JOI s. f. ziua a patra a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul³ Pastilor. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu; niciodata. Din joi in Pasti = din cand in cand, foarte rar. ♦ (Adverbial, in forma joia) = in cursul zilei de joi, in fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. ziua de maine = viitorul. ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

MARTI¹, (1) marti, s. f., (2) adv. 1. S. f. ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni. 2. Adv. In cursul zilei de marti¹ (1); in ziua de marti¹. ♦ (In forma martea) In fiecare marti¹ (1). – Lat. martis [dies].

PE prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr-un substantiv nume propriu sau nume comun care indica o fiinta) Il strig pe Ion. A impuscat pe lup in cap. ♦ (Complementul este exprimat printr-un substantiv comun care indica un lucru) Cui pe cui se scoate. 2. (Complementul este exprimat printr-un pronume personal, relativ, interogativ, demonstrativ, nehotarat sau negativ) L-a intrebat pe el. Pe cine nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Pe cine sa chem? L-a adus si pe celalalt. A strigat pe cineva. Nu strig pe nimeni. ◊ Expr. Unul pe altul (sau una pe alta, unii pe altii, unele pe altele) = reciproc, intre ei (sau intre ele). ♦ (Complementul este exprimat prin numeralul nehotarat „cati”, „cate”, cu valoare de pronume relativ) Pe cati i-am ajutat. 3. (Complementul este exprimat printr-un numeral ordinal, c******l, distributiv) Pe al doilea nu l-am vazut. Aduna pe 5 cu 7. Vedea pe cate unul zambind. 4. (Complementul este exprimat printr-un adjectiv sau un numeral substantivat, fiind precedat de articolul „cel”) I-a invitat pe cei harnici. 5. (Complementul este exprimat printr-un substantiv sau un pronume precedate de adverbul de comparatie „ca”) Ma priveste ca pe un strain. ◊ Loc. adv. Ca pe el (sau pe ea, pe ei, pe dansa etc.) = de-a binelea, de tot; zdravan. II. (Introduce un complement indirect). 1. In legatura cu..., fiind vorba de... Vorbea pe seama cuiva. 2. Impotriva, in contra (cuiva). E pornit pe el. 3. In schimbul, pentru... A dat doi lei pe bilet. ◊ (Cu o nuanta temporala si distributiva) in schimbul unei munci (de o zi, de o luna etc.); in timp de... Cat sa-ti dau pe an? III. (Introduce un complement circumstantial) 1. (Introduce un complement circumstantial de loc) S-a oprit pe o treapta. ◊ Expr. Pe lume = in cuprinsul lumii, pretutindeni; in diverse puncte ale globului. ◊ (Cu o nuanta instrumentala) Emisiune pe unde scurte. ◊ (Cu o nuanta temporala) Pe drum i-am spus o poveste. ♦ (Da complementului pe langa care sta o nuanta de aproximatie) Cauta pe dupa banci. ◊ Expr. Pe acasa = a) undeva in preajma sau in apropierea casei; b) in interiorul casei, la casa in care locuieste cineva sau in sanul familiei sale. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe cale. Pe din jos de... Pe deasupra. Pe de laturi. Pe urma... 2. (Introduce un complement circumstantial de timp) Pe caldura asta o sa ne uscam de sete. ◊ Loc. adv. Pe maine = a) in cursul zilei de maine; b) pentru maine; pana maine. ◊ Loc. conj. Pe cand = a) in timp ce, pe vremea cand; b) (cu nuanta adversativa) in acest timp insa, in schimb (in acest timp); iar. ◊ Loc. prep. Pe dupa... = cam dupa... aproximativ dupa... Pe aproape de... = (cam) in apropierea..., (cam) inainte de... ♦ Pe timp de..., pe o durata de..., in fiecare, la fiecare, pentru fiecare: intr-o perioada de... Cantitate de carbune planificata pe 5 ani. ♦ In, spre, inspre. Pe primavara. Pe-nserate. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe atunci. Pe loc. Pe timpuri. Pe veci. Pe viitor. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod) A plecat pe furis. ◊ Expr. (Pop.) A ramane (sau a fi) pe a cuiva = a ramane (sau a fi) pe voia cuiva, a se face dupa cum doreste (cineva). (Pop.) Duca-i pe aceea... = daca-i asa..., daca asa stau lucrurile... ◊ (Cu o nuanta locala) Munceau pana cadeau pe branci. ♦ In schimbul..., pentru..., cu pretul..., cu... ♦ (Cu o nuanta instrumentala) Cu ajutorul..., prin intermediul..., cu..., prin...; in... ♦ (Cu o nuanta cantitativa; in expr.) Pe atat(a) sau p-atata = in aceasta masura, intr-atata, cu atata, la atata. ♦ (Indica un raport de masura) Teren de 20 pe 25 de metri. ♦ (Cu sens distributiv) Cate trei spectacole pe saptamana. ♦ (Formeaza expresii si locutiuni) Pe apucate. Pe larg. Pe nume. Pe din doua. Pe terminate. 4. (Introduce un complement circumstantial de cauza, adesea cu nuanta finala) Din cauza. Se contrazic pe nimicuri. ♦ In urma, ca urmare. L-a certat pe spusa unui copil. 5. (Introduce un complement circumstantial de scop) Spre, pentru; spre a..., pentru a..., sa... S-a asternut pe somn. 6. (In formule de juramant) Pe cinstea mea. IV. (Urmat de un atribut) Are un semn pe toata viata. [Var.: (inv. si pop.) pre prep.] – Lat. super, per.

