IMPARTI, impart, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) separa in parti, a (se) desparti in grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operatia de impartire a unui numar prin altul, a face o impartire. 2. Tranz. A da mai multor persoane cate (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce imparti sau a nu avea nimic de impartit (cu cineva) = a nu avea nici o legatura, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se raspandi, a se imprastia. 3. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ceva cu cineva. – Lat. impartire.

VERBALISM s. n. Tendinta de a da mai multa importanta cuvintelor decat ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte in exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

FIGURA, figuri, s. f. 1. Infatisare a fetei, a obrazului cuiva; chip, fata, obraz. ◊ Expr. A face figura buna (sau rea) = a face o impresie buna (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta. A face figura de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a tine sa fie considerat) drept... 2. Imagine plastica a unei fiinte sau a unui obiect, redata prin desen, pictura, sculptura etc. ◊ Figura geometrica = ansamblu format din puncte, linii si suprafete. ♦ (La jocul de carti) Carte care reprezinta diverse personaje (valet, dama etc.). ♦ (La sah) Fiecare dintre piesele de joc, avand forme caracteristice. ♦ Gramada de nisip, de pietris etc., care a fost cladita in forma de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai usor volumul. 3. Persoana; (in special) persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (In sintagmele) Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se modifica intelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asa fel ca sensurile vechi sa se imbogateasca, pentru a da mai multa forta imaginii sau expunerii prezentate. Figura etimologica = constructie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb si un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Si-a trait traiul” reprezinta o figura etimologica. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul ocupat de termenul mediu in premise. 5. Pozitie sau ansamblu de pozitii si de miscari la dans, la balet, la scrima, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

EPITET, epitete, s. n. Determinant expresiv pus pe langa un substantiv sau pe langa un verb pentru a scoate in evidenta mai nuantat o trasatura a obiectului sau a actiunii si pentru a da mai multa expresivitate artistica creatiei respective. ♦ Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. – Din fr. epithete, lat. epitheton.

RAZDA, razdau, vb. I. Tranz. (Rar) A da de mai multe ori, a da mereu; a da mai mult. – Raz- + da.

CODA s.f. Serie de masuri adaugate la partea finala a unei compozitii muzicale pentru a-i da mai multa stralucire. ♦ Codita unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].

POLISINDETON s.n. Figura de stil care consta in intrebuintarea repetata a unei conjunctii pentru a da mai multa energie unui discurs. V. sinafie. [< fr. polysyndeton, cf. gr. polysyndeton].

VERBALISM s.m. Metoda de invatamant care consta in a invata mai mult cuvinte decat a forma rationamentul elevilor. ♦ Tendinta de a da mai multa importanta cuvintelor decat ideilor; abuz de cuvinte in detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].

GEST s.n. 1. Miscare exterioara a corpului prin care se exprima o idee, un sentiment etc. sau se da mai multa expresivitate vorbelor. 2. (Fig.) Purtare, fapta (care are o anumita semnificatie). [< fr. geste, it. gesto, cf. lat. gestus].

cochii-vechi s. m. pl. – Licitatie. Mag. kotyavetye, din sb. koce vece „cine da mai mult?” (Cihac, II, 492; DAR; Galdi, Dict., 174). In Trans. si Mold. Fonetismul a fost alterat de o etimologie populara.

GEST s. n. 1. miscare exterioara a corpului prin care se exprima o idee, un sentiment etc. sau se da mai multa expresivitate vorbelor. 2. (fig.) purtare, fapta cu o anumita semnificatie. (< fr. geste, lat. gestus)

PLUSA vb. intr. 1. (la jocul de carti) a miza mai mult decat cei dinainte. 2. a da mai mult decat este necesar. (< plus²)

POLISINDETON s. n. figura de stil constand in intrebuintarea repetata a unei conjunctii pentru a da mai multa energie unui discurs. (< fr. polysyndete, gr. polysyndeton)

VERBALISM s. n. 1. metoda de invatamant bazata mai mult pe invatarea cuvintelor (notiunilor) decat pe formarea rationamentului elevilor. 2. (peior.) tendinta de a da mai multa importanta cuvintelor si simbolurilor decat ideilor; abuz, betie de cuvinte. (< fr. verbalisme)

