LAUREAT s.m. si f. 1. (La romani) Invingator in competitii caruia i se decerna in semn de cinstire o cununa de lauri. 2. Cel care a obtinut un inalt premiu pentru meritele sale intr-un domeniu de activitate. [Pron. la-u-re-at. / < fr. laureat, cf. lat. laureatus].

LAUREAT, -A adj., s. m. f. 1. (la romani) invingator in competitii, caruia i se decerna in semn de cinstire o cununa de lauri. 2. (persoana, colectiv) care a obtinut un inalt premiu pentru merite deosebite intr-un domeniu de activitate. (< fr. laureat, lat. laureatus)

laurEAT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana sau colectiv care a fost distins cu un premiu (initial o cununa de laur) intr-un concurs. [Sil. la-u-re-at] /<fr. laureat, lat. laureatus

laur ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

cununa ~i f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoaba; coroana. ◊ ~ de lauri coroana cu care erau incununati in antichitate invingatorii (in razboi, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroana care se tine deasupra capetelor mirilor in timpul oficializarii cununiei. 3): ~ de munti, de paduri lant de munti, de paduri dispuse in forma de cerc. 4): ~ de ceapa, de usturoi ceapa sau usturoi cu coada uscata impletita in forma de funie. [G.-D. cununii] /<lat. corona