VINERI, vineri, s. f. ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Pastilor) = vinerea din ajunul Pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].

DIVERS, -A, diversi, -se, adj. 1. Care prezinta aspecte, trasaturi variate, diferite; diferit, variat, felurit. ◊ Fapt divers = a) intamplare banala, de toate zilele; b) rubrica de ziar care prezinta succint intamplarile si evenimentele petrecute in cursul zilei. ♦ (Substantivat, f. pl.) Probleme marunte si auxiliare care se discuta intr-o adunare. 2. (La pl., precedand substantivul) Tot felul de..., diferiti. – Din fr. divers, lat. diversus.

RASALALTAIERI adv. In cursul zilei care preceda pe cea de altaltaieri. [Pr. -ta-ieri] – Ras- + alaltaieri.

ZI zile f. 1) Interval de timp dintre rasaritul si apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixata. Pe ~, peste ~ in cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) in fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce in ce; treptat. Din ~ in ~ a) de azi pe maine; b) din ce in ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) in scurt timp; repede. De cu ~ inca din timpul zilei. Despre (sau catre) ziua putin inainte de a se lumina. In faptul (sau zorii) zilei, in zori de ~ dis-de-dimineata. In toiul zilei, in plina ~ in amiaza zilei. De toate zilele, de toata ziua a) de fiecare zi; b) obisnuit. ~ si noapte in permanenta; necontenit. Cat toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanta care poate fi parcursa pe jos in timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncita. ~ libera zi cand cineva se odihneste drept recompensa pentru o munca prestata suplimentar. A se crapa (sau a se miji) de ziua, a se face ziua a se lumina. A se face (sau a fi) ziua alba a se lumina complet. Clar ca buna ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea si a dormi ziua. Buna ziua formula de salut folosita de la sfarsitul diminetii pana la inceputul serii. A da buna ziua a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire de cei ramasi. 2) Perioada corespunzatoare unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solara interval de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ munca a) numar de ore de munca in timp de 24 de ore; b) unitate de masura a muncii prestata de membrii unei colectivitati. Zile numarate timp putin. 3) Data in care a avut loc sau urmeaza sa aiba loc ceva. ziua de nastere. ziua victoriei. ◊ La zile mari a) in zile de sarbatoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenta a unei fiinte; viata; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trait. A avea zile bune cu cineva a se impaca cu cineva; a trai bine cu cineva. A fi cu zilele in mana (sau in maini) a se afla intr-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A ramane (sau a scapa) cu zile a ramane in viata. A lasa pe cineva cu zile a cruta cuiva viata. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omori pe cineva. A muri cu zile a muri in urma unei boli ce putea fi tratata sau in imprejurari neprevazute. A-i manca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioada. ◊ In ziua (sau zilele) de azi in vremea in care traim; in prezent. Din zilele noastre din vremea in care traim. ziua de ieri trecutul. ziua de maine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. ziua de maine = viitorul. ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

