se preteaza la discutii. 2. Chestiune importanta care constituie o sarcina, o preocupare (majora) si care cere o solutionare (imediata). 3. Chestiune care intra in sfera preocuparilor, a cercetarilor cuiva; obiect principal al preocuparilor cuiva; tema, materie. ♦ (Mat.) Chestiune in care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin rationamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvata pentru a obtine un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de inteles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigma. [Var.: (inv.) problem s. n.] – Din fr. probleme, lat. problema.

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

COBORAT², -A, coborati, -te, adj. 1. Care a fost dat jos de pe o inaltime sau dintr-un vehicul, 2. (Despre mercurul termometrului) Care nu s-a inaltat, indicand temperatura scazuta. ♦ (Despre temperatura) Scazut. 3. (Despre glas) Putin intens; scazut. – V. cobori.

NEEXPLOATAT, -A, neexploatati, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat in exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Ne- + exploatat.

REACORdat, -A, reacordati, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat inca o data. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

RETROCEdat, -A, retrocedati, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat inapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

ACOLO adv. (in opozitie cu aici) In acel loc. De ~. Pe ~. ◊ Fugi de ~! ce tot spui? vorba sa fie! da de unde! /<lat. eccum[i]lloc

da¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativa) Exact; de acord; intocmai; asa este. ◊ Voda da, iar Hancu ba ii spui una, iar el iti raspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseste pentru a capata raspuns la o alternativa) Asa sau altfel? da ori ba? 3) (la inceputul unei propozitii semnaleaza ca vorbitorul si-a amintit de ceva) fiindca a venit vorba; apropo. da, era sa uit. 4) Intru totul; exact; intocmai. /< bulg., rus., sl. da

POFTIM interj. 1) (se foloseste pentru a invita o persoana sa intre, sa se aseze sau pentru a i se inmana ceva). 2) (se foloseste cand cineva, nedeslusind cele spuse, cere sa i se repete inca o data). 3) (fiind precedat de interjectia ei, exprima indignare, ciuda, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ti-o buna. /v. a pofti

DEGAJA vb. I. tr. 1. A lua inapoi ceea ce a fost dat in gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a inlatura un obstacol sau ceva care impiedica ori ingreuiaza. 3. A produce o emanatie, a exala, a raspandi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o actiune periculoasa. ♦ (La scrima) A-si desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jeaza, ger. -jand. / < fr. degager].

GRAHAM s.n. Produs de panificatie (paine, chifle, pesmeti) preparat din faina integrala continand obligatoriu germeni si tarate; denumirea a fost data dupa nutritionistul american Sylvester Graham care a creat primul sortiment de paine, in forma de cozonac dreptunghiular, din acest tip de faina.

MATRITA s.f. 1. Unealta in care s-a executat negativul formei care urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica sub presiune. 2. (Poligr.) Forma de turnat literele. 3. V. matrice [in DN]. [< germ. Matrize].

bir interj. – 1. Strigat cu care ciobanii isi aduna si conduc turmele. – 2. Indica o senzatie de frig intens. Creatie expresiva; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puscariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima acceptie, rr bilabial se foloseste in mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, insasi v******a imita tremuratul. Cf. si Philippide, II, 700. dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasa incercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvint prin iraniana (cf. Rosetti, II, 111). Der. biriiac, s. m. (miel); birii, vb. (a striga oile; a vorbi impiedicat, a mormai; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au biriit ca un tunet alte potirnichi) pare o greseala datorita confuziei cu pirii. Var. a barai, care apare in unele dictionare, ar putea fi o ortografie gresita.

prididit, prididita, adj. 1. (inv.; in forma: pridadit) care a fost dat, predat pe mana cuiva. 2. (pop.) care este napadit, coplesit, depasit.

PANE adj. invar. (Despre carne, cascaval etc.) Prajit in grasime dupa ce a fost dat prin faina, ou si pesmet. [< fr. pane].

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

cirpi (cirpesc, cirpit), vb. – A palmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentata in limbile romanice, a disparut din rom. (cf. REW 2034); aceasta pierdere „importanta” dupa Puscariu, Lr., 259, ajunge totala, data fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cirpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explica acest cuvint rom. prin asemanarea cu actiunea de a astupa gaurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeste, cind este aruncat cu putere. Asemanarea cu tig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare intimplatoare.

MATRITA s. f. 1. unealta in care s-a executat negativul formei ce urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica. 2. piesa a masinii tipografice in care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)

PANE adj. inv. (despre carne, cascaval etc.) prajit in grasime dupa ce a fost dat prin faina, ou si pesmet. (< fr. pane)

halima (halimale), s. f. – 1. Titlu al colectiei de povesti orientale, mai cunoscuta ca O mie si una de nopti. – 2. Basm, poveste, snoava. – 3. Incurcatura, incilceala, confuzie. Arab. alima „balerina” (› fr. almee, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Seineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, data fiind complicatia povestii. Se pare ca Graur 161 se insala interpretindu-l ca „harmalaie”, pe care il explica prin tig. halema, de la ha- „a minca”.

malacov (malacovuri), s. n. – Crinolina. De la Malakof, fortareata din Sevastopol cucerita de francezi in 1851, al carei nume a fost dat rochiei atunci la moda. – Der. inmalacofa, vb. (a se imbraca cu crinolina).

martafoi (martafoi), s. m. – Smecher, potlogar. Origine necunoscuta. Din pol. marcovy „flacau tomnatic” (Cihac, II, 189), pare putin probabil, data fiind extensiunea cuvintului. Relatia cu mag. marcafank „gogoasa” (Scriban) e intimplatoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fara putere”. – Der. martafoaica, s. f. (vagaboanda).

parasi (parasesc, parasit), vb. – A abandona, a lasa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puscariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lasa” (dupa Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde si mr. parnasire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. parasitura, s. f. (ou a*****t); neparasit, adv. (fara odihna, continuu), inv.

BLOCDIAGRAMA (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea in relief la scara mica a unui terit. care reda atit suprafata terenului cit si structura sa geologica. Introdusa in cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicatiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-si) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn ca cineva (sau ceva) n-a fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de productie literara in care scriitorul descrie fapte din propria viata.

AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!

PTOLEMEU, Claudiu (Claudios Ptolemaios) (c. 90 -c. 168), astronom, matematician si geograf grec. A trait in Alexandria. Principala sa lucrare, „Megale Syntaxis” (denumita dupa arabi „Almageste”), contine o sinteza a cunostintelor astronomice din vremea sa; in ea este expus sistemul lumii bazat pe doctrina geocentrica, acceptata ca valabila pana la Copernic. In „Geographia” sunt date numeroase harti executate in acea epoca. Contributii in trigonometrie si in constructia instrumentelor astronomice; lucrari de astrologie, fizica si de muzica.

anacronizm n., pl. e (vgr. ana-hronismos, d. ana, inapoi si hronos, timp. V. sincronizm). Gresala [!] de cronologie, cum ar fi reprezentarea lui Cezar in costumu lui Napoleon. Aducerea unui lucru care a fost dat uitarii si nu mai place azi.

