BALALAICA, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde si cutie de rezonanta triunghiulara. – Din rus. balalaika.

CHITARA, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitara electrica = chitara fara cutie de rezonanta, prevazuta cu un transductor care transforma v********e coardelor in tensiuni alternative de audiofrecventa amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitara s. f.] – Din it. chitarra.

HARPA, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o rama mare triunghiulara, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime si ca acordaj (dispuse intr-o cutie de rezonanta si o consola) si care sunt puse in v******e prin ciupire cu degetele de la ambele maini. [Var.: harfa, arpa, arfa s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.

TAMBAL, tambale, s. n. Instrument muzical popular de percutie, alcatuit dintr-o cutie de rezonanta de forma trapezoidala, asezata orizontal (pe picioare), prevazuta cu coarde de metal care sunt lovite cu doua ciocanele speciale. [Pl. si: tambaluri – Var.: timbal s. n., timbala s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.

TITERA, titere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanta cu coarde de metal, puse in v******e prin atingere cu o lama (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither.

MANDOLINA, mandoline, s. f. Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta boltita si din patru coarde metalice duble, care se pun in v******e prin atingere cu o pana (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.

VIOARA³, viori, s. f. Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta, avand intinse pe una din fete patru coarde, care vibreaza cand sunt atinse cu arcusul sau cand sunt ciupite; violina, scripca. [Pr. vi-oa- – Pl. si: vioare] – Cf. it. viola.

LIRA¹, lire, s. f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanta, doua brate in forma de coarne si mai multe coarde, folosit, in antichitate, mai ales la acompaniere, cand se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului poetic, al inspiratiei poetice, al creatiei poetice, al poeziei (lirice). 2. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (In sintagma) Lira de dilatatie = dispozitiv in forma de lira¹ (1) sau de bucla, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinti. – Din fr. lyre, lat. lyra.

TIMPANON, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit in sec. XVI-XVIII, alcatuit dintr-o cutie de rezonanta in forma de trapez, deasupra careia erau intinse coarde de metal puse in v******e cu doua ciocanele. – Din fr. tympanon.

BALALAICA ~ci f. Instrument muzical popular rusesc avand o cutie de rezonanta de forma triunghiulara si trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-ca] /<rus. balalaika

CETERA ~e f. reg. Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta, pe care sunt intinse patru coarde, ce vibreaza cand sunt atinse cu arcusul (sau sunt ciupite); scripca; vioara. /<lat. cithera

COBZA ~e f. Instrument muzical cu coarde constand dintr-o cutie de rezonanta foarte bombata, care produce sunete prin ciupire. ◊ A lega pe cineva ~ a lega pe cineva strans (de maini si de picioare). A duce pe cineva cu ~a a insela pe cineva; a minti. /<rus., ucr., pol. kobza

HEPTACORD ~uri n. (in Grecia antica) Instrument muzical, constand dintr-o cutie de rezonanta cu sapte coarde care produc sunete cand sunt ciupite; lira cu sapte coarde. /<fr. heptacorde

LIRA¹ ~e f. 1) Instrument muzical antic, cu coarde fixate pe o cutie de rezonanta si pe doua brate in forma de coarne, servind la acompanierea recitalurilor de poeme. 2) fig. Simbol al inspiratiei poetice; talent poetic. 3): ~ de dilatatie dispozitiv semicircular, care se introduce intr-o conducta, prin care curge un fluid fierbinte, pentru a-i permite (fluidului) de a se dilata liber. /<fr. lyre, lat. lyra

MANDOLINA ~e f. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta boltita si coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pana sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina

SCRIPCA ~ci f. reg. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete, cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); vioara; violina. A canta la ~. /<ucr., rus. skripka

TAR² ~uri n. rar Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta cu gat lung si cu coarde care produc sunete prin ciupire. /<ung. tar

TEORBA ~e f. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta bombata avand coarde speciale pentru sunetele grave. /<fr. teorbe

TAMBAL ~e n. Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse coarde metalice, puse in v******e prin lovirea cu doua ciocanele speciale. /<germ. Zimbel, lat. cymbalum

TITERA ~e f. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse coarde metalice, puse in v******e prin atingere cu un plectru de metal sau de os. /<germ. Zither

VIOARA¹ viori f. Instrument muzical con-stand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); violina. Concert pentru ~. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. viola

VOLINA ~e f. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta si patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); vioara. /<it. violino

BALALAICA s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanta triunghiulara. [Pron. -lai-ca. / < rus. balalaika].

BALALAICA s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanta triunghiulara, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)

BANJO s. n. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanta din piele, asemanatoare unei mici tobe, si cu un gat foarte lung, utilizat in jaz. (< amer., fr. banjo)

LIRA¹ s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanta, doua brate in forma de coarne si mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poetii din antichitate isi acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv in forma de lira (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priza de curent la vehiculele cu tractiune electrica. 4. element decorativ in forma de lira (1), in mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)

TROMBA MARINA s. f. vechi instrument cu coarde si arcus, cu o cutie de rezonanta alungita care se subtia spre capat. (< it. tromba marina)

BALALAICA, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde si cu cutie de rezonanta triunghiulara, care emite sunete prin ciupire si prin percutie. – Rus balalajka.

