Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
ADMITANTA, admitante, s. f. Nume dat fenomenului invers impedantei si definit ca marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu catul dintre valoarea efectiva a curentului electric absorbit si valoarea efectiva a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.
ALTERNATIV, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.
GALVANISM s. n. 1. Actiunea unor curenti electrici asupra organismelor si a organelor vii. 2. curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme.
GALVANIZA, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesa metalica cu un strat subtire de zinc, prin cufundare intr-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistenta la coroziune; p. gener. a acoperi o piesa metalica cu un strat subtire din alt metal, depus prin electroliza. 2. (Fiziol.) A e****a un tesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, in scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A insufleti, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.
GALVANOMETRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se constata prezenta si se masoara intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanometre.
HELIOTEHNIC, -A, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale in curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnica (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotechnique.
INVERTOR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transforma curentul electric continuu in curent electric alternativ. – Din rus. invertor.
CONDUCTIBILITATE s. f. Proprietate a corpurilor de a transmite caldura, electricitatea etc. ◊ Conductibilitate electrica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de curent electric sub actiunea unei tensiuni electrice. Conductibilitate termica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de un flux de caldura sub actiunea unei diferente de caldura. – Din fr. conductibilite.
ELECTROMOTOR, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forta) electromotoare = tensiune electrica la bornele unui generator cand circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. electromoteur.
ELECTROMAGNET, electromagneti, s. m. Bucata de otel care capata proprietati magnetice cand, printr-un fir metalic care o infasoara, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
E******E, e******i, s. f. 1. Actiunea de a e****a si rezultatul ei; e****atie. 2. Aplicare a unei marimi de comanda (tensiune electrica, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. e****a.
TELURIC, -A, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care apartine Pamantului, privitor la pamant; pamantesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circula prin sol. – Din fr. tellurique.
FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.
FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Aparat care emite un curent electric de intensitate variabila in raport cu lumina care cade pe el; pila sau celula fotovoltaica. – Din fr. photo-element.
AMPER, amperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-ora = unitate de masura pentru sarcina electrica egala cu cantitatea de electricitate transportata de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor in timp de o ora, egala cu 3600 coulombi. – Din fr. ampere.
FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.
ANAFOREZA, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o solutie coloidala spre anod sub actiunea unui curent electric. – Din fr. anaphorese.
VOLTAMETRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensitatii unui curent electric sau a cantitatii de electricitate prin masurarea cantitatii de substanta depusa pe cale electrolitica. – Din fr. voltametre.
V******R, -OARE, v*******i, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibreaza, care produce v******i, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilatii (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Intrerupator electromagnetic automat care produce oscilatii slabe de inalta frecventa; dispozitiv cu intrerupere mecanica, folosit pentru transformarea curentului continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica vibranta care intrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care serveste la indesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.
FARADIC adj. (Iesit din uz; in sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inductie electromagnetica. – Din fr. faradique, germ. faradisch.
FILAMENT, filamente, s.n. 1. Formatie filiforma a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care sustine antera 2. Conductor subtire, de obicei de metal, care devine incandescent, cand este strabatut de curent electric. 3. Formatie intunecoasa care apare in cromosfera, insotind eruptiile solare. (din fr. filament, lat. filamentum)
ELECTROCUTARE, electrocutari, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; strabatere a unui organism viu de catre un curent electric de intensitate capabila sa-i provoace o vatamare sau chiar moartea. – V. electrocuta.
ELECTRODINAM, electrodinamuri, s. n. Masina care produce curent electric. – Electro- + dinam (dupa electrodinamica).
ELECTRODINAMIC, -A, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la starile si la fenomenele legate de prezenta campului electromagnetic variabil in timp; referitor la actiunile care se exercita intre conductoarele parcurse de curentii electrici; care apartine acestor stari, fenomene si actiuni. ♦ (Despre instrumente de masura) Bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul proprietatilor electrice si magnetice ale materiei. – Din fr. electrodynamique.
ELECTRODINAMISM s. n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. – Din fr. electrodynamisme.
ELECTROTONUS s. n. Modificare a e*************i unui tesut viu (nerv sau muschi) in cursul trecerii prin tesutul respectiv a unui curent electric continuu. – Din fr. electrotonus.
CONTINUU, -UA, continui, -ue, adj. Care are loc fara intrerupere, care se prelungeste fara pauza; neintrerupt, neincetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; si substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
COFRET, cofrete, s. n. Un fel de firida inchisa cu o usa metalica, in care sunt grupate sigurantele unei instalatii de curent electric de putere relativ mica – Din fr. coffret.
REDRESA, redresez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A aduce sau a reveni la pozitia, la functionarea etc. normala dupa o perturbatie accidentala; a (se) indrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea buna; a (se) inviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ in forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternantelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.
REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.
REOSCOP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constata prezenta unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheoscope.
DENSITATE, densitati, s. f. 1. Marime fizica definita prin raportul dintre masa si volumul unui corp; masa specifica. ◊ Densitate relativa = raportul dintre densitatea unei substante si densitatea apei. ♦ Numarul de obiecte sau de fiinte de pe o unitate de arie sau de lungime. ◊ Densitate de curent electric = raportul dintre intensitatea curentului electric care trece printr-un conductor si sectiunea transversala a acestuia. Densitatea (medie) a populatiei = numarul de locuitori care revin (in medie) pe o unitate de suprafata a unui anumit teritoriu. Densitatea retelei hidrografice = raportul dintre lungimea retelei de rauri si canale si suprafata data. 2. Faptul de a fi dens; desime. – Din fr. densite, lat. densitas, -atis.
SIGURANTA, (3) sigurante, s. f. 1. Lipsa de primejdie; sentiment de liniste si incredere pe care il da cuiva faptul de a se sti la adapost de orice pericol; securitate. 2. Lipsa de indoiala, convingere neclintita, incredere nestramutata; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranta = a) fara indoiala, desigur; sigur; b) cu incredere, cu hotarare, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, indemanare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care impiedica descarcarea accidentala a armei. ♦ Organ de masina, aparat sau dispozitiv care protejeaza un material sau un sistem tehnic impotriva efectelor daunatoare provocate de actiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranta in functionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranta automata = siguranta electrica de tipul unui intrerupator automat, care este repusa in functiune prin simpla apasare a unui buton. ♦ Ac de siguranta = ac prevazut cu o inchizatoare care ii acopera varful, pentru a evita intepatura sau pentru a impiedica desprinderea din locul unde este infipt. ♦ Dispozitiv care se introduce in broasca unei usi, pentru ca usa sa nu poata fi deschisa cu o cheie falsa. 4. Nume dat in trecut politiei secrete. [Var.: (inv.) sigurantie s. f.] – Sigur + suf. -anta.
SOMNOTERAPIE s. f. Metoda de tratament al unor boli prin somn2 prelungit cu hipnotice, hipnoza sau curent electric. – Somn2 + terapie.
SUPRAVOLTAJ, supravoltaje, s. n. Marire a potentialului voltajului unui curent electric. – Supra- + voltaj (dupa fr. survoltage).
COMUTATOR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru inchiderea sau deschiderea retelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea directiei lui; intrerupator, saltar. – Din fr. commutateur.
COULOMB, coulombi, s. m. Unitate de masura pentru sarcina electrica, egala cu cantitatea de electricitate care traverseaza intr-o secunda sectiunea unui conductor strabatut de un curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culomb] – Din fr. coulomb.
CRONAXIE s. f. Timpul minim in care are loc o e*******e; timpul in care un curent electric trebuie sa parcurga un nerv, un muschi etc., pentru a-l e****a. – Din fr. chronaxie.
CURENT, -A, curenti, -te, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. (Despre vorbire) Curgator, usor, fluent. 2. (Despre an, luna) Care este in curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrari curente. ◊ Cont curent = cont deschis la banca de o intreprindere, de o institutie sau de persoane particulare, unde se depun si de unde se ridica sumele pentru a fi utilizate dupa nevoie. 3. (Despre preturi) Existent intr-un moment dat; in curs. ◊ Moneda curenta = moneda cu valoare circulatorie. ♦ Care circula; obisnuit, uzual. Expresii curente. 4. (In sintagma) Apa curenta = instalatie de apa potabila care poate fi folosita in permanenta in locuinte. II. S. m. 1. (Si in sintagma curent de aer) Deplasare, miscare a unei mase de aer dintr-un loc intr-altul, cauzata de o diferenta de temperatura; flux. 2. Miscare a apei in directia pantei; curs. ◊ Curent marin (sau oceanic) = miscare a apei in mari si oceane. 3. (Si in sintagma curent electric) Deplasare ordonata, intr-o anumita directie, a purtatorilor de sarcina electrica. ◊ curent electric continuu = curent electric al carui sens si a carui intensitate nu variaza periodic in timp. curent electric alternativ = curent electric al carui sens si a carui intensitate variaza periodic in timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. S. n. Ansamblu de idei, opinii (politice, stiintifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un numar mai mare de oameni. ◊ Curent literar (sau artistic) = miscare artistica sau literara care reuneste un numar de scriitori sau de artisti in baza unui program estetic si a unor inclinatii (relativ) comune. ◊ Expr. A pune (sau a tine pe cineva) in (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.
