DA², dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) d******i (sau la d***u, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda. ◊ Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini. ◊ Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit¹. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de d***u = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca. ◊ Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie). – Lat. dare.

GANDI, gandesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A-si forma o idee despre un lucru, a patrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gandit = a obliga (pe cineva) sa mediteze, sa se intrebe, sa discearna. ♦ Intranz. si tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. si intranz. A se ingriji, a-i pasa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. si intranz. A-i trece cuiva prin minte (ca...); a crede, a socoti (ca...). 4. Tranz. si refl. A lua in considerare (ca...), a-si da seama (ca...). 5. Refl. A intentiona (sa...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gand.

INCONSTIENT, -A, inconstienti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. inconscient (dupa constient).

INCONSTIENTA s. f. 1. Lipsa sau pierdere a cunostintei, care apare in diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini constiente, rationale fata de realitatea inconjuratoare; stare sufleteasca in care omul nu-si da seama de actele sale. [Pr.: -sti-en-] – Din fr. inconscience (dupa inconstient).

INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. Fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

INTELEGE, inteleg, vb. III. 1. Tranz. A-si face, a avea o idee clara si exacta despre un lucru, a patrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ◊ Expr. Asa (mai) inteleg si eu = asa da, asa e pe placul meu. A intelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (si a aproba) cauzele comportarii cuiva. (Ma) intelegi?, se spune cuiva pentru a verifica intelegerea celor spuse. (Ma) intelegi!, marcheaza o situatie in care exista un substrat. (Refl.) Se intelege de la sine = este evident. (Intranz.) A intelege de gluma = a nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. ♦ A-si da seama de ceva. ♦ A pricepe o limba straina. ♦ A constata, a vedea, a observa, a baga de seama. ♦ A gandi, a reflecta, a concepe. 2. Refl. recipr. A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a se impaca, a conveni cu cineva. ♦ A convietui in buna invoiala, a se intelege, a se invoi. 3. Tranz. (in expr.) A nu intelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [Perf. s. intelesei, part. inteles] – Lat. intelligere.

VANT, vanturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontala a unei mase de aer provocata de diferenta de presiune existenta intre doua regiuni ale atmosferei. ◊ Vant rau = intamplare nenorocita care loveste pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vantul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vant te aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. A se asterne vantului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vant = a se duce foarte repede. Bate vantul, se spune cand un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vantul in buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sarac. A arunca banii in vant = a cheltui fara socoteala. Din (sau de la) cele patru vanturi = din toate partile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vantul = a-si da seama de o situatie, inainte ca lucrurile sa se precizeze cu claritate. A-l bate vantul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slabit. (Rar) A se duce pe vanturi = a se risipi, a se prapadi. 2. Aer, vazduh. ◊ Loc. adv. In vant = a) in gol; b) in sus; c) fig. fara folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificiala (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (In expr.) A face vant = a) a impinge, a arunca, a azvarli; p. ext. a da afara (dintr-o slujba); b) (fam.) a scapa de cineva. A-si face (sau, rar, a-si da) vant = a-si lua avant, a porni cu viteza, cu avant. A lua vant = (despre cai) a porni, cu viteza mare (scapand de sub controlul conducatorului). 5. (Astron.; in sintagma) Vant solar = flux de protoni si neutroni emisi continuu de Soare. – Lat. ventus.

CONSTIENT, -A, constienti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care isi da seama de realitatea inconjuratoare, care are constiinta. 2. Care isi da seama de posibilitatile sale, de rolul care-i revine in societate; ♦ Care realizeaza scopuri dinainte stabilite; care actioneaza pe baza cunoasterii legilor obiective ale vietii sociale si isi da seama de consecintele sociale ale actiunilor sale. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. conscient (dupa sti).

CUNOASTE, cunosc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunostinta de obiectele si de fenomenele inconjuratoare, reflectate in constiinta; a stabili in chip obiectiv natura, proprietatile unui lucru, relatiile dintre fenomene, a le da o interpretare conforma cu adevarul. 2. Tranz. A avea sau a dobandi cunostinte pe baza studiului, experientei; a fi luat cunostinta de ceva. 3. Tranz. A sti, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi facut (personal) cunostinta cu cineva. ◊ Expr. A nu cunoaste moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil. A-si cunoaste (sau a nu-si cunoaste) lungul nasului = a-si da (sau a nu-si da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de stire, a preveni, a avertiza. ♦ A sti felul de a fi al cuiva. ◊ Expr. A cunoaste lumea = a avea experienta vietii. ♦ A recunoaste, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a face cu ceva, a fi in deplina cunostinta de cauza. Cunosc eu bunatatea ta. 4. Refl. A se baga de seama, a se remarca, a se descoperi. ♦ A avea efect, a nu se intampla in zadar. Pe unde a trecut se cunoaste. ◊ Expr. (Tranz.) A cunoaste ceva = a se alege cu un profit. 5. Tranz. A admite adevarul; a nu tagadui. 6. Intranz. (Rar) A-si arata recunostinta pentru ceva; a rasplati. 7. Tranz. A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranz. A-si da seama de ceva; a intelege, a sti. – Lat. pop. connoscere (= cognoscere).

ASA adv., adj. invar. I. Adv. (Modal) 1. In felul acesta; astfel. ◊ Loc. adj. Asa-zis sau asa-numit = pe nedrept sau conventional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ◊ Expr. Asa o fi = e posibil; poate. Si asa = in orice caz; oricum, tot. Si asa, si asa = si intr-un fel, si intr-altul. Ori asa, ori asa = ori intr-un fel, ori intr-altul. Asa..., asa = dupa cum..., astfel. Asa si asa = nu prea bine; potrivit. Azi asa, maine asa = continuand mereu in acest fel. Nici asa, nici asa = nici intr-un fel, nici intr-altul. ♦ (Concluziv) In concluzie. ◊ Loc. conj. Asa ca = deci. ◊ Expr. Asa-zicand = pentru a spune astfel. 2. In acelasi fel, in acelasi mod. Asa sa faci si tu. ◊ Expr. Si asa mai departe = etcetera. 3. Chiar precum se spune; intocmai, exact. Ai sa faci asa? ◊ Expr. Asa e? sau nu-i asa? = am dreptate? (sau nu am?) Asa? sau cum asa? = adevarat sa fie? Asa? sau asa sta treaba?! = va sa zica astfel stau lucrurile?! Asa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. (Pop. si fam.) Mai asa = a) desigur, fireste; b) nu prea tare. Cam asa = dupa cum zici, ai (macar in parte) dreptate. 4. Atat de... Te uiti asa de trist! 5. (Cu sensul reiesind din context) a) La intamplare, la nimereala, intr-o doara. Vorbeste si el asa. b) Dupa bunul plac, oricum. Am vrut sa fac asa. c) Dintr-o data, ca din senin; pe nesimtite, fara a-si da seama. I-a venit asa un gand II. Adj. invar. (Preceda substantivul) Asemenea, atare...; care este atat de mare, de mult, de frumos etc. Asa nunta mai rar. ◊ Expr. Mai asa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). – Lat. eccum-sic.

VEDEA, vad, vb. II. I. 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) percepe cu ajutorul vazului. ◊ Loc. adv. Pe vazute = a) in fata tuturor, in mod deschis; b) cu conditia de a vedea cu propriii sai ochi. ◊ Expr. (tranz.) A vedea lumina zilei = a se naste. (Fam.) Cum te vad si cum ma vezi = evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de fata, a asista, a fi martor la o intamplare, la un eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A patrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A cerceta, a cauta. 4. Refl. A fi, a ajunge, a se pomeni, a se gasi intr-o anumita situatie. 5. Tranz. si refl. recipr. A (se) intalni undeva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Sa ne vedem sanatosi (sau cu bine)! formula de salut la despartire. ♦ Tranz. A vizita. 6. Intranz. A avea grija, a ingriji, a se ocupa (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. (Pop.) A ajuta. 7. Tranz. A capata, a primi, a se alege cu ceva. II. 1. Tranz. A-si da seama, a remarca, a constata, a observa. ◊ Expr. Ce sa vezi? sau ce sa vada? formula prin care se exprima mirarea fata de ceva neasteptat. ♦ A lua in consideratie; a considera, a socoti. ◊ Expr. A fi bine vazut = a fi apreciat pentru calitatile sale (profesionale). 2. Tranz. A intelege, a pricepe. ♦ A-si imagina, a-si inchipui; a interpreta. 3. Refl. impers. A parea, a se arata. ◊ Expr. Se vede ca... sau se vede treaba (ori lucrul) ca... = e probabil, pesemne. 4. Intranz. (La imperativ) A lua seama, a avea grija sa... Vezi de te sileste..., ca, uite, avem oaspeti. ♦ (Cu valoare de interjectie) Cuvint cu care se atrage atentia cuiva asupra celor ce urmeaza. – Lat. videre.

