PERISTIL, peristiluri, s. n. Galerie interioara sau exterioara formata dintr-un sir de coloane sau de stalpi, care margineste o cladire, o gradina, o sala; ansamblul acestor coloane. ♦ A doua curte interioara a cladirilor romane, inchisa si marginita de porticuri si rezervata vietii familiale. – Din fr. peristyle.

ATRIUM/ATRIU s. n. 1. curte interioara, inconjurata de portice acoperite, a caselor romane. 2. spatiu deschis, inconjurat uneori de coloane, la intrarea intr-o bazilica. 3. (anat.) auricul. 4. spatiu gastric la spongieri, care comunica cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care inconjura un con vulcanic secundar, imbucat in craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr. atrium)

CLAUSTRU s. n. 1. curte interioara a unei manastiri, marginita pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus si meditatie. 2. lama de substanta nervoasa, cenusie, din interiorul creierului. (< lat. claustrum)

CORTIL s. n. curte interioara descoperita, cu arcade, intr-un ansamblu arhitectonic, cu fantani sau grupuri statuare. (< it. cortile)

PATIO s. n. curte interioara pavata, inconjurata cu arcade, specifica locuintelor spaniole. (< sp. patio)

ATRIUM s. n. 1. curte interioara a caselor romane, de obicei inconjurata de un portic acoperit. 2. (Rar) Spatiu deschis, inconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um]. – Din lat. atrium.

PATIO s. n. curte interioara pavata, inconjurata cu arcade, specifica palatelor spaniole. [Pr.: -ti-o] – Cuv. sp.

PAVIMENT, pavimente, s. n. Pardoseala a unei incaperi sau pavaj al unei curti interioare, facute din piatra, mozaic etc., avand si o functie decorativa. – Din lat. pavimentum.

ATRIUM s.n. 1. curtea interioara, inconjurata de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; in forma de atriu) Cele doua despartituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care inconjura un con vulcanic secundar imbucat in craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio].

PATIO s.n. (Arhit.) curte interioara pavata, inconjurata de arcade, specifica locuintelor spaniole. [Pron. -ti-o. / < sp. patio].

ARAB, -A I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat si din nordul Africii. II. adj. care apartine arabilor; arabic (1). ♦ arta ~a = arta, o sinteza intre elementele mesopotamiene, persane si bizantine, cu influente ale traditiei locale, prezentand in constructii (moschei, palate, mausolee) curtea interioara incadrata de porticuri, iar in artele decorative ornamentul geometric si floral; cifra ~a = simbol grafic, element al sistemului de numeratie zecimal. ◊ (despre cai) care apartine unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limba semitica ale carei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus)

ALHAMBRA, fortareata si palat al suveranilor mauri din Granada (Spania). Construita in mai multe etape (sec. 13-14); capodopera a arhitecturii musulmane, cu vestite curti interioare („curtea leilor”, „curtea cu mirti”).

ATRIUM s. n. 1. curte interioara a caselor romane, inconjurata de un portic acoperit. 2. (Rar) Partea din mijloc a unei biserici. – Lat. lit. atrium.

atriu n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) sau si curtea interioara la Romani.

TAPSAN ~e n. 1) Portiune de teren neted pe versantul unui munte sau la baza unui deal. 2) Loc viran, putin mai ridicat decat terenul din jur, in mijlocul unui sat sau in interiorul unei curti. [Pl. si tapsanuri] /a tapsi + suf. ~ean

BALCIC, oras in NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Statiune balneoclimaterica pe tarmul Marii Negre. Castel cu parc si paraclisul „Stella Maris” in stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnesti de la curtea de Arges, cu fresce interioare, care au apartinut (resedinta de vara) reginei Maria a Romaniei. In antic. colonia greaca Dionysopolis infiintata de colonisti din Milet in sec. 6 i. Hr. Intre 1913 si 1940, situata in Cadrilater, a apartinut Romaniei.

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

ORIGAMI (cuv. japonez; ori „pliere, indoire” + kami „hartie”) subst. Arta traditionala japoneza care porneste de la plierea unui patrat de hartie pentru a reprezenta elemente din mediul inconjurator sau personaje imaginare. A luat nastere in Orientul Indepartat, fiind la inceput o ocupatie a membrilor curtilor imperiale. Cu timpul a devenit un instrument de educatie si terapie. Folosita in scop pedagogic, pentru educarea copiilor, o. le dezvolta autodisciplina, ordinea si echilibrul interior, imaginatia, creativitatea. In Japonia, Italia, Germania s.a., o. este materie de studiu in scoli.

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel Mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.