ALTERNATIV1 ~a (~i, ~e) Care alterneaza. ◊ Curent ~ curent electric care isi schimba, la intervale regulate, sensul si intensitatea. /<fr. alternatif
AMPERAJ ~e n. Intensitate a unui curent electric exprimata in amperi. /<fr. amperage
AMPER-ORA ~e f. Unitate de masura pentru cantitatea de curent electric care strabate un conductor in decursul unui interval de timp, cand curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticla avand in interior un filament, care devine incandescent cand este strabatut de un curent electric. 2) Lampa alcatuita dintr-un soclu si dintr-un astfel de balon. ◊ ~ de sudura piesa la aparatele de sudura, prin care iese amestecul de gaz combustibil si oxigen, arzand cu flacara. 3) inv. Partea din interior a unei lampi cu gaz, unde se formeaza flacara. /<fr. bec
CONDUCTA ~e f. 1) Teava sau ansamblu de tevi prin care se transporta fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circula un curent electric. ~ de inalta tensiune. /<lat. conductus
CONVECTIE ~i f. 1) fiz. Transfer de caldura sau de curent electric care are loc intr-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substantei respective. ~ fortata. ~ naturala. 2) Miscare pe verticala a aerului. ~ in atmosfera. [Art. convectia; G.-D. con-vectiei; Sil. -ti-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis
DIELECTRIC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival (despre substante, materiale) Care izoleaza curentul electric; cu proprietati de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rau curentul electric; rau conducator de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. dielectrique
ELECTROGEN ~a (~i, ~e) Care produce energie electrica. ◊ Grup ~ grup format dintr-un motor si un generator de curent electric. /<fr. electrogene
ELECTROLIZA ~e f. Descompunere a unui electrolit sub actiunea unui curent electric. /<fr. electrolyse
ELECTROMAGNET ~ti m. Bucata de fier moale care se magnetizeaza sub influenta unui curent electric. /<germ. Elektromagnet
FILAMENT ~e n. 1) Formatie organica filiforma, care intra in componenta unui tesut animal sau vegetal; fibra. 2) Piciorus de sustinere a anterei la o stamina. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent cand este strabatut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum
IMPULS ~uri n. 1) Factor (intern sau extern) care indeamna la o actiune; imbold; indemn; stimulent. 2) fiz. Marime egala cu produsul dintre masa unui corp si viteza lui. 3) fiziol. Unda de e*******e transmisa prin intermediul cailor nervoase. 4) Emisiune de scurta durata a unui curent electric. ~ luminos. /<lat. impulsus
INVERTOR ~oare n. Aparat pentru transformarea curentului electric continuu in curent electric alternativ; mutator. /<engl. inverter, rus. invertor
NEPOLAR ~a (~i, ~e) (despre molecule sau grupari de atomi) Care este lipsit de curent electric permanent. /ne- + polar
OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de masura a rezistentei electrice egala cu rezistenta unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, cand diferenta de potential la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm
REOSCOP ~oape n. Instrument cu ajutorul caruia se constata prezenta unui curent electric. [Sil. re-os-] /<fr. rheoscope, germ. Rheoskop
TELURIC2 ~ca (~ci, ~ce) livr. Care tine de Pamant; propriu Pamantului; pamantesc; terestru. ◊ Curent ~ curent electric care circula prin sol. /<fr. tellurique, germ. telurisch
TRAFA ~e f. Transformator de curent electric. /<germ. Trafo
VOLTAMETRU ~e n. fiz. Instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre
COMUTA vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsa mai grea intr-una mai usoara. 2. A schimba anumite numere in cadrul operatiei de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comut. / < lat. commutare].
CONDUCTOR s.n. Corp (fir, sarma etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].
CRONAXIE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecarui organ sau tesut; (spec.) durata minima de actiune a unui curent electric, necesar ca substratul e*****t sa atinga pragul de raspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare].
DELCO s.n. Cap distribuitor de curent electric la motoarele cu autoaprindere. [< fr., engl. Delco – nume comercial].
DOZA2 s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].
ELECTROALIMENTARE s.f. Alimentare cu curent electric. [electro- + alimentare].
ELECTROCOAGULARE s.f. Metoda chirurgicala bazata pe coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de inalta frecventa. [Pron. -co-a-. / < electrocoagula].
ELECTROFOREZA s.f. (Fiz.; med.) Metoda de analiza bazata pe migrarea cu viteza diferita a produsilor chimici in solutii prin care circula un curent electric. [< fr. electrophorese].
ELECTROLIT s.m. Substanta care se poate descompune sub influenta unui curent electric. [< fr. electrolyte, cf. fr. electro-, gr. lytos – descompus].
ELECTROMOTOR, -OARE adj. Care poate produce curent electric. // s.n. Masina care transforma energia electrica in energie mecanica; motor electric. [Cf. fr. electromoteur].
ELECTROPLASMOLIZA s.f. Procedeu (folosit in industria sucurilor de fructe, a lichiorurilor etc.) pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. [< fr. electroplasmolyse].
ELECTROPUNCTURA s.f. (Med.) Metoda de tratament constand in trecerea unui curent electric prin tesuturi cu ajutorul unor ace; galvanopunctura. [< fr. electropuncture].
E*******E s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea functionala a unei celule, a unui tesut sau a unui organ etc. ca reactie la un stimul, la un indemn; e******e. 2. Stare de enervare, de incordare, de atatare; agitatie. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducatoare pentru a produce un camp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de e*******e. [Gen. -iei, var. e*********e s.f. / cf. fr. e********n, lat. e*******o].
EXTRACURENT s.m. Curent care se produce in aer in momentul cand se deschide un circuit strabatut de un curent electric datorita autoinductiei si care se manifesta printr-un arc. [Cf. fr. extra-courant].
FOTOELEMENT s.n. 1. Sursa de curent electric, in care energia unei radiatii luminoase este transformata in energie electrica. 2. Aparat foarte sensibil pentru masurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoelement].
GALVANOTACTISM s.n. Reactie a organismelor vii fata de un curent electric continuu. [Cf. fr. galvanotactisme].
INDUCTIE s.f. 1. (Log.) Forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 3. Producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].
INDUS, -A adj. (Despre un fenomen sau proces) Care este influentat sau produs de un stimul extern. // s.n. Parte a unei masini electrice in care se produce, prin inductie, un curent electric. [Dupa fr. induit].
INVERSA vb. I. tr. A rasturna o situatie, o ordine (fireasca); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].
INVERSOR s.n. Dispozitiv care inverseaza sensul miscarii unei masini, al unui curent electric etc. [Cf. fr. inverseur].
IZOELECTRIC, -A adj. (Despre un curent electric) Care se mentine la acelasi potential. [Var. isoelectric, -a adj. / < fr. isoelectrique].
OSCILOSCOP s.n. Aparat care transforma variatiile periodice ale unui curent electric in semnale optice. [Pl. -scoape. / < fr. oscilloscope].
REO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „curent de apa”, „curent electric”, „scurgere”. [Pron. re-o-. / < fr. rheo, it. reo-, cf. gr. rheos].
REOSTRICTIUNE s.f. (Fiz.) Contractie transversala a unui conductor strabatut de curent electric. [Pron. -ti-u-. / < fr. rheostriction].
SOLENOID s.m. Bobina cilindrica cu spirele in forma de cercuri perpendiculare fata de axa de simetrie a bobinei si strabatute de un curent electric pentru a crea in jurul lor un camp magnetic. [Pron. -no-id. / < fr. solenoide, cf. gr. solen – tub, eidos – forma].
VOLTAMPERMETRU s.n. Instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ Instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].
COMUTATOR s. n. dispozitiv pentru inchiderea sau deschiderea retelei de curent electric ori pentru modificarea succesiva a conexiunilor mai multor circuite; intrerupator; saltar. (<fr. commutateur)
ALTERNATIV, -A adj. (adesea adv.) Care alterneaza. ◊ Curent alternativ = curent electric al carui sens variaza periodic in acelasi circuit. [Cf. fr. alternatif].
AMPERAJ s.n. (Rar) Intensitatea in amperi a unui curent electric. [< fr. amperage].
ANAFOREZA s.f. (Fiz.) Transportul particulelor coloidale spre anod sub actiunea unui curent electric. [< fr. anaphorese, cf. gr. ana – inapoi, phoresis – miscare].
BEC s.n. 1. Balonas de sticla prevazut cu un soclu (prin care se monteaza la o lampa) si un filament in interior, care devine incandescent si lumineaza cand este strabatut de un curent electric. 2. Partea unei lampi cu gaz aerian unde arde flacara. [Pl. -uri. / < fr. bec].
BIFAZAT adj.n. (Despre un curent electric) Difazat. [Cf. fr. biphase].
COMUTATOR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; intrerupator; saltar. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].
CONTINUU, -UA adj. Neintrerupt, neincetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) functie continua = functie care, la o variatie mica a variabilelor sale, prezinta o variatie foarte mica. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].
CURENTA vb. I. tr. A produce o zguduire, o comotie prin curent electric. ♦ refl. (Despre fiinte) A atinge un circuit electric, suferind un soc (usor). [< curent].
DEBIT2 s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].
ELECTROCUTA vb. I. tr., refl. A (se) omori cu ajutorul unui curent electric. [< fr. electrocuter].
ELECTRODINAMISM s.n. Totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. [< fr. electrodynamisme].
ELECTROGEN, -A adj. Producator de energie electrica. ◊ Grup electrogen = grup format dintr-un motor si un generator de curent electric. [< fr. electrogene, cf. fr. electro-, gr. gennan – a produce].
ELECTROMAGNET s.m. Bucata de fier moale infasurata intr-un fir care capata proprietati magnetice sub influenta unui curent electric care strabate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet].
FILAMENT s.n. 1. Formatie filiforma a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care sustine antera. 2. Conductor subtire, de obicei de metal, care devine incandescent cand este strabatut de un curent electric. [Pl. -te, -turi. / < fr. filament].
INCANDESCENTA s.f. Stare a unui corp care raspandeste lumina din cauza temperaturii inalte la care se afla. ◊ Lampa cu incandescenta = lampa in care lumina este produsa de un filament adus la incandescenta cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].
INTENSITATE s.f. 1. Grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. Tarie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensite].
INVERTOR s.n. Mutator care transforma curentul electric continuu in curent electric alternativ. [< engl. inverter]
MONOFAZAT, -A adj. (Despre un curent electric) Cu o singura faza; monofazic. [Cf. fr. monophase].
ONDOGRAF s.f. Aparat care inregistreaza pe o banda de hartie forma curbei care reprezinta mersul in timp al tensiunii unui curent electric. [< fr. ondographe].
POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care bolta cereasca pare sa fie atinsa de axa in jurul careia se efectueaza miscarea diurna a astrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremitati, puncte opuse unul fata de celalalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pole, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se intoarce, a se invarti].
