RAZBUNA, razbun, vb. I. I. 1. Refl. si intranz. A-si face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rau, o nedreptate. ♦ A-si varsa focul, mania, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfactie cuiva care nu este in masura sa-si faca singur dreptate, pedepsind in numele lui pe cel de la care a suferit un rau. ♦ A rascumpara (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme buna, a se lumina, a se insenina. ♦ (Despre nori) A se imprastia. 2. Tranz. (In expr.) A razbuna (pe cineva) de inima sau (refl.) a i se razbuna (cuiva) inima = a (se) inveseli. – Raz- + bun.

A SE RAZBUNA ma razbun intranz. 1) A-si da satisfactie; a-si face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba in bine; a se insenina. /raz- + bun

SATISFACE vb. III. tr. A implini (o dorinta, o cerere etc.). ♦ A multumi; a da satisfactie. [P.i. satisfac. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

SATISFACE vb. tr. a implini, a indestula (o dorinta, o cerere etc.). ◊ a multumi; a da satisfactie. (< lat. satisfacere)

satisfactie, satisfactii, s. f. 1. Sentiment de multumire, de placere. ♦ Ceea ce produce multumire; motiv, prilej de a fi satisfacut. 2. Act prin care cineva repara o ofensa adusa cuiva; act prin care cineva obtine sau da cuiva ceea ce pretinde, doreste sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfactie = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere sa i se dea (sau a-i da cuiva) castig de cauza; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (inv.) satisfactiune s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

ATRAGATOR, -OARE, atragatori, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitatile sale (placute); atractiv. Persoana atragatoare. ♦ Care promite foloase, care da satisfactii, care place. Munca atragatoare. – Atrage + suf. -ator.

RAZBUNAT, -A, razbunati, -te, adj. Caruia i s-a facut dreptate, i s-a dat satisfactie (raufacatorul fiind pedepsit); (despre fapte) pedepsit, platit. – V. razbuna.

SATISFACUT, -A, satisfacuti, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de multumire, de satisfactie; ale carui dorinte, exigente au fost indeplinite; caruia i s-a dat satisfactie; care exprima multumire; multumit. – V. satisface.

satisfactie s.f. Sentiment de multumire, de placere. ♦ Implinire a unei dorinte, a unei aspiratii. ♦ a cere (sau a da) satisfactie = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, castig de cauza; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfactiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].

AUTORITAR, -A, auroritari, -e, adj. Caruia ii place sa uzeze (si uneori sa abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispozitii; care gaseste satisfactie in faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replica. Atitudine autoritara. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

UNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inima = a da, a crea cuiva o satisfactie deosebita. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravan pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mita. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gat = a bea. 2. Tranz. A investi in functie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fatui, a varui, a spoi. ♦ A murdari, a manji. – Lat. ungere.

SARA, sarez, vb. I. Tranz. A pune sau a presara sare in alimente sau in mancaruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-si sara inima = a simti o satisfactie in urma unei razbunari sau a infrangerii unui adversar. ♦ Tranz. si refl. A da sau a capata un gust (mai) sarat. [Prez. ind. si: sar] – Lat. salare.

satisfactie s. f. sentiment de multumire, de placere. ◊ implinire a unei dorinte, aspiratii. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, castig de cauza; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)

satisfactie ~i f. 1) Sentiment de multumire provocat de implinirea unei dorinte. 2) Fapt care produce multumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obtine un drept. ◊ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfactiei; Sil. -ti- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction

NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

PARERE, pareri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; conceptie, idee, credinta. ◊ Expr. A fi de parere = a crede, a socoti, a considera. A(-si) da cu parerea (ori cate o parere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeasi parere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de alta parere = a crede altceva, a nu fi de acord. Parere de bine = bucurie, satisfactie, multumire. Parere de rau = mahnire, cainta, regret, invidie. 2. Iluzie, inchipuire. ◊ Loc. adv. Intr-o parere = intr-o doara; la intamplare. ♦ (Concr.) Aratare, nalucire, vedenie, fantoma. ◊ Expr. O parere de... = o cantitate infima de... – V. parea.

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.