HABENT SUA FATA LIBELLI (lat.) cartile isi au soarta lor – Terentianus Maurus, „De littersi, syllabis, pedibus et metris”, 258: „Procaptu lectoris, habent sua fata libelli” („Incapute pe mana cititorului, cartile isi au soarta lor”). Autorul acestui vers a avut el insusi o soarta trista, intrucat cartea sa de prozodie a fost data uitarii, iar aforismul acesta atribuit altor scriitori latini.

SEABORG [si:bɔrg], Glenn Theodore (1912-1999), chimist american. Prof. univ. la Berkeley (California). Lucrari in domeniul chimiei si fizicii nucleare („Chimia elementelor actinide”). Intre 1940 si 1957, impreuna cu alti specialisti, S. a participat la descoperirea a peste 100 de izotopi, la izolarea si identificarea elementelor transuranice: americiu, curiu, berkeliu, californiu, einsteiniu, fermiu, mendeleeviu si nobeliu. A obtinut in mod artificial plutoniul. Cu toate ca s-a alaturat, din 1942, „Proiectului Manhattan”, care a realizat bomba atomica americana, a fost ulterior un militant pentru dezarmarea nucleara si pentru limitarea armelor de distrugere in masa. In 1997, in semn de pretuire, numele sau a fost dat unui nou element chimic. Presedintele Comisiei pentru Energie Atomica (1961-1971). Premiul Nobel pentru chimie (1951), impreuna cu E. M. McMillan.

REMEMBER! (engl.) tine minte! – Cuvinte adresate de Carol I al Angliei, inainte de a fi decapitat, episcopului Juxon. In sens mai larg, indemn de a nu uita un eveniment important la care ti-a fost dat sa asisti.

TABELA (‹ lat.) s. f. 1. Tabel. 2. T. matematica (pentru diverse functii) = tablou in care sunt date valorile unei functii pentru anumite valori ale argumentelor. ◊ T. trigonometrica = t. matematica in care sunt cuprinse valorile functiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de logaritmi = t. matematica in care sunt cuprinse valorile functiilor logaritmice pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de adevar = tablou in calculul propozitional, care prezinta toate combinatiile posibile ale valorilor de adevar pentru componentii unei propozitii simple sau propozitiile simple aflate in legatura; folosit si in scopul testarii validitatii rationamentelor.

Bona Dea, veche divinitate romana, al carei cult era strins legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotita o zeita casta, inzestrata cu darul profetiei si protectoare a femeilor. Era considerata, dupa o traditie, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea ca acesta din urma ar fi nutrit o dragoste incestuoasa. Dupa o alta traditie ea era sotia lui Faunus, pe care zeul omorind-o, si caindu-se apoi, ar fi cinstit-o dupa moarte ca pe o divinitate (v. si Faunus).

LA CHAISE (sau LA CHAIZE [la ʃez]), Francois D’Aix de (zis le Pere de La Chaise) (1624-1709), iezuit francez. Confesor al lui Ludovic XIV, a avut un rol important in relatiile Bisericii franceze cu Papalitatea. A luat apararea hughenotilor dupa revocarea Edictului din Nantes (1685). Numele sau a fost dat celui mai mare cimitir din Paris.

2) dat, -a adj. Determinat, ursit, destinat: i-a fost dat sa moara in razboi.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

Hesione (sau Hesiona) 1. Fiica lui Laomedon, regele Troiei. fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. El a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.

OLD FAITHFUL [əuld fəiθful] („Batranul fidel”), celebru gheizer din NV S.U.A., in parcul national Yellowstone, in cadrul celei mai mari concentrari de gheizere din lume (c. 300). Are o medie de eruptie de 65 minute (rareori +/- 21 minute), fiind gheizerul cu cele mai constante eruptii din lume (45-55 mii de litri de apa si aburi la o inaltime intre 27 si 54,8 m). Denumirea i-a fost data (1870) de catre generalul Henry D. Wasburn in timpul expeditiei de cercetare a parcului.

CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ◊ Registru de cadastru = registru in care sunt trecute datele de identificare a proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu. 2. Stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Din fr. cadastre.

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

IMPRIMANTA, imprimante, s. f. (Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul caruia sunt extrase datele din calculatoare prin inscrierea automata a caracterelor alfanumerice sau grafice pe hartie. – Din fr. imprimante.

PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

TRECUT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

DIJMA s. (IST.) zeciuiala, (inv.) azeace, azeciuire, madea. (~ era o dare feudala in natura.)

FUMARIT s. (IST.) (inv.) ajutorinta. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecarui contribuabil.)

VACARIT s. (IST.) (inv.) ajutorinta. (~ul era o dare perceputa pe cap de vita.)

VINARICI s. (IST.) vinarit. (~ul era o dare perce-puta in vin.)

VINARIT s. (IST.) vinarici. (~ul era o dare percepu-ta in vin.)

ARPAGIC n. Ceapa mica obtinuta din samanta, care, fiind rasadita, da ceapa obisnuita. /<turc. arpacik, bulg. arpagik

CADASTRU ~e n. 1) Totalitate a lucrarilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, masurarea si reprezentarea grafica a suprafetelor funciare. 2) Registru in care sunt incluse datele obtinute in urma unor asemenea lucrari. /<fr. cadastre

PASCALIE ~i f. 1) Calendar in care sunt indicate data Pastilor si a altor sarbatori religioase. 2) Carte astrologica populara dupa care se crede ca se poate prezice viitorul. /<ngr. pashalion

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

ORI conj., adv. I. Conj. (Cu functie disjunctiva, adesea cu nuanta copulativa) 1. Sau. ♦ (in propozitii interogative) Te duci ori ba? 2. (Dupa o regenta, uneori in corelatie cu „fie ca”, „sau”, introduce sau leaga doua propozitii subordonate opuse) fie ca va da zapada, ori ca iarba va inverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propozitie interogativa) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec.

OTAVI, pers. 3 otaveste, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A creste din nou in acelasi an, dupa ce a fost cosit o data; (despre terenuri) a se acoperi de otava, a inverzi. – Din otava.

LOTERIE, loterii, s. f. Joc de noroc care consta in emiterea unor bilete prevazute cu numere sau combinatii de numere, dintre care, prin tragere la sorti, unele sunt declarate castigatoare, dand dreptul posesorilor lor la premii in bani, in obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ fig. Hazard, noroc, bafta. – Din fr. loterie.

RAZBUNAT, -A, razbunati, -te, adj. Caruia i s-a facut dreptate, i s-a dat satisfactie (raufacatorul fiind pedepsit); (despre fapte) pedepsit, platit. – V. razbuna.

