TURF, turfuri, s. n. (Livr.) Hipodrom; p. ext. cursa de cai. – Din fr. turf.

DERBI s.n. 1. Mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga; alergatura. ♦ (Mai ales la pl.) Proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ cursa de cai. – V. alerga.

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de moara care se invarteste spre a macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi, cu care alearga foarte repede. II. S. m. si f. 1. Atlet care concureaza la probe de alergari. 2. (Rar) Curier (insarcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la razboaiele de tesut taranesti. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Alerga + suf. -ator.

HIPIC, -A, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participa cai (de curse). – Din fr. hippique.

HIPISM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducator) de rasa (mai ales a unui cal de curse); document care arata originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

RIVIERA, riviere, s. f. Obstacol format dintr-o groapa umpluta cu apa, pe care trebuie sa-l sara, la intreceri, un atlet sau un cal de curse. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. riviere.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PARIA², pariez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, ramasag (de obicei pe o suma de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, in special la curse de cai, angajand sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

PARIU, pariuri, s. n. 1. Conventie prin care fiecare dintre persoanele care sustin lucruri contrare intr-o disputa se obliga sa ofere o compensatie materiala celui care se va dovedi ca are dreptate; ramasag, prinsoare. 2. Joc de noroc, in special la cursele de cai, constand dintr-o miza care da dreptul participantului castigator la o cota din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari.

PERFORMER, -A, performeri, -e, s. m. si f. Sportiv, echipa, cal de curse care a obtinut o performanta deosebita intr-o intrecere. – Din engl. performer.

TURFIST, turfisti, s. m. (Livr.) Persoana care frecventeaza cursele de cai (si care face pariuri). – Din fr. turfiste.

TROTA, pers. 3 troteaza, vb. I. Intranz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos si elegant. – Din fr. trotter.

CURSIER, cursieri, s. m. (Frantuzism) Armasar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

ALERGARE ~ari f. 1) v. A ALERGA. 2) Proba atletica constand din fuga pe anumite distante. ~ari de viteza. ~ari cu obstacole. 3) Curse de cai. /v. a alerga

ALERGATOR¹ ~i m. 1) Sportiv care participa la probe de alergari. ~ pe distante lungi. ~ pe distante scurte. 2) cal de curse. /a alerga + suf. ~ator

HIPISM n. Sport practicat cu caii de curse; calarie. /<fr. hippisme

RELEU ~e n. 1) Dispozitiv care permite unei energii (relativ slabe) sa declanseze o energie puternica. 2) Dispozitiv care serveste la transmiterea unui semnal radioelectronic, amplificandu-l. 3) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comanda. 4) Grup de cai (de curse), de caini (de vanatoare), de stafete, care sunt inlocuiti prin altii in timpul unei curse. 5) Loc unde se petrece aceasta inlocuire. /<fr. relais

RIVIERA ~e f. sport. Obstacol format dintr-o groapa umpluta cu apa, pe care trebuie s-o treaca dintr-o saritura un atlet sau un cal de curse. [Sil. -vi-e-] /<fr. riviere

BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupa de organizarea si evidenta pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. buc-mei-ca / < engl. book-maker].

AT, ati, s. m. Armasar, cal de curse, cursier. (din tc. at = mascul de prasila; cf. alb., sb., bg. at, ngr. άτι)

CURSIST, -A s.m. si f. 1. cursant. 2. Amator de curse de cai. [Cf. fr. coursiste, rus. kursist].

HIPIC, -A adj. Referitor la cai(i de curse) sau la cursele de cai. [Cf. fr. hippique].

RIVIERA s.f. 1. Obstacol reprezentat printr-un curs de apa care trebuie sarit de un cal la curse. 2. (Rar) Colan de diamante. [Pron. -vi-e-. / < it. riviera, fr. riviere].

TURF s.n. (Hipism) Material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile; (p. ext.) pista; hipodrom; sport practicat cu caii de curse. [< engl., fr. turf].