iarba sf [ At: COD. VOR. 144/15 / Pl: (inv) ierbi, e, (5, 12, 13 colectiv) ierburi / E: ml. herba ] 1 Plante erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. 2 (Ie) Paste murgule, iarba verde Va trebui sa astepti mult si bine pana ti se va intampla ceea ce iti doresti. 3 (Ie) Din pamant, din iarba verde Cu orice pret Si: neaparat. 4 Nutret verde, proaspat cosit. 5 (Lpl) Buruieni de tot felul. 6 Pajiste. 7 (Is) ~ba rea Planta otravitoare nedefinita mai indeaproape. 8 (Pfm; ias) Om rau, primejdios. 9 (Reg; Ie) A fi de-o iarba cu cineva A fi de aceeasi varsta sau de acelasi neam cu cineva. 10 (Ie) Cand mi-o creste iarba-n barba Niciodata. 11 (Ie) A creste iarba pe sub cineva A fi lenes. 12 (Is) Ierburi de leac Plante medicinale. 13 Plante cu care se condimenteaza mancarurile. 14 (Arg) Nume dat marihuanei sau hasisului. 15 (Ie) A merge la iarba verde A merge la picnic. 16 (Ic; sic iarba-boierului, iarba-canarasului, iarba-canarasului, iarba-canarului, iarba lui Timofte, iarba-matei, iarba-popilor, iarba-preotilor, iarba-sarpelui, iarba-serpii, iarba-sierteasca, iarba-balaie, iarba-boiereasca, iarba-crestata, iarba-dalba, iarba-de-matase, iarba-ghilana, iarba-neagra si mare, iarba-sura, iarba-sierteasca, iarba-serpeasca, iarba-tarcata, iarba-tarcatica, iarba-vargata) iarba-alba Planta ierboasa din familia gramineelor, cu frunze vargate cu linii albe – rosiatice, cultivata mai ales prin gradini Si: ierbaluta, panglicuta (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; ic) iarba-albinei, iarba-albinelor, iarba-ciutei Dumbravnic (Melittis melisophyllum) 18 (Bot; ic) iarba -alunecoasa, iarba-aspra, iarba-teapana Taposica (Nardus stricta). 19 (Mtp; Ic) iarba-apelor Un anumit fel de iarba (1) care rasare in locurile unde apar la suprafata izvoarele si pe care nu o recunoaste decat cel initiat. 20 (Bot; ic) iarba-asinului Luminita (Oenothera biennis). 21 (Ic) iarba-aerului, iarba-fiarelor, iarba-cerii, iarba-ferii, iarba-fierului, iarba-randunelei Planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynachum vincetoxicum). 22 (In basme; ic) iarba-fiarelor Iarba (1) cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa. 23 (Pex; fig; iac) Putere supranaturala care poate ajuta la ceva greu de obtinut. 24 (Bot; ic) iarba-bolnavului, iarba-balaurului, iarba-rosie, iarba-sarpelui Raculet (Polygonum bistorta). 25 (Bot; ic) iarba-baltii Coada-vulpii (Alopecurus pratensis). 26 (Bot; iac; sic iarba-bateata) Paius (Descampsia caespitosa). 27 (Bot; ic) iarba-boierilor, iarba-boierului, iarba-boilor Ricin (Ricinus communis). 28 (Bot; ic) iarba-boierului, iarba-brosteasca Barba-boierului (Ajuga laxmanni). 29 (Bot; ic) iarba-boierului Brusture (Arctium lappa). 30 (Ic) iarba-broastelor Mica planta, din familia hidrocharitaceelor, cu frunze lucioase, rotunde care plutesc la suprafata apei si cu flori albe Si: limba-broastei, muscatul-broastelor (Hydrocharis morus-ranae). 31 (Bot; ic) iarba-bubei, iarba-bubelor Omag (Aconitum callibotryon). 32 (Bot; ic) iarba-cailor, iarba-dulce F*******a (Holcus lanatus). 33 (Bot; ic) iarba-calului Parul-porcului (Festuca sulcata). 34 (Ic) iarba-carelor Planta medicinala pusa in apa de baie pentru copiii care nu pot sa mearga (Senecio erraticus). 35 (Ic) iarba-caprioarei Planta Donoricum hungaricum. 36 (Ic) iarba-cartitelor, iarba-matrililor Planta folosita in medicina populara in tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hedaraceum). 37 (Bot; ic) iarba-casunatului, iarba-casunaturii Stupinita (Platanthera bifolia). 38 (Bot; ic) iarba-catanelor, iarba-porcului, iarba-saraciei, iarba-catuneasca Busuioc salbatic (Galinsoga parviflora). 39 (Bot; ic) iarba-cerbilor, iarba-cainelui Pieptanarita (Cynosurus cristatus). 40 (Bot; ic) iarba-ciobanului, iarba-voiniceasca Varga-ciobanului (Dipsacus silvestris). 41 (Bot; ic) iarba-ciumei Ciumarea (Galega officinalis). 42 (Ic) iarba-ciutei Planta compozita cu flori galbene dispuse in capitule Si: cujda (Doronicum austriacum). 43 (Bot; iac; sic iarba-lupului) Turta (Carlina acaulis). 44 (Ic) iarba-campului, iarba-vantului Planta cu tulpini noduroase si cu flori verzui-alburii sau violete Si: paius (Agrostis stolonifera). 45 (Bot; ic) iarba-cocosului Cocosei de camp (Adonis aestivalis). 46 (Bot; iac) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 47 (Ic) iarba-codrului, iarba-lupului Planta care induce stari de somnolenta, ameteala si dureri de cap Si: matraguna (Atropa belladona). 48 (Ic) iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor, iarba-viermilor Planta otravitoare care creste pe piatra de cremene (Aconitum napellus). 49 (Ic) iarba-cristoforului, iarba-fiarelor, iarba lui Hristofor, iarba-orbaltului, iarba Sf. Cristofor, iarba-de-orbant Planta folosita in trecut ca leac impotriva ciumei, a bolilor de piele, a ranilor sau care se dadea vitelor. Si: orbalt (Actaea spicata). 50 (Bot; ic) iarba-crucii Smantanica (Galium cruciata). 51 (Bot; iac; sic iarba-taieturii) Gentiana (Gentiana cruciata). 52 (Iac; sic iarba lui Sf. Ion, iarba-sangelui, iarba-spaimei, iarba-spurcatii, iarba-sunatoare) Planta care se foloseste impreuna cu florile sale atat in farmacie, cat si in medicina populara contra durerilor de stomac, bolilor de ficat, bolilor de rinichi, eczemelor, pojarului Si: sunatoare, pojarnita (Hypericum perforatum). 53 (Bot; iac; sic iarba-laptoasa, iarba-lipitoare) Amareala (Polygala comosa). 54 (Bot; ic) iarba-cucului, iarba-iepurelui, iarba-tremuratoare Tremuratoare (Briza media). 55 (Iac) Planta Orobache alba. 56 (Bot; iac; sic iarba-de-lamaioara) Cimbru (Thymus vulgaris). 57 (Ic) iarba-cuforilor, iarba-neagra Planta care se foloseste ca leac impotriva eczemelor (Filipendula vulgaris). 58 (Ic) iarba-curelei Planta amintita in cantecele populare Si: nagara (Stipa capillata). 59 (Ic) iarba-datului, iarba-faptului, iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, iarba-surpaturii, iarba-de-surpatura Planta care se foloseste in medicina populara Si: fecioara (Herniaria glabra). 60 (Bot; ic) iarba-degetelor, iarba-cu-cinci-foi Cinci-degete (Potentilla reptans). 61 (Ic) iarba-degetului, iarba-de-plamani, iarba-de-tripal Planta care se foloseste ca leac pentru bolile de plamani Si: degetar (Digitalis grandiflora). 62 (Bot; ic) iarba-dintelui Dintura (Odontites rubra). 63 (Bot; ic) iarba-d******i Ciumafaie (Datura stramonium). 64 (Bot; ic) iarba-dragostei Limba-cucului (Botrychium lunaria). 65 (Ic) iarba-drumurilor Planta Chenopodium murale. 66 (Bot; ic) iarba-eretei, iarba-gainilor Vulturica (Hieracium pilosella). 67 (Ic) iarba-faptului Mica planta ierboasa din familia crassulaceelor, cu tulpina serpuitoare, frunze cilindirice si flori albe care creste pe stancile de calcar (Sedum album). 68 (Bot; ic) iarba-fanului, iarba-mirositoare Vitelar (Anthoxanthum odoratum). 69 (Ic) iarba-fecioarelor Planta folosita in medicina populara ca aperitiv si digestiv pentru bolile de ficat si pentru dureri de stomac Si: pelin, pelin-alb (Artemisia absinthum). 70 (Ic) iarba-fetei, iarba-moale Planta cu frunze liniare, lanceolate cu flori in corimb (Stellaria holostea). 71 (Ic) iarba-frantului, iarba-sasului Planta folosita in medicina populara pentru tratarea herniei, durerilor de mijloc si de stomac Si: sanisoara (Sanicula europaea). 72 (Ic) iarba-frigurilor Planta ale carei flori se folosesc in medicina populara si in farmacie Si: albastrita (Centaurea cysnus). 73 (Iac; sic iarba-de-curca, iarba-de-friguri, iarba-gonitoare-de-friguri, iarba-incepatoare-de-sange) Planta care se foloseste in medicina populara pentru tratarea frigurilor, ca tonic, stomahic si febrifug (Centaurium umbellatum). 74 (Ic) iarba-fumului, iarba-de-curca Planta intrebuintata in medicina populara contra bolilor de piele, stomac si splina Si: fumarita (Fumaria officinalis). 75 (Ic) iarba-gaii, iarba-gaii-amara Planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri asprii, cu flori galbene Si: amaruta (Picris hieracioides). 76 (Bot; ic) iarba-gainii, iarba-gainilor Galbenusi (Crepis setosa). 77 (Bot; ic) iarba-gastei, iarba–sclintiturii Planta folosita in medicina populara impotriva frigurilor si a scrantiturii (Potentilla anserina). 78 (Ic) iarba-gatului Mica planta ierboasa din familia scrofulaceelor, cu tulpina paroasa, frunze moi, flori galbene si care creste pe locurile umede de pe coastele muntilor (Tozzia alpina). 79 (Ic) iarba-gusteritei, iarba-creata Veche planta medicinala cultivata in statiuni de plante medicinale si in gradini taranesti, folosita in farmacie ca dezinfectant si in medicina populara sub forma de ceai contra durerilor de stomac, diaree si pentru pofta de mancare Si: izma (Mentha longifolia). 80 (Ic) iarba-iepurelui, iarba-iepurilor Planta amintita in cantecele populare Si: susai (Sonchus oleracesus). 81 (Ic) iarba-intruielelor Planta folosita ca leac impotriva reumatismului Si: grozama (Genista sagittalis). 82 (Ic) iarba-junghiului Planta folosita in medicina populara, care se pune in scaldatoarea copiilor Si: (Centaurea phrygia). 83 (Iac; sic iarba-taieturii) Planta folosita in medicina populara la taieturi si la scaldaturi Si: ochiul-boului (Chrysanthemum leucanthemum). 84 (Ic) iarba-junghiurilor, iarba-de-holbura, iarba-de-junghiuri Planta folosita in medicina populara contra junghiurilor (Geranium pratense). 85 (Bot; ic) iarba-limbii, iarba-de-durerea-gatului Ousor (Sreptopus amplexifolius). 86 (Bot; ic) iarba-limbricilor Unghia-gaii (Astragalus glycyphyllus). 87 (Ic) iarba-lingurii, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra ranilor si hepatitei (Inula britannica). 88 (Bot; ic) iarba-lui-Antonie, iarba-lupariei, iarba-soparlei, iarba-neagra Busoioc-salbatic (Prunella vulgaris). 89 (Bot; ic) iarba-lui-ceas-rau Cervana (Lycopus europaeus). 90 (Ic) iarba-lui-cel-slab, iarba-naparcii Planta folosita in medicina populara impotriva surmenajului, anemiei, durerilor de dinti si a brancii la porci Si: iarba-sarpelui (Echium vulgare). 91 (Bot; ic) iarba-lui-Daraboiv, iarba-dulce, iarba-tare Lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata). 92 (Ic) iarba-lui-Dumnezeu Planta folosita in medicina populara contra durerilor de stomac Si: lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 93 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Gheorghe, iarba-margaritarului Planta ale carei flori sunt folosite in medicina populara la prepararea unui ceai contra durerilor de piept Si: lacramioare (Convallaria majalis). 94 (Bot; ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Sburatoare (Chamaenerion angustifolium). 95 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: maselarita (Hyosciamus niger). 96 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Planta care se fierbe impreuna cu alte plante folosita contra durerilor de incheieturi si de picioare si in medicina populara veterinara Si: cinstet (Salvia glutinosa). 97 (Iac) Planta folosita in medicina populara Si: jale (Salvia pratensis). 98 (Ic) iarba-lui-Tat, iarba-lui-Tate, iarba-lui-Taten, iarba-lui-Tatic, iarba-lui-Tatie, iarba-lui-Tatin, iarba-lui-Tatol, iarba-lutatinului, iarba-tatii, iarba-baloasa, iarba-intaritoare, iarba-neagra Planta folosita in medicina populara contra durerilor de piept, astm, galci, dureri de mijloc, de dinti, diaree, hernie si ca unguent Si: tataneasa (Symphytum officinale). 99 (Bot; ic) iarba-lui-Timofte Iarba-iepurelui (Phleum alpinum). 100 (Bot; iac; sic iarba-lui-Timofteu, iarba-lui-Timoftei, iarba-lui-Timofti Timoftica (Phleum pratense). 101 (Bot; ic) iarba-lupului, iarba-ciutei, iarba-tunului Borsisor (Sempervivum schlechani). 102 (Iac; sic iarba-urechii, iarba-de-tun, iarba-de-urechi, iarba-grasa) Planta cultivata adesea pe case, suri, grajduri cu credinta ca apara impotriva trasnetului, folosita in medicina populara impotriva durerilor de urechi Si: urechelnita (Sempervivum tectorum). 103 (Ic) iarba-magarului Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: scaiul-d******i (Eryngium campestre). 104 (Bot; ic) iarba-malcedului, iarba-potca Trei-frati-patati (Viola arvensis). 105 (Ic) iarba-marii, iarba-de-mare Planta ierboasa acvatica, din familia potamogetonaceelor, cu flori verzi, care creste pe fundul marii, formand adesea intinse livezi submarine (Zostera marina). 106 (Ic) iarba-marinului, iarba-cerii, iarba-baloasa Planta Centaurea austriaca. 107 (Bot; ic) iarba-marinului, iarba-cerii Albastrita (Centaurea jacea). 108 (Bot; ic) iarba-marinului Corobatica (Centaurea nigrescens). 109 (Ic) iarba-matricilor, iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara la tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hederaceum). 110 (Bot; ic) iarba-matrisii Rajnica (Cardamine impatiens). 111 (Ic) iarba-matei, iarba-vantului, iarba-f******a Planta folosita in medicina populara contra tusei, frisoanelor, durerilor de cap, ale carei frunze se asaza pe burta copiilor bolnavi de dizenterie si care este mancata cu placere de pisici Si: catusnica (Nepeta cataria). 112 (Bot; iac) Poala Sfintei Marii (Nepeta pannonica). 113 (Bot; ic) iarba-matului, iarba-pisicii, iarba-pisicilor Valeriana (Valeriana officinalis). 114 (Bot; ic) iarba-metricii Floare-de-perina-brosteasca (Anthemis macrantha). 115 (Ic) iarba-minciunii Planta folosita in medicina populara contra tusei si ale carei frunze se pun pe rani si pe taieturi pentru a opri sangerarea (Plantago cornuti). 116 (Bot; ic) iarba-mlastinei Pipirig (Juncus conglomeratus). 117 (Bot; iac) Rugina (Juncus effusus). 118 (Bot; iac) Pipirig (Juncus inflexus). 119 (Bot; iac) Malaiul-cucului (Luzula piosa). 120 (Bot; ic) iarba-muncilor Trifoi-alb (Trifolium repens). 121 (Ic) iarba-nebunilor, iarba-stranutatoare, iarba-serpeasca Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara veterinara care se pune in urechea porcilor bolnavi de branca sau contra dalacului la cai Si: spanz (Helleborus niger, Helleborus purpurascens). 122 (Ic) iarba-negeilor Planta folosita in medicina populara impotriva negilor (Teucrium montanum). 123 (Bot; ic) iarba-nigeilor Juslen (Sedum hispanicum). 124 (Ic) iarba-nisipului Planta Corynephorus canescens. 125 (Ic) iarba-o-mie-buna Planta folosita in medicina populara la prepararea diverselor leacuri Si: frasinel (Dictamnus albus). 126 (Ic) iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare Planta folosita in medicina populara la prepararea ceaiului contra durerilor de stomac, a febrei, a tuturor bolilor care implica aparatul genital feminin, si contra taieturilor, a ranilor Si: coada-soricelului (Achillea millefolium). 127 (Bot; ic) iarba-orbaltului Rotungioare (H******e alpia). 128 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-faptului, iarba-ranii, iarba-de-rani, iarba-de-vatam, iarba-de-vatamatura Vatamatoare (Anthyllis vulneraria). 129 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus sterilis). 130 (Mar; ic) iarba-osului Arbust mic cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene, folosit in medicina populara contra diareei si care se da la vitele care se umfla Si: malaoaie (Helianthemum alpestre). 131 (Ic) iarba-osului, iarba-ursului Planta folosita in medicina populara pentru febra si vatamari (Helianthemum nummularium). 132 (Bot; ic) iarba-osului Malaoaia-stancilor (Helianthemum rupifragum). 133 (Bot; ic) iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus japonicus). 134 (Bot; iac) Secarea (Bromus secalinus). 135 (Bot; ic) iarba-paduchelui, iarba-paduchilor Pintenel (Pedicularis paustris). 136 (Bot; ic) iarba-paduchilor, iarba-de-stranutat Rototele-albe (Achillea ptarmica). 137 (Bot; iac) Clocotici (Rhinanthus minor). 138 (Bot; iac) Balbisa (Stachys silvatica). 139 (Ic) iarba-palariei, iarba-parului Planta folosita in medicina populara, a carei radacina pisata se foloseste la dureri de cap, iar ceaiul din frunzele sale, impreuna cu alte plante, se foloseste contra racelii Si: brusture (Petasites hybrudus). 140 (Ic) iarba-pamantului, iarba-plamanilor, iarba-plumanei, iarba-plumanului Planata folosita in medicina populara pentru tratarea bolilor pulmonare Si: mierea-ursului (Pulmonaria officinalis). 141 (Bot; ic) iarba-parului Perisor (Elymus asper). 142 (Ic) iarba-parciului, iarba-sangelui, iarba-de-parci Planta folosita in medicina populara contra reumatismului si a ranilor la vite Si: napraznica (Geranium robertianum). 143 (Bot; ic) iarba-piciorul-gainii Floare-de-leac (Ranunculus repens). 144 (Ic) iarba-porcilor, (reg) iarba-jermilor, iarba-puricelului, iarba-purecilor, iarba-tantarilor, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-amara, iarba-creata Planta folosita in medicina populara care se pune in incaltaminte contra bataturilor sau pe ranile vitelor ca sa nu faca viermi Si: Iarba-rosie (Polygonum persicaria). 145 (Ic) iarba-porcilor, iarba-tunului, iarba-de-gradina, iarba-grasa, iarba-grasa-de-gradina Planta cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea). 146 (Ic) iarba-porcului, iarba-sarata Planta folosita in medicina populara contra umflaturilor de la maini si contra afectiunilor pulmonare Si: branca (Lobaria pulmonaria). 147 (Ic) iarba-porcului, iarba-grasa, iarba-grasa-de-ghiol, iarba-sarata Branca (Salicornia europaea). 148 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Saricica (Salsola kali). 149 (Iac; sic iarba-de-tranji, iarba-neagra) Planta folosita in medicina populara contra scrofulozei, contra crupului difteric la porci Si: buberic (Scrophularia nodosa). 150 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Branca (Stereum hirsutum). 151 (Bot; ic) iarba-porcului Plevaita (Xeranthemum annuum). 152 (Bot; ic) iarba-porumbilor Gainusi (Isopyrum thalictroides). 