SINESTEZIE, sinestezii, s. f. Asociatie intre senzatii de natura diferita care dau impresia ca sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr. synesthesie.

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

CONDICA ~ci f. 1) Caiet gros de format mare in care sunt inscrise diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; catastif; registru. ◊ A trece (sau a pune) pe cineva la ~ a tine minte pe cineva (pentru o rafuiala ulterioara). 2) inv. Cod de legi. /<ngr. kontikas

HEGIRA f. data cand a fost stramutat Mahomed de la Mecca la Medina (16 iulie 622), considerata ca inceput al erei musulmane. /<fr. hegire

IZVOD ~oade n. inv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasa in care erau inscrise diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; catastif; registru; condica. 3) Obiect destinat sa fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu

A INMORMANTA ~ez tranz. 1) A pune in mormant (respectand anumite ritualuri); a ingropa; a inhuma. 2) rar A astupa din toate partile, ascunzand privirii. 3) fig. A lasa sa fie uitat; a da uitarii. /in + mormant

A SUBARENda ~ez tranz. (bunuri imobile, terenuri etc.) 1) A da in arenda, fiind el insusi in situatia de arendas. 2) A lua in arenda de la un arendas. /sub- + a arenda

A SUBINCHIRIA ~ez tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind in situatia de chirias. 2) A lua cu chirie de la un chirias. [Sil. sub-in-chi-ri-a] /sub- + inchiria

CARTODIAGRAMA s.f. Harta pe care sunt reprezentate grafic date referitoare la fenomene statistico-economice. [< fr. cartodiagramme].

GRUYERE s.n. Branza fermentata, de reteta franceza, cu scoarta tare; varietate de svaiter. [Pron. gru-ier. / < fr. gruyere, cf. Gruyere – regiune in Elvetia, unde a fost fabricata prima data].

DOCENT s.m. 1. (In trecut) Profesor universitar neretribuit, la al carui curs studentii nu erau obligati sa dea examen. 2. Titlu in invatamantul superior acordat de o facultate unui doctor in stiinte pentru merite stiintifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a invata].

LEVATA s.f. 1. Totalitatea cartilor de joc pe care le strange de pe masa cel care a castigat la un moment dat. 2. Cantitate de fire toarse aflata pe tevile masinii de filat dupa infasurarea acestora. [< it. levata, cf. fr. levee].

CARTODIAGRAMA s. f. harta pe care sunt reprezentate grafic date referitoare la fenomene statistico-economice. (< fr. cartodiagramme)

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

SATI s. f. (la brahmani) nume dat vaduvei care era arsa pe rugul funerar alaturi de corpul sotului defunct. ◊ ritualul insusi. (< fr. sati)

halal s. n. – 1. dar, cadou. – 2. Multumire, recunostinta. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Seineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele doua sensuri sint inv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „sa-ti fie de bine”, bg. halal da e „sa fie cu noroc”; echivaleaza cu sp. „enhorabuena”.

CAUCIUC (‹ fr.) s. n. 1. Produs industrial elastic si rezistent fabricat din latexul unor plante (arbori, arbusti sau liane), mai ales tropicale, sau obtinute pe cale sintetica, utilizat la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. ♦ C. natural = compus macromolecular al izoprenului obtinut in special din latexul arborelui de c. prin coagulare si uscare. ♦ C. sintetic = produs macromolecular, cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, obtinut prin polimerizarea butadienei sau a derivatilor ei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril acrilic. A fost fabricat la scara industriala in 1931 (procedeul Lebedev). ♦ C. vulcanizat = c. obtinut prin tratarea la cald cu sulf a c. brut, care isi pierde astfel proprietatile plastice, devenind elastic. A fost obtinut prima data in 1844, de inventatorul american Ch. Goodyear. 2. Anvelopa.

KAONI ({s} ka, numele literei k) s. m. pl. (fiZ.) Nume dat mezonilor K. Sunt particule stranii, de spin nul., sarcina pozitiva sau nula si stranietate pozitiva. Observati la inceput in razele cosmice, in prezent sunt produsi in acceleratoare de particule.

CROMATIda s. f. (GENET.) fiecare dintre cele doua segmente rezultate prin diviziunea longitudinala a unui cromozom, in cursul mitozei sau meiozei, si care se separa total, ulterior, pentru a da nastere cromozomilor-fii; sint numite si c. surori, cind referirea se face la acelasi cromozom sau c. omologe, cind este vorba de cromozomi omologi.

CRUZ E SOUSA [crus i soza], João da ~ (1863-1898), poet brazilian. fiu de sclavi. Opera sa face trecerea intre romantismul si simbolismul brazilian. Versuri de revolta („Evocari”, „Faruri”, „Ultimele sonete”).

RAU TARGULUI, rau, afl. stg. al Raului Doamnei, in amonte de Maracineni; 67 km. Izv. din m-tii Iezer, de sub vf. Papusa, de la 2.050 m lat., strabate zona montana pe directie N-S, pe o panta medie de 50‰, la Campulung patrunde in zona Muscelelor Argesului, iar in aval de Mihaiesti dreneaza partea de V a piem. Candesti, separand-o de dealurile Argesului. In cursul superior, in satele Leresti si Voinesti au fost construite si date in folosinta (1987) cate o hidrocentrala cu puteri instalate de 19 MW si, respectiv, 5,2 MW.

Creusa 1. fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

2) da adv. afirmativ opus lui nu si ba (vsl. bg. rus. da. V. si dar 2). Ai fost la Roma? da!- A venit? Cred ca da. – Raspunde: da ori nu (da ori ba)? da! S.M. Pentru’n „da” s’a suparat.

2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? da lasa-ma’n pace! da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).

AGENDA, agende, s. f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, in care se noteaza lucrarile care urmeaza sa fie facute la anumite date. 2. Ordine de zi. – Din fr., lat. agenda.

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.

DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. si tranz. A pricepe sau a face sa priceapa clar (dupa ce fusese nedumerit), a-si da sau a face sa-si dea bine seama; a(-si) explica. [Var.: dumiri, domiri vb. IV.] – Din bg. domerja.

PROSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat si semanat pentru prima data, dupa ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso.

REZOLUTIE, rezolutii, s. f. 1. Hotarare luata de un colectiv in urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Disparitie a semnelor de boala sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desfiintare, cu efect retroactiv, a unui contract, in cazul in care una din obligatiile reciproce, carora acesta le da nastere, nu a fost executata. [Var.: rezolutiune s. f.] – Din fr. resolution, lat. resolutio, -onis.

REALTOIT, -A, realtoiti, -te, adj. Care a fost altoit inca o data. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

REPOVESTI, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti inca o data, a mai spune o data ceva ce a fost povestit. – Re¹- + povesti.