CONSTIINTA, (rar) constiinte, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuitie pe care fiinta umana o are despre propria existenta; p. ext. cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si despre lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = ansamblu de reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unei colectivitati umane, care reflecta conditiile de existenta ale acesteia, precum si psihologia sociala a oamenilor. Constiinta de clasa = parte a constiintei sociale care reflecta existenta sociala a unei clase determinate. 3. (In opozitie cu existenta, materia) Gandire, spirit. 4. Sentiment al responsabilitatii morale fata de propria sa conduita. ◊ Caz (sau proces) de constiinta = dificultatea de a hotari intr-o problema morala greu de rezolvat. Mustrare de constiinta = remuscare, regret. ◊ Expr. A fi cu constiinta impacata sau a nu avea nimic pe constiinta = a fi convins ca nu a savarsit nimic impotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fara constiinta = a fi lipsit de scrupule. Cu mana pe constiinta = cu toata sinceritatea. 5. (In sintagma) Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pr.: -sti-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia (dupa sti).

CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi si argumente, a-l face sa recunoasca ceva ca adevarat. ♦ Refl. A-si da seama, a recunoaste ca ceva este intr-un anumit fel, a se incredinta de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (dupa invinge).

STI, stiu, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ◊ Loc. adv. Pe stiute = in cunostinta de cauza. Pe nestiute = a) fara sa-si dea seama; b) in ascuns, pe furis, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. Stiu eu (sau stii tu etc.) ce stiu (sau stii etc.) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. Stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie. Dumnezeu (mai) stie sau d****l (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva. Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunostinta de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie. 4. Intranz. A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se ingriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etc. ◊ Expr. A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; p. ext. a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat. A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ◊ Expr. A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura. A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de... A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) Stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire. 2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ◊ Expr. A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai. 3. A tine minte, a-si aminti. 4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva). Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa. Nu stiu cum = in mod inexplicabil. A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

SITUATIE, situatii, s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditiile de existenta si de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitati, ale unei activitati; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintate. A te pune in situatia cuiva = a incerca sa intelegi imprejurarile in care se afla altul, pentru a-ti da seama de modul lui de a gandi sau de a actiona. A fi calare (sau stapan) pe situatie = a fi stapan pe imprejurari in momente grele, critice. ♦ Pozitie sociala, materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situatie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitie sociala, materiala si morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitie, stare sufleteasca. 2. Dare de seama, raport, inventar. ◊ Situatia casei = stare de fapt, constatata zilnic sau ocazional, a numerarului si a gestiunii banesti a unei intreprinderi; raport² asupra rezultatului constatarilor facute cu acest prilej. 3. (Rar) Asezare, pozitie a unui teren, a unei localitati. [Var.: (inv.) situatiune s. f.] – Fr. situation.

MIRA¹, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.

NAS, nasuri, s. n. 1. Parte proeminenta a fetei, situata intre obraji, frunte si gura, servind ca organ al respiratiei si al mirosului. ◊ Loc. adv. Sub (sau, rar, in) nasul cuiva sau sub nas = in imediata apropiere, in fata, sub ochii cuiva. (In legatura cu verbe ca „a vorbi”, „a canta” etc.) pe nas = cu timbru nazal. ◊ Expr. A avea nas sau a-si ridica nasul = a indrazni, a cuteza. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a deveni prea indraznet, a se obraznici. A (nu-) si cunoaste (sau vedea, sti) lungul nasului = a (nu-) si da seama cat e in stare sa faca cu puterile proprii; a (nu-) si da seama de masura pe care trebuie s-o pastreze fata de altii; a (nu) se comporta cuviincios. (Fam.) A-i cadea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-si pierde indrazneala sau ingamfarea, a ramane rusinat, umilit. (Fam.) Nu-ti cade (sau pica) nasul daca... = nu ti se intampla nimic, nu-ti pierzi demnitatea daca... Nu-i ajungi (nici) cu prajina la nas = e foarte increzut. (A umbla sau a fi, a se tine) cu nasul (pe) sus = a (fi) increzut, sfidator. A stramba din nas = a fi nemultumit. A da nas (cuiva) = a ingadui prea multe (cuiva). A taia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rusina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reprosa (cuiva ceva) (cu rautate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) mustarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supara; a se enerva, a se infuria. A fi cu nasul de ceara = a fi foarte susceptibil. A lasa (sau a pune) nasul in jos sau in pamant = a se rusina, a se simti vinovat. A se intoarce (de undeva) cu nasul in jos = a se intoarce rusinat. (Fam.) Sa-ti fie in nas! = sa-ti fie rusine! (Fam.) A-si baga (sau a-si vari) nasul in ceva (sau undeva, in toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca intr-o afacere, intr-o problema (care nu-l priveste). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stapani, a conduce (pe cineva), determinandu-l sa faca ceva (care nu este in interesul sau); b) a amagi, a insela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minti. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe langa) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Fam.) A arunca (cuiva ceva) in nas = a spune (cuiva ceva) direct, fara menajamente. A-i rade cuiva in nas = a rade cuiva in fata, batandu-si joc de el. (Fam.) A-i iesi (sau a-i da) pe nas = a o pati, a i se infunda. (Fam.) A(-i) intoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a intoarce spatele (cuiva). A tranti (sau a inchide cuiva) usa in nas = a) a refuza sa primeasca (pe cineva); b) a pleca suparat de la cineva, inchizand usa cu putere. A se impiedica de nas = avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decat lungul nasului = a fi marginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) in graba sau intamplator. (Fam.) A-si arata sau a(-si) scoate nasul (la iveala) = a aparea, a se infatisa. A da nas(ul) cu cineva = a se intalni cu cineva pe neasteptate (si fara a dori). (A se intalni) nas in nas (cu cineva) = (a se intalni) fata in fata (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e fapta de om vrednic. (Ir.) Ii curge untura (sau grasimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Fig. Miros dezvoltat, fin; simt de orientare in imprejurari dificile, capacitate de intuire exacta a unei situatii. ♦ (Rar) Fata, obraz, cap. 2. Proeminenta a unei piese, care serveste la fixarea piesei intr-o anumita pozitie sau la ghidarea, ridicarea sau distantarea unei alte piese. 3. Partea anterioara a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Lat. nasus.

TRAI, traiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla in viata; a exista, a vietui. ◊ (In formule de multumire, de salut, de urare etc.) Sa traiesti! ◊ Expr. (Formula de juramant) Asa sa traiesc (sau sa traiesti etc.) = pe cuvant de onoare, zau (asa). 2. Intranz. A dura, a se mentine, a dainui; a se perpetua. 3. Intranz. si tranz. A-si duce, a-si petrece viata. ◊ Expr. (Intranz.) A trai cu capul in nori = a nu-si da seama de realitate, a ramane strain de ceea ce se petrece in jurul sau. (Tranz.) A-si trai traiul = a se bucura de viata, a duce un trai bun, fara griji. A-si trai traiul (si a-si manca malaiul) = a imbatrani, a ajunge la capatul vietii. ♦ Intranz. (Cu determinari introduse prin prep. „pentru”) A-si inchina, a-si consacra viata unui scop. ♦ Intranz. A se bucura, a profita din plin de viata. 4. Intranz. (Cu determinari locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-si petrece viata impreuna cu cineva; a convietui. ♦ A avea relatii de dragoste cu cineva (fara a fi casatorit cu el, in afara casatoriei legale). 6. Intranz. A-si procura cele necesare traiului, a-si castiga existenta, a se intretine. ◊ Expr. A trai pe spinarea cuiva = a se intretine din munca sau din castigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinari introduse prin prep. „cu”) A se hrani cu... 7. Tranz. Fig. A simti cu intensitate, a participa emotiv, sufleteste (la...). – Din sl. trajati.