153 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puriceilor, iarba-puricelui, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-rosie Planta folosita in medicina populara veterinara in tratamentul ranilor de la picioarele viteilor si pentru colorarea lanei in galben Si: dintele-d******i (Polygonum hydropiper). 154 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puricelui, iarba-amara, iarba-creata, iarba-de-facut-copii, iarba-rosie Planta Polygonum lapathifolium). 155 (Bot; ic) iarba-puricelui Puricica (Pulicaria vulgaris). 156 (Ic) iarba-raiului Planta folosita in medicina populara la crampe stomacale si diaree Si: vetrice (Chrysanthemum macrophyllum). 157 (Bot; ic) iarba-ratelor, (reg) iarba-rea Mana-de-apa (Glyceria aquatica). 158 (Ic) iarba-randunelei, iarba-randunicii, iarba-de-negei, iarba-de-negi Planta folosita in medicina populara impotriva negilor si a bubelor de piele Si: rostopasca (Chelidonium majus). 159 (Bot; Ic) iarba-randunelei-mici Rosuta (Anagalis caerulea). 160 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bolilor de piele, a scorbutului si a hemoroizilor Si: untisor (Ficaria verna). 161 (Ic) iarba-roilor, iarba-albinelor, iarba-stupilor, iarba-stupului Planta folosita pentru frecatul cosnitelor cu care se prind stupii roiti sau, in medicina populara, sub forma de ceai contra durerilor de dinti, de urechi si de piept si ca expertorant sau c*****c Si: roinita (Melissa officinalis). 162 (Bot; ic) iarba-sasului Coada-calului (Hippuris vulgaris). 163 (Bot; ic) iarba-sagetii Sageata-apei (Sagittaria sagittifolia). 164 (Ic) iarba-sangelui, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare Planta folosita in medicina populara contra febrei tifoide, s*********i, frigurilor, decoctul dandu-se la vitele bolnave de sange Si: galbinele (Lysimachia vulgaris). 165 (Ic) iarba-Sfintei-Marii Planta Hierochloe australis. 166 (Ic) iarba-Sfintei-Sofia Planta intrebuintata pentru confectionarea maturilor Si: pelinita (Artemisia pontica). 167 (Ic) iarba-smeului, iarba-urechii, iarba-de-urechi, iarba-grasa, iarba-grasa-de-urechi, iarba-groasa Planta folosita in medicina populara contra urateniei si in unele credinte populare (Sedum maximum). 168 (Ic) iarba-smizii, iarba-smida, iarba-smiza Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap, a lipsei poftei de mancare Si: dumbat (Teucrium chamaedrys). 169 (Ic) iarba-soarelui Planta ai carei rizomi, frunze si flori se folosesc in medicina populara la vindecarea ranilor Si: arnica (Arnica montana). 170 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra dalacului Si: vanilie-salbatica (Heliotropium europaeum). 171 (Bot; iac; sic iarba-dulce) Barba-caprei (Tragopogon orientalis). 172 (Bot; ic) iarba-somnului Urechea-porcului (Salvia verticillata). 173 (Bot; iac) Papanasi (Trifolium arvense). 174 (Bot; ic) iarba-spurcului, iarba-intaritoare Vinerita (Ajuga reptans). 175 (Bot; iac; sic iarba-infarinata, iarba-piciorul-gastei) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus). 176 (Bot; ic) iarba-stupului Aparatoare (Calamintha clinopodium). 177 (Bot; ic) iarba-surpaturii Feciorica (Herniaria incana). 178 (Ic) iarba-surzilor Mica planta ierboasa din familia saxifragaceelor, cu tulpina dreapta si flori albe-galbui care creste prin regiuni stancoase (Saxifraga aizoon). 179 (Bot; ic) iarba-sarpelui Coada-zmeului (Calla palustris). 180 (Iac; sic iarba-serpilor) Planta al carei rizom se foloseste ca vermifug Si: feriga (Dryopteris filix-mas). 181 (Ic) iarba-sarpelui, iarba-vatamaturii Planta folosita in medicina populara sau care se usuca si se da la vite pentru a da mai mult lapte Si: muma-padurii (Lathraea squamaria). 182 (Ic) iarba-sarpelui Planta care se foloseste in medicina populara la spalatul ranilor provocate de muscatura serpilor Si: mana-Maicii-Domnului (Orchis maculata). 183 (Bot; iac) Soparlita (Veronica chamaedrys, Veronica latifolia, Veronica teucrium). 184 (Bot; ic) iarba-serii Buruiana-de-ghing (Gentiana praecox). 185 (Bot; ic) iarba-soarecului Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). 186 (Ic) iarba-soparlei, iarba-soparlelor, iarba-rosie Planta cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum). 187 (Bot; ic) iarba-tainei Lacramita (Catabrosa aquatica). 188 (Bot; ic) iarba-taieturii, iarba-bubii, iarba-talharului, iarba-vantului, iarba-de-rana, iarba-de-rani Vindecea (Betonica officinalis). 189 (Ic) iarba-taieturii Planta care se foloseste in medicina populara ca stimulent (in rachiu), contra durerilor de cap, hepatita, astmului, iar minerii din Muntii Apuseni folosesc tulpinile ca fitil pentru explozii Si: lumanarica (Gentiana asclepiadaea). 190 (Bot; iac; sic iarba-fierului, iarba-de-tartil) Incheietoare (Sideritis montana). 191 (Ic) iarba-talharului Planta folosita in medicina populara la taieturi si rani Si: talharea (Mycelis muralis). 192 (Ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii, iarba-de-soldina, iarba-de-soaldina, iarba-de-tranji, iarba-grasa Planta cu frunze ovale, cu flori galbene in corimb (Sedum acre). 193 (Bot;ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii Ruja (Sedum rosea). 194 (Bot; ic) iarba-untului, iarba-vantului Verigel (Orobanche caryophzllacea). 195 (Bot; ic) iarba-untului Craielici (Orobanche lutea). 196 (Bot; ic) iarba-uraciunii Garofita (Dianthus carthusianorum). 197 (Bot; iac) Garofite-de-munte (Dianthus compactus). 197 (Ic) iarba-ursului Planta care se fierbe pentru colorarea lanii in verde Si: pedicuta (Lycopodium clavatum). 198 (Bot; iac) Ciuperca nedefinita mai indeaproape (Ramaria aurea). 199 (Bot; ic) iarba-vatamaturii, iarba-ghimpoasa Ghimparita (Crypsis aculeata). 200 (Bot; ic) iarba-vatamaturii Scrintitoare (Potentilla argentea). 201 (Ic) iarba-vantului Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara contra diareei Si: neghina (Agrostemma githago). 202 (Iac) Planta cu frunze liniare, cu flori violacee sau verzi in spicule (Apera spica-venti). 203 (Bot; Trs; iac) Stelita (Aster amellus). 204 (Bot; iac) Coama-de-aur (Aster linosyris). 205 (Bot; iac; sic iarba-cainelui, iarba-caineasca) Pir-gros (Cynodon dactylon). 206 (Bot; ic) iarba-vantului Opaita (Melandryum album). 207 (Iac) Planta folosita la vopsitul oualelor Si: deditei (Pulsatilla vulgaris). 208 (Ic) iarba-voinicului Planta care atunci cand este tanara se foloseste ca salata de primavara si in medicina populara Si: nasturel (Nasturtium officinale). 209 (Bot; iac) Brancuta (Sisymbrium officinale). 210 (Bot; ic) iarba-vrajitoarei Tilisca (Circaea lutetiana). 211 (Ic) iarba-vulturului Planta din familia compozitelor cu frunze lanceolate sau liniare, cu flori galbene in capitule (Hieracium umbellatum). 212 (Ic) iarba-zgaibii Planta utilizata in medicina populara Si: spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 213 (Iac; sic iarba de zgaibi, iarba de zgaiba) Planta Lapsana communis. 214 (Reg; ic) iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara contra zgaibii Si: caldarusa-popii (Nicandra physaloides). 215 (Ic) iarba-albastra Planta din familia gramineelor, cu frunze plane, ingramadite la baza tulpinei, care creste prin locuri umede (Molinia coerulea). 216 (Ic) iarba-alba de slatina, iarba-de-galbeaza, iarba-de-sare, iarba-de-saratura Planta Puccinelia distans. 217 (Ic) iarba-amara, iarba-creata, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap si a durerilor de urechi Si: granat (Chrysanthemum parthenium). 218 (Bot; ic) iarba-amara, iarba-creata Schinel (Cnicus bedictus). 219 (Bot; ic) iarba-baloasa Colacul-babei (Alchemilla acutiloba). 220 (Bot; ic) iarba-barboasa Pelin negru (Artemisia vulgaris). 221 (Bot; iac; sic iarba-ghimpoasa) Costrei (Echinochloa crus-gali). 222 (Bot; ic) iarba-caiasa, iarba-lunga-de-lac, iarba-lungoare Urda-vacii (Cardaria draba). 223 (Bot; ic) iarba-ce-moaie-vinele, iarba-intaritoare-a-vinelor Canale (Impatiens balsamina). 224 (Bot; ic) iarba-costrei Mohor (Setaria verticillata). 225 (Bot; ic) iarba-de-apa, iarba-f******a, iarba-lanoasa Siminoc (Gnaphalium uliginosum). 226 (Bot; ic) iarba-de-bahna Ierboi-de-bahna (Beckmannia erucaeformis). 227 (Bot; ic) iarba-de-boale, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare, iarba-de-rana, iarba-de-toate-boalele Usturoita (Alliaria officinalis). 228 (Ic) iarba-de-bou-salbatica Planta Anchusa ochroleuca. 229 (Bot; iac) Limba-boului ( Anchusa officinalis). 230 (Ic) iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina Planta cu numeroase intrebuintari in medicina populara: frunzele se aplica pe rani si se folosesc la boli de ochi, sucul se foloseste contra limbricilor si radacina este folosita la prepararea unui ceai contra afectiunilor pulmonare si gastrice Si: patlagina (Plantago major). 231 (Iac) Planta folosita in medicina populara in afectiunile pulmonare Si: patlagina (Plantago media). 232 (Ic) iarba-de-cositor Planta folosita frecvent in medicina populara Si: coada-calului (Equisetum arvense). 233 (Bot; iac) Pipirig (Equisetum hiemale). 234 (Bot; ic) iarba-de-crescut-parul Tortel (Cuscuta epithymum). 235 (Bot; ic) iarba-de-dat, iarba-casunaturii, iarba-f******a Talpa-gastii (Leonurus c*****ca). 236 (ic) iarba-de-dureri Coada-cocosului (Polygonatum latifolium). 237 (Iac; sic iarba-de-durori) Planta al carei rizom se foloseste in medicina populara contra podagrei (Polygonatum odoratum). 238 (Bot; ic) iarba-de-friguri Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 239 (Ic) iarba-de-ghiata Planta ornamentala, suculenta cu flori viu si variat colorate Si: gheata (Mesembrianthemum crystallinum). 240 (Bot; ic) iarba-de-greutate Suliman (Ajuga genevensis). 241 (Bot; ic) iarba-de-inima-rea, iarba-rosie Punga-babei (Pulicaria dysenterica). 242 (Bot; ic) iarba-de-intruiele Canepioara (Eupatorium cannabinum). 243 (Ic) iarba-de-margina, iarba-vapsatoare Planta care se foloseste la vopsirea lanii in rosu Si: roiba (Rubita tinctorum). 244 (Bot; ic) iarba-de-munte Paius (Festuca ovina). 245 (Bot; ic) iarba-de-negei Aior (Euphorbia esula). 246 (Bot; iac; sic iarba-de-raie) Alior (Euphorbia helioscopia). 247 (Ic) iarba-de-om-sarac Planta folosita in medina populara Si: avrameasca (Gratiola officinalis). 248 (Bot; reg; ic) iarba-de-par Buruiana-de-par (Chara). 249 (Ic) iarba-de-pasari Planta folosita in medicina populara veterinara Si: scanteuta (Anagallis arvensis). 250 (Iac) Planta folosita in medicina populara la scrantituri, cangrene etc Si: rocoina (Stellaria media). 251 (Ic) iarba-de-perina Planta folosita la vopsitul in galben Si: floare-de-perina (Anthemis tinctoria). 251 (Ic) iarba-de-piatra Planta aromata, melifera si furajera folosita in medicina populara contra frisoanelor si leucoreei sau pentru aromatizarea tutunului, iar planta uscata se asaza in haine contra moliilor Si: sulfina (Melilotus officinale). 252 (Ic) iarba-de-plamani Planta medicinala folosita contra durerilor de piept (Centaurea micranthos). 253 (Bot; ic) iarba-de-rovina Bumbacarita (Eriophorum v*******m). 254 (Ic) iarba-de-saratura Planta Suaeda maritima. 255 (Ic) iarba-de-slatina Planta Poa bulbosa vivipara. 256 (Bot; ic) iarba-de-smida Struna-cocosului (Cerastium vulgatum). 257 (Ic) iarba-de-soponit, iarba-de-taietura Planta al carei rizom se foloseste la prepararea sapunului Si: sapunarita (Saponaria officinalis). 258 (Bot; ic) iarba-de-Susan Costrei (Sorghum halepense). 259 (Ic) iarba-de-soaldina Planta Sedum hillebrandii. 260 (Bot; ic) iarba-de-talan Ruscuta-primavaratica (Adonis vernalis). 261 (Ic) iarba-de-telina, iarba-englezeasca Planta folosita in medicina populara la bai contra reumatismului Si: zizanie (Lolium perene). 262 (Ic) iarba-de-urechi Ciuperca din familia pezizaceelor Si: urechea-babei (Peziza aurantia). 263 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra tusei, ranilor si a febrei Si: navalnic (Phyllitis scolopendrium). 264 (Bot; iac; sic ~a-grasa) Gheata (Sedum spectabile). 265 (Ic) iarba-de-vatam Planta folosita in medicina populara contra tranjii si contra unor boli care apar la vite Si: linarita (Linaria vulgaris). 266 (Ic) iarba-de-zugravit, iarba-vapsatoare Planta folosita in medicina populara la dropica si contra galbezei la oi Si: drobusor (Isatis tinctoria). 267 (Bot; ic) iarba-deasa, iarba-dulce-de-balta Hirusor (Poa annua). 268 (Bot; ic) iarba-deasa Firisca-soparlelor (Poa alpina). 269 (Bot; iac) Firicea (Poa bulbosa). 270 (Iac) Planta cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis). 271 (Iac) Firuta (Poa pratensis). 272 (Bot; iac) Suvar-de-munte (Poa trivialis). 273 (Bot; ic) iarba-dulce, iarba-dulce-de-balta Rourica (Glyceria fluitans). 274 (Bot; ic) iarba-dulce Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra). 275 (Iac) Planta Nonnea atrata. 276 (Iac) Planta folosita in credinte populare Si: barba-caprei (Tragopogon pratensis). 278 (Iac; sic iarba-dulce-de-munte, iarba-dulce-de-padure) Planta cu frunze lanceolate, cu sporangii pe ambele parti ale nervurii mediane (Polypodium vulgare). 279 (Ic) iarba-f******a Planta amintita in cantecele populare Si: siminoc (Helichrysum arenarium). 280 (Bot; iac; sic, reg, iarba-neagra) Talpa-lupului (Leonurus marrubiastrum). 281 (Iac; sic iarba-mambie) Planta folosita in medicina populara contra durerilor de mijloc Si: voronic (Marrubium vulgare). 282 (Bot; ic) iarba-frumoasa Banuti (Bellis perenis). 283 (Ic) iarba-grasa, iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara contra afectiunilor pulmonare sau, fiarta in lapte, se foloseste pentru cicatrizarea urmelor lasate de varsatul de vant pe fata Si: amareala (Polygala vulgaris). 284 (Bot; ic) iarba-grasa, ĩarba-grasa-de-gradina Agurijoara (Portulaca grandiflora). 285 (Ic) iarba-grasa Planta Sedum purpureum. 286 (Ic) iarba-grasa-de-gradina, iarba-nodoroasa, iarba-rosie Planta care se foloseste in medicina populara sub forma de ceai contra diareei si in medicina populara veterinara Si: troscot (Polygonum aviculare). 287 (Ic) iarba-impuscata, iarba-starpitului Planta care se foloseste in medicina populara amestecata cu rachiu contra durerilor de stomac (Hypochoeris maculata). 288 (Bot; ic) iarba-infa(r)inata Fraga-tatarasca Chenopodium foliosum). 289 (Ic) iarba-lata Planta Carex digita. 290 (Bot; iac) Stanjenei (Iris germanica). 291 (Ic) iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara ca purgativ drastic contra afectiunilor biliare Si: buruiana-de-venin (Euphorbia lathyris). 292 (Iac) Planta Polygala major. 293 (Bot; ic) iarba-lipitoare Lipicioasa (Galium aparine). 294 (Bot; ic) iarba-macris Macris (Rumex acetosa). 295 (Ic) iarba-mare, iarba-mare-frumoasa, (Mun) iarba-neagra Planta erabacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene, folosita in medicina populara contra tusei, febrei tifoide, raiei, durerilor de cap si caderii parului Si: oman (Inula helenium). 296 (Ic) iarba-mare Planta Inula oculus-christi. 297 (Bot; iac) Limba-oii (Leuzea salina). 298 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bubelor si uneori la vopsitul in negru Si: zarna (Solanum nigrum). 299 (Bot; ic) iarba-muceda F*******e (Filago arvernsis). 300 (Ic) iarba-neagra Planta din familia ericaceelor cu frunze mici liniare si flori albe sau trandafirii folosita in medicina populara contra taieturilor (Calluna vulgaris). 301 (Bot; iac) Orastica (Lathyrus niger). 302 (Bot; iac) Izma-creata (Mentha crispa). 303 (Bot; Olt; iac) Izma-buna (Mentha piperita). 304 (Iac) Planta Prunella grandiflora. 305 (Bot; iac) Busuioc-salbatic (Prunella laciniata). 306 (Iac) Planta cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii la exterior si galbene-verzui la interior folosita in medicina populara pentru vindecarea ranilor si a s*********i (Scrophularia alata). 307 (Bot; ic) iarba-noduroasa Golomat (Dactylis glomerata). 308 (Bot; ic) iarba-puturoasa Puciogna (Bifora radians). 309 (Bot; iac) Coriandru (Coriandrum sativum). 310 (Bot; ic) iarba-radacina Angelina-salbatica (Angelica sylvestris). 311 (Ic) iarba-rea Planta Aconitum tauricum. 312 (Bot; ic) iarba-rosie Carligioare (Bidens cernuus). 313 (Iac) Planta ale carei inflorescente sunt folosite in medicina populara pentru proprietatile lor diuretice si diaforetice Si: dentita (Bidens tripartitus). 314 (Bot; iac; sic iarba-salbatica) Trestie-de-cimp (Calamagrotis epigeios). 315 (Ic) iarba-rosie Planta folosita in medicina populara pentru proprietatile sale diuretice Si: slabanog (Impatiens noli-tangere). 316 (Bot; iac) Hrisca-deasa (Polygonum dumetorum). 317 (Bot; iac) Pungulita (Thlaspi arvense). 318 (Bot; ic) iarba-rosie-brosteasca Salcuta (Polygonum amphibitum). 319 (Bot; ic) iarba-rosie-tatareasca Hrisca-tatareasca (Fagopyrum tataricum). 320 (Ic) iarba-rosioara Planta Silene acaulis. 321 (Ic) iarba-saraca Planta Onobrychis viciaefolia. 322 (Ic) iarba-scaioasa Planta cu tulpini difuze, ramificate, cu frunze plane, rigide, cu cili si cu flori verzui sau violacee in spicule (Tragus racemosus). 323 (Ic) iarba-sfanta Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus). 324 (Ic) iarba-spornica, iarba-fiarelor,iarba-fierului Planta folosita in medicina populara la rani, abcese, dureri de cap, de ficat splina si rinichi Si: sporici (Verbena officinalis). 325 (Bot; ic) iarba-stricatoare Cruciulita (Senecio vulgaris). 326 (Bot; ic) iarba-serpeasca Steregoaie (Veratrum nigrum). 327 (Bot; ic) iarba-treirai Trei-rai (Hepatica nobilis). 328 (Bot; ic) iarba-untoasa Foaie-grasa (Pinguicula vulgaris). 329 (Ic) iarba-usturoasa Planta paroasa, cu frunze oblongii, dintate adanc pe margine, cu flori rosii-purpurii in verticile, mirosind slab a usturoi (Teucrium scordium). 330 (Ic) iarba-vantoasa Planta Kochia prostrata.