POLIFAZAT, -A adj. (Despre un curent electric) Cu mai multe faze; polifazic. [Cf. fr. polyphase].
REDRESA vb. I. tr. 1. A indrepta, a aduce (ceva) in pozitie, in situatie normala. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) reface, a (se) inviora. 2. A transforma un curent electric alternativ in curent continuu. [< fr. redresser].
REDRESARE s.f. Actiunea de a (se) redresa si rezultatul ei. ♦ Transformare a unui curent electric alternativ in curent continuu. ♦ Revenire a unei aeronave in coborare in pozitie de zbor orizontal sub efectul comenzilor pilotului sau al reactiilor aerodinamice. [< redresa].
REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. Aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. Sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].
REOSCOP s.n. Instrument cu care se constata prezenta unui curent electric. [Pl. -scoa-pe. / < germ. Rheoskop, cf. gr. rheos – curent, skopein – a privi].
SUPRAVOLTAJ s.n. Marire a potentialului voltajului unui curent electric. [< supra- + voltaj, dupa fr. survoltage].
TELURIC, -A adj. 1. (Liv.) Referitor la pamant, pamantesc. ♦ (Fiz.) Curent teluric = curent electric care circula prin sol. 2. Acid teluric = acid foarte slab care se obtine prin oxidarea telurului cu acid cloric. [< fr. tellurique, cf. lat. tellus – pamant].
TRAFA s.f. (Germanism) Transformator de curent electric. [< germ. Trafo].
TRIFAZAT, -A adj. 1. (Electr.; despre un curent electric) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ; trifazic. ♦ (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un astfel de circuit. 2. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. [Cf. fr. triphase].
ALTERNATIV, -A adj. care alterneaza; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al carui sens variaza periodic. (< fr. alternatif)
AMPERAJ s. n. intensitate in amperi a unui curent electric. (< fr. amperage)
AMPER-SPIRA s. f. unitate de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica in lungul unei linii inchise, produsa de o spira prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spira)
AUTOTRANSFORMATOR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singura infasurare si cu trei borne, doua externe pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasa. (< fr. autotransformateur)
BEC1 s. n. 1. balonas de sticla cu un soclu si un filament in interior, care devine incandescent si lumineaza, strabatut de un curent electric. 2. mulura la partea de jos a ferestrei, destinata a impiedica prelingerea apei de ploaie pe fatada. (< fr. bec)
BRUM s. n. zgomot perturbator la iesirea amplificatoarelor de audiofrecventa, datorat alimentarii lor de la reteaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen)
CONTINUU, -UA adj. 1. neintrerupt, neincetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) functie continua = functie care prezinta continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)
CONVERTIZOR s. n. 1. dispozitiv mecanic pentru transformarea unei miscari sau a unei forte. 2. cuptor pentru operatia de convertizare (1). 3. masina destinata a transforma un curent electric. 4. masina pentru transformarea grisului in faina. 5. (inform.) aparat pentru transformarea informatiilor de pe un suport pe altul. (< fr. convertisseur)
CRONAXIE s. f. timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecarui organ sau tesut; (spec.) durata minima de actiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul e*****t sa atinga pragul de raspuns. (< fr. chronaxie)
CURENTA vb. 1.. tr. a produce o zguduire, o comotie prin curent electric. II. refl. (despre fiinte) a atinge un curent electric. (< curent)
DELCO s. n. cap distribuitor de curent electric la motoarele cu electroaprindere. (< fr. delco)
DIADINAMIC adj. curent ~ = curent electric utilizat in terapeutica pentru calmarea durerilor. (< fr. diadynamique)
DOZA2 s. f. 1. cutie folosita la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
ELECTROCOAGULARE s. f. metoda chirurgicala prin coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de inalta frecventa. (dupa fr. electrocoagulation)
ELECTROCROMIE s. f. schimbare a culorii unui material reactiv in functie de temperatura, prin declansarea unui curent electric asupra reactivului. (< electro- + cromie)
ELECTRODINAMIC, -A I. adj. referitor la electrodinamica. ◊ (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza proprietatile electrice si magnetice ale materiei. ♦ ~a cuantica = teoria interactiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate. (< fr. electrodynamique)
ELECTRODINAMISM s. n. totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. (< fr. electrodynamisme)
ELECTROGEN, -A adj. care produce energie electrica. ♦ grup ~ = grup dintr-un motor si un generator de curent electric. (< fr. electrogene)
ELECTROGENERATOR s. n. generator de curent electric. (< fr. electrogenerateur)
ELECTROMOTOR, -OARE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forta) ~ oare = tensiune electrica la bornele unui generator, cand circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. electromoteur)
ELECTROPLASMOLIZA s. f. procedeu in industria zaharului, a sucurilor de fructe, lichiorurilor etc. pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. (< fr. electroplasmolyse)
ELECTROPUNCTURA s. f. tratament terapeutic de trecere a unui curent electric prin tesuturi cu ajutorul unor ace; electroacupunctura. (< fr. electropuncture)
GALVAN(O)- elem. „curent electric de conductie, depunere electrolitica”. (< fr. galvan/o/-, cf. Galvani)
GALVANOSCOP s. n. instrument pentru indicarea prezentei unui curent electric intr-un circuit. (< fr. galvanoscope)
GALVANOTACTISM s. n. reactie a organismelor vii fata de un curent electric continuu. (< fr. galvanotactisme)
HELIOTEHNIC, -A I. adj. referitor la heliotehnica. II. s. f. tehnica ce urmareste a transforma energia solara in curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. heliotechnique)
INCANDESCENTA s. f. stare a unui corp care emite lumina avand o temperatura ridicata. ♦ lampa cu ~ = lampa in care lumina este produsa de un filament adus la incandescenta cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)
INDUCTIE s. f. 1. rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ◊ metoda de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. 2. concluzie prin inductie (1). 3. influenta exercitata de un tesut oarecare asupra tesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza, sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 4. producere sau influentare a unui fenomen ori proces de catre stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)
INDUS, -A I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influentat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenti electrici) produs prin inductie (4). ◊ (mat.) operatie (relatie) ~a = restrictia unei operatii (relatii) la o submultime stabila a multimii sale. II. s. n. parte a unei masini electrice in care se produce prin inductie un curent electric. (dupa fr. induit)
INTENSITATE s. f. 1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. tarie, valoare a unui sunet, curent electric etc. ♦ (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. (< fr. intensite)
INVERSA vb. tr. a rasturna o situatie, o ordine (fireasca); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei marimi vectoriale. (< fr. inverser)
IZOELECTRIC, -A adj. (despre un curent electric) care se mentine in acelasi potential. (< fr. isoelectrique)
LEVITATIE s. f. 1. capacitate atribuita ocultistilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei insisi de la pamant prin puterea vointei. 2. ~ magnetica = anulare a gravitatiei prin actiunea unui camp magnetic asupra unui corp strabatut de un curent electric. (< fr. levitation)
MONOFAZAT, -A adj. (despre un curent electric) cu o singura faza; monofazic (1). (< fr. monophase)
OSCILOSCOP s. n. aparat pentru masurarea si vizualizarea variatiilor periodice ale unui curent electric. (< fr. oscilloscope)
POL1 s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele doua puncte in care o axa strapunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele doua extremitati ale axei Pamantului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a axei Pamantului cu bolta cereasca. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcina electrica ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformari geometrice. 5. extremitate a fusului celular, catre care migreaza cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situatiile etc. aflate la extremitati. (< fr. pole, lat. polus, gr. polos)
POLIFAZAT, -A adj. (despre un curent electric) cu mai multe faze. (< fr. polyphase)
REDRESA vb. I. tr. 1. a indrepta, a aduce (ceva) in pozitie, in situatie normala. ◊ a readuce o aeronava in coborare in pozitie de zbor orizontal cu ajutorul comenzilor sau al reactiilor aerodinamice. 2. a transforma un curent electric alternativ in curent continuu. II. tr., refl. (fig.) a (se) reface. (< fr. redresser)
REOSCOP s. n. instrument pentru prezenta unui curent electric. (< fr. rheoscope)
REOSTRICTIUNE s. f. contractie transversala a unui conductor lichid strabatut de curent electric. (< fr. rheostriction)
SOLENOID s. m. bobina cilindrica cu spirale in forma de cercuri dispuse in plane perpendiculare fata de axa de simetrie, infasurate dupa o elice cu pasul constant si strabatute de un curent electric care creeaza in jurul lor un camp magnetic uniform. (< fr. solenoide)
SUPRAINTENSITATE s. f. intensitate a unui curent electric superioara celei a unui regim normal. (dupa fr. surintensite)
SUPRAVOLTAJ s. n. marirea potentialului voltajului unui curent electric. (dupa fr. survoltage)
TELURIC, -A adj. 1. referitor la pamant, pamantesc, terestru. ♦ curent ~ = curent electric care circula prin sol. 2. care contine telur. ♦ acid ~ = acid foarte slab obtinut prin oxidarea telurului cu acid cloric. (< fr. tellurique)
TRAFA s. f. transformator de curent electric. (< germ. Trafo)
TURBOGENERATOR s. n. generator de curent electric de mare putere, actionat de o turbina cu gaze. (< fr. turbogenerateur)
V******R, -OARE I. adj. care vibreaza, vibrant, v********u. II. s. n. 1. aparat care produce oscilatii. ◊ dispozitiv care transforma curentul continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica ce vibreaza, intrerupand un curent electric la comanda unui electromagnet, in soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. masina care serveste la indesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de constructie. (< fr. v*******r)
VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)
ALTERNATIV, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.
AMPERAJ, amperaje, s. n. Intensitatea unui curent electric exprimata in amperi. – Fr. amperage.
ANAFOREZA s. f. Transportul particulelor coloidale spre anod, sub actiunea unui curent electric. – Fr. anaphorese.
BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descarcari electrice sau curent electric. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. – Fr. batterie.