VAN s.n. Trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].

BARIERA s.f. 1. Inchidere a unui drum cu o bara mobila de lemn; bara cu care se face inchiderea unui drum etc.; (p. ext.) intretaierea dintre o sosea si o linie de cale ferata. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare intr-un oras, unde odinioara se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barriere].

CURSIER s.m. Armasar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].

HIPISM s.n. Sport practicat cu caii (de curse); calarie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal].

HIPODROM s.n. 1. Incinta amenajata pentru exercitii si concursuri de calarie, cum si pentru intreceri de care. 2. Camp amenajat pentru curse de cai. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. hippodrome, lat. hippodromos, cf. gr. hippos – cal, dromos – cursa].

JOCHEU s.m. calaret profesionist care calareste caii la curse si la antrenamente. [Pron. jo-cheu, var. jochei s.m. / < pl. jochei, fr., engl. jockey].

PADOC s.n. Teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea la soare si la aer. ♦ Loc langa boxa unui cal de curse; loc unde se tin caii inainte de a intra pe pista de alergari. [< engl., fr. paddock].

PARIU s.n. Ramasag, prinsoare. ♦ Joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. [Pron. -riu, pl. -uri. / < fr. pari].

PERFORMER, -A s.m. si f. Sportiv, echipa, cal de curse etc. care a obtinut o performanta. [< engl. performer].

SPRINTER, -A s.m. si f. 1. Sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. [< engl., fr. sprinter].

TROTA vb. I. intr. (Echit.; despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos. [P.i., 3 -teaza. / < fr. trotter].

TURFIST s.m. (Liv.) Cel care iubeste cursele de cai, care asista la ele. [Cf. fr. turfiste].

BARIERA s. f. 1. loc de intrare intr-un oras unde, in trecut, se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. 2. bara mobila pentru a inchide temporar trecerea peste o cale ferata sau sosea; (p. ext.) loc de intretaiere a unei cai ferate cu o sosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, caldura etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcand limitele posibilitatilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barriere)

BOOKMAKER BUC-MEI-CAR/ s. m. cel care se ocupa de organizarea pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. (< engl. book-maker)

CAPISON s. n. 1. boneta de lana, din stofa groasa, cu unul sau doua colturi. 2. (constr.) aparatoare la cosul de fum. 3. harnasament de protectie a capului si gatului contra insolatiei la caii de curse. (< fr. capuchon)

CURSIER, -A I. adj., s. f. (bicicleta) de curse. II. s. m. 1. armasar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei salupe, pentru a trage un ax spre inainte. (< fr. coursier)

CURSIST, -A s. m. f. amator de curse de cai. (< fr. coursiste)

CVADRIGA s. f. (la romani) car pe doua roti tras de patru cai, in cursele de circ si la triumfuri. (< lat. quadriga)

DOPA vb. tr. 1. a administra in mod fraudulos un e******t unui sportiv sau cal de curse inaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obtinerea unui randament superior. 2. a introduce intr-un cristal atomi de alta natura decat cei proprii, pentru a obtine materiale semiconductoare. (< fr. doper)

HIPISM s. n. sport practicat cu caii (de curse); calarie. (< fr. hippisme)

HIPODROM s. n. 1. (ant.) incinta amenajata pentru exercitii si concursuri de calarie, ca si pentru intreceri de care. 2. camp amenajat pentru curse de cai. (< fr. hippodrome)

JOCHEU s. m. calaret profesionist care calareste caii la curse si la antrenamente. (< fr., engl. jockey)

PADOC s. n. 1. teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea in aer liber. 2. loc langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom unde se tin caii inainte de alergari. (< fr., engl. paddock)

PARIU s. n. 1. ramasag, prinsoare. 2. joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. (< fr. pari)

RIVIERA s. f. 1. curs de apa natural, mic, care se varsa intr-un alt curs de apa. ◊ vale uscata; ued. 2. obstacol reprezentat printr-o groapa de apa care trebuie sarita de un atlet sau de un cal de curse. 3. colan de diamante. (< fr. riviere)

