BRUNELLESCHI (BRUNELLESCO), Filippo (1377-1446), arhitect si sculptor italian. In arhitectura, imbina tendinta renascentista de masura si echilibru cu cea gotica de elasticitate si elansare (cupola bisericii Santa Maria del Fiore, biserica San Lorenzo, capela Pazzi, palatul Pitti, toate la Florenta). Sculpturi in care manifesta observatia realista a anatomiei si simt al dramatismului („Sacrificiul lui Isac”, panou la concursul pentru poarta Baptisteriului din Florenta). Studii despre perspectiva.

pantocrator s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei in cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ.

DOM ~uri n. 1) biserica monumentala cu cupola mare, boltita. 2) cupola inalta deasupra unei cladiri monumentale. 3) Structura geologica sau anatomica in forma de cupola. 4) tehn. Calota montata deasupra cazanelor de aburi pentru a colecta vaporii. /<fr. dome

bizantin, -a adj. (lat. byzantinus). De la sau ca la Bizantiu. Fig. Subtil, minutios, zadarnic: discusiuni bizantine. Perfid: purtare bizantina. Imperiu bizantin, imperiu de Orient. Stil bizantin, un stil foarte frumos, particular monumentelor orientale medievale si caracterizat pin prezenta cupolei ca al bisericii Sf. Sofia din Constantinopole si al celei din Curtea de Arges.

PANTOCRATOR s. n. Icoana pictata in bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezinta pe Isus Cristos ca imparat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se afla aceasta icoana. – Din ngr. pantokrator.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrala impunatoare, biserica principala in unele orase italiene, germane etc.; p. ext. cladire monumentala; p. restr. acoperis care imbraca la exterior o cupola a unei cladiri monumentale. 2. Recipient de otel montat la partea superioara a corpului unei caldari orizontale de aburi. 3. Structura geologica in forma de bolta larga, circulara sau eliptica. [Var.: (inv., 1) doma s. f.] – Din fr. dome. Cf. it. duomo, germ. Dom.