BEC, becuri, s. n. 1. Balonas de sticla prevazut cu un filament care devine incandescent si raspandeste lumina cand e strabatut de un curent electric. ◊ Bec de siguranta = dispozitiv de siguranta care opreste un aparat, o instalatie etc. in caz de deranjament. 2. (Inv.) Parte a unei lampi cu gaz aerian in care se formeaza flacara. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzator pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru incalzit. ◊ Bec de sudura(sau de sudaj) = piesa la aparatul de sudura, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].
REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cand se gaseste intr-un camp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. ◊ Rezonator acustic = aparat care intra in oscilatie numai cand este lovit de unde sonore de o anumita frecventa si care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit in care apare un curent electric atunci cand se gaseste intr-un camp electromagnetic alternativ. – Dupa fr. resonateur.
ADMITANTA, admitante, s. f. Marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu inversul impedantei. – Din fr. admittance.
LAPTOP, laptopuri, s. n. Computer personal, portabil, cu baterii sau curent electric. [Pr.: leptop] – Din engl. laptop.
CONTINUU, -UA (‹ fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fara intrerupere, (care se petrece) neincetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al carui sens nu variaza in timp, iar intensitatea ramane aproximativ egala. (MAT.) Functie c. intr-un punct = functie ce are limita in acel punct si limita este egala cu valoarea functiei in acel punct. Functie c. pe o multime = functie continua in fiecare element al multimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.
HALL [ho:l], Edwin Herbert (1855-1938), fizician american. Prof. univ. la Harvard. A studiat proprietatile termice si electrice ale metalelor si materialelor semiconductoare. A descoperit (1879) fenomenul de aparitie a unui camp electric suplimentar intr-un conductor sau semiconductor parcurs de curent electric cand acesta se afla in camp magnetic (efectul H.).
BIOT, bioti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura tolerata pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.
CATOD, catozi, s. m. 1. Electrod prin care iese curentul electric continuu de conductie dintr-o baie de electroliza, la polul negativ al sursei. 2. Electrod al unui tub electronic care emite electroni. – Din fr. cathode.
ELECTRONARCOZA, electronarcoze, s. f. (Med.) Narcoza produsa prin actiunea curentului electric asupra creierului; galvanonarcoza. – Din fr. electronarcose.
ELECTROTROPISM s. n. (Biol.) Orientare a organismelor in anumite directii sub influenta curentului electric; galvanotropism. – Din fr. electrotropisme.
GALVANOCAUTER, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizari, pus in functie cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautere
GALVANONARCOZA, galvanonarcoze, s. f. (Med.) Narcoza produsa prin actiunea curentului electric asupra creierului; electronarcoza. – Din fr. galvanonarcose.
GALVANOTERAPIE s. f. Tratament medical cu ajutorul curentului electric continuu. – Din fr. galvanotherapie.
GALVANOTROPISM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Orientare a organismelor in anumite directii sub influenta curentului electric; electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.
IMPEDANTA s. f. Marime electrica egala cu catul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Marime egala cu raportul dintre presiunea sonora a unui sistem acustic si fluxul acustic corespunzator. – Din fr. impedance, germ. Impedanz.
IMPULS, impulsuri, s. n. 1. Indemn, stimulent, avant (in realizarea unei actiuni); (Fiziol.) Miscare brusca si momentana, determinata de actiunea stimulentilor nervosi si orientata spre executarea unui anumit act. 2. Marime fizica egala cu produsul dintre masa si viteza unui corp in miscare. 3. Variatie brusca, intensa si de scurta durata a unei marimi variabile; impulsie. Impulsul curentului electric. – Din lat. impulsus.
INDUCTANTA, inductante, s. f. (Fiz.) Marime caracteristica unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alaturate, egala cu raportul dintre fluxul magnetic care strabate suprafata marginita de conturul unuia dintre circuite si intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.
INDUS, -A, indusi, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influentat de un alt proces fizic cu care evolueaza concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare si curenti electrici) Care se produce prin inductie electromagnetica. 2. S. n. Parte componenta a unui sistem electromagnetic in care se produc tensiunile electromotoare induse de campul magnetic al inductorului. – V. induce.
IZOLA, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desparti cu totul; a separa unul de altul; spec. a desparti un bolnav contagios de oamenii sanatosi, pentru a evita contagiunea, 2. Tranz. A impiedica transmiterea caldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) in altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducator de electricitate. 3. Refl. A se indeparta de societate, de semeni; a sta retras, departe de altii; a se retrage, a se inchista. – Din fr. isoler.
INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
KILOAMPER, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivata) de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. – Abr.: kA] – Din fr. kiloampere.
KILOAMPERMETRU, kiloampermetre, s. n. (Fiz.) Instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] – Din fr. kiloampermetre.
ELECTROCARDIOGRAFIE s. f. Metoda de investigatie a functiunilor inimii prin inregistrarea grafica a tensiunii si a curentilor electrici care insotesc activitatea muschiului c*****c. [Pr.: -di-o-] – Din fr. electrocardiographie, germ. Electrokardiographie.
ELECTROLIT, electroliti, s. m. Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociaza, scindandu-se in ioni, si care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. – Din fr. electrolyte.
POLIFAZAT, -A, polifazati, -te, adj. (Despre sisteme de tensiuni sau de curenti electrici alternativi) Care are fazele initiale diferite. – Din fr. polyphase.
SCURTCIRCUIT, scurtcircuite, s. n. 1. Legatura electrica intre doua puncte ale unei retele sau instalatii, avand o rezistenta foarte mica. 2. Fenomen fizic care consta in intreruperea accidentala a curentului electric intr-o retea sau o instalatie prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (dupa fr. court-circuit).
AMPERAJ, amperaje, s. n. Denumire improprie pentru intensitatea curentului electric, exprimata in amperi. – Din fr. amperage.
AMPERMETRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Din fr. amperemetre.
ELECTROMAGNETISM s. n. Ramura a electricitatii care studiaza campul magnetic produs de sarcinile electrice in miscare, actiunea campului magnetic asupra curentului electric, undele electrice si cele magnetice, fenomenul inductiei electromagnetice etc. – Din fr. electromagnetisme, germ. Elektromagnetismus.
PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
PULSANT, -A, pulsanti, -te, adj. 1. (In sintagma) Vas pulsant = organ care pompeaza sangele in corpul albinei. 2. (Rar; despre curentul electric) Pulsator (2). – Pulsa + suf. -ant.
PULSATOR, -OARE, pulsatori, -oare, adj. 1. Care consta intr-o succesiune de pulsatii (2) identice. 2. (Despre curentul electric) Care este format din alternante de un singur sens; (rar) pulsant (2). – Din fr. pulsatoire.
ONDOGRAF, ondografe, s. n. Instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.
FILAMENT, filamente, s. n. 1. Formatie in forma de fir lung si subtire a unor celule din tesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorusul sau codita staminei. 2. Fir metalic foarte subtire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.
LAMPA, lampi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.
MUTUAL, -A, mutuali, -e, adj. Care se face in mod reciproc si simultan. ♦ Inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.
MICROAMPER, microamperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o milionime de amper. [Pr.: -cro-am-]. – Din fr. microampere.
MICROAMPERMETRU, microampermetre, s. n. Instrument pentru masurarea curentilor electrici foarte slabi. [Pr.: -cro-am-] – Din fr. microamperemetre.
MILIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampere.
MILIAMPERMETRU, miliampermetre, s. n. Ampermetru pentru masurarea intensitatilor reduse ale curentului electric. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliamperemetre.
EXTRACURENT s. n. (Fiz.) curent electric datorat autoinductiei. – Din fr. extra-courant.
ELECTROANESTEZIE, electroanestezii, s. f. Anestezie bazata pe folosirea curentilor electrici. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. electro-anesthesie.
ELECTROCALORIC, -A, electrocalorici, -ce, adj. Referitor la caldura dezvoltata sau absorbita in conductoare prin trecerea curentului electric, care apartine acestei calduri. – Din germ. Elektrokalorik.
ELECTROCARDIOGRAMA, electrocardiograme, s. f. Inregistrare grafica a tensiunii si a curentilor electrici care insotesc activitatea musculara a inimii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. electrocardiogramme, germ. Elektrokardiogramm.
ELECTROCAUTER, electrocautere, s. n. Cauter alcatuit dintr-o tija metalica prevazuta la extremitate cu un fir de platina, adus la incandescenta cu ajutorul curentului electric. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. electrocautere.
ELECTROCHIMOGRAF, electrochimografe, s. n. (Med.) Aparat pentru inregistrarea curentilor electrici emisi de contractia organelor, vaselor de sange etc. – Din engl. electrokymograph.
ELECTROCHIRURGIE s. f. Chirurgie bazata pe folosirea curentilor electrici. – Din fr. electrochirurgie.
ELECTROCINETIC, -A, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a electromagnetismului care studiaza starile si fenomenele stationare din conductoarele electrice parcurse de curenti electrici de conductie. 2. Adj. Care se refera la electrocinetica (1), care apartine electrocineticii. – Din fr. electrocinetique.
ELECTROCOAGULA, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de inalta frecventa tesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. electrocoaguler.
ELECTROCULTURA s. f. Utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. – Din fr. electroculture.
ELECTRODIAGNOSTIC, electrodiagnostice, s. n. Metoda de diagnostic bazata pe e*************a organismului la curenti electrici. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. electrodiagnostic.
ELECTROGRAFIE, electrografii, s. f. Metoda moderna de investigare a organismelor vii cu ajutorul curentului electric. – Din engl. electrography.
ELECTROLIZA, electrolize, s. f. Descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. – Din fr. electrolyse.
ELECTROMIOGRAMA, electromiograme, s. f. (Med.) Diagrama care reprezinta curentii electrici generati de activitatea musculara. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. electromyogramme.
ELECTROPORTELAN s. n. Varietate de portelan folosit la confectionarea izolatoarelor pentru liniile de distributie a curentului electric si de telecomunicatii. – Electro- + portelan.
ELECTROSOMN s. n. (Med.) Somn artificial provocat cu ajutorul curentului electric, utilizat in tratamentul unor boli psihice si nervoase. – Electro- + somn.