SIMTI, simt, vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simt, senzatia sau perceptia unui lucru, a unui fapt, a unei calitati, a percepe efectul unei e*******i; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-si da seama de propria stare fizica. 2. Tranz. A baga de seama, a prinde de veste, a observa prezenta unei fiinte sau o actiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o e*******e a simturilor decat cu ajutorul judecatii. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-si da seama, a fi constient, a intelege, a banui o actiune, o situatie etc., bazandu-se atat pe informatii si elemente logice, cat si pe intuitie, instinct sau legaturi afective cu alta persoana. ♦ Refl. A fi constient de o insusire, de o dispozitie sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simti in stare (de ceva sau sa faca ceva) = a se sti, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau sa faca ceva). 4. Refl. A avea, a da dovada de bun-simt; a fi un om simtit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectiva, a incerca un sentiment, o emotie etc.; a fi miscat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simti lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauza ca cineva sau ceva lipseste. A simti nevoia sa... = a dori sa... ♦ A avea impresia ca..., a incerca sentimentul ca... ◊ Expr. (Refl.) A se simti la (sau in) largul lui sau (ca) acasa (la el) = a incerca un sentiment placut, a avea impresia ca se afla intr-un mediu familiar, inconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuti; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stanjenit sau jenat de nimic; a se simti bine. ♦ Refl. (Inv.) A se resimti de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situatie etc. [Prez. ind. si: (reg.) simtesc, simt] – Lat. sentire.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

SEAMA s. f. 1. (In loc. si expr.; exprima ideea de calcul mintal, o judecata, o constatare, o observatie) De buna seama = desigur, fara indoiala. Mai cu seama = mai ales, indeosebi. A-si da seama = a constata, a se lamuri, a pricepe. A lua seama (sau seama) = a) a se gandi, a reflecta adanc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a intelege, a se lamuri. (Pop.) A-si lua seama = a se razgandi. 2. (In loc. si expr.; exprima ideea de folos, interes, grija) Pe seama (cuiva) = a) in folosul sau in interesul (cuiva); b) in sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lasa pe (sau in) seama cuiva sau a da pe (sau in) seama (sau in seama cuiva) = a da (sau a lasa) in paza, in grija, in posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se ingriji (de cineva). A tine seama (sau, rar, seama) de cineva (sau de ceva) = a lua in consideratie, a avea in vedere pe cineva (sau ceva). 3. Insemnatate, importanta; vaza, faima. ◊ Loc. adj. De seama = important, insemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ◊ Expr. De-o seama (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, in aceeasi situatie, categorie sociala cu cineva; de aceeasi varsta cu cineva. 5. Rost, randuiala. ◊ Expr. A sti seama (la ceva) = a avea experienta unui lucru, a sti cum sa procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omori, a ucide (pe cineva). A-si face (singur) seama (sau, rar, seama) = a se sinucide. 6. Socoteala, calcul; cont. ◊ Expr. A sti seama = a cunoaste situatia unui lucru. 7. Numar, cantitate (nehotarata); cativa. O seama de invatati. ◊ Loc. adj. si adv. Fara numar si fara seama = (care este) in numar mare; mult. Peste seama = peste masura, exagerat. ♦ (In legatura cu notiuni temporale) Interval, perioada (nehotarata). Asa traia de o seama de vreme. – Din magh. szam.

SITUATIE, situatii, s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditiile existentei unei fiinte, a unei colectivitati, a unei activitati; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. Expr. A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintate. A te pune in situatia cuiva = a incerca sa intelegi imprejurarile in care se afla altul, pentru a-ti da seama de modul lui de a gandi sau de a reactiona. A fi stapan (sau calare) pe situatie = a domina o situatie in imprejurari critice, a fi sigur de ceva, a sti sa se descurce (intr-o situatie dificila). ♦ (In sintagma) Situatie limita = situatie exceptionala, la extrema, aparent fara iesire, care impune luarea fara intarziere a unei hotarari radicale. ♦ Pozitie sociala, materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situatie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitie sociala, materiala si morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitie, stare sufleteasca. 2. Prezentare detaliata a unor date privind rezultatele unei activitati economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document in care se prezinta o stare de lucruri, mersul unor lucrari etc. 3. (Rar) Asezare, pozitie a unui teren, a unei localitati etc. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (inv.) situatiune s. f.] – Din fr. situation.

CUGETA, cuget, vb. I. Intranz. A urmari o idee, a medita; a se gandi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe ganduri; a chibzui, a cumpani. ♦ A-si da seama, a tine seama de..., a lua in considerare. – Lat. cogitare.

BUMB ~i m. pop. Piesa mica (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotunda, folosita la incheiatul unor obiecte de imbracaminte sau ca podoaba; nasture. ◊ A se juca cu tara in ~i a nu-si da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

A SE CONVINGE ma conving intranz. A ajunge sa fie sigur (de ceva); a-si da seama; a se incredinta. /<lat. convincere

A SE DEZBATA ma dezbat intranz. reg. 1) A-si reveni din betie; a inceta de a mai fi beat. 2) fig. A-si da seama de adevar; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [im]bata

A SE DUMERI ma ~esc intranz. A-si da seama de o realitate, de un adevar. /<bulg. domerja

A SE GANDI ma ~esc intranz. 1) A fi constient (de ceva); a-si da seama. 2) A-si aduce aminte, evocand in memorie sau in imaginatie. ~ la anii de scoala. /Din gand

INCONSTIENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este constient; fara cunostinta. 2) si adverbial Care nu-si da seama de ceea ce face; lipsit de constiinta; fara judecata. 3) si adverbial (despre actiuni, lucruri etc.) Care este facut fara participarea constiintei sau a vointei; efectuat din instinct; instinctiv; masinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-sti-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient

A SE INCREDINTA ma ~ez 1. tranz. (urmat de o propozitie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; a-si da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautie); a capata siguranta; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credinta

NESTIRE f. (negativ de la stire): In ~ a) fara a-si da seama; b) in stare de inconstienta. Din ~ fara a sti. /ne- + stire

RASPUNDERE ~i f. Atitudine responsabila de obligatiile proprii; responsabilitate. Lucreaza cu toata ~ea. ♦ A purta ~ a fi responsabil. A avea simt de ~ (sau simtul ~ii) a-si da seama de importanta sarcinilor ce urmeaza a fi realizate. Lipsa de ~ atitudine indiferenta fata de obligatiile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la ~ a cere cuiva socoteala in fata unor instante. Pe ~ea cuiva pe garantia cuiva. /v. a raspunde

SIMTIRE ~i f. 1) v. A SIMTI. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectiva fata de cineva sau ceva; simtamant. 4) Stare in care omul isi da seama de ceea ce se petrece in jur. ◊ Fara ~ fara cunostinta. A-si pierde ~ea (sau ~ile) a-si pierde cunostinta; a lesina. A-si veni in ~ (sau in ~i) a-si recapata cunostinta. 5) pop. Bun simt; buna-cuviinta. /v. a simti

A SE TREZI ma ~esc intranz. 1) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se destepta; a se scula. ~ in zori. 2) A reveni la starea de sesizare constienta a realitatii; a se destepta. ~ din reverie. 3) fig. A-si da seama de adevar; a se dumiri. 4) A ajunge pe neasteptate (intr-un loc sau intr-o situatie); a nimeri; a se pomeni; a pica; a cadea. /<sl. trezviti

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

CONSTIENT, -A adj. 1. Care are constiinta treaza, care isi da seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care isi da seama de posibilitatile proprii, de rolul care ii revine in societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprima ceea ce omul infaptuieste in conformitate cu un anumit scop. [Pron. -sti-ent. / < fr. conscient].

