BREAZA s. f. art. (In sintagma) Ca la breaza = dans popular romanesc raspandit in zona subcarpatica munteana, si in sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie dupa care se executa acest dans. – Din n. pr. Breaza.

GEAMPARALE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular romanesc cu miscare vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cantec (melodios) al unei pasari. 2. (inv.) Castaniete. [Var.: geambarale s. f. pl.] – Din tc. calpara.

HATEGAN, -A, hategani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana (originara) din Hateg. 2. Adj. Care apartine Hategului sau populatiei lui, privitor la Hateg sau la populatia lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular romanesc raspandit in sudul Transilvaniei, cu miscare foarte vioaie, care se joaca in perechi; melodie dupa care se executa acest dans. – Hateg (n. pr.) + suf. -an.

HUTULCA s. f. art. Numele unui dans popular romanesc; melodie dupa care se executa acest dans. – Hutul + suf. -ca.

SARBA, sarbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular romanesc, raspandit in toata tara, cu ritm foarte vioi, care se joaca de obicei cu dansatorii prinsi in cerc; melodie dupa care se executa acest dans. – Sarb + suf. -a.

TROPAITA s. f. sg. art. Numele unui dans popular romanesc. – V. tropai.

TROPOTITA s. f. sg. art. Numele unui dans popular romanesc. – V. tropoti.

BRAILEANCA, brailence, s. f. 1. Femeie nascuta si crescuta in municipiul sau judetul Braila. ♦ Locuitoare din municipiul sau judetul Braila. 2. (Art.) dans popular romanesc asemanator cu hora, raspandit in jurul Brailei; melodie dupa care se executa acest dans. [Pr.: bra-i-] – Brailean + suf. -ca.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

HAIDAU, haidai, s. m. (Reg.) 1. Pazitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare romanesti raspandite in jurul Aiudului, cu miscare moderata; melodie dupa care se executa acest dans. – Din magh. hajto „manator, gonaci”.

HODOROG², -OAGA, hodorogi, -oage, s. m., f. si n., HODOROAGA s. f. art. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) invechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice miscare. 2. S. m. si f. Persoana batrana, neputincioasa, ramolita. 3. S. f. art. dans popular romanesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie dupa care se executa acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HORA, hore (hori), s. f. 1. dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.

HORA¹, hore, s. f. 1. dans popular romanesc cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodia dupa care se executa acest dans. Daca ai intrat in hora, trebuie sa joci (= daca te-ai apucat de un lucru, trebuie sa te tii de el). ♦ (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (ajungand la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca la hora = a se imbraca cu hainele de sarbatoare. 2. Fig. Scandal, taraboi. 3. (Astron.) Coroana boreala. [Pl. si: hori] – Bg. horo (ngr. horos).

JIAN, -A, jieni, -e, subst. 1. S. m. si f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in jurul Sibiului si in nordul Olteniei; melodie dupa care se executa acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

PANDELAS, pandelase, s. n. (Reg.) dans popular romanesc. – De la Pandele (n. pr.) + suf. -as.

MARUNTEL, -EA, -ICA, maruntei, -ele, adj. Diminutiv al lui marunt. ♦ (Substantivat, m.art.) dans popular romanesc din Bihor, cu miscare rapida, executat in perechi; melodie dupa care se executa acest dans. – Marunt + suf. -el, -ea, -ica.

ARCAN¹, arcane, s. n. 1. Lat pentru prinderea sau priponirea animalelor, in special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (in trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) si a lua cu forta in armata; a arcani; p. gener. a aduce, a lua cu forta. 2. (Art.) dans popular romanesc, asemanator cu sarba; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tat., ucr. arkan.

POSOVOAICA s. f. art. dans popular romanesc, asemanator braului, raspandit in regiunea Caransebesului; melodie dupa care se executa acest dans. – Et. nec.

PRAHOVEANCA, prahovence, s. f. 1. Femeie nascuta si crescuta in judetul Prahova. ♦ Locuitoare din judetul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare romanesti. – Prahovean + suf. -ca.

RUSTEMUL s. n. art. dans popular romanesc raspandit in sudul Olteniei si in partile invecinate ale Munteniei, in care jucatorii formeaza, de obicei, o coloana mixta sau numai de barbati, tinandu-se cu bratele incrucisate la spate, si executa pasi in fata si in spate cu incrucisarea picioarelor, in ritm vioi, usor saltat; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. n. pr. Rustem.

DEDOI subst. dans popular romanesc, raspandit in Banat, cu miscare rapida; melodie dupa care se executa acest dans. – De⁴ + doi.

CRAITA, craite, s. f. I. 1. Nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (Rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.

CA-LA-BREAZA s. breaza (art.), ungureasca (art.), de doi. (dansul popular romanesc ~.)

CIULEANDRA f. art. 1) dans popular romanesc cu ritm progresiv accelerat. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. [Sil. ciu-lean-] /Orig. nec.

GALAON m. mai ales art. 1) dans popular romanesc (raspandit, mai ales, in Campia Olteniei), executat numai de barbati intr-un tempo vioi. 2) Melodie dupa care se executa acest dans.

GEAMPARALE f. pl. 1) dans popular romanesc asemanator cu hora. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Instrument muzical mic de percutie, constand din doua piese mici de lemn, in forma de gavan, unite printr-un siret, care, fiind lovite una de alta, produc un sunet special; castaniete. [Sil. geam-] /<turc. calpara

ALUNELUL s. m. art. dans popular romanesc in ritm binar si miscare vioaie, raspindit in special in Oltenia si in Muntenia; melodia corespunzatoare acestui dans.

BREAZA s. f. art. dans popular romanesc, raspindit in zona subcarpatica munteana si in S Transilvaniei, cu ritm binar sincopat; melodia corespunzatoare acestui dans. Se mai numeste ca-la-Breaza.

CAIONI (CAIANU), Ioan (1629-1687, n. Leghia, jud. Cluj), umanist roman din Transilvania. Autor al unei antologii muzicale („Codex Caioni”) in care figureaza si dansuri populare romanesti. I se atribuie cronica in versuri despre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. A intemeiat o tipografie la manastirea Sumuleu-Ciuc, unde a fost staret si custode. Autorul istoriei Ordinului franciscan de la Sumuleu. Primul roman cu preocupari de botanica („Herbariu”).

UNGUREAN, ungureni, s. m. 1. Denumire data populatiei (romanesti) din Transilvania, in special celei din vecinatatea fostelor provincii istorice Tara Romaneasca si Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa. – Ungur + suf. -ean.

MOLDOVENESC, -EASCA, moldovenesti, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine moldovenilor sau Moldovei, privitor la moldoveni sau la Moldova, originar din Moldova, specific Moldovei sau moldovenilor. ♦ (Substantivat, f.) Graiul romanesc vorbit de moldoveni. 2. S. f. art. dans popular in ritm vioi, executat in cerc inchis; melodie dupa care se executa acest dans. – Moldovean + suf. -esc.