FERTIL, -A, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pamant) Care da (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, manos. – Din fr. fertile, lat. fertilis.

FECUND, -A, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt sa se reproduca; (sens curent) care se inmulteste usor si repede; prolific. ♦ (Despre pamant, terenuri) Care da multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, manos. 2. Fig. (Despre idei, imaginatie etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publica mult, care are capacitatea de a da, usor si repede, opere de creatie, productii artistice sau stiintifice. – Din fr. fecond, lat. fecundus.

A ODRASLI pers.3 ~este 1. intranz. 1) (despre plante) A da multi lastari, mladite; a lastari; a mladi. 2) A se acoperi cu muguri; a da muguri; a inmuguri. 3) inv. A aparea prima data; a lua fiinta; a se naste. 2. tranz. (despre fiinte si plante) A naste periodic si intr-un numar mare; a plodi; a prasi. [Sil. -dras-] /Din odrasla

ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale caror frunze mari, penate, uneori spinoase, si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite; care imita frunzele de acanta (1). [Var.: acant s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

AGAVA, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi pana la 2 m, late si groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac franghii si diferite tesaturi. – Din fr. agave.

ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -ita.

ALIOR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care contin in tulpina si in frunze un suc laptos, otravitor; laptele-cainelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

ARIN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dintate, si cu flori verzui-rosiatice, grupate in amenti (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus).

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalee.

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Bal + suf. -usca.

BECATA, becate, s. f. Numele dat mai multor pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase; becatina. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. becasse.

BEHLITA, behlite, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.

BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor pasari, inrudite cu vrabia, cu penajul colorat in albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (In sintagma) Limba bengali = limba vorbita in Bengal (India). [Acc. si: bengali] – Din fr. bengali.

BREABAN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

CACTUS, cactusi, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.

CAR¹, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.

CANTAR, cantare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

CHITCAN, chitcani, s. m. 1. Animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.

CIOCANITOARE, ciocanitori (ciocanitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de pasari agatatoare de padure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocanesc coaja copacilor, distrugand insectele daunatoare si larvele lor; ghionoaie. – Ciocani + suf. -toare.

GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

GARGARITA (GARGARITA), gargarite, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care ataca unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.

GENTIANA, gentiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotata sau in forma de clopot; ghintura (Gentiana). [Pr.: -ti-a-. – Var.: ghintiana s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GEST, gesturi, s. n. 1. Miscare a mainii, a capului etc. care exprima o idee, un sentiment, o intentie, inlocuind uneori vorbele sau dand mai multa expresivitate vorbirii. 2. Fapta sau purtare dictata de un anumit scop, de anumite interese, avand o anumita semnificatie etc. – Din fr. geste, lat. gestus.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.

INTINZATOR, intinzatoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a intinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Bat, lemn la razboiul de tesut, cu ajutorul caruia se rasuceste tesatura pe sulul dinainte; intorcator, incordator. Intinde + suf. -ator.

JALE² s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasa, aromata, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca planta ornamentala si medicinala, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsalya.

ODOLEAN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una serveste la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietati sedative; valeriana (Valeriana officinalis). [Var.: odoleana s. f., hodolean s. m.] – Din ucr. odoljan.

PAINISOARA, painisoare, s. f. 1. Diminutiv al lui paine (1); painica, painita. 2. Ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin padurile de stejar si de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile si necomestibile. – Paine + suf. -isoara.

PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate in inflorescente, care au proprietati sudorifice, si cu fructe (boabe negre sau rosii), scoarta si radacini cu proprietati laxative si diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

TRUFA¹, trufe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber). 2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din fr. truffe.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.

URZICA, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri urticanti, folosite in industria textila, in medicina si in alimentatie (Urtica); planta din acest gen. ◊ Compus: urzica-moarta = planta erbacee medicinala cu flori rosii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Tesatura fabricata din fibrele urzicii (1), din care se confectioneaza saci. 3. Compus: (Zool.) urzica-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale caror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

VATAMATURA, vatamaturi, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoaca crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). – Vatama + suf. -atura.

ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci¹).

ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agatatoare ornamentale, cu flori mov-roscate sau albastre, avand corola in forma de palnie; buna-dimineata, adormitele (Ipomaea, Pharbitis); (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

MAHON s. m. Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicala a Americii, cu lemnul de culoare bruna-rosiatica, foarte rezistent, intrebuintat la confectionarea mobilelor de lux. p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din tc. mahun, mahon.