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

CONVINGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. sa recunoasca adevarul sau sa adopte o parere intr-o anumita chestiune. ♦ refl. A-si da seama, a se incredinta ca ceva este intr-un anumit fel. [P.i. conving, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, dupa invinge].

INTENTIE s.f. 1. Dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i sau acceptandu-i efectele. [Gen. -iei, var. intentiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].

samadui, samaduiesc, vb. IV (reg.) a da seama, a da socoteala de ceva.

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

PREVEDEA vb. II. 1. tr. A-si da seama, a deduce mersul evenimentelor viitoare din unele fapte prezente sau trecute a caror legatura cauzala cu ele este evidenta. 2. tr. (Despre legi) A stabili, a specifica. 3. tr. A echipa, a inzestra cu... 4. refl. A se intrezari. [P.i. prevad. / dupa fr. prevoir, it. prevedere < lat. praevidere].

constient (constienta), adj. – Care isi da seama de realitate, care are constiinta. Fr. conscient, cu fonetismul influentat de stiinta. – Der. constiinta, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); constiut, adj. (cunoscut); constiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; constiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconstient, adj.; inconstient, s. n.; subconstient, s. n. din fr.

cunoaste (cunosc, cunoscut), vb. – 1. A lua cunostinta. – 2. A intelege, a aprecia, a judeca. – 3. A cistiga, a achizitiona. – 4. A deduce, a conchide. – 5. A observa, a remarca. – 6. A sti, a avea in minte, a-si da seama de ceva. – 7. A fi in relatii cu cineva. – 8. A fi la curent. – 9. A recunoaste, a identifica. – 10. A avea raporturi trupesti cu o femeie. – 11. A recunoaste, a dovedi, a declara, a admite. – 12. A fi recunoscator, a multumi. – 13. A recunoaste drept sef, a respecta, a avea consideratie. – Mr. cunoscu, cunuscui, cunoastire, megl. cunos(c), istr. cunoscu. Lat. cognōscere, prin intermediul unei forme vulg. *connōscere (Puscariu 447; Candrea-Dens., 446; REW 2031; DAR); cf. it. conoscere, prov. conoire, fr. connaitre, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhecer. – Der. cunoscut, s. m. (persoana stiuta; prieten); necunoscut, adj. (care nu este cunoscut); cunoscator, adj. (care cunoaste); necunoscator, adj. (care nu cunoaste, ignorant); cunostinta, s. f. (cunoastere; stire; judecata; notiune, idee; relatie de societate; persoana cunoscuta; inv., gratitudine; inv., constiinta); necunostinta, s. f. (ignoranta, nepricepere); incunostiinta, vb. (a aduce la cunostinta; a informa); cunostinte, s. f. pl. (persoane cunoscute) care pare sa reprezinte lat. cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Draganu, Dacor., II, 278; DAR), sec. XVII, inv.; recunoaste, vb. (a admite; a acorda; a marturisi; a vizita; a explora; a multumi), a inlocuit in epoca moderna vb. cunoaste cu sensurile 11-13; recunoscator, adj. (care poarta gratitudine); nerecunoscator, adj. (ingrat); recunostinta, s. f. (gratitudine); nerecunostinta, s. f. (ingratitudine).

da (dau, dat), vb. – 1. A dona. – 2. A s*****i, a se desprinde de. – 3. A imparti cartile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da buna ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegrama. – 8. A vinde, a pune un pret. – 9. A oferi, a propune un pret. – 10. A plati, a suporta. – 11. A comanda, a insarcina. – 12. A creste o planta. – 13. A produce, a face, a stirni. – 14. A casatori, a incuvinta casatoria unei fiice. – 15. A lovi, a palmui, a trage. 15. bis A imprima o miscare unui obiect sau unei persoane: a da vint, a da afara; a da drumul. – 16. A executa o miscare in sensul indicat de complement: a da fuga; a da inapoi; a da in laturi; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da fata; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o actiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A misca, a clatina: a da din cap. 20. (Cu in) A cadea: a da in sant; a da in gropi. – 21. (Cu in) A impinge, a pune in miscare: a da in leagan. 22. (Cu in) A fi pe punctul: a da in copt; a da in foc; a da in mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se gasi: a da de bine; a da de d****l. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furca. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu in, spre, la) A comunica, a raspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aseza intr-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. sa) A fi gata de, a incepe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (In constructia a-i da cu) A continua, a insista, a starui, a bate la cap. – 34. (In constructia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a gasi pricina. – 35. (In constructia a o da pe) A vorbi in alta limba, a o rupe pe alta limba. – 36. A cadea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A navali, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aseza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara batut. – 41. (Refl.) A face o miscare (indicata de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, in) A se dedica exercitarii a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiata; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obisnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se napusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puscariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o forma lat. *dao in loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s. f. (inv., dar, cadou; actiunea de a da; donare; farmec; bir; contributie, dijma); dat, s. n. (donare; farmec, vraja; obicei, uzanta; activ, la un bilant sau buget); datator, adj. (care da, donator; comanditar); datatura, s. f. (donare; vraja; lovitura); datina, s. f. (traditie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dedina incrucisat cu dat, cf. dedina; indatina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanta veche). Cf. data, daravela, deda, trada.

CONSTIENT, -A adj. 1. care isi da seama de realitatea inconjuratoare. 2. care isi da seama de posibilitatile proprii, de rolul care ii revine in societate; lucid. ◊ care realizeaza scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient)

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

INTENTIE s. f. 1. dorinta, plan, gand de a intreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihica a cuiva care-si da seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio)

intelege (inteleg, inteles), vb. – 1. A-si face o idee clara despre ceva, a pricepe. – 2. A cunoaste, a-si da seama de ceva. – 3. A afla, a sti. – 4. A profita, a se alege cu ceva. – 5. A admite, a accepta. – 6. (Refl.) A se impaca, a convietui in buna invoiala cu cineva. – 7. (Refl.) A ajunge la invoiala, a cadea de acord, a bate palma, a se invoi. – 8. (Refl.) A avea sens, a se pricepe. – 9. (Refl.) A se subintelege, a se avea in vedere. – Mr. ntaleg, megl. antileg, istr. anteleg. Lat. intelligere (Puscariu 880; Candrea-Dens., 873; REW 4482; DAR), cf. alb. delgoń. In celelalte limbi romanice a fost inlocuit cu intendere si comprehendere. – Der. neinteles, adj. (fara sens; care nu poate fi inteles); inteles, s. n. (sens; semnificatie; motiv; ratiune); subintelege, vb. (a presupune, a fi inteles de la sine), pe baza fr. sousentendre; intelegere, s. f. (acord; invoiala, comuniune de idei; ratiune, inteligenta, patrundere, facultatea de a intelege; cunoastere, sens, semnificatie); neintelegere, s. f. (dezacord; conflict); intelegut, adj. (inv., stiut, cunoscut); intelegut, s. n. (inv., cunoastere, inteligenta); intelegator, adj. (inteligent; care are intelegere); neintelegator, adj. (lipsit de intelegere; neascultator). – Der. neol. inteligent, adj., din fr. intelligent; neinteligent, adj. (prost); inteligenta, s. f., din lat. intelligentia; inteligibil, adj., din fr. intelligible; subinteles, s. n., pe baza fr. sous-entendu. Intelepciune, s. f., (stiinta, capacitate de intelegere, chibzuinta, prudenta; cunoastere, stiinta, doxa), reproduce lat. intellectiōnem (Puscariu 881; Candrea-Dens., 875; DAR); intelept, adj. (care este inzestrat cu intelepciune; inv., cunoscator; inv., cumpatat, socotit, asezat; prevazator, chibzuit; adv., cu intelepciune) provine din part. intellectus, in al carui uz a fost inlocuit de forma inteles, analogica lui drege, dres sau merge, mers (Puscariu 880; Candrea-Dens., 874; DAR). – Der. neintelept, adj. (imprudent, nebun); inteleptesc, adj. (intelept, chibzuit); intelepteste, adv. (cu intelepciune); neintelepteste, adv. (in chip imprudent); intelepti, vb. (a cuminti, a face chibzuit); inteleptie, s. f. (intelepciune, judecata, chibzuinta); preaintelept, adj. (intelept), pe baza sl. premądru; preaintelepciune, s. f. (inv., intelepciune), pe baza sl. premadrosti.

oblici (oblicesc, oblicit), vb. – 1. A manifesta. – 2. A descoperi, a revela. – 3. A se informa, a-si da seama, a se impune. – 4. (Mold., Trans.) A adulmeca, a urmari, a cerceta. Sl. obliciti „a manifesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 469; Tiktin). Sec. XVI, inv., in afara de ultimul sens. – Der. oblicitor, s. m. (inv., denuntator).

