CRANIU s. (ANAT.) capatana, harca, scafarlie, tigva, teasta, cutie craniana, (pop. si fam.) devla, (inv. si reg.) scafa, (inv.) glava, glavatana. (~ unui mort deshumat.)

CUTIE s. 1. (rar) pixida, (inv. si reg.) sicriu, (Transilv.) scatula, (latinism inv.) capsa. (Pune butonii intr-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniana v. craniu; cutie toracica v. torace.

DEVLA s. v. cap, capatana, craniu, cutie craniana, harca, scafarlie, tigva, teasta.

GLAVA s. v. cap, capitol, capatana, craniu, cutie craniana, harca, scafarlie, tigva, teasta.

SCAFA s. v. albie, carapace, capatana, ceasca, craniu, cupa, curs, cutie craniana, disc, harca, matca, pahar, platou, scafarlie, taler, talger, tas, teica, tigva, teasta, test, vad.

scafila, scafile, s.f. (reg.) cutie craniana, craniu.

OPODIDIM s. m. monstru cu o cutie craniana unica, dar cu doua fete distincte. (< fr. opodidyme)

CIOCLOVINA USCATA, pestera in NV M-tilor Sureanu, la 775 m alt., pe terit. satului cu acelasi nume (jud. Hunedoara). Lungime: 450 m. Constituita dintr-o galerie orizontala, fosila, cu portiuni concretionare; locuita in epoca paleolitica (Paleoliticul superior). In stratul de cultura aurignaciana, in care apar si elemente musteriene, a fost descoperita o cutie craniana de tip „homo sapiens fosilis” (c. 60.000-10.000 i. Hr.).

BOLTA, bolti, s. f. 1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. ♦ Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit. ♦ Constructie de lemn sau de vergele de fier in forma de arc, care serveste de sprijin plantelor agatatoare. ♦ Fig. Arc de verdeata format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (In sintagma) Bolta cereasca sau bolta cerului = cer² (1). 2. (In sintagmele) Bolta craniana = partea superioara a cutiei craniene. Bolta palatina = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Pravalie, dugheana. [Var.: (reg.) boalta s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

HIDROCEFALIE, hidrocefalii, s. f. Afectiune caracterizata prin acumularea excesiva de lichid cefalorahidian in membranele creierului, insotita de atrofia acestuia, iar la copii si de cresterea progresiva a cutiei craniene, incomplet osificata. – Din fr. hydrocephalie.

TEASTA, teste, s. f. (Pop.) 1. cutie craniana, craniu, scafarlie, harca; p. ext. cap¹. 2. Carapace. – Lat. testa.

PARIETAL, -A, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se refera la peretele unei cavitati a organismului, care apartine acestui perete. Pleura parietala ◊ Os parietal (si substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formeaza partea de mijloc a boltii cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care tine de perete, care se executa pe pereti; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee si lemnoase cu invelis floral dublu si cu ovulele dispuse pe peretii ovarului; (si la sg.) planta din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. parietal.

OCCIPITAL, -A, occipitali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Os nepereche lat, care formeaza partea de dinapoi si de jos a cutiei craniene. 2. Adj. Care apartine occipitalului (1), care se refera la occipital. ◊ Lobul occipital = lobul posterior al creierului, unde sunt localizati centrii vederii. Orificiul occipital = orificiul circular din osul occipital, prin care trec maduva spinarii si nervii spinali. – Din fr. occipital.

ENDOCRANIU, endocranii, s. n. Fata interna a cutiei craniene. – Din fr. endocrane (dupa craniu).

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

TEMPORAL¹, temporale, s. n. Os pereche asezat de o parte si de alta a cutiei craniene, in regiunea tamplelor, fiind cuprins intre occipital, parietal si sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserati muschii gatului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care apartine regiunii tamplelor, privitor la aceasta regiune. – Din fr. temporal.

SFENOID, sfenoide, s. n. Os nepereche, in forma de sa, situat la baza craniului intre etmoid si occipital, care desparte cutia craniana de cavitatile vecine. ◊ (Adjectival) Os sfenoid. – Din fr. sphenoide.

SINCIPUT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezinta punctul cel mai inalt al cutiei craniene; crestetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.

GLAVATANA s. v. capatana, craniu, cutie cra-niana, harca, scafarlie, tigva, teasta.

