A INCHIRIA ~ez tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua in chirie. 2) A da in chirie. /in + chirie

SUBINCHIRIA, subinchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil inchiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriasul principal o parte dintr-un imobil sau intregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub¹- + inchiria (dupa fr. sous-louer).

LOCATIE ~i f. 1) Situatie de luare sau de dare in chirie; inchiriere. 2) Suma platita la intervale regulate pentru inchirierea unui apartament sau a unui obiect; taxa de inchiriere. 3) jur. Contract de inchiriere. 4): Taxa de ~ suma platita, ca sanctiune, pentru depasirea termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor sau a autovehiculelor. [G.-D. locatiei; Sil. -ti-e] /<fr. location, lat. locatio, ~onis

A SUBINCHIRIA ~ez tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind in situatia de chirias. 2) A lua cu chirie de la un chirias. [Sil. sub-in-chi-ri-a] /sub- + inchiria

SUBINCHIRIA vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) inchiriat pe seama sa. ♦ A inchiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < sub- + inchiria, dupa fr. sous-louer].

SUBINCHIRIA vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, inchiriat pe seama sa. ◊ a inchiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (dupa fr. sous-louer)

chirie f. (turc. kira, chirie, d. ar. al-qire, pretu chiriii, kara, a inchiria, de unde vine si sp. alquilar, a inchiria; ngr. kyras, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, sirb. kirija). Inchiriere, actiunea de a inchiria. Bani dati ori luati p. asta. Carausie. dau cu chirie, inchiriez, cedez cuiva o casa, (o caruta s. a.) pe un timp anumit. Iau cu chirie, inchiriez, primesc o casa (o caruta s. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.

chirie, chirii, s. f. Suma platita in schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuinte). ◊ Loc. adj. si adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporara in schimbul unei plati. – Din bg., scr. kirija.

NAIMIT, -A, naimiti, -te, s. m. si f., adj. (Inv. si pop.) 1. S. m. si f., adj. (Persoana) angajata cu plata pentru a efectua o munca (temporara). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: na-i-] – V. naimi.

chirie ~i f. Suma platita pentru folosirea unui lucru inchiriat (locuinta, obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.-D. chiriei; Sil. -ri-e] /<bulg., sb. kirija

LOCATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care da in locatie, cu chirie, un lucru. /<lat. locator

jirovina s.f. (reg.) invoiala, drept de a da porcii la jir; chirie pentru pasunatul jirului (al fructului de fag).

INCHIRIA, inchiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua in folosinta temporara un bun mobil sau imobil, in schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] in chirie.

bir n., pl. uri (ung. ber, simbrie, chirie, de unde si bg. sirb. bir, rut. byr). Tribut. (Vechi). Impozit, contributiune: a plati biru. A da bir cu fugitii, a fugi de unde trebuia sa ramii. Un fel de hora olteneasca si melodia ei. (Izv. Sept. 1923, 17).

arvonesc (est) si -unesc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. onisa). dau arvona ca sa fiu sigur de un lucru: a arvoni o casa (pe care apoi o voi lua cu chirie ori o voi cumpara), a arvoni niste lucratori (dindu-le un acont), a arvoni o birja (primind tu ceva de la birjar ca asigurare ca se va prezenta la timp). V. refl. Ma angajez, promit altuia si el mie. – Si aravonesc, aravonesc, aravonisesc (Dos.) si arvunez (Pan).

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.