SEAMA, (2, rar) semi, s. f. 1. (In expr., exprima ideea de calcul mintal, constatare, observatie) De buna seama = desigur, fara indoiala. Mai cu seama = mai ales, indeosebi. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. A lua seama (sau seama) = a) a se gandi, a reflecta adanc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a intelege, a se lamuri. A-si lua seama (sau de seama) = a se razgandi. 2. Socoteala, calcul, cont. Socotelile sau semile manastirilor inchinate (ODOBESCU). ◊ Expr. A sti seama = a cunoaste situatia unui lucru. A face seama = a face socoteala, a numara. Multa-i frunza pe copaci, Dar de stai si seama faci, Tot erau mai multi cazaci (COSBUC). 3. (In expr., exprima ideea de folos, interes, grija) Pe seama (cuiva) = a) in folosul sau in interesul (cuiva); b) in sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seama = in proprietate sau in folosinta personala. A lasa pe (sau in) seama cuiva sau a da pe (sau in) seama (sau in seama cuiva) = a da (sau a lasa) in paza, in grija, in posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seama = a lua (pe cineva) in grija si pe raspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se ingriji (de cineva). A tine seama (sau, rar, seama) de cineva sau de ceva = a lua in consideratie, a avea in vedere. 4. Insemnatate, importanta; vaza, faima. Imparatii romani de seama lui Aurelian (ODOBESCU). ◊ Loc. adj. De seama = important; cu trecere. 5. Fel, gen, soi. Te cunosti de pe naframa, Ca esti de-a maica-ta seama (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Expr. De-o seama (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, in aceeasi situatie, stare, categorie sociala cu cineva, de aceeasi varsta cu cineva. 6. Rost, randuiala. Strigau unii din drumetii nencercati la seama cailor (ODOBESCU). ◊ Expr. A sti seama (la ceva) = a avea experienta unui lucru. A sti de seama cuiva = a avea stiri despre cineva; a avea cunostinta de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omori, a ucide (pe cineva). A-si face (singur) seama (sau, rar, seama) = a se sinucide. 7. (Inv.) Numar, cantitate (nehotarata); cativa. O seama de invatati. ◊ Loc. adj. si adv. Fara numar si fara seama = in numar mare; mult. Peste seama = peste masura. ♦ (In legatura cu notiuni temporale) Interval. Asa traia biata ma-sa de o seama de vreme (VLAHUTA). [Pr. si: (reg.) sama] – Magh. szam.

simti (-mt, -it), vb. – 1. A avea senzatia de, a percepe. – 2. A experimenta, a nota. – 3. A-si da seama. a intelege, a prinde de veste. – 4. A mirosi. – 5. (Refl.) A-si da seama de propria stare fizica. – 6. (Refl.) A se gasi, a fi in stare. – 7. (Refl.) A fi stapin pe sine, a fi la inaltimea situatiei. – Mr. simtu, simtire, megl. sint, sintǫri. Lat. sentῑre (Puscariu 1590; REW 7824), cf. vegl. seneter, it. sentire, prov., fr., cat., sp., port. sentir. Uz general (ALR, I, 104). Pers. I are si var. simt, prin analogie cu a-II-a. – Der. simt, s. n. (instinct senzatie), deverbal format artificial dupa lat. sensus; simticiune, s. f. (inv., sensisibilitate, sentiment); simtamint (var. simtimint), s. n. (sentiment), creat artificial dupa fr. sentiment; simtire, s. f. (traire afectiva; sentiment; sensibilitate); simtitor, adj. (sensibil); nesimtire, s. f. (insensibilitate, bestialitate); nesimtit, adj. (grosolan, fara bun simt); nesimtitor, adj. (insensibil); consimti, vb., din fr. consentir; consimtamint, s. n. (aprobare, consentiment); presimti, vb., dupa fr. pressentir; presentiment, s. n., dupa fr. pressentiment; resimti, vb., dupa fr. ressentir. Der. din fr. sens, s. n.; senzati(un)e, s. f.; senzational, adj.; sensibil, adj.; insensibil, adj.; sensibilitate, s. f.; sensibiliza, vb.; sensitiv, adj.; sensitiva, s. f.; sensual, adj.; sensualism, s. n.; sensualist, adj.; sensualitate, s. f.; sentiment, s. n.; sentimental, adj.; sentimentalism, s. n.; sentimentalitate, s. f.

BINE¹ adv. I. 1. In mod convenabil, dupa cum isi doreste cineva. Catu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n sezatoare (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Expr. A fi (sau a face, a se simti) bine sau a-i fi (sau a-i merge) bine (cu sanatatea) = a fi sanatos. A (se) face bine = a (se) insanatosi. A nu-i fi bine = a fi bolnav; (fam.) a fi nebun. A(-i) prinde (cuiva) bine = a(-i) fi (cuiva) de folos. A sta bine = a fi bogat. A-i veni bine (sa...) = a gasi momentul prielnic (sa...), a-i fi la indemana (sa...). (Decat...) mai bine sa... = (decat...) prefer sa... Daca (sau de)..., e bine = daca (sau de)..., poti fi multumit. Bine-ai venit! formula de salut la primirea unui musafir. Bine v-am gasit! formula de salut pe care o spune un nou venit. 2. In mod placut, agreabil. Floarea miroase bine. ◊ Expr. E bine = e vreme buna. 3. In mod comod, confortabil. S-asaza mai bine pe prispa (CAMILAR). 4. (Eliptic, cu sensul unei propozitii afirmative) Sunt de acord, imi convine. Bine, Ivane, du-te (CREANGA). ◊ Expr. Ba bine ca nu! = se intelege! fireste! Ei bine! = fie (si asa)! Bine ca... = noroc ca... II. 1. Cum trebuie, cum se cere. ◊ Expr. A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la pastrare, la o parte. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a ponegri (pe cineva) cautand sa-i prejudicieze situatia. Bine-rau = mai mult sau mai putin, dupa posibilitati. Dupa ce ne-am pus bine-rau gura la cale... (CREANGA). 2. Conform realitatii, adevarului; exact, precis; corect, just. ◊ Expr. A sti (prea) bine (ceva). = a) a sti (ceva) mai dinainte; b) a fi convins de ceva. Sa stiu bine ca... = macar sa..., chiar daca... A vedea bine = a-si da seama (de ceva). Vezi bine (ca...) = fireste, negresit. (Ca) bine zici = asa este, ai dreptate. 3. In mod reusit, frumos. A canta bine. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i sedea) bine = a i se potrivi. ◊ (Adjectival, fam.) Un barbat bine. 4. In conformitate cu cerintele sociale, morale, profesionale etc. Se poarta bine. ◊ Expr. A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil. A face bine (sa...) = a proceda asa cum e (mai) potrivit. Nu faci bine ceea ce faci! (CREANGA). Bine ti-a facut! = asa-ti trebuie! III. (Cu sens intaritor) 1. De-a binelea, de tot, pe deplin. Vorba bine nu sfarsea Si de cale se gatea (ALECSANDRI). 2. Tare mult, foarte... ◊ Expr. Mai bine (de...) = mai mult (de...). Mult si bine = foarte mult. (Fam.) De bine ce... = abia, cu toate ca. De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine = a dormi adanc, fara intrerupere. A manca bine = a manca mult, din lucruri bune. – Lat. bene.