REBOTEZAT, -A, rebotezati, -te, adj. Care a fost botezat inca o data (intr-o alta religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

RESLEFUIT, -A, reslefuiti, -te, adj. Care a fost slefuit inca o data. – V. reslefui.

RETRANSCRIS, -A, retranscrisi, -se, adj. Care a fost transcris inca o data. – V. retranscrie.

CAT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)

A SE INCREDINTA ma ~ez 1. tranz. (urmat de o propozitie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; a-si da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautie); a capata siguranta; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credinta

A INCUVIINTA ~ez tranz. 1) A sustine exprimandu-si acordul; a aproba; a consimti. Propunerea a fost ~ata. 2) (actiuni) A da voie (sa se efectueze sau sa aiba loc); a ingadui; a permite. [Sil. -vi-in-] /in + cuviinta

PROSIE ~i f. pop. Teren agricol cultivat pentru prima data dupa ce a fost lasat un anumit timp parloaga; paragina arata. /v. sl. prosje

VIZITA ~e f. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, obligatie etc. 2) Consultatie medicala, acordata (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucata mica de carton, de forma dreptunghiulara, pe care sunt scrise numele si datele unei persoane. /<fr. visite

CONGRUENT, -A adj. Care se potriveste exact cu altceva; corespunzator, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potriveste].

prosie, prosii, s.f. (pop.) 1. ogor arat si semanat pentru prima data, dupa ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia destelenit. 2. (reg.; in forma: prosaie) fanat. 3. (reg.) mosie stramoseasca.

ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

CONGRUENT, -A adj. care concorda, coincide; corespunzator, echivalent. ♦ numere e = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. (< fr. congruent, lat. congruens)

ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; daR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).

tartaj (-je), s. n. – Caiet, foaie de tiparitura. – Var. inv. tratazi, trataji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supravietuieste in Mold. cu sensul special de „coperta, scoarta”. Dupa Bick-Graur, 26, din sl. totrasu.

tu adv. – Se foloseste ca intaritor al lui nici cu sensul aproximativ de „nici macar, nici cel putin”. Sl. to (Tiktin). In limba se simte ca identic cu tu pron., confuzie care a fost facilitata de prezenta dat, etic.

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

AGENDA, agende, s. f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, in care se noteaza lucrarile care urmeaza sa fie facute la anumite date. 2. Ordine de zi. – Fr.agenda (lat. agenda „ceea ce trebuie sa fie facut”).

CACOYANNIS, Michael (n. 1922), actor, scenarist si regizor grec. Spectacole de teatru si film ce dau expresie specificului national, fie ca pornesc de la modelele clasice („Electra”, „Troienele”, „Ifigenia”), fie ca se inspira din viata moderna a Greciei („Stella”, „Fata in negru”, „Zorba Grecul”).

BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).

BOALA, boli, s. f. 1. Tulburare a sanatatii, datorita unor agenti din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = tifos. Boala seaca = tuberculoza. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga rufele in boala = a spala rufele prost, de mantuiala. A scoate rufele din boala = a spala rufele bine dupa ce mai intai au fost prost spalate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Pofta, dorinta; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boala sa... = a avea o dorinta, o pofta chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciuda, necaz; pornire, pica, invidie. [Pl. si: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

ZINC (‹ fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4ºC, p. f. 906ºC, gr. sp. 7,13) din gr. II secundara; metal alb-argintiu sau alb-albastrui. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (blenda) si carbonat (smitsonita). In combinatii este bivalent. In contact cu aerul se acopera cu o pelicula protectoare de oxid. Se intrebuinteaza in zincare, sub forma de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor si pigmentilor etc. A fost izolat pentru prima data de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) in 1776.

TITAN³, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).

REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) da-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La intrebarea fariseilor daca trebuie sa plateasca tibut romanilor, Iisus a aratat o moneda pe care era gravata efigia imparatului si a dat acest raspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecaruia ce i se cuvine.

cataracta f., pl. e (vgr. kataraktes). In biblie, stavilarele care tineau apa si carora li s´a dat drumu cind a fost potopu. Cascada, cadere de apa: cataractele Nilului. Un fel de albeata la ochi, opacitatea cristalinului sau a membranei lui.

chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. Chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

Fauna, in mitologia romana, sotia (fiica sau sora) zeului Faunus si mama regelui Latinus. Era identificata cu Bona Dea (v. si Bona Dea).

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oras in N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto Plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piata agricola pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahar s.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului (tigarete), pielariei, farmaceutica, jucariilor (papusi) si alim. (rom, produse lactate). Universitate catolica (1962), Universitate politehnica (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb in 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, in 1495, fiind printre primele asezari din America. In 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din Ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind asezarea S. de la C. Orasul a fost ruinat de cutremurele din 1562 si 1842 si mistuit de incendiul din 1863, fiind refacut de fiecare data.

cronograma f., pl.e (fr. chronogramme, d. vgr. hronos, timp, si gramma, litera). Joc de spirit in care literele (dupa numeratiunea romana) formeaza o data istorica: franCorVM tVrbIs sICVLVs fert fVnera Vesper. Aici literele numerale adunate MCCLVVVVVVII dau data de 1282, cind au fost Vesperele siciliene.

ABSOLUTIUNE, absolutiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputat nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata. 2. Iertare a pacatelor, data de obicei de papa². [Pr.: -ti-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.

INdaRAT adv. I. 1. In spate, in urma, inapoi. ◊ Expr. (De-a) indaratele(a) = a) cu spatele inainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienta, in locul unde a fost inainte. 3. (In expr.) A da indarat = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A da pe cineva indarat = a da pe cineva cu o treapta mai jos, a retrograda. II. Mai demult, (mai) inainte de timpul actual. [Var.: indarapt adv.] – Lat. in-de-retro.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale cuprinzand totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene si navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat si in conditii determinate. 3. fig. (Livr.) Uitare de sine cauzata de emotie, de entuziasm, de placere; stare de contemplatie. – Din fr. transport.

REJUDECAT, -A, rejudecati, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gandit inca o data (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

SCART interj. 1. Cuvant care imita zgomotul ascutit, strident produs de usi, roti etc. ♦ Cuvant care imita zgomotul ascutit, alternativ al unui lucru care se misca cand intr-un sens, cand in altul. ♦ Compus; (depr.) scarta-scarta-pe-hartie s. m. = functionar, contopist. 2. Cuvant care imita zgomotul caracteristic produs de incaltaminte in timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la incaltaminte, pentru a o face sa scartaie in timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamatie de dezaprobare, de impotrivire sau de dispret fata de afirmatia cuiva; da' de unde! vorba sa fie! [Var.: scarta, scartai interj.] – Onomatopee.