ELECTROSOC, electrosocuri, s. n. (Med.) Metoda de tratament care consta in trecerea curentului electric prin creier. – Din fr. electrochoque.
ELECTROTERAPIE s. f. Tratament medical bazat pe actiunea curentilor electrici ca agenti terapeutici ai anumitor boli. – Din fr. electrotherapie.
ELECTROTOMIE s. f. Sectionare a tesuturilor cu ajutorul curentilor electrici. – Din fr. electrotomie.
TERMORELEU, termorelee, s. n. Releu a carui functionare este comandata fie de modificarea temperaturii mediului inconjurator, fie de caldura produsa in urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais.
TRANSVERTOR, transvertoare, s. n. Masina electrica care transforma curentul electric din continuu in alternativ si invers sau care schimba frecventa unui curent alternativ. – Din fr. transverteur.
TRIAC, triace, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor care permite circulatia curentului electric in ambele sensuri. – Din engl. triac.
RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
REDRESAT, -A, redresati, -te, adj. 1. Care a revenit la pozitia sau in situatia normala (de la inceput). ♦ Fig. Care s-a indreptat, a revenit pe calea cea buna. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.
REOSTAT, reostate, s. n. Aparat, care serveste la reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheostat.
DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.
DIAC2, diace, s. n. Dioda semiconductoare care permite trecerea curentului electric in ambele sensuri de conductie, sub actiunea unei tensiuni de comanda aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.
SOLENATIE s. f. Marime egala cu suma algebrica a curentilor electrici de conductie din conductoarele care imbratiseaza o curba inchisa. – Din fr. solenation.
SUPRACURENT, supracurenti, s. m. curent electric de intensitate mai mare decat cea normal prevazuta pentru un anumit circuit, a carui aparitie este daunatoare pentru siguranta in functionare a circuitului respectiv. – Supra- + curent.
CONDUCTANTA, conductante, s. f. Marime egala cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care strabate un conductor si tensiunea continua aflata la capetele sale. – Din fr. conductance.
CONDUCTIE, conductii, s. f. Denumire data fenomenului de trecere a curentului electric si a celui de transmitere a caldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction.
POLIFAZAT adj. (FIZ.) polifazic. (curent electric ~.)
PULSATOR adj. (FIZ.) (rar) pulsant. (curent electric ~.)
AMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric. /<fr. ampere
AMPERMETRU ~e m. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. [Sil. -me-tru] /<fr. amperemetre
CONVERTIZOR ~oare n. 1) Cuptor in care se produce oxidarea unui produs metalurgic topit. 2) Masina electrica care schimba tensiunea, numarul de faze, frecventa sau felul curentului electric. 3) Masina cu valturi pentru prefacerea grisului in faina de gris. /<fr. convertisseur
A curentA ~ez 1. tranz. 1) (despre conductori electrici) A expune curentului electric prin atingere, producand un soc. 2) (fiinte) A expune curentului de aer dintr-o incapere. 2. intranz. A provoca un soc fiind expus actiunii curentului electric sau de aer. /Din curent
A SE DECONECTA ma ~ez intranz. 1) (despre curentul electric) A inceta sa alimenteze un consumator, fiind intrerupt. 2) fig. (despre persoane) A deveni putin incordat; a se destinde; a se relaxa. /<fr. deconnecter
ELECTROCARDIOGRAMA ~e f. Grafic obtinut prin inregistrarea curentilor electrici care insotesc activitatea musculara a inimii. [G.-D. electocardiogramei] /<fr. electrocardiogramme
A SE ELECTROCUTA ma ~ez intranz. A muri sub actiunea curentului electric. /<fr. electrocuter
ELECTROIZOLANT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre materiale) Care izoleaza de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant
ELECTROSUDURA f. Sudura efectuata cu ajutorul curentului electric. /electro- + sudura
ELECTROTERAPIE f. Tratament medical efectuat cu ajutorul curentilor electrici. [G.-D. electroterapiei] /<fr. electrotherapie
ELECTROTOMIE f. Sectionare a tesuturilor vii sub actiunea curentului electric. /<fr. electrotomie
ELECTROTROPISM n. Orientare (intr-o anumita directie) a organismelor vii sub actiunea curentului electric. /<fr. electrotropisme
GALVANIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de producerea curentului electric prin reactie chimica; propriu curentului electric produs prin reactie chimica. /<fr. galvanique
GALVANOMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentilor electrici slabi. /<fr. galvanometre
A IZOLA ~ez tranz. 1) (obiecte, fiinte) A desparti de mediul inconjurator. 2) (persoane) A face sa se izoleze; a sihastri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagiosi) A separa de oamenii sanatosi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea caldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desparti cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler
INALT1 ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum
KILOAMPER ~i m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric egala cu 1000 de amperi. /< fr. kiloampere
KILOAMPERMETRU ~e n. Instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. /< fr. kiloampermetre
LAMPA lampi f. Aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe
MEGAWATT [pr. megavat] ~ti m. Unitate de masura a puterii curentului electric egala cu un milion de wati. /<fr. megawatt
MICROAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere
MICROAMPERMETRU ~e n. Ampermetru pentru masurarea curentilor electrici foarte slabi. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampermetre
MILIAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere
MONOFAZAT ~ta (~ti, ~te) (despre curentul electric) Care are o singura faza. /<fr. monophase
MOTOR1 ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
PULSATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care este constituit dintr-o succesiune de impulsuri identice. 2) (despre curentul electric) Care este format din alternante de acelasi sens (pozitive sau negative). /a pulsa + suf. ~tor
A REDRESA ~ez tranz. A face sa se redreseze; a readuce la starea normala; a restabili. ~ o situatie. ◊ ~ curentul electric a transforma curentul alternativ in curent continuu. /<fr. redresser
REDRESOR2 ~oare n. 1) Aparat pentru redresarea curentului electric; supapa electrica. 2) Sistem optic care serveste la redresarea imaginii rasturnate date de obiectivul unui instrument. 3) med. Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. /<fr. redresseur
REOSTAT ~e n. fiz. Aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rheostat
SCURTCIRCUIT ~e n. 1) Legatura electrica de rezistenta foarte mica stabilita intre doua puncte ale unui circuit. 2) Intrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legaturi. [Sil. scurt-cir-cu-it] /scurt + circuit
Sunt ~uri n. 1) fiz. Rezistenta montata suplimentar pentru a reduce intensitatea curentului electric. 2) med. Abatere a curentului sangvin pe alta cale decat cea obisnuita. /<engl., fr. shunt
V******R2 ~oare n. 1) Aparat care serveste la compactarea materialelor gra-nulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care serveste la transformarea curentului electric continuu in curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe v******a unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor
SUNTARE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].
AMPER s.m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric in sistemul metru-kilogram-secunda-amper, reprezentand intensitatea unui curent constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. [< fr. ampere, cf. Ampere – fizician francez].
CATAFOREZA s.f. 1. Deplasarea catre catod a particulelor dintr-o solutie coloidala sub actiunea curentului electric. 2. Introducerea in organism a unor substante medicamentoase cu ajutorul ionizarilor prin curent continuu. [Cf. fr. cataphorese].
CONDUCTIE s.f. Fenomenul trecerii caldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen. -iei. / cf. fr. conduction].
ELECTROCINETICA s.f. Ramura a fizicii care studiaza curentii electrici. [Gen. -iei. / < fr. electrocinetique].
ELECTROCULTIVA vb. I. tr. A folosi curentul electric pentru dezvoltarea vegetalelor. [Et. incerta].
ELECTRODINAMICA s.f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor privitoare la actiunile dintre curentii electrici. [Gen. -cii. / < fr. electrodynamique].
ELECTROENCEFALOGRAFIE s.f. Metoda de diagnostic bazata pe inregistrarea curentilor electrici care insotesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. electro-encefalographie].
ELECTROMASAJ s.n. Masaj efectuat cu ajutorul curentilor electrici. [Cf. fr. electromassage].
ELECTROMETALIZARE s.f. 1. Metalizare prin depunere electrochimica. 2. (Med.) Traumatism produs de trecerea curentului electric prin organismul omului, constand in acoperirea pielii cu particule de metal topit. [Cf. fr. electrometallisation].
ELECTROTERMOTERAPIE s.f. Producere de caldura in tesuturile vii in scop terapeutic, cu ajutorul curentului electric. [Gen. -iei. / cf. fr. electrothermotherapie].
GALVANO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „in legatura cu curentul electric”, „relativ la un element galvanic”. [Var. galvan-. / < fr., it. galvano-, cf. L. Galvani – inventatorul pilei galvanice].
GALVANIC, -A adj. Care se refera la producerea curentului electric prin actiunea chimica a acizilor sau a sarurilor asupra metalelor. ◊ Element galvanic = pila electrica de curent continuu cu polul pozitiv de carbune si polul negativ de zinc. [Cf. fr. galvanique, it. galvanico < Galvani – fizician italian].
GALVANOCAUTERIZARE s.f. Arderea unui tesut bolnav cu ajutorul curentului electric. / pron. -ca-u-. [Cf. fr. galvanocauterisation].
GALVANOMETRU s.n. Instrument folosit pentru observarea si masurarea curentilor electrici de slaba intensitate; galvanoscop. [< fr. galvanometre].
MUTUAL, -A adj. 1. Care se face in mod reciproc si simultan. ◊ Asistenta mutuala = forma de colaborare politica si militara intre state, in conditii stipulate de contracte, in scopul apararii comune impotriva unui eventual atac armat; inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].
PARC s.n. 1. Gradina publica mare, amenajata special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. Suprafata de teren inchisa (plantata cu arbori) unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. Loc unde se gareaza vehiculele; loc unde se depoziteaza materialele unei institutii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei institutii, ale unei unitati. 4. Parc electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. [Cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].
POLAROGRAF s.n. Aparat pentru inregistrarea (foto)grafica a intensitatii curentului electric ce strabate o solutie. [< fr. polarographe].
POLAROGRAFIE s.f. Metoda de analiza electrochimica a unor substante intr-o solutie prin inregistrarea grafica a variatiei intensitatii curentului electric care se realizeaza in solutie. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
SELFINDUCTIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forte electromotoare intr-un circuit datorita campului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inductie proprie; autoinductie. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].
