ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.

INSAILA, insailez, vb. I. Tranz. A coase in mod provizoriu cu impunsaturi departate; a prinde cu un fir de ata (alba) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a injgheba; a improviza, a insira. [Var.: inseila vb. I] – Cf. saia.

ata ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

IBRISIN, ibrisine, s. n. Fir de ata alba sau colorata, rasucita, din bumbac sau din matase, infasurat pe un sul subtire de carton si intrebuintat la cusut, la brodat sau la impletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrisin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiota. [Var.: ibrisim s. n.] – Din tc. ibrisim.