COMPONENT, -A, componenti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intra ca parte intr-un intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) fiecare dintre substantele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector si ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

FORMULAR ~e n. 1) Hartie cu textul unui document partial tiparit, urmand ca spatiile libere sa fie completate de fiecare cu datele sale individuale. 2) rar Culegere de formule dintr-o ramura a stiintei. /<fr. formulaire

INEDIT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucrari, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima data. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inedit, lat. ineditus

ABSOLUTIUNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata. 2. Iertare a pacatelor (data de obicei de catre papa). [Pron. -ti-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].

ALEXANDRIN, -A adj. 1. Referitor la civilizatia elenistica din Alexandria; (p. ext.) care tine de epoca elenistica. ◊ Scoala alexandrina = numele mai multor scoli filozofice de orientare mistica si eclectica din perioada elenismului tarziu. 2. Vers alexandrin (si s.m.) = vers iambic de douasprezece silabe, cu cezura dupa silaba a sasea; poezie alexandrina = poezie de tip rafinat, erudit si uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima data].

avint (avinturi), s. n. – Pornire, elan, insufletire. Din vint, cu prep. adv. a-. daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adv. (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare sec. XIX, si nici in dialecte). Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint. Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul fr. elan-elancer, germ. Schwung-schwingen. Dupa daR, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint. Der. avinta, vb. (a impinge, a lansa, a arunca).

siba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se da comanda ca butucul sa fie tarat cu ajutorul tapinelor; suba!

suba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se da comanda ca butucul sa fie tarat cu ajutorul tapinelor; saba!.

REPETA vb. I. tr. A face, a spune, a produce inca o data (ceva ce a mai fost facut, spus sau produs mai inainte). ♦ A face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se intampla din nou. [P.i. repet. / < fr. repeter, cf. lat. repetere].

comarnic (comarnice), s. n. – 1. Parte a stinii unde se mulg oile. – 2. Sopron linga stina unde se pastreaza brinza. – 3. Polita, scindura sau tipar unde se lasa brinza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabana” (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvint care provine din lat. camera, si despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune ca a fost imprumutat din rom. si dat inapoi acestuia, cu modificarile fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).

castor si (mai rar) castor m. (vgr. kastor, kastoros, lat. castor, castoris, it. castoro si castore, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiu rozator cu picioarele din apoi [!] palmate si cu coada solzoasa si lata p. a inota. Un fel de stofa din care se fac palarii boieresti si potcapuri. – Odinioara erau si in Europa (pin [!] Germania si Rusia) multi castori. Astazi is rari pin Europa, da-s inca foarte numerosi in Canada si Siberia.

2) botez, a -za v. tr. (lat. baptizo, -are, d. vgr. baptizo, cufund. V. vapsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se da nume pruncului care a fost botezat). fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o galeata de apa’n cap! da nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apa. V. refl. Primesc botezu (ca adult).

AdaUGITA, adaugite, adj. (In sintagma) Editie adaugita = editie care a fost completata cu material nou. [Pr.: -da-u-] – V. adaugi.

datA, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat in termeni calendaristici) cand s-a produs sau urmeaza sa se produca un eveniment. ♦ Indicatia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusa la intocmirea lor). II. fiecare dintre numerele, marimile, relatiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obtinute in urma unei cercetari si urmeaza sa fie supuse unei prelucrari. – Din fr. date.

INAPOI adv. 1. In directie contrara inaintarii; in spate, indarat. ◊ Loc. vb. A da inapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (intr-o discutie) intr-o actiune; c) fig. a fi in declin, a regresa. ♦ (Inv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de provenienta; in locul unde a fost mai inainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) inapoi = a restitui; a inapoia. ◊ Expr. A-si lua vorba inapoi = a-si retrage vorba, fagaduiala facuta; a reveni asupra celor spuse, rectificandu-le. 3. Cu o treapta indarat, intr-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o data anterioara celei prezente. – In + apoi.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ◊ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ◊ (Da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Inaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (Da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

MEZOZOIC, -A, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia era geologica, intre paleozoic si neozoic, in care au aparut pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. (din fr. mesozoique)

LUPA, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcatuit dintr-o lentila convergenta sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind asezate in fata unui obiect, dau o imagine marita a acestuia. 2. (In siderurgie) Bucata de otel buretos amestecat cu zgura, obtinuta prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.

SATISFACUT, -A, satisfacuti, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de multumire, de satisfactie; ale carui dorinte, exigente au fost indeplinite; caruia i s-a dat satisfactie; care exprima multumire; multumit. – V. satisface.

VIATA s. 1. fiinta. (Pe cand nu era ~.) 2. (inv. fig.) cap. (Ii era ~ in primejdie.) 3. sange. (Si-a dat ~ pentru patrie.) 4. trai, (inv.) cust, custare. (Au dus o ~ agitata.) 5. trai, vietuire, (pop.) salasluire, (inv.) salasluinta. (~ lui indelungata pe aceste locuri.) 6. v. existenta. 7. v. biografie.

CONGRUENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care concorda; cu proprietatea de a coincide; corespunzator; coincident; echivalent. Figuri ~te. 2) (despre numere intregi) Care, fiind impartite la un numar intreg, dau acelasi rest. [Sil. -gru-ent] /<fr. congruent, lat. congruens, ~ntis

A SE CONVINGE ma conving intranz. A ajunge sa fie sigur (de ceva); a-si da seama; a se incredinta. /<lat. convincere

A DEZANEXA ~ez tranz. rar (teritorii) A da celui de la care a fost luat; a retroceda; a reintoarce. /<fr. desannexer

A LAICIZA ~ez tranz. 1) (institutii cu caracter religios) A da caracter laic. 2) A face sa fie laic. /<fr. laiciser

UNDE¹ adv. 1) (adesea in constructii interogative) In ce loc (?); in care parte (?); incotro (?). ~ plecati? ~ locuiti? ◊ ~ si ~ a) pe alocuri; b) cand si cand; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Pana ~? pana in ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o indoiala) ~ sa cedeze el! ◊ De ~ si pana ~ ?! cum adica? (da) de ~! nici vorba! vorba sa fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neasteptate; ca din senin. ~ nu incepe o furtuna puternica. /<lat. unde

OXFORD s.n. 1. Tesatura de bumbac sau de lana in carouri din fire colorate. 2. Rasa de oi care dau o buna productie de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oras in Anglia].

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se da pe piesele care urmeaza sa fie vopsite. ♦ Strat de vopsea alba care se intinde pe o panza inainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidarie, peste care se aplica apoi tencuiala propriu-zisa. [< germ. Grund].

MEZOZOIC s.n. Era (grupa) geologica cuprinsa intre paleozoic si neozoic, in care apar pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. / adj. Care apartine acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mesozoique, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viata].