AMPERMETRU s.n. Instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].
AMPERSPIRA s.f. Unitate de masura a fortei magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].
BIOT s.m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].
ELECTROCALORIC, -A adj. Referitor la caldura produsa sau absorbita in conductoare prin trecerea curentului electric. [Cf. fr. electro-calorique].
ELECTROCHIRURGIE s.f. Chirurgie bazata pe folosirea curentilor electrici. [Gen. -iei. / < fr. electrochirurgie].
ELECTROCULTURA s.f. Utilizarea curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. [< fr. electroculture].
ELECTRODIAGNOSTIC s.n. Diagnostic bazat pe e*************a organismului la curenti electrici. [Pron. -di-ag-. / < fr. electrodiagnostic].
ELECTRODIALIZA s.f. Dializa care poate fi accelerata prin actiunea simultana a curentului electric. [Pron. -di-a-. / < fr. electrodyalise].
ELECTROMAGNETISM s.n. Ramura a fizicii care studiaza proprietatile magnetice ale curentilor electrici si aplicatiile lor. [Cf. fr. electromagnetisme].
ELECTROMIOGRAMA s.f. Curba reprezentand curentii electrici generati de activitatea musculara. [< fr. electromyogramme].
ELECTROSOMN s.n. (Med.) Somn artificial produs cu ajutorul curentului electric, folosit ca mijloc terapeutic in unele boli psihice si nervoase. [< electro- + somn].
ELECTROTERAPIE s.f. Tratament al unor boli bazat pe actiunea curentilor electrici asupra organismului. [Gen. -iei. / cf. fr. electrotherapie].
ELECTROTOMIE s.f. Sectionare a tesuturilor prin folosirea proprietatilor curentilor electrici. [Gen. -iei. / < fr. electrotomie].
ELECTROTONUS s.n. Modificarile produse intr-un organism viu datorite curentului electric care trece prin el. [< fr. electrotonus].
ELECTROTROPISM s.n. Orientare in anumite directii a organismelor vii sub influenta curentului electric; galvanotropism. [< fr. electrotropisme].
FOTOelectric, -A adj. Care se refera la fenomene electrice si luminoase. ◊ Celula fotoelectrica = aparat care transforma energia luminoasa in energia unor curenti electrici; fotocelula. [< fr. photoelectrique].
GALVANISM s.n. Actiune a curentilor electrici asupra organismului sau organelor vii. [< fr. galvanisme].
IZOLANT, -A adj., s.m. (Substanta) care impiedica transmiterea caldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) in altul. ◊ Limba izolanta = limba in care legatura dintre cuvinte este determinata de topica, de accent etc. [Cf. fr. isolant, it. isolante].
MICROAMPER s.m. Unitate de intensitate a curentului electric, egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Pron. -cro-am-. / < fr. microampere].
MICROAMPERMETRU s.n. (Fiz.) Ampermetru care masoara curenti electrici foarte slabi, de ordinul microamperilor. [< fr. microamperemetre].
MILIAMPER s.m. Unitate subdivizionara de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliampere].
PULSATOR, -OARE adj. (Despre fenomene) Alcatuit dintr-o succesiune de impulsuri identice. ♦ (Despre curentul electric) Format numai din alternante de un singur sens (pozitive sau negative); pulsant. [< pulsa + -tor].
REACTANTA s.f. 1. Marime de calcul, egala cu raportul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fara rezistenta electrica si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric pe care il stabileste in circuit. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [< fr. reactance, engl. reactance].
REZISTENTA s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la actiunea unui alt corp (care tinde sa-l rupa). ♦ Forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni. ♦ Obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorita abuzului de antibiotice. 2. Forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boala, la o oboseala etc. II. (Fig.) Impotrivire, opozitie. ♦ Piedica, obstacol, greutate. ♦ Miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de fascisti intre anii 1940 si 1945, au luptat impotriva politicii de colaborare cu acestia. [Cf. fr. resistance, it. resistenza].
SOLENATIE s.f. (Fiz.) Marime egala cu suma algebrica a curentilor electrici de conductie din conductoarele care imbratiseaza o curba inchisa. [Gen. -iei. / < fr. solenation].
SUNT s.n. 1. Dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit. 2. Derivatie patologica sau operatorie a curentului sanguin. [< fr., engl. shunt].
SUNTARE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].
TRANZISTOR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. si (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistenta de transfer].
AMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. (< fr. ampere)
AMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentului electric in amperi. (< fr. amperemetre)
ANAFOREZA s. f. migratie a solutiilor coloidale spre anod sub actiunea curentului electric. (< fr. anaphorese)
AUTOINDUCTIE s. f. producere a unei forte electromotoare intr-un circuit datorita campului magnetic al curentului electric variabil care trece prin insusi circuitul indus; selfinductie. (< fr. auto-induction)
BIOT s. m. unitate de masura pentru identificarea curentului electric, de 10 amperi. (< fr. biot)
CIRCUIT s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)
CONVECTIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer in sens vertical. 2. trecere prin campuri fluide a curentului electric sau a caldurii, datorita deplasarii particulelor lor componente. 3. (med.) metoda de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald in jurul organului cutanat si inlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)
ELECTROBIOSCOPIE s. f. metoda medicala de stabilire, cu ajutorul curentului electric, a prezentei sau absentei vietii. (electro- + bioscopie)
ELECTROCALORIC, -A adj. referitor la caldura absorbita in conductoare prin trecerea curentului electric. (< germ. electrokalorisch)
ELECTROCATALIZA s. f. accelerare a proceselor fizi-co-chimice din organismele vii cu ajutorul curentului electric. (< germ. Elektrokatalyse)
ELECTROCHIRURGIE s. f. chirurgie prin folosirea curentilor electrici. (< fr. electrochirurgie)
ELECTROCINETIC, -A s. f. referitor la electrocinetica. II. s. f. ramura a electromagnetismului care studiaza starile si fenomenele stationare din conductoarele electrice parcurse de curenti electrici de conductie. (< fr. electrocinetique)
ELECTROCULTURA s. f. utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. (< fr. electroculture)
ELECTROCUTA vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omori, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. electrocuter)
ELECTRODIAGNOSTIC s. n. diagnostic prin e*************a organismului la curenti electrici. (< fr. electrodiagnostic)
ELECTRODIALIZA s. f. dializa care poate fi accelerata prin actiunea simultana a curentului electric cu o solutie coloidala. (< fr. electrodialyse)
ELECTRODINAMOMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. (< fr. electrodynamometre)
ELECTROENCEFALOGRAFIE s. f. metoda de diagnostic bazata pe inregistrarea curentilor electrici care se produc la nivelul scoartei cerebrale. (< fr. electro-encephalographie)
ELECTROFOREZA s. f. 1. deplasare sub actiunea curentului electric a particulelor coloidale sau in suspensie spre anod (anoforeza) sau catod (cataforeza). 2. analiza a diferitelor fractiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). (< fr. electrophorese)
ELECTROGRAFIE s. f. metoda de explorare a unui corp fizic cu ajutorul curentului electric. (< engl. electrography)
ELECTROHIDRAULIC, -A adj. care functioneaza prin presiunea unui lichid, determinata de curentul electric. (< engl. electrohydraulic)
ELECTROLIT s. m. substanta a carei solutie sau topitura poate conduce curentul electric prin transportul ionilor. (< fr. electrolyte)
ELECTROLIZA s. f. descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. (< fr. electrolyse)
ELECTROMAGNET s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub actiunea unor curenti electrici de conductie. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic infasurat intr-un fir, care il magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici ce strabat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
ELECTROMAGNETISM s. n. ramura a fizicii care studiaza interactiunile dintre curentii electrici si campurile magnetice. (< fr. electromagnetisme)
ELECTROMASAJ s. n. masaj cu ajutorul curentilor electrici. (< fr. electromassage)
ELECTROMETALIZARE s. f. 1. metalizare prin depunere electrochimica. 2. traumatism produs de trecerea curentului electric prin organismul omului, constand in acoperirea pielii cu particule de metal topil. (dupa fr. electrometallisation)
ELECTRONARCOZA s. f. anestezie profunda prin actiunea curentului electric asupra creierului; electrosomn. (< fr. electronarcose)
ELECTROPIREXIE s. f. ridicare artificiala a temperaturii corpului uman cu ajutorul curentilor electrici. (< fr. electropyrexie)
ELECTROSIDERURGIE s. f. ansamblu de procedee ale siderurgiei prin curentul electric ca sursa de caldura. (< fr. electrosiderurgie)
ELECTROSOC s. n. metoda de tratament al unor boli prin trecerea curentului electric prin creier; electroconvulsie. (< fr. electrochoc)
ELECTROTERAPIE s. f. tratament medical bazat pe actiunea curentilor electrici asupra organismului. (< fr. electrotherapie)
ELECTROTERMOTERAPIE s. f. producere de caldura in tesuturile vii in scop terapeutic, cu ajutorul curentului electric. (< fr. electrothermotherapie)
ELECTROTOMIE s. f. sectionare a tesuturilor organice cu ajutorul curentilor electrici. (< fr. electrotomie)
ELECTROTROPISM s. n. orientare in anumite directii a organismelor vii sub influenta curentului electric; galvanotropism. (< fr. electrotropisme)
FEROREZONANTA s. f. fenomen de producere a unor variatii mari si in salt a intensitatii curentului electric, determinate de variatii foarte mici ale curentului, aplicate la bornele unui circuit continand bobine cu miez feromagnetic si condensatoare electrice. (< fr. ferroresonance)
GALVANIC, -A adj. referitor la producerea curentului electric prin actiunea chimica a acizilor sau a sarurilor asupra metalelor. ♦ element ~ = pila electrica de curent continuu cu polul pozitiv de carbune si polul negativ de zinc. (< fr. galvanique)
GALVANISM s. n. actiune a curentilor electrici asupra organelor vii. (< fr. galvanisme)
GALVANOCAUTERIZARE s. f. ardere a unui tesut bolnav cu ajutorul curentului electric. (dupa fr. galvanocauterisation)
GALVANOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentilor electrici foarte slabi. (< fr. galvanometre)
INVERSOR s. n. 1. dispozitiv care inverseaza sensul de miscare al unui mecanism, al unei masini, al curentului electric intr-un circuit etc. 2. schimbator de viteza suplimentar care permite folosirea acelorasi trepte de viteza atat pentru mersul inainte, cat si pentru cel inapoi, al autovehiculelor. 3. aparat pentru inversarea imaginilor. (< fr. inverseur)
