INDESA, indes, vb. I. 1. Tranz. A apasa, a presa ca sa incapa cat mai mult intr-un spatiu restrans, a vari cu forta (intr-un spatiu limitat); a inghesui, a bucsi. ♦ A face cat mai compact (un material). 2. Tranz. A-si aseza palaria, caciula, sapca, tragand-o cat mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o multime de persoane sau de lucruri in miscare) A se aduna, a se ingramadi unul langa altul, unul peste altul; a se inghesui. ♦ (Pop.) A se grabi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.

ZOR¹ S. n. 1. Activitate insufletita, febrila; graba mare, urgenta, sarguinta, febrilitate, insufletire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = in graba, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu infrigurare, cu insufletire, cu elan. Cu zorul = cu forta, fortat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grabi. A da cuiva zor = a grabi, a imboldi pe cineva sa faca ceva. ◊ Expr. Zor-zor = in mare graba. A da zor = a lucra, a actiona cu mare graba. A-i da zor cu (sau ca...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteala, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrange, a forta (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; stramtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecat; b) a nu-i pasa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ti pasa? ce te intereseaza? ce-ti trebuie? A nu avea zor sa... (sau de a...) = a nu avea interes sa... – Din tc. zor „sila, forta”.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A lucra cu graba, febril; a da zor, a se grabi. ♦ A merge iute, a iuti pasul, a se grabi (sa ajunga undeva). 2. Intranz. A insista pentru grabirea unei actiuni. 3. Tranz. A imboldi, a indemna, a constrange (pe cineva) sa faca (ceva). ♦ (Rar) A sustine ceva in mod staruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹.

PARPALEALA, parpaleli, s. f. Actiunea de a (se) parpali. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o parpaleala (buna) = a lucra, a actiona cu mare graba; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleala s. f.] – Parpali + suf. -eala.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violenta) pe cineva sa faca ceva; a constrange, a forta. ♦ A determina, a convinge, a indupleca. 2. Intranz. si refl. A da zor, a se grabi. ◊ Tranz. fact. Incepu sa sileasca vitele. 3. Refl. si intranz. A-si da toata osteneala, a depune eforturi, a se stradui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili intr-o parere = a se gandi in mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. si pl. zoreasca

A INDEMNA indemn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin indemnuri (sa efectueze o actiune); a imboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin imboldire, strigate, suieraturi) sa porneasca din loc sau sa mearga mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forta de tractiune) A merge mai repede; a da zor; a grabi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare

strepete s.m. (reg.; in expr.) a merge (a lucra) in strepete = a merge (a lucra) foarte repede; a-i da zor.

grabi (grabesc, grabit), vb. – 1. A face pe cineva sa actioneze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A actiona mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forta, a face ceva in mod pripit. Sl. grabiti „a rapi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipseste la toti der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), insa este ciudata modificarea, specifica numai rom. Cf. graba, grebla. Der. graba, s. f. (iuteala, zor); degraba, adv. (rapid; mai degraba, mai curind); grabita, s. f. (Trans., specie de piine mare); grabita, s. f. (aluat de piine cu care se incearca cuptorul); grabitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grabeste; precipitat; timpuriu; prematur; neprevazut); negrabnic, adj. (inv., calm); grabnicie, s. f. (zor).

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A lucra cu graba, cu repeziciune; a da zor, a se grabi. ♦ A merge iute, a iuti pasii, a se grabi sa ajunga undeva. 2. Intranz. A insista pentru grabirea unei actiuni. 3. Tranz. A constrange, a sili, a imboldi, a indemna (pe cineva) sa faca (ceva). ♦ (Rar) A sustine ceva in mod staruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor².

ZOR² s. n. 1. Activitate insufletita, graba mare, urgenta, febrilitate; sarguinta, insufletire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = in graba, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu infrigurare, cu elan. Cu zorul = cu forta. ◊ Expr. Zor-zor = in mare graba. A da zor = a lucra, a actiona cu mare graba. A avea zor = a se grabi. A da cuiva zor = a grabi, a indemna pe cineva sa faca ceva. A-i da zor cu (sau ca...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteala, a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrange, a forta (pe cineva). (Rar) A-si face zor maniei = a se atata singur, a se necaji. 2. Necesitate, nevoie; stramtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecat; b) a nu-i pasa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ti pasa? ce te intereseaza? A nu avea zor sa... (sau de a...) = a nu avea interes sa... – Tc. zor „sila, forta; sudoare”.

andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

zor¹ s.n. ~ ♦ A da cuiva zor = a grabi, a indemna, a sili pe cineva; zor-nevoie = numaidecat, cu orice pret; a-si face zor maniei = a se atata singur, a-si face singur sange rau, a se necaji.

aman (turc. ar. aman. V. aliman) interj. pin [!] care musulmanii implora crutarea vietii. A ajunge, a fi la aman, a ajunge, a fi la mare nevoie (la extrem). Loc. adv. Aman-zaman, zor-nevoie, cu ori-ce pret, numai de cit: zice sa-i dau, ca alt-fel, aman-zaman, moare!

zor n. rar 1) Actiune grabita si incordata. ◊ Cu ~ cu graba mare. De ~ din toate puterile; din rasputeri. A-i da ~ a se grabi. A da cuiva ~ a face pe cineva sa se grabeasca. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

NAVALA, navale, s. f. 1. Faptul de a se ingramadi (cu graba) undeva; inghesuiala, imbulzeala; (concr.) multime de oameni sau de obiecte (in miscare). ♦ Loc. vb. A da navala = a navali. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau in ceva; miscare impetuoasa, fuga. ♦ Graba, iuteala, zor. ♦ (Adverbial) in chip navalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intentii agresive. 4. Izbucnire, rabufnire (extrem de violenta); revarsare abundenta (si violenta). – Din navali (derivat regresiv).