PASIV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ♦ Parte a bilantului in care sunt inscrise fondurile unei intreprinderi sau ale unei institutii la un moment dat. 2. (Gram.) Diateza pasiva a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo].

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

PASIV, -A I. adj. 1. lipsit de initiativa, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) care arata ca subiectul sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezinta pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc., privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ◊ parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligatiilor si sarcinilor cu continut economic apartinand unei persoane (fizice sau juridice) care impreuna cu activul alcatuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

AL, A, ai, ale, adj. dem. (In vorbirea putin ingrijita) Cel, cea. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Mosia beiului, a din Vadastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ir.) cine stie ce. Ca doar nu esti al voinic, Ci, bade, esti de nimic (JARNIK-BIRSEANU). [Gen.-dat. sg.: alui, alei; gen.-dat. pl.: alor] – Lat. illum, illa.

CARAVELA (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, raspindit in sec. 13-17; a fost folosit de Columb si Vasco da Gama.

AdaUGIT, -A, adaugiti, -te, adj. (In sintagma) Editie adaugita = editie care a fost completata cu material nou. [Pr.: -da-u-] – V. adaugi.

NEON (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se gaseste in aerul atmosferic in proportie de 1,8 x 10^-3% volume. Se obtine prin distilarea fractionata a aerului lichid. Lampile cu descarcari electrice in gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumina rosie caracteristica. A fost descoperit de oamenii de stiinta englezi Sir W. Ramsey si M.W. Travers in 1898.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

Demopho(o)n 1. fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

IMPAIAT, -A, impaiati, -te, adj. (Despre animale) A carui piele jupuita a fost umpluta cu paie pentru a-i da infatisarea naturala. [Pr.: -pa-iat] – V. impaia.

UNIFORMIZA, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face sa fie uniform. – Din fr. uniformiser.

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

EXERGA, exerge, s. f. Mic spatiu gol pe o medalie, destinat sa fie acoperit cu o inscriptie. ♦ Inscriptie, nume, data etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue.

SfiNTIT², -A, sfintiti, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra caruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinti¹.

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

APOD ~da (~zi, ~de) (despre unele animale) Care sunt lipsite de picioare. /<fr. apode

dat¹ data (dati, date) v. A DA. ◊ ~ d******i a) foarte istet; ager; b) smecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o data. In cazul ~ in cazul de fata. ~ fiind (ca...) avand in vedere; deoarece; intrucat. ~ uitarii parasit; uitat. / v. a da

PALMETA ~e f. 1) Forma data coroanei pomilor fructiferi, ale caror ramuri sunt indreptate intr-un singur plan, fiind sustinute de spaliere. 2) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier. /<fr. palmette

FALERA s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dadea soldatilor romani ca premiu si care era purtata la gat. 2. Ornament care se prinde la gat. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].

REGESTE s.f. pl. Nume dat in evul mediu registrului in care erau trecute in ordine cronologica actele, documentele etc. emanate de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.

MICROB s.m. Nume generic dat unor microorganisme vegetale sau animale, care sunt adesea agentii transmitatori ai unor boli; microorganism. [< fr. microbe, cf. gr. mikros – mic, bios – viata].

PROBABILITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. ♦ Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare. 2. Marime folosita in formularea legilor statistice ale fenomenelor, care nu sunt perfect determinate prin anumite conditii experimentale date. ♦ Teoria probabilitatii = teorie despre evenimente intamplatoare cu caracter de masa; calculul probabilitatilor = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau a unui eveniment dintr-un complex de fenomene sau de evenimente de acelasi fel. [Cf. lat. probabilitas, fr. probabilite].

tarsoaga, tarsoage, s.f. (reg.) 1. barba mare si neingrijita, cu fire lungi si incalcite. 2. batran care isi da aere tineresti.

domoli (domolesc, domolit), vb. – A calma, a impaca, a linisti. Sl. maliti „a micsora”, de la malu „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca in dobori, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezinta dificultati (a › o ca in sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (incet, usor), postverbal. Tiktin combate provenienta sl., din motive pe care nu le explica, iar Candrea da etimonul drept necunoscut. Este posibil sa fie asa deoarece astazi cuvintul se simte oarecum creatie expresiva, datorita consonantei sale, care il asimileaza creatiilor in -li.

INTRODUCE vb. I. tr. 1. a baga, a include, a ingloba. 2. a face sa fie primit de cineva. 3. a initia, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, dupa fr. introduire)

1) banisor m. (d. ban 1). Vechi. Judecator rural ambulant dependent de banu Craiovei, apoi si de domn in restu Tarii Romanesti. – Banisorii se numeau si bani de judet si au fost desfiintati de Const. Mavrocordatu, care a dat atributiunile lor celor cinci ispravnici.

VOX CLAMANTIS IN DESERTO (lat.) glasul celui ce predica (striga) in pustiu – Matei 3, 3. Raspunsul dat de Ioan Botezatorul la intrebarea „cine esti” pusa de evreii carora le predica in pustiul Iudeii. Sensul actual: persoana care incearca in zadar sa-si convinga semenii asupra unui lucru sau sa-i moblizeze pentru o cauza.

1) chir m. fara pl., gen. al lui (ngr. kyr ild. kyrios, domn. V. chira). Odinioara, titlu dat boierilor si mitropolitilor. Astazi, titlu dat Grecilor de conditiune mai joasa (cind is de conditiune mai inalta, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat ori-cui ild. domnu: te-am prins, chir Vasile! V. cilibiu.

REHMKE [remkə], Johannes (1848-1930), filozof german. A inteles filozofia ca stiinta fundamentala „lipsita de prejudecati”, al carei obiect il constituie „ceea ce este cel mai general al unui dat”. Teoria sa realist-monista a cunoasterii era indreptata, in special, impotriva idealismului din teoria cunoasterii si a metafizici traditionale („filozofia ca stiinta fundamentala”).

Callisto, fiica lui Lycaon, regele Arcadiei, era o nimfa care obisnuia s-o insoteasca pe Artemis la vinatoare. Unindu-se cu Zeus, Callisto a dat nastere unui copil, pe nume Arcas. fiind urmarita de gelozia Herei, Callisto a fost apoi metamorfozata in ursoaica. Se spunea ca ulterior Zeus ar fi transformat-o, impreuna cu fiul ei, intr-o constelatie, a Ursei (v. si Arcas).

Elpis, la greci, zeita Sperantei, identificata cu Spes din mitologia romana. Cind Pandora a desfacut cutia in care erau inchise toate relele si le-a dat drumul in lume, speranta singura, uitata la fund, le-a ramas muritorilor.

SLABI, slabesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din forta, din putere, din rezistenta. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultati etc.) A nu mai functiona normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, actiuni) a-si incetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face sa fie mai putin strans, mai putin incordat, a da drumul din stransoare; a lasa liber, a s*****i. ◊ Expr. A nu slabi pe cineva = a nu lasa in pace pe cineva; a urmari de aproape, a tine din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, scr. slabiti.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

PIERZARE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzarii = a ucide sau a lasa sa fie ucis. – V. pierde.