ASA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. (Preceda substantivul) Asemenea, astfel de...; atat de mare, de mult, de frumos etc. Asa nunta si asa veselie, mai rar (ISPIRESCU). 2. (Urmeaza dupa un substantiv sau adjectiv) Simplu, obisnuit. Tot felul de arme: unele impodobite cu nestemate, altele numai asa (ISPIRESCU). ◊ Expr. Mai asa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). II. Adv. 1. In felul acesta; astfel. ◊ Loc. adj. Asa-zis sau asa-numit = pretins. ◊ Expr. Asa o fi = e posibil; poate. Si asa = in orice caz; oricum, tot. Nici asa = oricum ar fi, in orice conditii. Si asa, si asa = si intr-un fel, si intr-altul. Ori asa, ori asa = sau intr-un fel, sau intr-altul. Asa..., asa = dupa cum..., astfel. Asa si asa = a) nu prea bine; potrivit; b) in felul in care s-a aratat. Azi asa, maine asa = continuand mereu in acest fel. Nici asa, nici asa = nici intr-un fel, nici intr-altul. ♦ (Concluziv, reluand firul povestirii sau rezumand cele povestite) Si asa, s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi (CREANGA). ◊ Loc. conj. Asa ca = deci. ◊ Expr. Asa-zicand = pentru a spune astfel. ♦ Aceste, acele lucruri. El asa dac-auzea Fug-acasa ca-mi pleca (TEODORESCU). 2. Dupa cum se va spune, dupa cum se va vedea. A inceput sa spuna asa. 3. Chiar precum se spune; intocmai, exact; da. ◊ Expr. Asa e? (sau nu-i asa?) = am dreptate? (sau nu am?) Asa? sau cum asa? = adevarat sa fie? Asa? sau asa sta treaba?! = va sa zica astfel stau lucrurile?! Asa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. Mai asa = a) desigur, fireste; b) nu prea tare. Cam asa = dupa cum zici, ai (macar in parte) dreptate. 4. In acelasi fel, asemenea. Bate acum si tu gaina... c-asa am batut si eu cocosul (CREANGA). ◊ Expr. Si-asa mai departe = etcetera. 5. Atat de tare, de mult, de mare, de bine etc.; intr-atata. Asa stralucea, de orbea pe cei ce se uitau (ISPIRESCU). ♦ (Pop.) Cum s-ar putea crede, cum este de obicei. O fata si-un fecior, nu frumosi asa, ci cum n-au mai fost (RETEGANUL). 6. (Cu sensul reiesind din context) a) Cu usurinta; usor, repede. b) La intamplare, la nimereala. c) Dupa bunul plac; oricum. d) Dintr-o data, ca din senin; pe nesimtite, fara a-si da seama. e) Pe degeaba. – Lat. eccum-sic.

CAUTA, caut, vb. I. I. Tranz. 1. A incerca sa gasesti pe cineva sau ceva; a umbla dupa... ◊ Expr. A cauta (cuiva) cearta sau pricina (cu lumanarea) = a cauta prilej de cearta cu orice pret. A cauta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a incerca sa descoperi (pe cineva sau ceva) intr-un grup, intr-o multime etc. A cauta cu gandul = a se sili sa-si aduca aminte. A cauta privirile cuiva = a incerca sa intalnesti privirile cuiva. ♦ Intranz. A cerceta, a scotoci. ♦ A se deplasa undeva pentru a gasi pe cineva; a se interesa undeva de prezenta cuiva. 2. A incerca sa obtii ceva, a urmari ceva. Du-te de cauta noua piei de bivol (ISPIRESCU). ◊ Expr. N-ai ce cauta (undeva) = nu exista motiv, e interzis sa te afli sau sa vii (undeva).** Refl. (Despre marfuri) A avea trecere, a se cere. II. 1. Intranz. A se interesa, a se ocupa de... ◊ Expr. A-si cauta de treaba (sau de treburi, de nevoi) = a-si vedea de ocupatiile sale, fara a se amesteca in treburile altora. A-si cauta de drum (sau de cale) = a-si continua drumul, a-si vedea de treburile sale. 2. Intranz. si tranz. A purta de grija (unui bolnav), a se ingriji de... ◊ Refl. Se cauta la doctor. ♦ A baga de seama, a fi atent. Pe mine cautati sa nu ma smintiti (CREANGA). 3. Tranz. A-si da silinta, a se stradui sa... Tata-sau il trimitea intr-una sa caute a se capatui (ISPIRESCU). 4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni. Cata sa stim cum se misca si cu cine se aduna (SADOVEANU). III. 1. Intranz. A se uita, a privi, a urmari cu ochii. ◊ Expr. (Fam.) A cauta (cuiva) in coarne = a rasfata (pe cineva). ♦ Fig. A fi indreptat, orientat spre...; (despre fiinte) a se indrepta spre... 2. Tranz. A cerceta, a examina. ◊ Expr. A cauta o pasare de ou = a examina o pasare pipaind-o, pentru a-si da seama daca are ou. 3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau infatisarea de... Ochii osteniti si parul nepieptanat... cautau a melancolie (DELAVRANCEA). 4. Intranz. si tranz. Fig. A lua in consideratie, a se lua dupa... Nu cauta ca-s mic (CREANGA). 5. Intranz. (In superstitii) A cerceta pozitia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Var.: cata vb. I] – Lat. *cautare.

O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiti ar fi taranii de si-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Taranii nu stiu cat de fericit e traiul lor patriarhal in comparatie cu viata agitata a cetatii. P. ext. Oamenii nu apreciaza binele pe care il au.

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au tinut cu invingatorul, sar Cato cu cel invins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. In lupta dintre Cezar si Pompei, numai Cato cel Tanar a ramas pana la sfarsit de partea invinsului Pompei. Elogiu celui care apara consecvent o cauza, chiar daca isi da seama ca e pierduta.

DA² (lat. dare) vb. I I. Tranz. 1. A inmana cuiva ceva; a oferi, a intinde. 2. A pune cuiva ceva la dispozitie, a darui, a preda cuiva ceva. * Loc. A da cu chirie = a inchiria. A da in (sau cu) arenda = a arenda. A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare. A da in primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare. 3. A incredinta pe cineva in grija cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) = a casatori cu... 5. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a...; a face schimb. ◊ Expr. (Fam.) Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plati. ♦ A vinde. 6. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata (din devotament); a se sacrifica. 7. A arunca, a azvarli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumita indeletnicire. 8. A aseza, a orienta ceva intr-o anumita pozitie sau directie. * Expr. A da (ceva) peste cap = a) a lucra ceva superficial; b) a strica, a distruge. 9. A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice la ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc.) = a) a descoperi, a arata; b) a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da o lupta, o batalie etc. = a purta o lupta, o batalie etc.; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul) sau obstescul sfarsit = a muri. A da (un) examen = a sustine un examen; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. 10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite. 11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza. 12. A ingadui, a permite, a lasa. ♦ A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din aripi. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se opri (din mers, din vorba etc.). 2. A spala, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge pana la... 4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce catre... ♦ A trece pe la..., a se abate. 5. A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge la capat, la sfarsit. 6. (Despre o suparare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite, a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A intra, a cadea in... 9. A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in parg (sau in copt) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. 10. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. 11. A-i da (cuiva) lacrimile = a incepe sa planga. A-i da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. 12. (Despre lichide) A da pe-afara (sau peste etc.) = a iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. 13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 14. A se apuca de..., a incepe, a fi pe punctul de a... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A merge, a se duce, a veni. ♦ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se sustrage de la ceva, a ezita. 2. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 3. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata“, „in leagan“ etc.) A se deplasa (lunecand, leganandu-se). ♦ Expr. A se da in vant dupa... = a depune toate eforturile pentru a obtine ceva; fig. a tine mult la cineva sau la ceva. 4. Refl. A adera la ceva, a se alatura cuiva; a se acomoda dupa cineva sau ceva. 5. Refl. A ceda, a se supune. 6. Refl. A se da drept... = a voi sa treaca drept...