SPRINTER, -A s. m. f. 1. sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. (< fr., engl. sprinter)

TROTA vb. intr. (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos. (< fr. trotter)

TURF s. n. 1. material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile de cai; (p. ext.) pista; hipodrom. 2. sport practicat cu caii de curse; hipism; (< fr. turf)

TURFIST s. m. cel care iubeste, frecventeaza cursele de cai. (< fr. turfiste)

VAN¹ s. n. trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor doua pietre ale morii, prin invartirea careia se macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi cu care alearga foarte repede. 2. S. m. si f. Atlet care concureaza la probe de alergari. ♦ (Rar) Curier. ♦ cal de curse. – Din alerga + suf. -(a)tor.

antrenor m. (fr. entraineur). Cel care prepara caii p. curse. – Mai pe rom. antrenator.

cursa¹, curse, s. f. 1. Distanta parcursa regulat de un vehicul pe acelasi itinerar si conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Distanta parcursa de o piesa intre punctele extreme intr-o miscare rectilinie alternativa. 3. (Fam.) Drum, alergatura. 4. (Sport) Intrecere care consta in parcurgerea rapida a unei anumite distante, pe un traseu dinainte stabilit, alergand pe jos, calare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Intrecere in cadrul careia sunt programate mai multe alergari de cai. 5. (In sintagma) cursa inarmarilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat in vederea unui razboi. – Din fr. course.

CVADRIGA ~ge f. (in Roma antica) Car pe doua roti, tras de patru cai, folosit la c*r-sele de circ si la triumfuri. /<lat. quadriga

DERBI ~uri n. 1) cursa anuala de cai in varsta de trei ani. 2) Intrecere sportiva de mare importanta. /<engl., fr. derby

PADOC ~uri n. 1) Portiune de teren ingradita (intr-o pasune sau in apropierea grajdului), unde se tin vitele vara. 2) Loc imprejmuit din apropierea unui hipodrom unde sunt plimbati caii inainte de curse. /<fr., engl. paddock

STOCK-CAR s.n. Automobil destinat curselor de obstacole si carambolurilor, in care concurentii au voie sa se tamponeze si sa-si bareze calea unul altuia. ♦ cursa destinata unor astfel de masini. [< engl. stock-car].

DOPA vb. I. tr. A administra fraudulos unui cal inainte de curse sau unui sportiv inainte de concurs substante e*******e pentru obtinerea unui efort suplimentar in vederea castigarii probelor. [< fr. doper].

incuratura s.f. (inv. si reg.) alergare, cursa, intrecere (de cai).

STOCK-CAR s. n. automobil destinat curselor de obstacole si caramboluri, in care concurentii au voie sa se tamponeze si sa-si bareze calea unul altuia. ◊ cursa destinata unor astfel de masini. (< engl., fr. stock-car)

alergare f. Actiunea de a alerga. Fig. Osteneala: a obtinut postu fara alergare. Pl. Curse, intreceri cu caii: a te duce la alergari.

FORFET s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o proba sportiva la care era angajat. ♦ Suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. [Pl. -turi, scris si forfait. / < fr., engl. forfait].

RUSH s.n. (Sport) Efort final al unui cal pentru a castiga cursa; asalt impetuos. [Pron. ras. / < engl. rush].

ceapcin (-na), adj. – 1. (Inv.) (cal) care alearga, de curse. – 2. Rau, ticalos. – Mr. ciapcin. Tc. capkin (Cihac, II, 559; Seineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. capkanin. – Der. ceapcinlic, s. f. (siretenie, rautate), din tc. capkinlik.

