suivántă s.f. (înv.) damă de companie.

compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne [!]; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă.

COMPANÍE¹ s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

COMPANÍE¹, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

dámă f., pl. e (fr. dame, d. lat. dómina, doamnă). Titlu dat uneĭ femeĭ de condițiune, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nicĭ unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamnă cultă. La dans, femeĭe în opoz. cu cavaler. O figură la cărțile de joc. A doŭa piesă la jocu de șah. Un joc pe damier. V. companíe.