MARTIN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinari care indica specia) Nume dat mai multor specii de pescarusi si de pescari. – Din fr. martin.

VECE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii in unele orase rusesti in sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. vece.

TAMARISCA s. f. Nume dat mai multor specii de arbusti ornamentali cu frunze marunte si dese si cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Catina. [Var.: tamarix s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis.

MANOS, -OASA, manosi, -oase, adj. 1. (Despre pamant) 1. Care da rod bogat; fertil, roditor. ♦ (Despre recolte) Imbelsugat, bogat. 2. (Despre vaci) Care da lapte mult si bun. 3. Fig. Care aduce castig mare; rentabil, banos. – Mana + suf. -os.

MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

NARD s. m. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaia (Nardostachys); spec. planta cu radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esenta parfumata extrasa din radacina de nard. – Din ngr. nardos.

STARC, starci, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.

PIETROSEL, pietrosei, s.m. 1. (Iht.) Porcusor. 2. Nume dat mai multor specii de pasari migratoare, care traiesc printre stanci si prin locuri pietroase.

SOPARLA, soparle, s. f. Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenusie sau pestrita, cu capul si abdomenul acoperite cu placi cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, indreptate in afara, cu coada lunga, subtiata spre varf, regenerabila (Lacerta). – Cf. alb. shapi.

FOCA, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti care traiesc mai ales in regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

FOFEAZA, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.

FUGACI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergator, iute la fuga; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecator, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de pasari migratoare de marimea unui porumbel, cu picioarele lungi si foarte iuti, bune alergatoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali si subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, avand in varf o coroana bogata de frunze penate sau palmate (1); (si la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

PASIFLORA, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agatatoare, cu tulpina lemnoasa si cu flori albastrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora.

PADUCHE, paduchi, s. m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora. 3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Lat. peduculus.

PAIS, paisuri, s. n. 1. Cantitate mare de paie. 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de paioase care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. – Pai + suf. -is.

PAIUS, paiuse, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; paisor, paiut (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. [Pl. si: paiusuri] – Pai + suf. -us.

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.

PELARGONIE, pelargonii, s. f. (Bot.) Nume dat mai multor specii de muscata. – Din germ. Pelargonie.

PELINITA, pelinite, s. f. Nume dat mai multor specii de pelin (1). – Pelin + suf. -ita.

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

ARTROPATIE, artropatii, s. f. Nume dat mai multor boli articulare, avand cauze diverse. – Din fr. arthropathie.

ANTILOPA, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegatoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi si subtiri, care traiesc prin tarile calde. 2. Pielea tabacita a antilopei (1) sau material care imita aceasta piele. – Din fr. antilope.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

VIESPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemanatoare cu albina, prevazute de obicei in partea posterioara a abdomenului cu un ac si cu o punga cu venin. 2. Fig. Femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa).

PERONOSPORA, peronospore, s. f. Nume dat mai multor ciuperci inferioare, parazite pe plantele fanerogame. [Var.: peronospora s. f.] – Din lat. peronospora.

PESCARITA, pescarite, s. f. 1. Femeie care se ocupa cu pescuitul 2. (Ornit.) Nume dat mai multor specii de pescarusi; pasare care apartine acestor specii. – Pescar + suf. -ita.

PESCARUS, pescarusi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.

PIEPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat¹ parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanusi; p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piepten s. m.] – Lat. pecten.

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

PETIMBROASA, petimbroase, s. f. (Reg.) Nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciulita (Senecio rupester); b) cruciulita (Senecio vulgaris); c) batatarnica (Senecio crucifolius); d) spalacioasa (Senecio vernalis). – Et. nec.

POL², poli, s. m. Moneda de metal sau de hartie valorand douazeci de lei, care a circulat in tara noastra; douazeci de lei. ♦ Nume dat mai multor monede rusesti si frantuzesti (de aur) care au circulat in tarile romane in sec. XIX; napoleon. – Din rus. pol.

POROINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis). – Et. nec.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus), cu scoarta neteda, alb-cenusie si cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioara, cu petiolul lung si flori crescute in amenti (Populus). ◊ Expr. Cand va face plopul mere si rachita micsunele = niciodata. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PRODUCTIV, -A, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care da randament. ◊ Pamant productiv = pamant fertil, rodnic. Rasa (de animale) productiva = rasa fecunda, prolifica. ♦ (Despre intreprinderi, meserii etc.) Rentabil, banos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formeaza, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugari) Care se imbogateste mereu. – Din fr. productif.

SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.

SASLA s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de vita de vie care produc struguri pentru masa. Sasla napoleon, Sasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vita de vie, folosit pe solurile bogate in calciu. [Var.: ceasla s. f.] – Din fr. chasselas.

OMIda, omizi, s. f. Larva fluturilor, daunatoare pomilor, cu corpul alcatuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A manca ca omizile = a manca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hraparet. – Din ngr. o midas.

SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.

COSAS, cosasi, s. m. 1. Om care coseste. ◊ Compus: cei-trei-cosasi = cele trei stele din constelatia Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei. – Coasa + suf. -as.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

FASA, fase, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.

COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.

FERIGA, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari si dintate, pe dosul carora se gasesc sporangi cu spori. [Acc. si: feriga. – Var.: (reg.) ferega s. f.] – Lat. filix, -icis.

FILARIA s. f. Nume dat mai multor viermi lungi si subtiri ca o ata, care traiesc paraziti la oameni si animale (Filaria). [Pr.: -ri-a] – Din lat. Filaria [bancrofti etc.], numele stiintific al animalului.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

RUTISOR, rutisoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) planta cu tulpina inalta, cu flori galbene dispuse in buchete pe varfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) planta cu frunze ovale si flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutisor-galben = planta cu rizom tarator si cu numeroase flori galbene mici, dispuse in umbele (Thalictrum flavum). – Ruta²+ suf. -isor.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

CIOARA, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.

FECIORESC², -EASCA, fecioresti, adj. Care apartine feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare in care baietii executa unele figuri de virtuozitate; melodie dupa care se executa aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc.

LANTANIda, lantanide, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pamanturilor rare; (si la sg.) element chimic apartinand acestei grupe. – Din fr. lanthanide.

CIOROI, cioroi, s. m. 1. Barbatusul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oaches; cioara. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu fructe achene (Inula). – Cioara + suf. -oi.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

LACUSTA, lacuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, daunatoare agriculturii, care se caracterizeaza prin lungimea antenelor si prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sarit; insecta care apartine uneia dintre aceste specii. [Var.: locusta s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).

LEMING, lemingi, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

CIUCUSOARA, ciucusoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina si cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec.

LARGITOR, largitoare, s. n. Nume dat mai multor unelte care servesc la largirea unui obiect, a unei piese, a unei gauri etc. – Largi + suf. -tor.

LIMAX, limacsi, s. m. Nume dat mai multor moluste gasteropode cu corpul alungit, lipsit de cochilie. – Din fr. limace, lat. limax.

LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.

LIPICI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanta care serveste la lipit (hartia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secreta o substanta lipicioasa. 3. S. n. Fig. (Pop. si fam.) Ceea ce atrage, incanta sau seduce in faptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. si adv. Cu lipici = incantator, atragator, fermecator, seducator. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin infatisare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se indragosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.

LOBOda, (rar) lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivata (Atriplex hortensis). ◊ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca voda prin loboda = a umbla fara grija (dandu-si importanta). – Din sl. loboda.

MUR¹, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.

MEDUZA, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din increngatura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, in forma de ciuperca. – Din fr. meduse.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

MEZEL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.

MLASTINITA, mlastinite, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee, cu frunze lanceolate, cu flori verzi, albe, roz si rosii (Epipactis). – Mlastina + suf. -ita.

NALBA, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultiva ca plante decorative si medicinale. – Lat. malva.

MOLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale caror larve rod lucrurile de origine vegetala sau animala. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casa = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenusiu, care traieste in locuri umede si intunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = gaselnita¹. – Din sl. molĩ.

CLINOMETRU, clinometre, s. n. Nume dat mai multor instrumente care servesc la masurarea unghiurilor in plan vertical fata de orizont, a unghiurilor zenitale fata de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafata pamantului cu un plan orizontal etc. – Din fr. clinometre.

CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dintate si cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.

CLONCAN, cloncani, s. m. 1. (Inv. si reg.) Nume dat mai multor pasari (corbi, ulii, vulturi) care scot strigate specifice asemanatoare. 2. Epitet depreciativ dat in trecut unor oameni de vaza, unor functionari superiori, unor fruntasi politici. – Clonc + suf. -an.

CLOPOTEL, clopotei, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu maner) care se agita cu mana (pentru a indica recreatiile la scoala, pentru a chema pe cineva sau a anunta ceva etc.) sau care se agata de gatul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, in forma de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.

NARCISA, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, usor indoite pe nervura principala, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NEMTISOR, nemtisori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate si cu flori de obicei albastre, prevazute cu un pinten (Delphinium); planta care apartine uneia dintre aceste specii. – Neamt + suf. -isor.

DISTRIBUI, distribui, vb. IV. Tranz. A imparti ceva in mai multe locuri sau la mai multe persoane, dand fiecareia una sau mai multe parti; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

TIFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infectioase si epidemice; a) febra tifoida; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pesta bovina. – Din ngr. tifos, fr. typhus.

TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tine strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar.

TATU, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fara dinti, cu corpul acoperit de placi osoase si cornoase mobile, care traiesc in America Centrala, de Sud si in Mexic; animal apartinand unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TAMAITA, tamaite, s. f. Nume dat mai multor plante; a) planta erbacee cu miros aromatic puternic si cu flori verzui dispuse intr-un ciorchine la varful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) planta cu flori verzi-galbui, cu miros patrunzator (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tamaita-de-camp = planta erbacee paroasa, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tamaie + suf. -ita.

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

COLIBRI s. m. invar. Nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.

TURMALINA, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicati naturali de sodiu, calciu, magneziu si aluminiu, cu bor¹, cristalizati si divers colorati, folositi ca pietre semipretioase sau in optica, radiotehnica etc. – Din fr. tourmaline.

TRICOMONAS s. m. Nume dat mai multor protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni si la unele animale (Trichomonas). – Din fr. trichomonas.

TRIFOI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole si cu florile stranse in inflorescente globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

TRIGONOCEFAL, trigonocefali, s. m. Nume dat mai multor specii de serpi veninosi din familia viperelor, care traiesc in Asia si in America. – Din fr. trigonocephale.

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

RACHITA, rachite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze inguste si lunguiete, cu ramuri subtiri si elastice, folosite ca material de impletit (Salix). [Pl. si: rachiti] – Din bg., scr. rakita.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

DIABET, diabeturi, s. n. Nume dat mai multor boli metabolice si endocrine caracterizate prin eliminare abundenta de u***a, prin senzatie continua de sete, prin prezenta glucozei in u***a etc.; boala de zahar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabete.

SAGOTIER, sagotieri, s. m. Nume dat mai multor specii de palmieri al caror trunchi contine sago (Metroxylon). [Pr.: -ti-er] – Din fr. sagoutier.

SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

SARITURA, sarituri, s. f. 1. Rezultatul actiunii de a sari; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (in atletism, natatie, schi etc.) in care concurentul face un salt. 2. Spatiu parcurs intr-un salt. 3. Fig. Trecere brusca de la o idee la alta, de la o etapa, faza etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilatie brusca. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sari + suf. -tura.

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase si cu fructe globuloase inconjurate de ghimpi indoiti la varf, care se agata de haine, de lana oilor etc.; p. restr. fructul inconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Si adverbial) A se tine scai (de cineva) sau a se tine (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lasa pe cineva in pace, a urmari (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vanat = planta erbacee cu frunzele dintate si cu flori violacee dispuse in capitule (Eryngiumplanum); scaiul-d******i = planta erbacee cu frunzele spinoase si cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-marunt = turita. – Din scr. ckalj.

SCAIETE, scaieti, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscuta are flori rosii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai¹ + suf. -ete.

SCRANTITOARE, scrantitori, s. f. Nume dat mai multor specii de plante din familia rozaceelor, cu tulpina taratoare, cu flori hermafrodite, mai ales galbene (Potentilla). – Scranti + suf. -toare.