NESTIRE s. f. (in loc. adv.) In nestire = a) fara sa-si dea seama, fara a sti cum sau de ce; la intamplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fara rost, fara sens, in mod inutil; c) fara masura, fara socoteala; la nesfarsit. (Rar) Din nestire = din nebagare de seama; involuntar. – Ne- + stire.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

DESTEPTA, destept, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorteala, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face sa revina la viata. 2. Refl. (Despre sentimente, dorinte, idei etc.) A se ivi, a aparea; a se starni, a se dezlantui. 3. Refl. A deveni constient, a ajunge sa inteleaga, sa-si dea seama de realitati. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-e******e.

CAT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

MAIEUTICA s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveala in discutiile filozofice, prin intrebari dibace, adevarurile pe care se presupune ca interlocutorul le-ar poseda fara sa-si dea seama. (< fr. maieutique, gr. maieutike)

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

IRESPONSABILITATE (‹ fr.) Faptul de a fi iresponsabil; lipsa de responsabilitate. ♦ (Dr.) Situatie in care faptuitorul, in momentul savarsirii infractiunii, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze.

daRE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. dare la semn = tragere la tinta. dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. dare la lumina = publicare, tiparire. dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

JUDICIAR, -A, judiciari, -e, adj. 1. Care tine de justitie, privitor la justitie; judecatoresc. ◊ Cronica judiciara = dare de seama asupra proceselor si dezbaterilor care au loc inaintea justitiei. 2. Facut prin autoritatea justitiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. si tranz. A pricepe sau a face sa priceapa clar (dupa ce fusese nedumerit), a-si da sau a face sa-si dea bine seama; a(-si) explica. [Var.: dumiri, domiri vb. IV.] – Din bg. domerja.

EXPOZEU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltata, amanuntita si sistematica, expusa oral sau scris, a unor fapte, a unei situatii, a unor idei etc.; dare de seama, expunere. – Din fr. expose.

CINEVA pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai multi), o persoana pe care n-o cunoastem (sau care nu trebuie sau nu vrem sa fie numita); oarecine, careva, cinevasi. ♦ (Fam.; purtand accentul in fraza) Un om de valoare, de seama. [Gen.-dat.: cuiva] – Cine + va.

RECENZA¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurta dare de seama, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literara, stiintifica, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

REFERAT, referate, s. n. dare de seama, scrisa sau orala, asupra unei carti, a unei activitati etc. ♦ Raport (de cateva randuri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (in care se propune o solutie). – Din germ. Referat.

daRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seama = raport, referat, situatie, (prin Transilv.) samadas, (inv.) doclad, otnosenie, tacrir, (rusism inv.) predstav-lenie. (A intocmit o ~ despre ...) 3. v. bir.

DOCLAD s. v. dare de seama, raport, referat, situatie.

OTNOSENIE s. v. dare de seama, raport, referat, situatie.

PREDSTAVLENIE s. v. dare de seama, raport, referat, situatie.

RAPORT s. 1. v. relatie. 2. legatura, relatie, (livr.) contingenta, nex, (inv.) legamant, referinta, (grecism inv.) schesis. (Ce ~ este intre ...?) 3. v. contact. 4. v. proportie. 5. (MAT.) proportie. 6. conformitate. (Cheltuieli in ~ cu veniturile.) 7. v. dare de seama.

REFERAT s. v. dare de seama.

SAMAdaS s. v. calcul, dare de seama, raport, referat, situatie, socoteala.

SITUATIE s. 1. caz, circumstanta, conditie, conjunctura, ipostaza, imprejurare, postura, pozitie, stare, (inv.) incunjurare, peristas, prilejire, stat, imprejurstare, (fig.) context. (In aceasta ~ nu poate actiona.) 2. v. imprejurare. 3. v. dispozitie. 4. stare, (inv.) stepena. (~ infloritoare.) 5. soarta, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 6. etapa, faza, punct, stadiu. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seama, (prin Transilv.) samadas, (inv.) doclad, otnosenie, tacrir, (rusism inv.) predstavlenie. (A intocmit o ~ despre ...) 8. conditie, pozitie, stare, (inv. si pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 9. v. rang. 10. loc, pozitie. (Ocupa o ~ onorabila in societate.) 11. pozitie, (inv.) pusaciune. (O ~ de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum si el o ~.) 13. v. avere.

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

TACRIR s. v. dare de seama, declaratie, depozitie, interogatoriu, marturie, marturisire, memoriu, petitie, proces-ver-bal, raport, referat, situatie.

dare de seama s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. darii de seama; pl. dari de seama

CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis

daRE dari f. 1) v. da. ◊ ~ de seama raport asupra unei activitati pentru o anumita perioada. ~ pe fata (sau in vileag) divulgare. Cu ~ de mana instarit; avut; bogat. 2) inv. Plata obligatorie (in bani sau in natura) varsata de cetateni in bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

RAPORT¹ ~oarte n. 1) Comunicare (orala sau scrisa) prezentata in fata unei adunari sau a unei autoritati, cuprinzand informatii despre activitatea personala sau colectiva; dare de seama. 2) mat. Catul a doua marimi de acelasi fel. /<fr. rapport

SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

AUDIT s.n. Control al evidentelor contabile, al situatiei financiare a unei societati. ♦ dare de seama care reflecta rezultatul unui asemenea control. (cf. engl. audit, din lat. auditus = auzire, din audire = a auzi) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; def., et. MW]

RECENZIE s.f. Scurta dare de seama sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literara, stiintifica, la un spectacol etc. [Gen. -iei. / cf. fr. recension, it. recensione, germ. Rezension, lat. recensio – recensamant].

EXPOZEU s.n. Expunere detaliata si sistematica a unei situatii, a unor fapte etc.; dare de seama, expunere. [< fr. expose].

perilipsis, perilipsisuri, s.n. (inv.) 1. pricepere, iscusinta. 2. rezumat, prescurtare; continut. 3. dare de seama; inventar; extras de cont; liste de cheltuieli.

povesca s.f. (inv.) raport, dare de seama, relatare.

MEMORIU s.n. 1. Expunere, dare de seama ampla privitoare la o chestiune, la un fapt, la o situatie. ♦ (La pl.) Culegere de lucrari, conferinte etc. facute in cadrul unei societati literare, stiintifice etc. 2. Cerere in care motivele si faptele sunt expuse pe larg. [Pron. -riu. / < memoire, dupa memorie].

RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].

REFERAT s.n. dare de seama asupra unei activitati, asupra unei carti etc. ♦ Raport scurt facut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr. refere, germ. Referat].

SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].

EXPOZEU s. n. expunere detaliata si sistematica a unei situatii, a unor fapte etc.; dare de seama. (< fr. expose)

RAPORT s. n. I. 1. legatura intre obiecte, fenomene, notiuni etc. ◊ (pl.) relatie intre doua valori. ◊ (mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. (gram.) relatie stabilita intre cuvinte, constructii si propozitii. II. castig. ♦ casa de ~ = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seama, facuta de cineva in fata unei adunari, a unei autoritati etc., o relatare asupra unei activitati. 2. scurta prezentare orala asupra situatiei trupei facuta de un militar in fata superiorului sau. (< fr. rapport)

REALIZA vb. I. tr. 1. a infaptui, a face ceva; a-si indeplini obligatiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desavarsi; a intruchipa. 3. a obtine, a castiga (ceva). 4. a-si da bine seama, a reusi sa inteleaga. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desavarsi; a-si pune in valoare capacitatile creatoare. (< fr. realiser, /I, 4/ engl. realize)

REFERAT s. n. 1. dare de seama asupra unei activitati, a unei carti etc. 2. raport scurt facut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ. Referat)

SITUATIE s. f. 1. stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o persoana, o localitate, o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ a fi la inaltimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ◊ loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ◊ stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limita = situatie exceptionala, extrema, care impune hotarari radicale. 2. dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)

memorie (memorii), s. f. – Tinere de minte. Lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s. n. (cerere, petitie; dare de seama, disertatie), din fr. memoire; memorabil, adj., din fr. memorable; memorandum, s. n., din fr. memorandum; memorial, s. n. (memorii; jurnal); memorialist, s. m. (autor de memorii), din fr. memorialiste; memoriza, vb. (a retine, a fixa in memorie); comemora, vb., din fr. commemorer; imemorial, adj., din fr. immemorial.