POCNITOARE, pocnitori, s. f. 1. Nume dat unor jucarii de copii care pocnesc cand sunt atinse sau miscate. 2. Sfichi (la bici). 3. (Bot.) Plesnitoare. – Pocni + suf. -toare.

TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.

CUVIOS, -OASA, cuviosi, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se da calugarilor si calugaritelor. ♦ (Substantivat: in religia crestina) Nume dat sfintilor proveniti din calugari care nu au fost martiri. 2. (Inv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

NETEMEINICIE, netemeinicii, s. f. Lipsa de temeinicie; spec. viciu al unei hotarari date de un organ de jurisdictie, care consta fie in gresita sau incompleta stabilire a faptelor, fie in lipsa de motivare, fie intr-o motivare contradictorie sau in nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.

OARE adv. (interogativ) 1. poate?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, pai? (~ asa sa fie?)

A APRETA ~ez tranz. 1) (rufe, tesaturi sau fire textile) A clati cu apret, pentru a da rigiditate si aspect; a scrobi. 2) (piei tabacite) A trata cu apret. /<fr. appreter

ORI conj. (exprima un raport disjunctiv si leaga propozitii sau parti de propozitie coordonate) Sau; fie (ca). Pleci ~ ramai cu noi. ~ azi, ~ maine. ~ da, ~ ba. /Orig. nec.

A SCROBI ~esc tranz. (rufe, tesaturi, fire textile) A clati cu scrobeala pentru a da rigiditate si aspect; a apreta. /<bulg. skrobja, sb. skrobiti

SAGRIN ~uri n. 1) Desen care se imprima pe pieile tabacite pentru a le da un aspect atragator. 2) Piele pe care a fost imprimat un astfel de desen. 3) Instrument cu ajutorul caruia se imprima acest desen. /<fr. chagrin

MAHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerati ca trimisi ai lui Alah, meniti sa desavarseasca opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi].

PIGMENT s.m. 1. Substanta care se gaseste in celulele pielii si in unele tesuturi, carora le da o anumita culoare. ◊ Pigmenti biliari = pigmenti care sunt produsi in organismul animal si se gasesc localizati in vezica biliara. 2. Substanta coloranta, de obicei minerala, pulverizata, folosita ca vopsea in amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].

CENS s.n. 1. Recensamant facut din cinci in cinci ani in vechea Roma asupra cetatenilor si a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. 2. (In oranduirea feudala) Prestatie anuala in bani sau in natura, datorata de posesorul pamantului seniorului sau feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo].

CENS s. n. 1. (in Roma antica) recensamant al verii si al cetatenilor din cinci in cinci ani in vederea stabilirii impozitelor, a recrutarii tinerilor etc. 2. (in feudalism) prestatie anuala in natura sau in bani datorata seniorului, de catre posesorul pamantului. 3. grupare a unor cetateni sau a tuturor locuitorilor unei tari dupa diverse criterii. ◊ (in capitalism) cuantum minim de impozit care, in anumite sisteme electorale, da dreptul unui cetatean sa aleaga sau sa fie ales. (< lat. census, fr. cens)

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

CUADRATURA (CVADRATURA) (‹ germ., lat.) s. f. 1. (MAT.) Problema construirii unui patrat cu o arie data. ♦ Metoda de calcul a ariei unui domeniu marginit de o curba inchisa plana cu ajutorul unei integrale. ◊ Cuadratura cercului = problema construirii, cu rigla si compasul, a unui patrat cu arie egala cu a unui cerc dat. Cunoscuta din antic., imposibilitatea rezolvarii ei a fost demonstrata in sec. 19; fig. problema insolubila, irealizabila. 2. (fiZ.) Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamint au o diferenta de longitudine de 90º. V. conjunctie.

ROMANIA 1. Denumire conventionala data de lingvisti si istorici terit. pe care sunt raspandite limbile si popoarele romanice; denumirea dateaza inca de la sfarsitul Antic., cand prin Romania se intelegea, in opozitie cu Barbaria, un terit. stapanit de romani au, mai tarziu. locuit de o populatie romanizata. 2. Denumire a Imp. Roman, Imp. Bizantin si apoi a Imp. Latin de Constantinopol (1204-1261).

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. Parte, cota (de dat ori de primit). Parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

HEGIRA s. f. data la care incepe calendarul musulman (16 iulie 622, cand a fost stramutat Mahomed de la Mecca la Medina), considerata ca inceputul erei musulmane. – Din fr. hegire.

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

URZICA, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ◊ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Tesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci. 3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

VADI, vadesc, vb. IV. Tranz. A face sa fie evident, a dovedi, a demonstra, a arata. ♦ A da pe fata, a denunta, a demasca. – Din sl. vaditi.

MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie¹ si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc. ◊ Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

PALMETA, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentand o frunza de palmier sau de acant stilizata. ♦ Forma artistica data pomilor fructiferi ale caror ramuri, sustinute de spaliere, sunt indreptate sa creasca vertical sau oblic, intr-un singur plan. – Din fr. palmette.

FETIS, fetisuri, s. n. Obiect considerat ca fiind inzestrat cu o forta magica, supranaturala, capabil sa dea ajutor celui care il poseda, il poarta etc. – V. amuleta, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adoratii oarbe, nejustificate. [Pl. si: fetise] – Din fr. fetiche.

DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

DEZLEGA, dezleg, vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta, toate vestile pe care le stie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat, legat. ♦ Tranz. si refl. A (se) desface din legaturi, a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca, sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase, in basme) A scuti de obligatiile avute sau asumate, de juraminte etc., a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia crestina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris necitet). – Lat. disligare.

A CONCEDIA ~ez tranz. A da afara dintr-o functie, dintr-un post ca fiind necorespunzator; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congedier

A LICENTIA ~ez tranz. rar (persoane) A da afara dintr-o functie, dintr-un post ca fiind necorespunzator; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier

A MATURA matur tranz. 1) (case, strazi, drumuri etc.) A face sa fie curat (strangand gunoiul cu matura). 2) fig. (persoane) A da afara dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugari. 3) (obiecte) A inlatura complet de pe o suprafata. /Din matura

INTRODUCE vb. III. tr. 1. A baga, a vari (undeva, in ceva). ♦ A include, a ingloba. ♦ refl. A intra. 2. A face sa fie primit de cineva. 3. A initia, a calauzi, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practica etc.). [P.i. introduc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. introduce vb. III. / < lat. introducere < intro – inauntru, ducere – a duce].