ACROCEFALIE f. Deformatie congenitala a craniului caracterizata prin aspectul ascutit, conic al cutiei craniene. /<fr. acrocephalie

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

CEFALOSCOPIE ~i f. Examinare a cutiei craniene. [Art. cefaloscopia; G.-D. cefaloscopiei; Sil. -pi-e] /<fr. cephaloscopie

CRANIOMETRU ~e n. Instrument cu care se masoara dimensiunile cutiei craniene. [Sil. -ni-o-] /<fr. craniometre

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

ENCEFAL ~e n. Parte a sistemului nervos central situata in cutia craniana; creier. /<fr. encephale

HIDROCEFALIE f. Stare patologica constand in acumularea excesiva a lichidului cefalorahidian in cutia craniana. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocephalie

MICROCEFALIE f. Stare patologica congenitala, caracterizata prin dezvoltarea insuficienta a cutiei craniene si a creierului. /<fr. microcephalie

OCCIPUT ~uri n. anat. Os al cutiei craniene, situat in partea posterior-inferioara a acesteia, deasupra vertebrelor gatului. /<fr., lat. occiput

TREPANATIE ~i f. Interventie chirurgicala constand in deschiderea unei cavitati (mai ales a cutiei craniene) prin perforarea oaselor cu ajutorul trepanului, pentru extirparea tumorilor, cheagurilor de sange etc. ~ dentara. [G.-D. trepanatiei] /<fr. trepanation

ENCEFALOSCOP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encephaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].

ENDOcranian, -A adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocranien].

EXTRAcranian, -A adj. (Situat) in afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracranien].

NEUROCRANIU s.n. Portiune a cutiei craniene care contine creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu].

PLATICEFALIE s.f. Diformitate care consta din turtirea cutiei craniene. [Gen. -iei. / < fr. platycephalie].

CALOTA s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ Piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

ENCEFAL s.n. Totalitatea centrilor nervosi centrali care se gasesc in cutia craniana; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encephale, cf. gr. en – in, kephale – cap].

ENDOCRANIU s.n. Fata interna a cutiei craniene. [Pron. -niu. / < fr. endocrane, cf. gr. endon – inauntru, kranion – craniu].

PARIETAL, -A adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavitati. ♦ Os parietal (si s.n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, fiind situate intre osul frontal si osul occipital. ♦ Pictura parietala = pictura rupestra. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. parietal(es), cf. lat. paries – perete].

PITECANTROP s.m. Nume dat unei maimute antropoide fosile, foarte apropiata, mai ales prin structura cutiei craniene, de omul primitiv; omul-maimuta. [< fr. pithecanthrope, cf. gr. pithekos – maimuta, anthropos – om].

CALOTA s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin sectionarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniana = partea superioara a cutiei craniene; ~ glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. parte a unei palarii care acopera capul. ◊ tichie (pe crestetul capului). 3. partea superioara a unei cupole semisferice, a unei excavatii; bolta de tunel. ◊ partea superioara a unei turele. ◊ piesa metalica de forma emisferica. (< fr. calotte)

ENCEFAL¹ s. n. totalitatea centrilor nervosi centrali care se gasesc in cutia craniana; creier. (< fr. encephale)

ENDOCRANIU s. n. fata interna a cutiei craniene. (dupa fr. endocrane)

EXTRAcranian, -A adj. in afara cutiei craniene. (< fr. extracranien)

LEPTOCEFALIE s. f. micsorare anormala a cutiei craniene. (< germ. Leptozephalie)

NEUROCRANIU s. n. portiune a cutiei craniene care contine creierul. (< it. neurocranio)

PAHICEFALIE s. f. ingrosare anormala a oaselor cutiei craniene. (< fr. pachycephalie)

PARIETAL, -A I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavitati. ♦ os ~ (si s. n. = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, intre osul frontal si occipital. 2. (bot.; despre plancentatie) in care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictura ~a' = pictura rupestra. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. (< fr. parietal/es/)

PLATICEFALIE s. f. diformitate constand din turtirea cutiei craniene. (< fr. platycephalie)

PODENCEFAL s. m. monstru la care encefalul este situat in parte in afara cutiei craniene, legat de aceasta printr-un pedicul. (< fr. podencephale)

TECTOCEFALIE s. f. anomalie congenitala din prezenta unei cutii craniene turtite, in forma de acoperis. (< engl. tectocephaly)

TREPANATIE s. f. operatie in deschiderea cutiei craniene, in scopuri terapeutice, cu ajutorul trepanului (1). (< fr. trepanation)

CALOTA, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 2. (In expr.) Calota craniana = denumire data oaselor care alcatuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin taierea sferei cu un plan. 4. Bolta de tunel; partea superioara a unei excavatii de teren, p. ext. a unei turele, a unei constructii (in forma de calota (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota (3). 6. (In expr.) Calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Fr. calotte.

cutie ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinauntru, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ◊ Scos ca din ~ imbracat elegant. 2): ~ craniana oasele care inconjoara creierul; craniu; teasta. 3): ~ toracica scheletul din regiunea toracelui unde se afla inima, plamanii etc. 4): ~ de rezonanta cutie care amplifica sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se afla mecanismul schimbatorului de viteza. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kuti