SFINX, sfincsi, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antica (greaca si egipteana), cu corp de leu, cu cap de om si cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatra infatisand acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboara in timpul serii si noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

SPIROCHET, spirocheti, s. m. Nume dat mai multor bacterii in forma de filament subtire, spiralat, mobil, dintre care unele sunt patogene pentru om. – Din fr. spirochete.

STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.

SOLA², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

CRUCIULITA, cruciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mana, foarte folosita in portul national si in lucraturile romanesti. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.

STRIGOIAS, strigoiasi, s. m. Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboara in jurul lampii sau flacarii unei lumanari. [Pr.: -go-ias] – Strigoi + suf. -as.

STROFANT, strofanti, s. m. Nume dat mai multor specii de plante tropicale din ale caror seminte se extrage strofantina (Strophanthus). – Din fr. strophante.

STRONGIL, strongili, s. m. Nume dat mai multor specii de viermi paraziti care patrund in aparatul digestiv, respirator sau circulator al unor animale si provoaca diferite tulburari (Strongylus). – Din lat. Strongylus (nume stiintific).

SUNATOARE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] *sanatoria (dupa sunator).

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt si indoit sub cefalotoracele mare si turtit; mai cunoscuta este o specie din Marea Neagra, cu carnea foarte gustoasa (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

CREVETA, crevete, s. f. Nume dat mai multor crustacee marine comestibile; carida. – Din fr. crevette.

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

CUSCUTA, cuscute, s. f. Nume dat mai multor specii de plante parazite care se rasucesc pe tulpinile plantelor-gazda, din care isi extrag hrana; tortel. – Din fr. cuscute.

ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura

BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan

A INZORZONA ~ez tranz. A gati cu prea multe podoabe, dand dovada de lipsa de gust; a inzestra cu zorzoane; a impopotona. /in + zorzoana

SIGUR¹ adv. 1) Fara indoiala; negresit. ~ ca da. ◊ Mai mult ca ~ fara nici o indoiala; precis. 2) Cu incredere in sine. A se tine ~. /<ngr. sighuros

VATAMATURA ~i f. pop. Nume dat mai multor boli interne care provoaca diverse crize viscerale acute (hernie, colici, pelagra etc.). /a (se) vatama + suf. ~tura

DORAda s.f. Nume dat mai multor pesti teleosteeni cu reflexe aurii. [< fr. dorade].

RAFIE s.f. Nume dat mai multor plante exotice din grupa palmierilor, ale caror fibre sunt folosite la confectionarea sforilor, a legaturilor etc. ♦ Fibra obtinuta din nervurile frunzelor acestor plante. [Gen. -iei. / < fr. raphia, it. rafia, germ. Raphia].

DRAMATIZA vb. I. tr. 1. A adapta o lucrare literara conditiilor reprezentarii scenice; (fig.) a face ceva dramatic. 2. (Ironic) A da prea multa importanta unui eveniment, unui fapt de mica importanta. [< fr. dramatiser, cf. it. drammatizzare, gr. dramatizein].

paius, paiuse, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. 2. paie ramase pe camp dupa seceris; pais. 3. pai mic, paiut de grau; pais. 4. loc pe care creste paisul. 5. (art.) numele unui joc de copii.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

pochiheci, pochiheciuri, s.n. (reg.) nume dat mai multor piese ale razboiului de tesut: intorcator, intinzator; amnar; lopatica cu gauri care patrunde in scobitura amnarului; barbatusul; sulul dinapoi.

podobeala, podobele, s.f. (reg.) nume dat mai multor modele de cusatura.

pontrav, pontravuri, s.m. (reg.) nume dat mai multor viermi, larve si insecte.

popet, popeti, s.m. (reg.) 1. numele a doua specii mici; molan si zvarluga. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei.

speie, spei, s.f. 1. (inv. si pop.) cos facut din scoarta de copac (mai ales din tei), cu fundul de nuiele impletite, care serveste la pastrarea si transportul fructelor sau al alimentelor si care servea si ca masura de capacitate (de 12-15 kg). 2. (reg.) cos lunguiet cu fundul ingust si cu gura larga, folosit la pescuit pe sub maluri. 3. (reg.) cosar; hambar. 4. (reg.) nume dat mai multor specii de muschi si de licheni.

sisca³ s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de balta, de camp), papura, iarba rea.

sugarel, -ea, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subtire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu parul de culoare deschisa. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite in medicina (dumbet).

cioane s. f. pl. – Nume dat mai multor plante (Leonurus c******a; Rhinantus glaber). – Var. cione. Origine necunoscuta. Ar putea fi vorba de un etimon celtic sau germanic, similar cu kawa, care corespunde fr. chouette si sp. chova (cf. Corominas).

circov s. m. – Numele dat mai multor sarbatori populare, legate de obiceiuri si credinte folclorice: circovii de iarna, 16-18 ianuarie; circovii Marinei, 16-18 iulie; circovii din urma, 29 iulie. Sl. cerkovnei „ecleziastic” (cf. Tiktin).

STOLON s.m. Tulpina subtire care se taraste pe sol si formeaza una sau mai multe radacini, dand plante noi. [< fr. stolon].

crupe s. f. pl. – Boabe de griu, gris, arpacas; nume dat mai multor cereale macinate, cu care se face terci. Sl. (sb., cr., pol., rut., rus.) krupa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 85; Miklosich, Etym. Wb.; Berneker 630; Conev 87). – Der. scrupos, adj. (sfarimicios); scruposa, vb. (a deveni sfarimicios). Sint cuvinte curente in Mold.

curcubeta (curcubete), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Planta (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, teasta. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)ta, curcube(a)ta. Mr. curcubeta. Lat. cucurbita (Puscariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; daR); cf. it. corbezza (‹ *cucurbitea). – Der. cucurbetica (var. cucurbetea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).

DORAda s. f. nume dat mai multor pesti teleosteeni cu reflexe aurii. (< fr. dorade)

DRAMATIZA vb. tr. 1. a adapta o lucrare literara epica conditiilor reprezentarii scenice. 2. a face ca ceva sa devina impresionant. ◊ (ir.) a lua in tragic, a da prea multa importanta unui eveniment. (< fr. dramatiser)

TIFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infectioase si epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolenta. (< ngr. tifos, fr. typhus)

iasca s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iasca. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; daR), cf. alb. eske, aske (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. eche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iesti (daR), este practic iesita din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), tig. yeska (Wlislocki 92).

jneapan (jnepeni), s. m. – 1. Ienupar (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamana cu ienuparul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apan, jireapan, jneapar, jnepen(e), sneap(an), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Puscariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; daR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapar(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupar) este de la forma anterioara (dupa Puscariu, Lr., I, 257, ar fi cuvint celtic, si preindoeurop. dupa Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).

molie (molii), s. f. – Nume dat mai multor specii de fluturi mici. Sl. moli (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52), cf. slov., cr., rus. molj, mag. moly. – Der. molete, s. m. (vierme ce traieste in faina, Tenebrio molitor), reconstituit din pl. moleti, din bg. molec „molie” (Candrea).

ACANTA, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative ale caror frunze si radacini sunt folosite in medicina (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic care imita frunzele acestei plante. – Fr. acanthe (lat. lit. acanthus).

ACVILA, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

AGAVA, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac franghii si diferite tesaturi. – Fr. agave (< gr.).

ALBITA, albite, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb² + suf. -ita.

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice cu frunze carnoase si flori mari dispuse in spice (Aloe); din frunzele unora dintre aceste specii se extrage un suc folosit in farmacie. – Fr. aloes (lat. lit. aloe).

ARIN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze rotunde si cu flori verzui-rosietice, care cresc pe malurile raurilor de munte si prin padurile umede de la ses (Alnus). [Var.: anin s. m.] – Lat. alinus (= alnus).

TULIPAN, tulipani, s. m. (Reg.) Nume dat mai multor specii de lalele (Tulip). [Var.: tulpan s. m.] – Sb. tulipan (germ. Tulipan[e]).

AZALEE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbusti ornamentali exotici cu flori rosii, roz sau albe (Azalea). – Fr. azalee (< gr.).

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din bal + suf. -usca.

BREABAN, brebeni, s. m. 1. (Reg.) Planta erbacee cu flori rosii si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (Bot.) Brebenel. 3. (Reg.) Nume dat mai multor specii de anemone.

BRANDUSA, branduse, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, in forma de palnie (Crocus). 2. Planta veninoasa din familia liliaceelor, cu flori rosietice si liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduska, sb. brndusa.

CHASSELAS (cuv. fr.) [sasia] subst. Nume dat mai multor soiuri de vita de vie nobila care produc struguri pentru masa (c. dore, c. napoleon, c. muscat, c. rosu etc.); ceasla.

TIFOS¹ s. n. Nume generic dat mai multor boli infectioase si epidemice: a) febra tifoida; b) tifos exantematic; c) pesta bovina. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).

CACTUS, cactusi, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus.

CAMELIE, camelii, s. f. Nume dat mai multor varietati de plante ornamentale cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe, sau rosii (Camelia). – Fr. camelia.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: calut-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.

ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Comp. sb. smrcak (dupa zbarci).

FORTUNA multIS daT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le da prea mult, nimanui destul (cat i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.

CONCATENARE (‹ fr., lat.) s. f. (CHIM.) Insiruire, alipire a diverselor elemente. ♦ (INFORM.) Operatie care permite formarea unui nou vector, prin alaturarea a doi sau mai multi vectori dati; juxtapunere.

atirdisesc, atirdisesc, artirdisesc, artorosesc, arturisesc si artirisesc v. tr. (ngr. artirdizo si artirizo, aor. -irdisa, -irisa, d. turc. artyrmak, aor. artyrdy, a adauga, d. artyk, mai mult; bg. atyrdisam, sirb. arterisati). Vechi. dau mai mult la mezat. Adjudic.

PLUTOT LA TETE BIEN FAITE QUE BIEN PLEINE (fr.) mai degraba o minte organizata decat una incarcata – Montaigne, „Essaias”, I, 25. Reactie impotriva scolasticii medievale, care educa tineretul conform unei metode dogmatice si livresti, rupta de realitate,. dand acestuia multe cunostinte inutile, fara legatura intre ele.

cochii-vechi si cochi-vechi m. pl. (ung. kotyavetye, mezat [ca bechi d. bety, desi kutya a dat cuciu] d. macedoslavu kokie vekie, bg. ko ste veste, sirb. ko ce vece, cine vrea mai mult [sa dea]). Vechi. A vinde la cochi-vechi (ca´n Let. 2, 57), a vinde la mezat. – Si cociovote, n. pl. (Trans. Vidra). V. hareci.

PAIUS (‹ pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina in forma de pai, care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; pais. ◊ P. rosu = graminee larg raspandita in pajistile din etajul montan, adesea dominanta (Festuca rubra).

CARABANI, carabanesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se cara, a o sterge. 2. Tranz. (Reg.) A cara (1). ◊ Expr. A carabani cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a carabani cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe si indesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. cek arabayi (literal „trage-ti caruta”), influentata de a (se) cara.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

POLISINDETON s. n. Figura de stil care consta in repetarea unei conjunctii la inceputul fiecareia dintre partile unei fraze sau inaintea fiecaruia dintre termenii unei enumerari, pentru a da discursului mai multa forta. – Din fr. polysyndeton.

METAFORIZA, metaforizez, vb. I. Intranz. (Rar) A folosi mult metafore, a da unui cuvant valoare metaforica. – Din fr. metaphoriser.

DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

BARBATIE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnanta.) 2. energie, putere, vigoare. (da dovada de multa ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.

GREU³ n. 1) Ambianta nefavorabila. A invinge ~l. A fugi de ~. ◊ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adanc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a intampina greutati. 2) Munca grea si istovitoare; truda. ◊ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

MAHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerati ca trimisi ai lui Alah, meniti sa desavarseasca opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi].

METAFORIZA vb. I. intr. (Rar) A folosi multe metafore; a da unui cuvant valoare metaforica. [Cf. fr. metaphoriser].

PREFERA vb. tr. a alege intre doua sau mai multe posibilitati, a da intaietate unei situatii, unei persoane; a avea predilectie. ♦ de ~t = preferabil. (< fr. preferer)

CARABANI, carabanesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a o sterge. 2. Tranz. (Reg.) A cara (1). ◊ Expr. A carabani cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a carabani cu pumnii (sau cu palmele etc.) in cineva = a da cuiva lovituri multe si dese cu pumnul, cu palma etc.