FORFAIT [FORFE] s. n. (sport) 1. suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. 3. a declara ~ = a anunta ca nu va participa la competitia la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)

OMNIUM s. n. 1. competitie ciclistica pe velodrom, comportand mai multe probe. 2. (hipism) cursa deschisa pentru toti caii. (< engl., fr. omnium)

RUSH RAS/ s. n. (sport) efort final al unui cal pentru a castiga cursa; asalt impetuos. (< engl. rush)

jocheu (jochei), s. m. – calaret specializat in conducerea cailor la jocurile de curse. Engl. jockey, prin intermediul fr.

DRUM s. 1. v. cale. 2. drum-de-fier v. cale ferata. 3. v. calatorie. 4. v. cursa. 5. alergatura, cursa. (A facut doua ~uri in piata.) 6. v. ruta.

BIHUNCA ~ci f. inv. Trasura usoara de curse, trasa de un singur cal. /<ucr. bihunki

DREZINA ~e f. Vehicul pe roti de tren actionat manual sau cu motor, destinata curselor scurte de servicii pe calea ferata. /<fr. draisine

CVADRIGA s.f. (La romani) Car pe doua roti tras de patru cai, intrebuintat mai ales in cursele de circ si la triumfuri. [< lat. quadriga].

POTOU, potouri, s. n. Punct de plecare si de sosire la alergarile de cai sau p. gener., la alte curse sportive. – Din fr. poteau.

ALERGARE s. 1. cursa, (reg.) incurare, (inv.) curs. (~ de cai.) 2. v. fuga. 3. v. alergatura.

DEROBA vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-si declina raspunderea. 2. (despre cai) a refuza sa porneasca in cursa, sa sara un obstacol; a se abate de la pista. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se m**a, a slabi, a nu mai tine. (< fr. derober)

WALK-OVER s.n. (Sport) 1. cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. [Pr. uok-auvar; Abr. w.o.] (din engl., fr. walk-over)

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. Cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

FAVORIT, -A I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ◊ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. III. s. m. (pl.) barba care incadreaza figura de o parte si de alta a obrazului, lasand barbia libera; cotleti (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

WALK-OVER [Pron.: uok-ouvar] Abr.: w. o. s. n. (sport) 1. cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. (< engl., fr. walk-over)

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga. ♦ Proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ cursa de intrecere organizata dupa norme precise, intre cai de rasa.

CVADRIGA, cvadrige, s. f. Car antic pe doua roti, tras de patru cai inhamati unul langa altul, folosit de romani la cursele de circ si la triumfuri. – Din lat. quadriga.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

TUYAU s.m. (Hipism) cal pe care cei informati il considera ca foarte probabil castigator al unei curse. [Pron. tuio. / < fr. tuyau].

TUYAU TuIO/ s. m. cal pe care cei informati il considera ca foarte probabil castigator al unei curse. (< fr. tuyau)

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

SICANA s. f. 1. sacaiala fara motiv. ◊ (jur.) obiectie neintemeiata; procedura artificiala; subtilitate, tertip. 2. obstacol asezat in calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs in zigzag. (< fr. chicane)

cursa¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston in cilindru intr-o miscare rectilinie alternativa. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Proba sportiva in care mai multi concurenti parcurg o anumita distanta. 6): ~a inarmarilor militarizare intensa a industriei; pregatire de razboi. [G.-D. cursei] /<fr. course

PINTEN² ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

TROIAN³ ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul ~. ◊ cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.

MARTINGALA s. f. 1. curea de ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (mar.) bara de metal fixata perpendicular sub bompres, care sustine subarbele. 3. sistem de joc bazat pe consideratii decurgand din calculul probabilitatilor, care urmareste asigurarea beneficiului prin marirea progresiva a mizei la jocurile de noroc si la cursele de trap. (< fr. martingale)

cursa s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

cursa s.f. 1. Drum, distanta de strabatut. ♦ Drum facut de un vehicul (in mod regulat) pe acelasi itinerar dupa un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (Fam.) Alergatura, umblet. 4. (La pl.) Alergari de cai. ♦ (Fig.) Intrecere, competitie, actiune competitiva. 5. Intrecere in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].