ACAR conj. (Ban., Cris., Trans. SV) Desi, cu toate ca, macar ca; fie, ori. Pina iaste vie si tinara, ea-si da d******i trupul sau, acar fata, acar nevasta. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akar. Vezi si acarcare, acarce. Cf. batir.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca daR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

bucla (bucle), s. f. – Cirliont, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a increti), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a gresi lovitura, a o da in bara), a carei formatie nu este clara. fiind vorba de un cuvint curent in argoul elevilor, si avind in vedere terminatia sa, proprie inprumuturilor din ngr., presupunem ca este vorba de fr. boucler „a tine la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicindu-i sa plece”; in acest caz ar fi termen importat la inceputul sec. XIX, in epoca primelor licee franceze din Bucuresti si Iasi. Nu este probabila explicatia lui Scriban, care pleaca de la bg. burak „sfecla”, pentru a construi un vb. *buraklisam „ma inrosesc”.

AGENDA s. f. 1. carnet pe care sunt insemnate zilele, pentru diferite notite referitoare la anumite date. 2. ordine de zi. (< fr., lat. agenda)

tertel (-luri), s. n. – Siret, snur. Tc. tirtil (Seineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare data vitelor mici ca sa poata paste), pare sa fie rezultatul unei disimilatii a aceluiasi cuvint; semantic trebuie pornit de la ideea de legatura sau piedica de picioare care tine animalul legat si din care se s********e treptat, de unde si expresia a da un terpel „a slabi coarda”.

ASTEROID, asteroizi, s. m. Nume dat micilor planete ale sistemului solar, ale caror orbite sunt, in general, cuprinse intre orbitele lui Marte si Jupiter. ♦ Nume dat bolizilor, aerolitilor etc. – Fr. asteroide (< gr.).

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

JURASIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioada a Mezozoicului, care se considera ca a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizeaza prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale si abisale. Flora este reprezentata prin gimnosperme si prin aparitia angiospermelor. In cadrul faunei exista toate clasele si ordinele de vertebrate si de nevertebrate; la sfarsitul J. apar pasarile cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin cateva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Miscarile orogenice au fost slabe, intensificandu-se in J. superior, fiind insotite de activitate vulcanica. Se diferentiaza pentru prima data trei zone climatice: boreala, ecuatoriala si australa. In depozitele din J. se gasesc zacaminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se imparte in: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) si J. superior (Malm).

Cabiri, divinitati misterioase, de origine obscura – probabil feniciana – si despre care exista foarte putine date. Se pare ca descindeau din Hephaestus si ca erau invocate pe mare de catre corabierii surprinsi de furtuna. Li se aduceau onoruri cu precadere la Samothrace, in Lemnos si la Imbros.

busna si busta adv. (ruda cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, navalind, fie despre unu, fie despre mai multi. Si buzna si nabuzna (Sez. 33, 30). V. buluc, iama.

fides, divinitate romana care simboliza respectarea cuvintului dat, a juramintului facut, increderea, cinstea si buna-credinta. Era infatisata ca o femeie foarte batrina, cu parul alb.

ACOLAda, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Imbratisare sau lovitura usoara care se dadea unui barbat cu latul spadei ca semn al primirii lui in corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat, in antichitate, de greci si de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au navalit la inceputul evului mediu in Europa; (si la sg.) persoana care facea parte dintr-un asemenea popor. 3. fig. (Adesea adjectival) Persoana necivilizata, cu purtari grosolane. ♦ Persoana cu atitudine si comportare inumana, cruda, salbatica. ♦ (Adverbial) In mod crud, salbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

BIBLIOTECA, biblioteci, s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din fr. bibliotheque, lat. bibliotheca.

IVEALA s. f. (Rar) Ivire. ◊ Expr. A iesi la iveala = a aparea, a se infatisa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveala = a da pe fata, a face cunoscut, evident; a face sa fie vazut; a tipari. – Ivi + suf. -eala.

LEGALIZA, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da forma legala unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situatii, a face sa fie recunoscut in mod oficial. – Din fr. legaliser.

SOLTUZ, soltuzi, s. m. Titlu dat in evul mediu in Moldova carmuitorului unui oras, care era ajutat in activitatea sa de un sfat format din 6-12 pargari; persoana care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.

PEDUNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codita a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire data formatiilor din creier care au aspectul unor cordoane si sunt constituite din substanta nervoasa alba. – Din lat. pedunculus, fr. pedoncule.

RESCRIPT, rescripte, s. n. Raspuns dat de imparatii romani la chestiunile de drept asupra carora erau consultati de catre magistratii sau de catre guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emana de la un suveran intr-o afacere particulara. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

SILISTE, silisti, s. f. 1. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, locului pe care fusese sau pe care era asezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casa. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (in apropierea sau in vatra satului). ♦ (Reg.) Pasune. [Acc. si: siliste. – Var.: (reg.) saliste (acc. si: saliste), seliste s. f.] – Din sl. seliste.

daR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

BA² adv. 1) Nicidecum; nu. Ai fost la scoala? – Ba. 2): Ba bine ca nu evident ca da; se intelege ca da. /<bulg., sb. ba

A DESTITUI destitui tranz. A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

RUNCINAT, -A adj. (Despre frunze) Cu marginea inegal dintata, dintii fiind inclinati in spate. [< engl. runcinate, cf. lat. runcinare – a da la rindea].

AGENDA s.f. 1. Carnet pe care sunt insemnate zilele, folosit pentru diferite notite referitoare la anumite date, actiuni, treburi etc. 2. Ordine de zi. [< fr., it. agenda, cf. lat. agenda – ceea ce trebuie sa faci].

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

sfert (-turi), s. n. – 1. A patra parte, patrime. – 2. dare stabilita in 1739 si platibila in 4 sferturi; in realitate a fost marita la 5 in 1741 si la 6 in 1774. – Var. Mold. sfert. Sl. cetvrutu (CIhac, II, 387), cf. ciosvirta. – Der. sfirteca (var. sferteca, sfirtica, sfartica), vb. (a sfisia, a rupe in bucati), pentru a carui comp. cf. sp. descuartizar (dupa Candrea, din lat. *exfracticāre).

CARIOTIP (‹ fr. {i}; {s} gr. karyon „nucleu” + typos „caracter”) s. n. (GENET.) Reprezentare grafica sau microfotografica a cromozomilor unei celule, aranjamentul acestora fiind comun pentru toate celulele unui organism sau unei specii date. C. uman se realizeaza utilizind clasificarea numerala, in care cromozomii sint dispusi in ordine de marime crescinda (de la 1 la 22), recunoasterea lor facindu-se dupa pozitia centromerului si lungimea bratelor; sint repartizati in 7 grupe, numite dupa numarul de ordine al primului si ultimului cromozom, cu exceptia celor de s*x (X, Y), care, pentru a se evita orice confuzie, nu sint numerotati, pastrindu-si numele specific. V. idiom, genom, cod genetic.