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

LA FACON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul in care dai pretuieste mai mult decat ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. si Bis dat qui cito dat.

TOTUNA adv. 1. La fel, acelasi lucru. Expr. A-i fi (cuiva) totuna, se spune cand, din mai multe alternative, cineva nu da preferinta nici uneia, socotindu-le pe toate pe acelasi plan. 2. (Rar) Intruna, fara a se opri. – Tot + una.

GANDIT n. v. A GANDI si A SE GANDI. ◊ Pe ~e cu multa chibzuiala. A-i da cuiva de ~ a-l face pe cineva sa mediteze. /v. a (se) gandi

SAPTE² m. 1) Numar constand din sapte unitati. Adunati ~ cu cinci. ◊ A bea (sau a manca) cat ~ a bea sau a manca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla in plina putere (fizica sau intelectuala). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. septem

A USTUROIA ~ez tranz. (mancaruri, alimente) A pregati cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi

nivel (niveluri), s. n. – 1. Inaltimea unui punct, a unei suprafete etc. fata de un plan orizontal dat. – 2. Nume a mai multor instrumente care masoara diferente de inaltime. – 3. Stadiu, grad, indice. Fr. niveau, adaptat fonetismelor derivatelor (din fr.); nivela, vb. (a egala); nivelator, s. m., adj., (buldozer; care niveleaza).

dainuiesc v. intr. (sirb. danujem, inf. danovati). Vest. Durez, subzist: casa asta dainuieste de mult.

PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.

GAITA¹, gaite, s. f. 1. Pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

TARCA, tarci, s. f. 1. (Ornit.) Cotofana. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) tarca = a fi limbut, a vorbi mult si fara rost. A sta ca tarca in par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbeste mult. – Din magh. szarka.

CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

ANIMA, anim, vb. I. Tranz. si refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a capata (mai multa viata; a (se) insufleti. [Prez. ind. si: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

PERACID, perucizi, s. m. Termen generic dat acizilor care contin mai mult oxigen decat acidul obisnuit corespunzator. – Din fr. peracide.

AFUND² ~da (~zi, ~de) Care are fundul departat (mult) de suprafata; adanc. Apa ~da. /a + fund

A SE da ma dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstantial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ langa masa. 2) (despre fiinte) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a napadi; a se napusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenta; a ceda. ~ invins. ~ batut. 4) (urmat de o complinire cu prepozitia la) A avea inclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictura. 5) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic etc., impartasindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democratii. ◊ ~ drept... a se prezenta drept... ~ in vant dupa ceva (sau dupa cineva) a-i placea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica

NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

MONOSCOP s. n. tub cu fascicul electronic generator de semnale de televiziune, care da anumite imagini fixe mai mult, sau mai putin complicate. (< fr. monoscope)

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult crestin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) respecta morala religioasa, a (nu)-si ingadui abateri de la morala religioasa, a (nu) duce o viata pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta convenientelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fata lucruri neplacute. 2. Institutia crestinismului in ansamblu. 3. Comunitate religioasa de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

VREOdaTA adv. Mai de mult, candva, odata; la un moment dat, in viitor. – Vre[o] + odata.

TURNEU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic in mai multe localitati (sau tari), spre a da o serie de reprezentantii; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipa sportiva in diverse localitati (sau tari), pentru a sustine o serie de meciuri, de intalniri. ♦ Calatorie oficiala pe care o face o personalitate (politica) in diverse localitati (sau tari), dupa un program dinainte stabilit. – Din fr. tournee.

PRAFTORITA, praftorite, s. f. Pamatuf din par, din zdrente, din fasii de rafie etc., fixat intr-o coada lunga, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de paine, in fierarie, pentru a stropi carbunii incinsi etc.; praftura. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorita = a) a vorbi mult, a trancani; b) a supara pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftura + suf. -ita.

RODI vb. 1. (reg.) a inrodi. (O planta care ~.) 2. a da, a face, a produce. (Pomul ~ multe mere.) 3. a produce, (inv. si pop.) a odrasli. (O regiune care ~ multe grane.)

CIOANda ~e f. pop. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare, intre doua sau mai multe persoane; cearta; sfada. [Sil. cioan-da] /v. a se ciondani

TOTALIZATOR, -OARE adj. Care da totalul rezultatelor partiale ale mai multor operatii. // s.n. Aparat care serveste sa totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur].

ALT, ALTA, alti, alte, adj. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau lucrul despre care a fost vorba, care este de fata sau este cel obisnuit) Alt om. Alt obiect. ◊ Expr. (Pop.) Cate alte = multe. ♦ Un nou..., altfel de... [Gen.-dat. sg.: altui, altei, gen.-dat. pl.: altor] – Lat. alt[(e)rum].

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.

STIRAX s. m. Gen de arbori din regiunile tropicale, cuprinzand mai multe specii, dintre care una (Styrax benzoin) da rasina numita smirna, iar alta (Styrax officinalis) da storaxul; arbore din acest gen. – Din fr. styrax.

SARAT², -A, sarati, -te, adj. 1. Care contine sare in mod natural. ♦ De sare, caracteristic sarii. Gust sarat. ♦ (Despre alimente) Caruia i s-a adaugat sare (pentru a i se da gust sau in scopul conservarii); cu multa sare. 2. Fig. (Despre vorbe, glume) Spiritual; caustic, usturator. 3. Fig. (Fam.) Scump. exagerat. Preturi sarate. – V. sara.

STOLUIRE, stoluiri, s. f. Operatie aplicata pieilor fine, care consta in efectuarea mai multor intinderi in diferite directii si care da pieilor moliciune si suplete. – V. stolui.

STRATIFICA, stratific, vb. I. Refl. si tranz. A (se) aseza, a (se) depune in mai multe straturi; a capata sau a da forma unor straturi suprapuse. – Din fr. stratifier, lat. stratificare.

COTILEDONAT, -A, cotiledonati, -te, adj. (Despre plante) Care are unul, doua sau mai multe cotiledoane (1). ♦ (Substantivat, f. pl.) Nume generic dat plantelor care au cotiledoane. – Din fr. cotyledone.

BLAND ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care are multa bunatate; bun la suflet; blajin; clement. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste bunatate si caldura sufleteasca; blajin. 3) (despre animale) Care nu se teme de oameni. 4) (despre animale) Care nu face rau oamenilor; neagresiv. 5) (despre fenomene ale naturii) Care nu provoaca senzatii violente sau dezagreabile; domol. /<lat. blandus

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

EXACTIUNE s.f. (Jur.) Actiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decat se cuvine ca acestia sa dea in mod legal; incasare de impozite abuziva, spoliere. [Pron. -ti-u-, var. esactiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].

PREFERA vb. I. tr. A tine mai mult (la ceva sau la cineva), a da intaietate unei situatii sau unei persoane in raport cu altceva sau altcineva; a-i placea mai mult, a se hotari in favoarea cuiva sau a ceva. ♦ De preferat = preferabil. [P.i. prefer, -rez, var. preferi vb. IV. [< fr. preferer, cf. lat. praeferre].

EXACTIUNE s. f. actiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decat se cuvine ca acestia sa dea in mod legal; incasare de impozite abuziva, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatia, nu varsta, va aduce intelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului inconjurator si a oamenilor da cunostinte si experienta care valoreaza mai mult decat anii traiti.

cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak si coke, pl. cokes). Carbune de pamint din care s´au scos, pin [!] destilare, elementele gazoase (care se intrebuinteaza ca gaz de iluminat). Arde bine, da caldura foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. – Se poate scrie si coks ori cocs.

GENERALIZA, generalizez, vb. I. 1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetica mai multor situatii particulare care au unele trasaturi comune; a extinde mintal insusirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor si fenomenelor din clasa respectiva. 2. Tranz. si refl. A face sa fie sau a deveni general²; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦ Refl. (Despre boli) A se extinde in intregul organ sau organism. ♦ Tranz. A considera (de obicei fara temei) o intamplare, o situatie ca fiind generala. – Din fr. generaliser.

GHIFTUI, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Fam. si peior.) A da sa manance sau a manca extrem de mult, excesiv; a (se) indopa, a (se) imbuiba. – Et. nec.

REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din radacina unui cuvant, pentru a da cuvantului alta valoare morfologica sau stilistica sau pentru a forma un cuvant nou. – Din lat. reduplicare.

BANCHET ~e n. Masa solemna fastuoasa, care reuneste mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

FELDSPAT ~ti m. 1) mai ales la pl. Nume generic dat unui mineral care intra in componenta mai multor roci, intrebuintat ca materie prima in industria sticlei, a ceramicii si ca piatra semipretioasa. 2) Piatra semipretioasa din acest mineral. /<germ. Feldspath, fr. feldspath

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

DUMPING [daM-] s. n. 1. export de marfuri la preturi mult inferioare celor de pe piata interna si mondiala, promovat de unele tari capitaliste, cu scopul de a patrunde pe o anumita piata si de a impune apoi preturi de monopol. ◊ ~ valutar = dumping bazat pe decalajul creat intre cursul, micsorat intentionat, al valutei nationale a tarii exportatoare fata de cursul valutei tarii importatoare. 2. ~ sindrom = sindrom care survine postprandial la bolnavii cu gastroectomie, fiind determinat de patrunderea brusca a continutului gastric in jejun si manifestandu-se prin slabiciune, ameteli, transpiratie etc. (< fr., engl. dumping)

PRETENTIOS, -OASA, pretentiosi, -oase, adj. 1. Care are pretentii multe sau mari, care asteapta sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea sa dea impresia (nejustificata) de ceva deosebit, care vrea sa para sau crede despre sine mai mult decat este; plin de sine, increzut. 3. Care cere o atentie deosebita, insusiri speciale. [Pr.: -ti-os] – Din fr. pretentieux, it. pretenzioso.

CONDITIONAL, -A, conditionali, -e, adj. Care este supus unei conditii; care cuprinde o conditie. ◊ (Psih.) E******t conditional = e******t care, sincronizat in mai multe repetitii cu un reflex innascut, sfarseste prin a da nastere singur unui efect (motor, secretor etc.) identic cu al acestui reflex, determinand astfel formarea unui reflex conditionat. (Gram.) Propozitie conditionala = propozitie subordonata care exprima o actiune de a carei indeplinire depinde realizarea actiunii din propozitia regenta. Mod conditional = mod personal care exprima o actiune a carei realizare depinde de indeplinirea unei conditii. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionnel.

RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare

RINDEA ~ele f. 1) Unealta de tamplarie formata dintr-un corp (de lemn sau de metal) in care este fixat un cutit (sau mai multe), folosita la prelucrarea prin aschiere a lemnu-lui. ◊ A da la ~ a rindelui; a gelui. 2) Unealta de lacatusarie, folosita pentru netezirea pie-selor confectionate dintr-un metal sau aliaj moale. [Art. rindeaua] / < turc. rende

SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

A VISA ~ez 1. tranz. 1) A-si imagina ceva prin somn. 2) fig. A dori ceva foarte mult. 2. intranz. 1) A se lasa cuprins de ganduri; a da frau liber imaginatiei. 2) A vedea in vis. /Din vis

DECIDE vb. I. tr., refl. a lua o hotarare (alegand intre mai multe posibilitati). II. tr. 1. a hotari, a dispune, a da o decizie. 2. a determina, a convinge pe cineva sa faca ceva. (< fr. decider, lat. decidere)

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

ANTIFONIE s. f. Nume dat in muzica antica modului de a canta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie.

FECUNDITATE s. f. Capacitate a animalelor si a plantelor de a se reproduce si de a da descendenti normal dezvoltati. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens si pe planuri diverse. – Din fr. fecondite, lat. fecunditas, -atis.

CUPID ~da (~zi, ~de) livr. Care cauta sa ia cat mai mult; lacom; hraparet. /<fr. cupide, lat. cupidus

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

OMENOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care are (multa) omenie; cu multa omenie. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste omenie; care da dovada de omenie; uman. /om + suf. ~os

POLIPOD ~da (~zi, ~de) si substantival (despre fiinte) Care are mai multe picioare. /<fr. polypode

A RASUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii sarme etc.) A invarti in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustatile a suci capetele mustatilor pentru a le da o forma anumita. 2) (corpul sau parti ale corpului) A suci brusc intr-o parte; a intoarce. 3) A face sa se rasuceasca. /ras- + a suci

ANTIFONIE s.f. Nume dat in muzica antica modului de a canta pe mai multe voci, opus omofoniei. [Gen. -iei. / cf. fr. antiphonie, gr. antiphonia].

ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice pentru o activitate sportiva. 2. Tranz. A atrage, a stimula intr-o actiune. 3. Refl. A se lasa tarat; a se aprinde, a se inflacara. ◊ Tranz. Fac mult haz ca sa-l antrenez (CAMIL PETRESCU). 4. Tranz. A da miscare de functionare unei masini sau unui vehicul prin consum de energie musculara sau mecanica. – Fr. entrainer.

PANGLICAR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui sarlatan, unui escroc, precum si unei persoane care vorbeste mult si nu la obiect. – Panglica + suf. -ar.

TUNAR, tunari, s. m. Militar care serveste intr-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un sut foarte puternic (si marcheaza multe goluri). – Tun + suf. -ar.

A COTILI ~esc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

ECHIVOC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta in mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre actiuni, purtari etc.) Care trezeste indoieli; care da de banuit; indoielnic; dubios; suspect. /<fr. equivoque, lat. aequivocus

GOL² ~uri n. 1) Spatiu liber; vid. ◊ In ~ in aer; nesustinut. ~ de aer zona din atmosfera care contine curenti de aer descendenti ce influenteaza asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) in ~ a avea privirea absenta; a privi fara de tinta. A simti un ~ la stomac a simti foame. 2) Loc lipsit de vegetatie si de populatie. 3) Lipsa a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacuna. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsa. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu

A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

SARAda s.f. Enigma in versuri formata din mai multe fragmente reprezentand cuvinte de sine statatoare, care, unite intre ele, dau un cuvant nou. ♦ Enigma. [< fr. charade, cf. prov. charrado – conversatie].

NEGUS s. m. 1. titlu dat suveranilor Etiopiei. 2. produs de panificatie in forma unui bat, cu mult mac pe deasupra. (< fr. negus, germ. Negus)

SARAda s. f. 1. enigma in versuri din mai multe fragmente reprezentand cuvinte de sine statatoare, care, unite intre ele, dau un cuvant nou. 2. lucru greu de inteles; enigma. (< fr. charade)

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

CUBATURA s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al carui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului marginit de una sau de mai multe suprafete. – Din fr. cubature.

FERTIL ~a ( ~i, ~e) 1) (despre sol, terenuri etc.) Care da productii mari; cu productivitate mare; roditor; manos; darnic; fecund. 2) Care produce mult; cu proprietatea de a produce mult; productiv; rodnic. /<fr. fertile, lat. fertilis

A SEMANA² seaman intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a se asemana; a se asemui. Seamana cu fratele sau. ◊ ~ ca doua picaturi de apa a avea foarte multe trasaturi comune. 2) A avea aparenta (de); a fi in aparenta; a da semne (de); a parea; a se arata. /<lat. similare

ADJUDECA vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii sau al unei concurente. ♦ Refl. (rar) A-si atribui, a apuca, a-si lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, dupa judeca].

CUBATURA s.f. 1. Aflare a laturii unui cub al carui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului marginit de una sau de mai multe suprafete. [< fr. cubature].

CUBATURA s. f. 1. aflare a laturii unui cub al carui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. determinare prin calcul a volumului marginit de una sau de mai multe suprafete. (< fr. cubature)

PRESA vb. tr. 1. a apasa, a comprima. ◊ (despre timp, evenimente etc.) a nu da ragaz; a grabi. 2. a exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult; a constrange. (< fr. presser)

UNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inima = a da, a crea cuiva o satisfactie deosebita. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravan pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mita. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gat = a bea. 2. Tranz. A investi in functie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fatui, a varui, a spoi. ♦ A murdari, a manji. – Lat. ungere.

MARGEAN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care traiesc in colonii marine formate din mai multi indivizi de culoare rosie, mai rar alba, infipti pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoaba facuta din acest schelet. 2. Sirag de margele facut dintr-un material asemanator cu margeanul (1). – Din tc. mercan.

FENOL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit in farmacie si in industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compusilor organici derivati din hidrocarburile aromatice prin inlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzatori. – Din fr. phenol.

DIORAMA, diorame, s. f. Tablou de mari dimensiuni (alcatuit din mai multe planuri), care, sub efectul unui joc de lumini (si privit din intuneric), da spectatorului impresia realitatii. ♦ Reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine etc., in scopul infatisarii unui ecosistem. [Pr.: di-o-. – Var.: (inv.) dioram s. n.] – Din fr. diorama.

URA vb. 1. a da. (I-a ~ „buna seara”.) 2. a dori, a pofti, (inv.) a prii. (Iti ~ mult bine.)

AVID ~da (~zi, ~de) 1) Care este stapanit de dorinta de a cunoaste cat mai mult; plin de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ~ dupa cunostinte. 2) peior. Care este lacom, nesatios. ~ dupa bani. /<fr. avide, lat. avidus

CAT² conj. 1) (introduce propozitii modale, temporale, atributive etc.). ◊ Cu cat... cu atat pe masura ce...; tot mai mult. Atat... cat si... nu numai... ci si... 2) (introduce propozitii completive directe) Am dat cat a cerut. /<lat. quantus

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

A DEBARCA debarc 1. intranz. 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A iesi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se aseza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. debarquer

FECUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre fiinte) Care este apt de reproducere; capabil sa se reproduca. 2) (despre fiinte) Care se inmulteste usor si repede; cu proprietatea de a se inmulti usor si repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care da recolte mari; cu productivitate mare; roditor; manos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult si repede; cu capacitatea de a produce mult si repede. 5) (despre idei, imaginatie, principii, subiecte etc.) Care ofera posibilitati variate de dezvoltare. /<fr. fecond, lat. fecundus

MANOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre pamant) Care da roade bogate; cu productivitate mare; roditor; fertil; fecund. 2) (despre vaci) Care are lapte mult (si gras); cu mana; laptos. 3) Care aduce castig mare; care constituie o sursa de castig mare; banos. /mana + suf. ~os

RAMAS¹ ~uri n. 1) v. A RAMANE. ◊ ~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane

NEGATIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofica care reflecta actiunea permanenta, complexa de schimbare a calitatii obiectelor si proceselor in cadrul miscarii universale. ♦ Judecata, propozitie care neaga ceva (declarand nevalabila legatura dintre mai multe notiuni). ♦ Semn grafic care arata o negatie (in logica sau matematica). ♦ Cuvant care da un sens negativ unei propozitii. [Gen. -iei, var. negatiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation].

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

RELATIE s.f. 1. Legatura, raport (intre fenomene, marimi etc.) ♦ Complement circumstantial de relatie = complement circumstantial care arata obiectul la care se refera o actiune sau o calitate; propozitie circumstantiala de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior; (log.) judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 2. (La pl.) Legaturi intre oameni, intre natiuni, intre state etc. ♦ (Ec.) Relatii de productie = raporturi economice determinate care se stabilesc intre oameni in procesul productiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informatie; expunere, relatare. ♦ A da relatii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Conditie care leaga valorile a doua sau mai multor marimi. [Gen. -iei, var. relatiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].

CANON, canoane, s. n. 1. Lege sau regula bisericeasca. ♦ Norma morala. 2. Pedeapsa data la incalcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. Regula facand parte dintr-un ansamblu de procedee artistice dintr-o epoca; p. ext. regula rigida, formalista. 4. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 5. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. – Slav (v. sl. kanonu < gr.).

cheltuiesc v. tr. (ung. kolteni). dau bani pe ceva. Fig. Risipesc: a cheltui puterea. Consum, intrebuintez: aceasta fabrica cheltuieste multa apa.

busna si busta adv. (ruda cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, navalind, fie despre unu, fie despre mai multi. Si buzna si nabuzna (Sez. 33, 30). V. buluc, iama.

ACOLAda, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Imbratisare sau lovitura usoara care se dadea unui barbat cu latul spadei ca semn al primirii lui in corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

METICULOS, -OASA, meticulosi, -oase, adj. Care da atentie tuturor amanuntelor, preocupat (in mod exagerat) de amanunte; minutios, pedant. ♦ (Adesea adverbial) Facut cu multa atentie si migala; scrupulos. ♦ (Adverbial) Cu de-amanuntul, amanuntit. – Din fr. meticuleux.

DIORAMA ~e f. 1) Tablou de mari dimensiuni alcatuit din mai multe planuri, reprezentand, de obicei, o scena istorica sau un peisaj, care, datorita unei iluminari speciale, da spectacolului impresia realitatii. 2) Reprezentare spatiala a unui colt de natura in care se expun, in muzee, animale impaiate sau manechine. [Sil. di-o-] /<fr. diorama

MASINA s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta forma de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus in miscare de o forta in scopul obtinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse in miscare prin diferite feluri de motoare: a) locomotiva; b) batoza; c) automobil. 3. (Pop.) Masinarie; mecanism. [Var. machina s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

bir interj. – 1. Strigat cu care ciobanii isi aduna si conduc turmele. – 2. Indica o senzatie de frig intens. Creatie expresiva; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puscariu, dacor., I, 84-6. Cu prima acceptie, rr bilabial se foloseste in mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, insasi v******a imita tremuratul. Cf. si Philippide, II, 700. dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasa incercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvint prin iraniana (cf. Rosetti, II, 111). Der. biriiac, s. m. (miel); birii, vb. (a striga oile; a vorbi impiedicat, a mormai; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au biriit ca un tunet alte potirnichi) pare o greseala datorita confuziei cu pirii. Var. a barai, care apare in unele dictionare, ar putea fi o ortografie gresita.

balai, -aie adj., pl. m. balai, f. balai (d. bal, infl. de lai s.a. V. balan). Blond (ob. mai mult la fem.): fata, vaca balaie. Prov. A’ntarcat Balaia (numele vacii), nu mai da lapte, adica „s’a sfirsit cutare chilipir”. Ori laie, ori balaie. V. lai 1.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

DISTRIBUTIV, -A adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indica repartizarea unor obiecte sau a unor fiinte; atentie distributiva = atentie care se poate indrepta in mai multe parti deodata; atentie dispersata; (mat.) operatie distributiva = operatie care, efectuata separat asupra termenilor dintr-o expresie, da acelasi rezultat ca si in cazul cand ar fi aplicata intregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus].

SORBET s.n. Specialitate de inghetata de origine franceza sau italiana, realizata din piure sau suc de fructe, dar si pe baza de vin sau sampanie; parfumata divers si adesea cu adaos de mering-spuma pentru a-i da consistenta; din fr. sorbet, it. sorbetto; daca se prepara doar dintr-un simplu sirop de fructe sau sirop de zahar amestecat cu suc de fructe (de lamaie sau de portocale), inghetat si apoi dat prin mixer, capata aspect de gheata granulata, colorata, numit in it. gramolata sau granita, fiind mai mult o bautura racoritoare, decat o inghetata.

ORVIETO, oras in Italia centrala (Umbria), pe Tibru; 21,3 mii loc. (1991). Vinuri celebre. Artizanat (ceramica). Monumente: Domul, construit in anii 1290-1319 in stil romanic, a suferit unele transformari gotice in sec. 14 (datorate arhitectului Lorenzo Maitani) si sec. 17; conserva fresce realizate de Fra Angelico, Gentile da Fabriano si Luca Signorelli; Palatul papilor (sec. 13-14, azi muzeu); bisericile San Andrea (sec. 11-12, restaurata de mai multe ori), in stil romanico-gotic (conserva un paviment cu mozaic), San Domenico (1233-1239), San Francesco (sec. 13); abatia San Severo e Martirio (sec. 11-12); necropola etrusca. Muzee. Turism. Centru al civilizatiei etrusce (sec. 7-3 i. Hr.), a cunoscut stapanirile romane, ostrogota, bizantina si longobarda. Statut de oras din 1354.

DOMINA, domin, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, conceptii etc.) A tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanirea sa; a stapani. ♦ Refl. A reusi sa nu-si dea pe fata sentimentele, gandurile etc. a se retine, a se stapani. 2. Tranz. si intranz. A intrece (cu mult) prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare, a se inalta deasupra tuturor. 3. Intranz. si tranz. A se impune prin numar sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (intr-o competitie sportiva). – Din fr. dominer, lat. dominari.