ASTAzi adv. 1. In ziua de fata, in ziua in curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. Acest astazi va ramane neuitat. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba astazi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. 2. in epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. ista die (sau asta + zi).

CONTRAVIziTA ~e f. 1) A doua vizita in cursul aceleiasi zile, facuta de un medic unui bolnav (mai ales in conditii de spital). 2) Vizita de raspuns. /<fr. contre-visite

DECATLON, decatloane, s. n. Proba sportiva combinata, alcatuita din zece probe atletice, selectionate din alergari, aruncari si sarituri care se disputa in cursul a doua zile consecutive si la care trebuie sa participe fiecare concurent. – Din fr. decathlon.

SUSPENDA vb. I. v. agata. II. 1. v. inceta. 2. a intrerupe. (Au ~ cursurile pe cateva zile.) 3. v. suprima.

Azi adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. Competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

MINEI ~e n. bis. Carte religioasa in care sunt indicate (pe luni si pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

Azi adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

COTATIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) cursul schimbului intr-o anumita zi pe o anumita piata. [Gen. -iei, var. cotatiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation].

ASTAzi adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; azi. ◊ Expr. De ieri pana astazi = de la o zi la alta; neasteptat. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. ♦ (In corelatie cu „maine” sau cu „ieri”) a) zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand... – Lat. ista die (sau asta + zi).

IERI adv. 1. In ziua precedenta (fata de cea in curs); in ajun. ◊ Ieri-noapte (sau -dimineata, -seara etc.) = in noaptea (sau dimineata, seara etc.) premergatoare celei de astazi. De azi, de ieri sau de ieri, de alaltaieri = de curand, de putina vreme. Mai (sau ca) ieri-alaltaieri sau mai (ori ca) ieri = de curand, zilele trecute. ◊ Expr. A cauta ziua de ieri = a cauta ceva ce nu mai exista, ce nu mai poate fi gasit. 2. In trecut (de obicei in trecutul apropiat). – Lat. heri.

SAPTAMANA ~i f. 1) Interval de timp egal cu sapte zile succesive (socotit de luni dimineata pana duminica seara). 2) Orice perioada de sapte zile consecutive. ~a poeziei. ~a cartii. ◊ ~ de munca numarul zilelor (sau al orelor) lucratoare din cursul unei saptamani calendaristice. [ G.-D. saptamanii] /<lat. septimana

AUDIENTA ~e f. 1) Intrevedere oficiala acordata unui solicitator de catre un demnitar cu post de raspundere. zi de ~. 2) Atentie, intelegere manifestata de auditoriu. cursul s-a bucurat de o mare ~. [G.-D. audientei; Sil. a-u-di-en-] /<lat. audientia, fr. audience

PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

RETARDATIE s. f. 1. retardare. 2. miscare a Lunii pe bolta cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezenta tardiva in cursul autogenezei a unor caractere, in comparatie cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)

ORA s. f. 1. diviziune a timpului, a 2⁴-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lectie (de o ora). (< it. ora, lat. hora)

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.

ORA s.f. 1. Diviziune a timpului egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. curs, lectie (de o ora). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].

RELAS s. n. 1. suspendare temporara a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus. 2. stationare temporara a unei nave intr-un port sau intr-o rada in cursul unei calatorii. (< fr. relache)

AN² ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 3. Numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).