BANUI, banuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimti. Banuiam ca n-am s-o mai gasesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A intrezari ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde banuia prin intunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supara pe cineva; a-i face mustrari. Asa a trebuit sa se intample si n-ai cui banui (CREANGA). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. da ia seama ce iubesti, Nu cumva sa banuiesti (JARNIK-BIRSEANU). – Magh. banni.

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

CHIORAS, -A, chiorasi, -e, adv., adj. I. Adv. (In expr.) A privi (sau a se uita) chioras = a) a privi sasiu; b) a se uita pe furis, incruntat, cu dusmanie, cu dispret. A da chioras prin ceva = a se repezi fara a lua seama peste ce calca. (Inv.) A da chioras la (sau in) ceva = a tinti. II. Adj. 1. Sasiu. 2 Fig. incruntat, suparat, imbufnat. – Chior + suf. -as.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

GRIJA s. 1. v. ingrijorare. 2. v. prudenta. 3. atentie, vigilenta. (Manifesta multa ~.) 4. atentie, interes, preocupare, sinchiseala, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasare, (inv., in Ban. si Transilv.) castiga. (Fara nici o ~ pentru ...) 5. v. migala. 6. v. protectie. 7. paza, seama, (fig.) mana. (I l-a dat in ~.)

SEMIFINISAT, -A, semifinisati, -te, adj. Care se afla inca in stadiul de finisare, urmand a fi dat ulterior in vanzare sau in functiune. – Semi- + finisat.

nebaga vb. I (inv.; in expr.) a nebaga in seama (pe cineva sau ceva) = a nu da atentia, a nu lua in consideratie, a nu baga in seama, a desconsidera.

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atesta identitatea unei persoane. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala, cuprinzand informatii de actualitate si de interes public. 3. Nume dat unei publicatii periodice cuprinzand scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicatie periodica cu caracter oficial, de stat, cuprinzand legi, decrete, decizii etc. 4. Lista cu numele candidatilor la o alegere, cu ajutorul careia voteaza alegatorul. – Fr. bulletin (<it.).

ATRIBUI, atribui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, in socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

RELATIE, relatii, s. f. 1. Legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora. ♦ (In logica matematica) Conexiune intre doi sau mai multi termeni (in multimea perechilor ordonate de elemente ale unei multimi date). 2. (La pl.) Legatura intre doua sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relatii de productie = raporturi economice care se stabilesc intre oameni in procesul de productie a bunurilor materiale. Relatii diplomatice = relatii politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin agentiile diplomatice ale acestora. ♦ Legaturi de prietenie (cu oameni de seama, influenti). 3. Expunere, informatie; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relatii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (inv.) relatiune s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

ATRIBUI vb. IV. tr. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A da (ceva) ca venind de la..., a pune pe seama cuiva, in socoteala cuiva. [P.i. atribui, 3,6 -ie. / < fr. attribuer, cf. lat. attribuere].

IMPORTANTA s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; insemnatate; semnificatie. ◊ Loc. adv. Cu importanta = cu convingerea (nejustificata) ca spune sau face ceva important; cu infumurare. ◊ Expr. A-si da importanta = a se ingamfa, a se crede om de seama, superior. Plin de importanta = infumurat, ingamfat, increzut. – Din fr. importance.

INGRIJIRE, ingrijiri, s. f. Actiunea de a (se) ingriji si rezultatul ei. I. 1. Grija purtata unei fiinte, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de ingrijire = personal care se ocupa de curatenia dintr-o institutie. ◊ Expr. A da primele ingrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Bagare de seama, atentie. II. (Inv.) Ingrijorare, teama. – V. ingriji.

JUPAN, jupani, s. m. Titlu dat in evul mediu, in tarile romane, celor mai de seama boieri si dregatori; persoana care avea acest titlu. – Din sl. zupanu.

SEMIAUXILIAR ~a ( ~i, ~e) : Verb ~ verb cu rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, care da o nuanta modala, reiesita din sensul sau lexical. /<fr. semi- auxiliaire

SUBINCHIRIA vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, inchiriat pe seama sa. ◊ a inchiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (dupa fr. sous-louer)

SAMA s. f. (in tarile romanesti) 1. Recensamant facut de domnie, pentru fixarea birului. 2. dare in bani care ingloba toate obligatiile financiare ale birnicilor. – Din seama.

SEMILICHID ~da (~zi, ~de) si substantival Care este pe jumatate lichid. /<fr. semi-liquide

SEMINOMAD ~da (~zi, ~de) si substantival Care este pe jumatate nomad. /<fr. semi-nomade

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

SUBINCHIRIA, subinchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil inchiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriasul principal o parte dintr-un imobil sau intregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub¹- + inchiria (dupa fr. sous-louer).

SUBINCHIRIA vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) inchiriat pe seama sa. ♦ A inchiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < sub- + inchiria, dupa fr. sous-louer].

SEMIAUXILIAR adj., s. n. (verb) avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala, izvorata din intelesul sau lexical. (< fr. semi-auxiliaire)

SEMIFLUID ~da (~zi, ~de) si substantival Care este pe jumatate fluid; fluid numai partial. /<fr. semi-fluide

UTOPIE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizeaza crearea unei alte ordini sociale, fara a tine seama de conditiile concret-istorice date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. 2. conceptie, proiect irealizabil, fantezie, himera, vis. (< fr. utopie)

PADUCHE, paduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora. 3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Lat. peduculus.

seama s. v. apreciere, atentie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, castig, conditie, consideratie, dare, epoca, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioada, pretuire, profit, rang, ragaz, rastimp, respect, randuiala, rost, socoteala, soi, spatiu, specie, speta, stare, stima, suma, teapa, timp, tip, treapta, trecere, vaza, varsta, vreme.

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. Interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neasteptate asupra unui fapt. ♦ A gasi pe cineva nepregatit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A baga de seama, a observa (pe furis), a sesiza; a remarca; a descoperi in mod brusc. – Din fr. surprendre (dupa prinde).

SEMIAUXILIAR adj. n. (Gram.) Verb semiauxiliar = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala izvorata din intelesul sau lexical. [Pron. -mi-a-u-xi-li-ar. / cf. fr. semi-auxiliaire].

ATENTIE I. s. f. 1. perceperea distincta numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea si concentrarea constiintei intr-o anumita directie. 2. interes, preocupare, grija. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva in schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! baga de seama! (< fr. attention, lat. attentio)

SEMIAUXILIAR, semiauxiliare, adj. (In sintagma) Verb semiauxiliar (si substantivat, n.) = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala, care izvoraste din intelesul sau lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.

BIR s. (IST.) 1. dare, impozit, (rar) contributie, impunere, (pop.) dajdie, (inv. si reg.) portie, slujba, (Maram.) sazolic, (Ban.) staier, (inv.) adau, adet, dabila, madea, mirie, nevoie, obicei, oranduiala, randuiala, seama. (~ catre statul feudal.) 2. v. tribut.

GRIJA ~i f. 1) Gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.

REVISTA, reviste, s. f. 1. Publicatie periodica ce cuprinde articole, studii, dari de seama, note din domenii variate sau dintr-o anumita specialitate. 2. (In sintagme si expr.) Trecere in revista = solemnitate constand in trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunitati sau unitati militare, care da onorul stand pe loc. A trece in revista = a examina pe rand, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentatie teatrala constand dintr-o succesiune variata de dansuri, cantece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietati. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

bindisi (-sesc, -it), vb. – A se preocupa, a tine seama, a lua in consideratie, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, il considera drept sursa imediata a cuvintului rom. Mai putin probabila pare explicatia pe care o dadea mai inainte aceluiasi cuvint Seineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.

descaleca (descalec, descalecat), vb. – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descalecat, s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, s. m. (intemeietor); descalecatura, s. f. (inv., intemeiere).

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) situatie favorabila in evolutia unei actiuni, in starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Mai) de Doamne-ajuta = (mai) de seama, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita de catre cei credinciosi la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajuta = (mai) de seama, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.