INVERTOR s. n. mutator care transforma curentul electric continuu in curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)
KILOAMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate, gradat in kiloamperi. (< fr. kiloampermetre)
MICROAMPER s. m. unitate de intensitate a curentului electric, a milioana parte dintr-un amper. (< fr. microampere)
MILIAMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, a mia parte dintr-un amper. (< fr. milliampere)
NEUROMAGNETOMETRU s. n. aparat pentru evidentierea activitatii electrice a creierului prin intermediul unui camp magnetic, curentii electrici fiind rezultatul celulelor nervoase. (< neuro- + magnetometru)
OSCILOTAXIE s. f. miscare de apropiere sau de indepartare a unor organisme intr-un mediu strabatut de curentul electric. (< fr. oscillotaxie)
PARC s. n. 1. gradina publica mare, amenajata cu arbori, peluze etc. ◊ gradina mare plantata cu arbori in jurul unei locuinte. 2. suprafata de teren inchisa unde se ingrijeste si se creste vanatul. 3. loc de stationare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor si materialelor unei institutii, unei unitati. ◊ totalitatea autovehiculelor unei intreprinderi, institutii etc.. 4. ~ electric = retea centrala de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)
POLARIZARE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizatie. 2. dezvoltare in directii opuse a sensurilor unui cuvant, initial cu un singur inteles. 3. (fil.) formare a unor termeni opusi, polari. 4. metoda terapeutica prin folosirea curentului electric de foarte joasa amplitudine, trecut prin electrozi fixati cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza)
POLAROGRAFIE s. f. metoda de analiza electrochimica a unor substante prin inregistrarea grafica a variatiei intensitatii curentului electric. (< fr. polarographie)
POZITIV, -A I. adj. 1. intemeiat pe experienta; (p. ext.) adevarat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decat zero. ◊ (despre electricitate) obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, inclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatie, o aprobare. 5. cu calitati alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (si s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta insusirea obisnuita a unui obiect sau caracteristica obisnuita a unei actiuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda, asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif, lat. positivus)
PULSATOR, -OARE I. adj. 1. (med.) care produce pulsatii. 2. (despre fenomene) alcatuit dintr-o succesiune de pulsatii (2) identice. 3. (despre curentul electric) format numai din alternante de un singur sens; pulsant (1). II. s. n. 1. dispozitiv la unele haveze pentru reglarea vitezei de avans. 2. subansamblu al aparatului de muls mecanic. (< fr. pulsatoire, engl. pulsator)
REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)
REOGRAFIE s. f. 1. masurare a variatiilor intensitatii curentului electric. 2. explorare a modului in care se face circulatia sangelui in anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variatiilor electrice ale acestora. (< fr. rheographie)
REOSTAT s. n. aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric intr-un circuit. (< fr. rheostat)
REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)
SCURTCIRCUIT s. n. 1. legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unei retele sau instalatii ce au o rezistenta foarte mica. 2. intrerupere accidentala a curentului electric intr-o retea sau instalatie. (dupa fr. court-circuit)
SOLENATIE s. f. marime fizica, suma algebrica a curentilor electrici de conductie din conductoarele care imbratiseaza o curba inchisa. (< fr. solenation)
SUNT s. n. 1. dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit. 2. derivare patologica sau operatorie a curentului sangvin. (< engl., fr. shunt)
SUNTA vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)
TERMORELEU s. n. releu comandat de modificarea temperaturii mediului ambiant ori de caldura dezvoltata prin trecerea curentului electric prin elementul sensibil. (< fr. thermorelais)
TRANZISTOR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)
AMPERE [ãper] Andre Marie (1775-1836), fizician si matematician francez. A descoperit (1827) legea interactiunii curentilor electrici cu cimpul magnetic si a emis ipoteza curentilor moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor feromagnetice; unul dintre intemeietorii electromagnetismului.
BISTURIU (‹ fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disectia sau la sectionarea tesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit in chirurgia moderna, care realizeaza incizia cu ajutorul curentilor electrici de inalta frecventa. ♦ B. cu laser = b. care utilizeaza o raza laser in operatii de mare precizie si finete.
AMPER, amperi, s. m. Unitate pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Fr. ampere.
AMPERMETRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Fr. amperemetre.
comutator n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat directiunea curentilor electrici.
OERSTED (ØRSTED) [orstid], Hans Christian (1777-1851), fizician si chimist danez. Fondator (1825) si prof. al Scolii Politehnice din Copenhaga. Intemeietorul Societatii pentru progresul stiintelor (1824). A descoperit (1820) actiunea curentului electric, care strabate un conductor, asupra acului magnetic, punand bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru obtinerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilitatii solidelor si lichidelor.
MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scanteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrica. – Din fr. magneto.
AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. Instrument de masura a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – Dupa fr. ampereheuremetre.
VOLTAMPER, voltamperi, s. m. Unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele caruia tensiunea este de un volt si prin care trece un curent de un amper. [Scris si: volt-amper] – Din fr. voltampere.
SINCRON, -A, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evolutie sincronica. ◊ Camera sincrona = dispozitiv special folosit in cinematografie, in televiziune, pentru inregistrarea simultana a sunetului si a imaginii. Masina sincrona = masina electrica de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a carei turatie de regim este constanta si proportionala cu frecventa tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.
SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe actiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. sa se petreaca in acelasi timp. ♦ A efectua operatiile necesare pentru ca o masina sincrona sa fie adusa in stare de a functiona in paralel cu o retea electrica de curent alternativ. ♦ A realiza intr-un film concordanta dintre imagine si sunet; a efectua montarea sincrona a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzatoare. – Din fr. synchroniser.
COULOMBMETRU, coulombmetre, s. n. Voltmetru pentru masurarea sarcinii electrice care a trecut printr-un circuit electric de curent continuu. [Pr.: culombmetru] – Din fr. coulombmetre.
curentAT, -A, curentati, -te, adj. (Despre fiinte) Care a suferit un soc (usor) atingand un conductor electric. – V. curenta.
ALTERNATOR ~oare n. Generator electric de curent alternativ. /<fr. alternateur
ASINCRON ~a (~i, ~e) Care nu se face, nu se petrece in acelasi timp. ◊ Motor ~ motor electric de curent alternativ, a carui viteza depinde de sarcina pe care o are, iar nu de frecventa curentului. [Sil. -sin-cron] /<fr. asynchrone
DINAM ~uri n. Generator electric de curent continuu. /<fr. dynamo
TAHOGENERATOR ~oare n. Tahometru prevazut cu un generator de curent; tahometru electric. /<fr. tachogenerateur
ELECTROD s.m. Capatul unui circuit electric prin care continua sa treaca curentul; conductor electric prin care trece curentul. [< fr. electrode, cf. fr. electro-, gr. odos – drum].
SUSCEPTANTA s.f. (Electr.) Raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. [< fr. susceptance].
ASINCRON, -A adj. Asincronic. ◊ Motor asincron = motor electric cu curent alternativ, a carui viteza depinde de sarcina pe care o are. [< fr. asynchrone].
HIDROGENERATOR s.n. Generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbina hidraulica. [Cf. germ. Hydrogenerator, fr. hydrogenerateur].
ADMITANTA s. f. marime inversa impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)
ALTERNATOR s. n. generator electric de curent alternativ. (< fr. alternateur)
CAPTATOR s. n. 1. dispozitiv tehnic pentru captare. ♦ ~ solar = instalatie pentru captarea si transformarea energiei solare in energie termica sau electrica. 2. ~ de curent = dispozitiv montat la capatul unui troleu pentru a face un contact alunecator cu firul aerian. (dupa fr. capteur)
DINAM1 s. n. generator electric de curent continuu. (< fr. dynamo)
HIDROGENERATOR s. n. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbina hidraulica. (< germ. Hydrogenerator)
IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)
METADINA s. f. masina electrica de curent continuu, cu mai multe perechi de perii pe colector, servind ca generator, motor sau transformator. (< fr. metadyne)
REACTANTA s. f. marime caracteristica circuitelor electrice de curent alternativ care contine elemente reactive. (< engl. reactance, fr. reactance)
SUSCEPTANTA s. f. raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance)
CICLOCONVERTOR (‹ engl., fr.) s. n. Dispozitiv electronic de putere, care transforma direct, fara a utiliza un circuit intermediar din curent continuu, energia electrica de curent alternativ cu anumiti parametri (ex. numar de faza, frecventa) in energie electrica de curent alternativ de alti parametri.
AUTOEXCITATIE, autoexcitatii, s. f. E*******e magnetica a unui generator electric la care curentul este luat de la acelasi generator. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-e********n.
CASCADA, cascade, s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui rau, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii; cataracta. ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (Tehn.; in sintagma) Montaj in cascada = model de legare a unor aparate sau masini electrice astfel incat curentul de la intrarea unui element sa fie egal eu cel de la iesirea elementului anterior. – Din fr. cascade.
REACTIV, -A, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanta; (despre elemente de circuite) care realizeaza un transfer periodic de energie in circuit, introducand un defazaj intre intensitatea curentului si tensiunea electrica. 2. S. m. Substanta chimica ce da o reactie specifica in prezenta unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reactif.
COMUTATOARE ~ f. Masina electrica care transforma curentul alternativ in continuu si invers. /a comuta + suf. ~toare
COMUTATIE ~i f. 1) Totalitate a operatiilor efectuate in vederea realizarii unei legaturi telefonice. 2) Proces de schimbare a intensitatii si sensului curentului la masinile electrice cu colector. [Art. comutatia; G.-D. comutatiei; Sil. -ti-e] /<fr. commutation
SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta
SUPRAcurent ~ti m. curent a carui intensitate depaseste norma prevazuta pentru circuitul electric dat. /supra- + curent
TRANSVERTOR ~oare n. Aparat electric pentru schimbarea curentului continuu in curent alternativ si invers. /<fr. transverteur
AMPLIDINA s.f. Masina electrica amplificatoare de curent continuu cu flux magnetic transversal. [< fr. amplidyne].
CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].
EFLUVIU s.n. 1. Emanatie a unor corpuri; emanatie electrica, magnetica. 2. (Fig.) curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium].
ELECTRODINAM s.n. Masina electrica producatoare de curent. [Pl. -muri, -me. / dupa fr. dynamo-electrique].
AMPLIDINA s. f. masina electrica amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal. (< fr. amplidyne)
CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta2. 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)
COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)
ELECTRODINAM s. n. masina electrica producatoare de curent. (< electrodinamica)
CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. Instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.
HIDROGENERATOR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, in general de curent alternativ, actionat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.
COMUTATOARE, comutatori, s. f. Masina electrica folosita pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu si invers. – Comuta + suf. -toare.
VECTORMETRU, vectormetre, s. n. (Elt.) Aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. – Din fr. vecteurmetre.
OHM, ohmi, s. m. Unitate de masura a rezistentei electrice, in sistemul de unitati metru-kilogram-secunda-amper, egala cu rezistenta pe care o opune un conductor electric strabatut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.
STECAR, stecare, s. n. Piesa la capatul unui snur, care face contactul intre un aparat electric si priza de curent; fisa de curent. [Var.: stecher s. n.] – Din germ. Stecker.
LUMINOBLOC, luminoblocuri, s. n. Instalatie cu generator propriu pentru iluminatul de siguranta in cazul in care se intrerupe curentul de la reteaua electrica. – Lumina + bloc.
MULTIMETRU, multimetre, s. n. Aparat electric pentru masurarea tensiunilor, curentilor si uneori a rezistentelor electrice. – Din fr. multimetre.
EFLUVIU, efluvii, s. n. 1. Emanatie gazoasa produsa de diferite corpuri, perceptibila cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. curent, flux, fluid. 2. Descarcare electrica de slaba luminozitate, neinsotita de zgomot sau caldura, intre electrozii aflati la o tensiune inalta. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apar pe o pelicula cinematografica. – Din fr. effluve, lat. effluvium.
DINAM, dinamuri, s. n. Masina electrica rotativa, generatoare de curent continuu. – Din fr. dynamo.
A INCARCA incarc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povara (pentru a fi transportata). ~ carul cu fan. ◊ A-si ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-si impovara constiinta. 2) (fiinte) A pune sa care greutati. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune intr-un vehicul, intr-un recipient sau pe spinarea unei fiinte. 4) (arme de foc) A umple cu incarcatura. 5) A face sa poarte multe poveri; a impovara. ◊ Incarcat de ani a fi batran. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mari inseland. ~ nota de plata. 7) A umple de murdarie. Incarcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o retea de curent continuu). ~ o baterie electrica. /<lat. incarricare
MULTIMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea tensiunilor, a curentilor si a rezistentelor electrice. /<fr. multimetre
DINAM s.n. Masina electrica rotativa care genereaza curent continuu. [Pl. -muri. / < fr. dynamo(-electrique)].
REOSTAT s.n. Aparat pentru modificarea intensitatii curentului intr-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rheostat, cf. gr. rheos – curent, statos – care sta].
STECAR s.n. Piesa montata de obicei la capatul unui snur, care face contactul dintre un aparat electric si priza de curent. [Var. stecher s.n. / < germ. Stecker].
TELEAMPERMETRU s.n. Ampermetru pentru masurarea la distanta a curentului dintr-un circuit electric. [Cf. fr. teleamperemetre].
BARETOR s. n. rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine constanta intensitatea curentului. (< engl. barretter)
DINAMO-electric, -A adj. (despre masini) care transforma energia mecanica in energie electrica, sub forma de curent continuu. ◊ principiu ~ = principiu de baza in exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului in motoarele tip dinam. (< fr. dynamo-electrique)
EFLUVIU s. n. 1. emanatie gazoasa a unor corpuri; emanatie electrica sau magnetica. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descarcare electrica, de slaba luminozitate, in jurul electrozilor aflati la o tensiune inalta. 3. defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare, datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electrostatic. (< fr. effluve, lat. effluvium)
STECAR s. n. piesa montata la capatul unui snur care face contactul dintre un aparat electric si priza de curent; fisa (2). ♦ triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultana a trei stecare la aceeasi priza. (< germ. Stecker)
TELEAMPERMETRU s. n. ampermetru pentru masurarea la distanta a curentului dintr-un circuit electric. (< fr. teleampermetre)
VECTOMETRU s. n. aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. (< fr. vecteurmetre)
VOLTAMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanta, depusa la catodul unei bai de electroliza. (< fr. voltametre)
ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric de tensiuni si curenti alternativi. – Dupa fr. alternateur.
ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric care produce tensiuni si curenti alternativi. – Din fr. alternateur.
VARMETRU, varmetre, s. n. Instrument pentru masurarea puterii electrice reactive in retelele de curent alternativ. – Din fr. varmetre, engl. varmeter.
A SE curentA ma ~ez intranz. A se atinge de un conductor electric, contractand un soc. /Din curent
PRIZA1 ~e f. 1) Dispozitiv pentru conectarea unui receptor de energie electrica la o sursa de curent. ◊ ~ de pamant a) legatura a unor aparate sau masini electrice cu pamantul; b) instalatie pentru realizarea acestei legaturi. 2) Dispozitiv prin care se extrage un fluid dintr-o conducta. 3) fig. Consideratie sau influenta de care se bucura cineva. [G.-D. prizei] /<fr. prise
BARETOR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine practic constanta intensitatea curentului. [<engl. barretter].
TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transforma, preface, schimba; innoitor. // s.n. 1. Aparat care transfera energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ Aparat electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. Aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].
INDUCTOR, -OARE adj. (Electr.) Care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie. // s.n. 1. Parte a unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie. 2. Mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. [Cf. fr. inducteur].
PANTOGRAF s.n. 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen, o gravura la aceeasi marime sau la alta scara. 2. Dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, a unei galerii, a unui tunel etc. 3. Priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. [< fr. pantographe, cf. gr. pas – tot, graphein – a scrie].
TRANSVERTOR s.n. Masina electrica sincrona care converteste un curent continuu in curent alternativ sau invers; masina electrica care schimba frecventa unui curent alternativ. [< fr. transverteur, cf. engl. transverter].
COULOMB [CU-] s. m. unitate de masura a sarcinii electrice, sarcina transportata de un curent continuu si constant de un amper pe secunda. (< fr. coulomb)
INDUCTOR, -OARE I. adj. care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie. II. s. n. 1. organ al unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie. 2. mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. 3. (psih.) termen care serveste ca punct de plecare intr-o asociatie de idei. ◊ cel care emite mesajul catre un medium, care sugestioneaza, hipnotizeaza. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulatii. 5. substanta care determina inductia (3). (< fr. inducteur)
LIRA1 s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanta, doua brate in forma de coarne si mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poetii din antichitate isi acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv in forma de lira (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priza de curent la vehiculele cu tractiune electrica. 4. element decorativ in forma de lira (1), in mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)
PANTOGRAF s. n. 1. instrument cu care se reproduce direct (la scara) un desen, un plan, o harta etc. 2. dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, galerii, a unui tunel etc. 3. priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. (< fr. pantographe)
TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transforma; innoitor. II. s. n. 1. aparat, instalatie, masina care transfera energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. (< fr. transformateur)
TRANVERTOR s. n. masina electrica sincrona care converteste un curent continuu in curent alternativ si invers sau care schimba frecventa unui curent alternativ. (< fr. tranverteur)
TRIFAZAT, -A adj. 1. (despre circuite electrice) din trei circuite monofazice de curent alternativ; trifazic. 2. (despre masini electrice) care functioneaza cu un astfel de circuit. 3. (despre sisteme fizico-chimice) din trei faze. (< fr. triphase)
VARMETRU s. n. instrument pentru masurarea, in vari, a puterii electrice, reactive in retelele de curent alternativ. (< fr. varmetre)
CONVERTIZOR, convertizoare, s. n. 1. Dispozitiv mecanic de transformare a miscarii sau a fortelor. 2. Cuptor captusit cu materiale refractare, in care se obtine otelul topit. 3. Masina sau grup de masini electrice care transforma un gen de curent in altul. 4. Masina pentru transformarea grisului in faina. – Din fr. convertisseur.
ELECTROD, electrozi, s. m. Conductor electric prin care intra sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid. – Din fr. electrode.
REACTANTA, reactante, s. f. 1. Marime caracteristica circuitelor electrice care lucreaza in flux de curent alternativ si care contin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. reactance.
COMPENSATOR2 ~oare n. Dispozitiv sau instalatie care efectueaza o compensare a anumitor dereglari dintr-un sistem tehnic, asigurandu-i un regim normal de functionare. ◊ ~ electric instalatie folosita in retelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru masurarea diferentei de drum optic a doua raze de lumina. /<fr. compensateur
COMUTATOARE s.f. Masina electrica, de constructie speciala, care transforma curentul continuu in curent alternativ sau invers. [< comuta, dupa fr. commutatrice].
ELECTROCARDIOGRAFIE s.f. Inregistrare electrica a contractiilor inimii si a curentilor ei. [Gen. -iei. / < fr. electrocardiographie, germ. Elektrokardiographie].
LIRA1 s.f. 1. Instrument muzical cu coarde in forma de arc foarte indoit, cu care poetii din antichitate isi acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv in forma de lira (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priza de curent folosita la vehiculele cu tractiune electrica. 4. Element decorativ in forma de lira (1), utilizat indeosebi in mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].
m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române