CAVITATE ~ati f. 1) Spartura sau adancitura naturala ori facuta special intr-un corp solid. ◊ ~ rezonanta cutie care produce rezonanta. 2) (la om sau la animale) Spatiu gol, in care sunt situate diverse organe. [G.-D. cavitatii] /<fr. cavite, lat. cavitas, ~atis

cutie ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinauntru, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ◊ Scos ca din ~ imbracat elegant. 2): ~ craniana oasele care inconjoara creierul; craniu; teasta. 3): ~ toracica scheletul din regiunea toracelui unde se afla inima, plamanii etc. 4): ~ de rezonanta cutie care amplifica sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se afla mecanismul schimbatorului de viteza. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kuti

REZONANTA s.f. 1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].

BANJO, banjouri, s. n. Instrument muzical asemanator cu mandolina, cu cinci pana la noua coarde si cu partea superioara a cutiei de rezonanta formata dintr-o piele intinsa. – Din fr. banjo.

PIANINA, pianine, s. f. Pian (1) de proportii si de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanta in forma de paralelipiped si coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.

REZONANTA, rezonante, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor incaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet. 2. Stare de v******e in care se gaseste un corp sau un sistem fizic cand asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie v******ei corpului sau a sistemului. ◊ cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gandire la schizofrenici, caracterizata prin inlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare in timp sau spatiu. – Din fr. resonance.

COBZA, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemanator cu chitara, avand cutia de rezonanta foarte bombata, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobza = a lega (pe cineva) strans (de maini si de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza.

DOMRA, domre, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanta circulara si cu gatul lung, de origine ruseasca. [Var.: dombra s. f.] – Din rus. domra.

TASTIERA, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. Placuta speciala de lemn tare, fixata la instrumentele cu coarde, deasupra partii superioare a cutiei de rezonanta. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

KANTELE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republica autonoma din NV Rusiei, din partea europeana; in trecut (1940-1956) cunoscuta drept Republica Karelo-Finlandeza) cu coarde, intinse deasupra unei mici cutii de rezonanta, care se ating cu degetele. b. Titera traditionala finlandeza, avand la origine cinci coarde, iar in prezent putand ajunge pana la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.

BANJO ~uri n. Instrument muzical, originar din nordul Africii, avand cutia de rezonanta din piele, un gat lung si 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. banjoul] /<fr. banjo

DOMRA ~e f. Instrument muzical cu coarde, avand cutia de rezonanta rotunda, gatul foarte lung, care produce sunete prin ciupire. /<rus. domra

LAUTA ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gatul incovoiat si cutia de rezonanta foarte bombata. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lauta, ngr. lauta

BANJO s.n. Instrument muzical cu coarde (asemanator chitarei), cu cutia de rezonanta rotunda, facuta din piele, si cu un gat foarte lung. [Pl. -ouri. / < fr. banjo < cuv. american].

CELESTA s.f. Instrument muzical de percutie cu claviatura, care produce sunete prin actionarea unor ciocanele capitonate cu pasla si a unor placute metalice dispuse pe niste cutii de rezonanta din lemn. [< it. celesta].

KANTELE s.n. Instrument popular carelian cu coarde intinse deasupra unei mici cutii de rezonanta, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].

TASTIERA s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. Placa speciala din lemn tare, fixata, la instrumentele cu coarde, deasupra partii superioare a cutiei de rezonanta. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatura].

MANDOLINA s. f. instrument muzical din familia lautei, cu cutia de rezonanta foarte boltita si corzi duble de metal, puse in v******e cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)

PIANINA s. f. pian¹ mai mic avand cutia de rezonanta si coardele asezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)

TASTIERA s. f. 1. mecanism care declanseaza sunetele unui tub de orga sau coardele unor instrumente cu claviatura. 2. (la instrumentele cu coarde) placa din lemn tare, fixata deasupra cutiei de rezonanta, pe care se apasa cu degetul corzile. (< it. tastiera)

PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

CLAVIR ~e n. rar Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezat pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. si claviruri] /<germ. Klavier

PIAN ~e n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezata pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda ~ul. /<germ. Piano, fr., it. piano

PIAN¹ s. n. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanta suspendata pe trei picioare, cu claviatura si coarde metalice lovite cu ciocanele prin intermediul unor taste. (< germ. Piano, it. piano)

rezonanta s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)

rezonanta ~e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica si de a prelungi sunetele. cutie de ~. 2) fiz. Fenomen de aparitie a oscilatiilor sub actiunea altor oscilatii de (aproape) aceeasi frecventa. ~ mecanica. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; rasunet; ecou. /<fr. resonnance