CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. – Din certa (derivat regresiv).

A BRUSCA ~chez tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfasurarea unor actiuni) A accelera in mod fortat. /<fr. brusquer

HARTUIALA ~ieli f. 1) v. A HARTUI si A SE HARTUI. 2) Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane. [Sil. -tu-ia-] /a hartui + suf. ~eala

A REPEZI reped tranz. 1) A impinge cu violenta; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede

BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. ◊ Expr. A cauta cearta cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sa-i dau un pahar de vin, De certuri Sa ne-mpacam (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa.

REBARBATIV, -A, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingator, aspru, urat. ♦ cuvant rebarbativ = cuvant neintegrabil intr-o limba. ♦ Care se impotriveste la ceva; refractar. – Din fr. rebarbatif.

HARSTI interj. cuvant care imita zgomotul produs de frecarea sau de zgarierea suprafetei aspre a doua obiecte. ♦ cuvant care imita zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezand etc. ceva). [Var.: hars, hars interj.] – Onomatopee.

REBARBATIV, -A adj. Respingator, urat, aspru (la infatisare). ♦ (Fig.) cuvant rebarbativ = cuvant cu aspect urat, complet strain pentru o limba. [< fr. rebarbatif].

APOSTROFA ~e f. 1) Figura retorica prin care un vorbitor sau un scriitor se adreseaza direct cuiva. 2) cuvinte de repros (adresate cuiva pe un ton aspru). /<fr. apostrophe, lat. apostropha

STRICT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre prescriptii si despre alte actiuni codificate) Care necesita a fi respectat intocmai; aplicat in conformitate cu prevederile de rigoare; sever. Regim ~. Evidenta ~ ta. ◊ (In) sensul ~ al cuvantului in sensul de baza, cel principal, al cuvantului. 2) Care exclude orice abatere de la norma; exigent in aplicarea regulilor; aspru; sever. /<fr. strict, lat. strictus

A CRONCANI ~esc intranz. 1) (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete aspre si guturale, caracteristice speciei; a face „cronc-cronc”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi articuland cuvintele in mod dezagreabil si nedeslusit. /cronc + suf. ~ani

INFRUNTA, infrunt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de fata cu altii; a certa, a ocari. 2. A tine piept, a da piept, a rezista cu curaj (in fata unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere