CURBA s. 1. v. cotitura. 2. cotitura, viraj. (La ~ lasa vehiculul in viteza redusa.) 3. (GEOGR.) curba batimetrica = izobata; curba de nivel = izohipsa.

IZOHIPSA s. v. curba de nivel.

IZOHIPSA s.f. Linie care uneste pe harta punctele cu aceeasi altitudine; curba de nivel. [Var. isohipsa s.f. / < fr. isohypse, cf. gr. isos – egal, hypsos – inaltime].

IZOHIPSA s. f. curba de nivel. (< fr. isohypse)

CURBIMETRU, curbimetre, s. n. Instrument cartografic folosit pentru masurarea pe harta a lungimilor curbelor de nivel. – curba + metru (dupa fr. c********e).

curba ~e f. 1) Linie in forma de arc; linie arcuita. 2) Linie care reprezinta grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitura in forma de arc (a unui rau, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curba care uneste pe o harta punctele aflate la aceeasi altitudine. /<fr. courbe

ECHIDISTANTA, echidistante, s. f. (Top.) Diferenta constanta de inaltime dintre cotele a doua puncte situate pe doua curbe de nivel. – Din fr. equidistance.

CORNISA, cornise, s. f. 1. Partea superioara, iesita in afara si ornamentata, a zidului unei constructii, avand rolul de a sprijini acoperisul si de a impiedica scurgerea apei de ploaie pe fata cladirilor. 2. Mulura proeminenta care inconjoara un antablament, o mobila etc., avand rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioara a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: cornice s. f.] – Din fr. corniche.

CURBA s.f. 1. Linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ Cotitura in forma de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. curba de nivel = linie care uneste punctele de egala altitudine ale pamantului. [< fr. courbe].

STEREOAUTOGRAF s.n. Aparat pentru trasarea automata a curbelor de nivel si a liniilor de planimetrie dupa stereograme. [< Pron. -re-o-a-u-, / cf. fr. stereoautographe].

TERASETA s.f. (Geol.) Denumire data micilor trepte de relief care apar pe versanti, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette].

curbIMETRU s.n. Instrument cartografic pentru masurarea pe harta a lungimii curbelor de nivel. [Cf. fr. c********e].

ECHIDISTANTA s.f. Diferenta constanta dintre cotele a doua puncte oarecare situate pe doua curbe de nivel vecine. [Cf. fr. equidistance].

ECHIDISTANTA s. f. 1. diferenta constanta pe verticala dintre cotele a doua puncte pe doua curbe de nivel vecine. 2. punct egal departat de cele mai apropiate puncte de pe tarmurile maritime care delimiteaza apele interioare apartinand unor stele maritime. 3. (fig.) calitatea de a fi echidistant (2). (< fr. equidistance)

PERSPECTOGRAF s. n. 1. aparat pentru transformarea reprezentarii descriptive a obiectelor in reprezentare concreta. 2. aparat pentru redresarea fotogramelor aeriene pe clisee inclinate fata de planul orizontal. ◊ aparat pentru obtinerea de imagini in perspectiva a curbelor de nivel. (< fr., engl. perspectographe)

STEREOAUTOGRAF s. n. aparat pentru trasarea automata a curbelor de nivel si a liniilor de planimetrie dupa stereograme. (< fr. stereoautographe)

TERASETA s. f. denumite data micilor trepte de relief, pe versanti, paralel cu curbele de nivel. (< fr. terrassette)

MAREGRAMA s. f. curba de variatie a nivelului marii, la maregraf. (< fr. maregramme)

HIDROIZOHIPSA s. f. curba care uneste punctele cu acelasi nivel ale panzei freatice de pe un teritoriu. (< fr. hydroisohypse)

HIDROIZOLINIE s. f. curba care uneste punctele cu acelasi nivel al apei din diferite lucrari miniere, in diverse perioade de timp. (< hidro- + izolinie)

HIDROIZOPIEZA s. f. curba care uneste punctele cu acelasi nivel hidrostatic ale unui strat acvifer sub presiune. (< fr. hydroisopiese)

HIDROIZOHIPSA, hidroizohipse, s. f. (Geol.) curba obtinuta prin unirea punctelor cu acelasi nivel hidrostatic subteran la straturile acvifere cu nivel liber. [Pr.: -dro-i-] – Din fr. hydroisohypse.

CONTRASINA s. f. portiune de sina care dubleaza sina curenta a unei cai ferate in curbe, pe poduri, in dreptul trecerilor de nivel. (dupa fr. contre-rail)

HIDROIZOBATA s. f. curba care uneste punctele de aceeasi adancime ale nivelului hidrostatic fata de suprafata terenului. (< fr. hydroisobathe)

CONTRASINA ~e f. Sina montata paralel cu linia principala a caii ferate, in special la curbe, pentru a evita deraierile, si la treceri de nivel, pentru a ridica terasamentul soselei. /contra- + sina

CONTRASINA, contrasine, s. f. Sina de cale ferata asezata paralel cu sinele de cale ferata obisnuita pentru a reduce uzura rotilor, a evita deraierile la curbele prea pronuntate sau pentru a ridica soseaua (in dreptul trecerilor de nivel) la inaltimea sinelor. – Contra¹ + sina (dupa fr. contre-rail)

SUPRAINALTARE s.f. 1. Actiunea de a suprainalta si rezultatul ei. ♦ Diferenta de nivel intre cele doua margini ale unei sosele sau cai ferate in curba pentru diminuarea sau anularea fortei centrifuge. 2. (Constr.) Marire a sagetii unui arc de bolta prin asezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< suprainalta].

CONTRASINA s.f. Sina asezata paralel cu sina unei cai ferate pentru a usura trecerea rotilor la curbe si pentru a ridica soseaua la inaltimea sinelor in dreptul trecerilor de nivel. [Pl. -ne. / < contra- + sina, dupa fr. contre-rail].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ Apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SINUSOIDA s. f. I. curba care reprezinta functia sinus² intr-un sistem de coordonate rectangulare. II. tip de vase capilare la nivelul ficatului, al glandelor endocrine, care au un lumen neregulat si perete discontinuu. (< fr. sinusoide)

nivel¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

curb, -A I. adj. (despre linii) arcuit, incovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ cotitura in forma de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ a = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care uneste punctele cu aceeasi altitudine ale unei suprafete de teren; izohipsa. (< fr. courbe, lat. curvus)

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) Miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ Miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].