analfabet, -a adj. (lat. analphabetus, d. vgr. analphabetos). Care nu stie alfabetu (nu stie carte, nu stie sa citeasca). Fig. Ignorant (chear [!] daca stie carte).

cintec n., pl. e (lat. canticum). Serie de sunete melodioase produse cu vocea sau si cu vre-un instrument. Vocea unei pasari: cintecu privighetorii. Cint, diviziune de poema: Eneida lui V******u are 12 cintece. Poezie cintata: cintec popular. Cintec batrinesc, balada. Cintec de dor, doina. Cintec de lume, cintec de dragoste. Cintec de stea, psalm versificat sau un cintec religios oare-care, in versuri de 7-8 silabe, cintat de baietii care umbla cu steaua la Craciun. Acest lucru are cintec, are cite-va greutati, dar daca stii cum sa procedezi, merge bine.

cafti (-tesc, -it), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscuta. Cuvint de argou. Nu stim daca are vreo legatura cu mr. mi cahtescu „mor (de ris)”. – Der. cafteala, s. f. (bataie). Din acest ultim cuvint ar putea proveni iud. sp. haftona „bataie”, daca nu cumva ambele cuvinte duc la o sursa comuna, in acest caz, orientala.

chitru (chitri), s. m. – Arbore exotic cu fructe comestibile (Citrus medica). – Mr. chitru. Ngr. ϰίτρον (Murnu 13), cf. bg. kitra, v. sb. kitari (Vasmer, Gr., 78). – Der. chitra, s. f. (fructul chitrului); chitri, vb. (a se catrani, a se infuria, a se supara; Arg., a fura, a curata de bani). Nu stim daca chitra, s. f. (Arg., vint, pirt) si a se chitri, vb. (Arg., a se basi) depind de cuvintele anterioare, sau de la sb. chitro „rapid, ca din pusca.”

deminda (-d, -at), vb. – A porunci, a ordona. Creatie ce pare artificiala, si pe care o gasim numai la Murnu (asa deminda Alcinou). Este formata pe baza fr. demander, it. dimandare, nu stim daca pe baza vreunui imprumut mr., care nu ne este cunoscut. Totusi, Candrea-Dens., 496 mentioneaza pe dimindare, pe care il considera reprezentant direct al lat.

gabardina (-ne), s. f. – 1. Stofa fina de lina. – 2. Trenci. Fr. gabardine. – Der. galibardina, s. f. (Arg., palarie), combinatie hazlie cu numele de Garibaldi, nu se stie daca din pricina ca erau foarte la moda palariile de fabricatie italiana; var. calibarca, galibarca, prin confuzie voita cu libarca.

haina (haine), s. f. – Obiect de imbracaminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hainar, s. m. (vinzator de haine de gata); hainarie, s. f. (pravalie de confectii); hainet, s. f. (cantitate de haine); inhainura (var. inhaimura), vb. (a imbraca), cf. infasura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haina, s. f. (parola, consemn), despre care nu stim daca este acelasi cuvint. Haibar, s. n. (haina) este o incrucisare a lui haina cu laibar (DAR), der. inhaibara, vb. (a imbraca).

padina (padini), s. f. – Colnic, magura mica. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu stim daca pades, s. n. (Trans. de N., zmeuris) apartine aceleiasi familii.

teafar (-ra), adj. – 1. Intact, nevatamat, intreg. – 2. Cuminte, intelept. Origine necunoscuta. Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pina acum, din sl. *techinu › bg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din sl. tνrudu „puternic” (Scriban) nu sint mai convingatoare. Nu stim daca are vreo legatura cu teferici.

tragace (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragace (Candrea). – Der. traga, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targa. Nu stim daca traga, s. f. (lopata cu care se rineste baligarul) ar fi acelasi cuvint.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

daca, in Munt. vest. daca, vechi deaca si deca (si azi deca in Mac. si Serbia) conj. conditionala (din de si ca): daca (sau de) vrei pace, prepara-te de razboi. Prepara-te de razboi daca (sau de) vrei pace (fara virgula). daca’i stiut, de n’i spus? De ce n’ai spus daca’i stiut? Nu e vina lui daca (sau ca) n’a vazut. In unire cu indicativu inlocuieste un gerundiu: daca vazu imparatu ca..., vazind imparatu ca... Dac’auzi ca..., auzind ca. In fraze eliptice exclamative: daca-ti place! (sub-int. daca nu, da-mi pace!). daca si tu nu te mai astimperi! (sub-int. ai cazut cu minile’n noroi, vorbind de un copil neastimparat s.a.). V si de (conj.), desi si si.

daca conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de... Doar daca. Numai daca. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... daca nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propozitie temporala, avand uneori si o nuanta conditionala sau cauzala) Cand, in (sau din) momentul cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. daca nu stia sa scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 6. (Introduce o propozitie interogativa indirecta) Ca, de... 7. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. 8. (In expr.) Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in constructii negative) nu mai incape indoiala ca... – De⁴ + ca.

daca² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

A SE URCA ma urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se inalta in sus; a se sui. ~ pe coasta dealului. ◊ ~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. daca nu stii ce-i apa nu te urca in luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunosti sau nu esti sigur ca-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva in cap a face abuz de bunatatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva bautura (sau vinul) la cap a se ameti. 2) (despre unele plante) A se ridica agatandu-se de ceva; a se sui; a se catara. /<lat. oricare

Dares 1. Frigian care a participat la razboiul troian. L-a sfatuit pe Hector sa nu lupte impotriva lui Patroclus stiind ca, daca-l va ucide, va pieri si el la rindul lui, de mina lui Achilles. Trecind mai tirziu in tabara grecilor, Dares a fost omorit de Odysseus. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas in Italia. A fost ucis acolo de Turnus.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

FIINDCA conj. (cauzal) 1. ca, caci, deoarece. (Sa plecam, ~ se face cearta.) 2. cand, cum, deoarece, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, deoarece, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).

ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca..., vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.

descaleca (descalec, descalecat), vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descalecat, s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, s. m. (intemeietor); descalecatura, s. f. (inv., intemeiere).

MIRA¹, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De⁴ + cat.

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

tilisca (-sti), s. f. – Iarba-vrajitoarei (Circaea luteniana). – Var. telisca. Origine necunoscuta. Explicatia pornind de la sl. telo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. teliste (Conev 48), bg. teleski „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simpla var. cu schimb. de suf. de la tilinca „fluier”, daca s-a dezvoltat vreun sens din radacina cu aceasta semnificatie, cf. trulisca.

daca conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)